Toată Scriptura;
nu numai versetele care ne convin;
nu numai cele ce se potrivesc cu preferinţele noastre.
Unul dintre lucrurile care trebuie să le descoperim după ce ne întoarcem la Domnul, este că Scriptura nu poate fi luată pe portiuni.
Chiar dacă anumite versete vorbesc despre mântuire, ele sunt la fel de importante ca cele care vorbesc despre dărnicie.
Chiar dacă unele vorbesc despre Duhul Sfânt, ele nu sunt mai importante ca cele ce vorbesc despre puritatea morală.
Nu poţi să spui despre o persoană că mâinile sunt mai importante decât picioarele:
persoana nu poate fi divizată în important, mai important şi foarte important.
Tot aşa şi cu Cuvântul:
TOATĂ Scriptura.
De aceea toată trebuie citită, studiată şi trăită.
Până nu vom învăţa să privim la Biblie ca la un tot unitar, nu vom beneficia de toate binecuvântările ei.
Apoi, al doilea lucru pe care îl desprindem din textul nostru, este că este insuflată de Dumnezeu.
Faptul acesta vorbeşte despre originea şi autoritatea Cuvântului.
Când ne gândim la originea unui lucru, ne gândim la puritatea şi calitatea lucrului respectiv.
Când noi spunem ceva, s-ar ptea să gândim altceva; nu tot la fel este şi cu Dumnezeu: El ce gândeşte, aceea şi spune (Ps 17:3).
Intre gândurile lui Dumnezeu şi cuvintele Sale nu există nici o diferenţă; nici între ceea ce spune şi ceea ce face.
De aici derivă unitatea dintre Dumnezeu şi Cuvântul Său (Ioan 1:1).
Cuvântul este la fel de curat cum este şi Dumnezeu. Apoi, cuvântul lui Dumnezeu are autoritate.
Prin acest cuvânt au fost create cerul şi pământul.
Ceea ce spune Dumnezeu, se face.
Autoritatea Cuvântului decurge şi din puterea lui Dumnezeu.
Din poziţia Sa de Stăpân al universului.
Următorul lucru pe care trebuie să-l remarcăm, este că Scriptura nu este numai insuflată de Dumnezeu, ci este de folos.
Este utilă, în întregime.
Noi vorbim multe cuvinte care nu au nici un rost, care nu duc nicăieri.
Dar nu tot la fel este cu Scriptura:
ea este de folos.
Dacă se găseşte cineva să vrea să pună la încercare cuvântul, va vedea folosul acestuia.
Cuvântul:;
învaţă,;
mustră,;
îndreaptă,;
dă înţelepciune în neprihănire
şi toate cele de mai sus, cu scopul ca omul lui Dumnezeu
– să fie desăvârşit, şi
– să fie absolut destoinic pentru orice lucrare bună.
1. Cuvântul ne învaţă.
In momente grele, când nu ştim ce hotărâre să luăm, putem apela cu înredere la Cuvânt pentru a găsi sfat şi îndrumare.
El ne învaţă cum şi ce să facem, cum să ne purtăm, ce să spunem, cum să ne îmbrăcăm, unde să mergem şi unde nu, la ce lucrări să participăm, etc.
Cuvântul ne învaţă cu privire la începuturile lumii, cu privire la fiinţele duhovniceşti, diavol, îngeri, demoni, lucrări, viaţa de după moarte, păcat, mântuire, etc.
2. Cuvântul ne mustră.
Ne spune când am greşit şi nu ne iartă de mustrare.
Nu se poartă cu mănuşi cu noi.
Nu spune alb la negru şi negru la alb.
Nu este indulgent cu noi.
Cuvântul este tăietor, şi taie tot ce este rău din viaţa noastră.
3. Cuvântul îndreaptă.
El nu ne mustră cu intenţia de a ne trânti la pământ.
Cu intenţia de a ne nimici.
De a ne distruge.
El ne mustră numai cu intenţia de a ne îndrepta.
4. Cuvântul dă înţelepciune în neprihănire.
Chiar dacă aşa cum am spus, Cuvântul oferă cunoştinţe despre multe lucruri, totuşi interesul prim al Scripturii este neprihănirea.
Dumnezeu este neprihănit şi ne vrea şi pe noi neprihăniţi.
Toate cele de mai sus, sunt numai pentru omul lui Dumnezeu.
Dacă se consideră cineva om al lui Dumnezeu, atunci Scriptura este pentru el.
Dacă Dumnezeu are vreun interes în lumea aceasta, atunci interesul Său este pentru oamenii Săi.
Omul lui Dumnezeu trebuie să fie desăvârşit (Matei 6:48).
El trebuie să semene cu Tatăl său.
Să poarte nu numai chipul său ci să fie una cu El.
Apoi, în ultimul rând, noi am fost chemaţi să lucrăm pentru Dumnezeu.
Lucrările Lui sunt bune.
Si sunt multe.
Unora le-ar place să facă numai anumite lucrări (să predice, de ex).
Dar Dumnezeu are multe lucrări, şi toate sunt importante.
