tainele Împărăţiei lui Dumnezeu

,În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!” La baza înţelegerii Cuvântului lui Dumnezeu, nu stă înţelepciunea şi priceperea omenească ci descoperirea dumnezeiască, dupăcum găsim scris în 1 Corinteni: ,,Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti”.(v.12-13) Dumnezeu nu-şi descoperă tainele Sale omului care se apropie de Scriptură cu aroganţa unui atotcunoscător, ci celui care vine la El cu atitudinea smerită a unui copil dornic de a fi învăţat. Fariseii se considerau mai înţelepţi decât Domnul Isus, permiţându-şi să-I conteste învăţătura, autoritatea şi acţiunile, fapt pentru care tainele Împărăţiei lui Dumnezeu au fost ascunse de ochii lor. Pe când ucenicii, în mare parte oameni simpli şi necărturari, erau entuziasmaţi de fiecare cuvânt ieşit din gura Domnului Isus. Fără a face o pledoarie în favoarea ignoranţei, trebuie să semnalez faptul că de multe ori încrederea în înţelepciunea noastră ne văduveşte de cunoaşterea celor mai profunde taine ale lui Dumnezeu, tocmai datorită mândriei noastre intelectuale. Dacă alegem să adoptăm atitudinea înţeleptului îngâmfat s-ar putea să ajungem să cunoaştem doar litera Scripturii, dar să nu-i înţelegem niciodată profunzimea spirituală, care este descoperită de Dumnezeu prin Duhul Sfânt doar ,,pruncilor”.