El ne va da un răspuns,dar la timpul potrivit.
Noi ştim asta şi trebuie să înţelegem că Dumnezeu ştie ce face şi că planul Său niciodată nu a fost un eşec.
Dacă El vrea ca mâine să intru în spital,este din cauză că El vrea să facă ceva cu mine.
Unii oameni au ieşit învingători atunci când erau nişte învinşi.
Nu trebuie ca întotdeauna să ne plângem de orice lucru care ni se întâmplă,fiindcă ni s-a spus că toate lucrurile lucrează înspre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.
Chiar dacă acuma ne aflăm pe Valea Umbrei Morţii nu ne vom teme de niciun rău fiindcă El este cu noi.
Nu contează cât de aproape sau departe Îl simţim în inima noastră.
El este cu noi.
Dacă L-am vedea,nu ne-am mai îngrijora.
Nu vorbesc despre vederea fizică,ci despre cea interioară.
Să învăţăm să privim cu ochii minţii,dincolo de graniţele şi regulile ştiinţei şi dincolo de barierele pe care ni le pune lumea.
Chiar dacă mâine am muri,noi avem siguranţa că nu vom ajunge acolo unde este chinul şi focul veşnic.
Nu vom ajunge în locul veşnicelor regrete.
Păcat că prea puţini se gândesc la viaţa după moarte.
Lumea spune:
"Hai să bem,să ne distrăm pentru că o viaţă avem."
,dar după acea viaţă dacă i se cuvine să i se spună aşa,ce se va întâmpla?
Vom dormi somnul cel veşnic,ne vom descompune,vom ajunge doar nişte oase?
Atunci ce-i cu sufletul gol?
Cu lacrimi vărsate din durerea inimii?
Cu dorul de a-L revedea pe El?
Cu toate că noi fugim acum de El,după moarte va fugi de El de noi.