Omul lui Dumnezeu trebuie să fie apt pentru orice lucrare bună.
nu numai versetele care ne convin;
nu numai cele ce se potrivesc cu preferinţele noastre.
Unul dintre lucrurile care trebuie să le descoperim după ce ne întoarcem la Domnul, este că Scriptura nu poate fi luată pe portiuni.
Chiar dacă anumite versete vorbesc despre mântuire, ele sunt la fel de importante ca cele care vorbesc despre dărnicie.
Chiar dacă unele vorbesc despre Duhul Sfânt, ele nu sunt mai importante ca cele ce vorbesc despre puritatea morală.
Nu poţi să spui despre o persoană că mâinile sunt mai importante decât picioarele:
persoana nu poate fi divizată în important, mai important şi foarte important.
Tot aşa şi cu Cuvântul:
TOATĂ Scriptura.
De aceea toată trebuie citită, studiată şi trăită.
Până nu vom învăţa să privim la Biblie ca la un tot unitar, nu vom beneficia de toate binecuvântările ei.
Apoi, al doilea lucru pe care îl desprindem din textul nostru, este că este insuflată de Dumnezeu.
Faptul acesta vorbeşte despre originea şi autoritatea Cuvântului.
Când ne gândim la originea unui lucru, ne gândim la puritatea şi calitatea lucrului respectiv.
Când noi spunem ceva, s-ar ptea să gândim altceva; nu tot la fel este şi cu Dumnezeu: El ce gândeşte, aceea şi spune (Ps 17:3).
Intre gândurile lui Dumnezeu şi cuvintele Sale nu există nici o diferenţă; nici între ceea ce spune şi ceea ce face.
De aici derivă unitatea dintre Dumnezeu şi Cuvântul Său (Ioan 1:1).
Cuvântul este la fel de curat cum este şi Dumnezeu. Apoi, cuvântul lui Dumnezeu are autoritate.
Prin acest cuvânt au fost create cerul şi pământul.
Ceea ce spune Dumnezeu, se face.
Autoritatea Cuvântului decurge şi din puterea lui Dumnezeu.
Din poziţia Sa de Stăpân al universului.
Următorul lucru pe care trebuie să-l remarcăm, este că Scriptura nu este numai insuflată de Dumnezeu, ci este de folos.
Este utilă, în întregime.
Noi vorbim multe cuvinte care nu au nici un rost, care nu duc nicăieri.
Dar nu tot la fel este cu Scriptura:
ea este de folos.
Dacă se găseşte cineva să vrea să pună la încercare cuvântul, va vedea folosul acestuia.
Cuvântul:;
învaţă,;
mustră,;
îndreaptă,;
dă înţelepciune în neprihănire
şi toate cele de mai sus, cu scopul ca omul lui Dumnezeu
– să fie desăvârşit, şi
– să fie absolut destoinic pentru orice lucrare bună.
1. Cuvântul ne învaţă.
In momente grele, când nu ştim ce hotărâre să luăm, putem apela cu înredere la Cuvânt pentru a găsi sfat şi îndrumare.
El ne învaţă cum şi ce să facem, cum să ne purtăm, ce să spunem, cum să ne îmbrăcăm, unde să mergem şi unde nu, la ce lucrări să participăm, etc.
Cuvântul ne învaţă cu privire la începuturile lumii, cu privire la fiinţele duhovniceşti, diavol, îngeri, demoni, lucrări, viaţa de după moarte, păcat, mântuire, etc.
2. Cuvântul ne mustră.
Ne spune când am greşit şi nu ne iartă de mustrare.
Nu se poartă cu mănuşi cu noi.
Nu spune alb la negru şi negru la alb.
Nu este indulgent cu noi.
Cuvântul este tăietor, şi taie tot ce este rău din viaţa noastră.
3. Cuvântul îndreaptă.
El nu ne mustră cu intenţia de a ne trânti la pământ.
Cu intenţia de a ne nimici.
De a ne distruge.
El ne mustră numai cu intenţia de a ne îndrepta.
4. Cuvântul dă înţelepciune în neprihănire.
Chiar dacă aşa cum am spus, Cuvântul oferă cunoştinţe despre multe lucruri, totuşi interesul prim al Scripturii este neprihănirea.
Dumnezeu este neprihănit şi ne vrea şi pe noi neprihăniţi.
Toate cele de mai sus, sunt numai pentru omul lui Dumnezeu.
Dacă se consideră cineva om al lui Dumnezeu, atunci Scriptura este pentru el.
Dacă Dumnezeu are vreun interes în lumea aceasta, atunci interesul Său este pentru oamenii Săi.
Omul lui Dumnezeu trebuie să fie desăvârşit (Matei 6:48).
El trebuie să semene cu Tatăl său.
Să poarte nu numai chipul său ci să fie una cu El.
Apoi, în ultimul rând, noi am fost chemaţi să lucrăm pentru Dumnezeu.
Lucrările Lui sunt bune.
Si sunt multe.
Unora le-ar place să facă numai anumite lucrări (să predice, de ex).
Dar Dumnezeu are multe lucrări, şi toate sunt importante.
Omul lui Dumnezeu trebuie să fie apt pentru orice lucrare bună.
