De fiecare dată când se apropie serbarea “Cinei Domnului”, unii creștini încep să se manifeste diferit decât până atunci. Parcă îi vezi mai preocupați de relația lor cu Dumnezeu, de relația cu cei din jur, încep să posteacă, devin mai rugativi, mai darnici și alte lucruri asemănătoare.Firesc, se nasc unele întrebări: de ce apar astfel de manifestări numai în apropierea serbării Cinei Domnului? Oare numai cu această ocazie trebuie să ne apropiem mai mult de Dumnezeu? Atunci când ne rugăm, nu trebuie să ne apropiem de El? Când aducem laudă și glorie Numelui Său, nu ne apropiem de El? Aș vrea să privim puțin la primii ucenici: în F. Ap. 2:42, citim: ”Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni”. Observăm foarte ușor de aici că era o plăcere pentru ei să facă aceste lucruri și totodată le făceau cu stăruință, cu dragoste, cu pasiune și în mod constant, fără a socoti una mai presus ca cealaltă. Nu doar frângerea pâinii o făceau cu stăruință, ci pe toate. Erau interesați de Cuvântul Domnului (“stăruiau în învățătura apostolilor”), erau preocupați de rugăciune, stăruiau în ea, erau interesați de relațiile frățești (“stăruiau în legătura frățească”). Aș dori ca în fiecare din aceste moduri de închinare să ne amintim de jertfa
răscumpărătoare a Domnului nostru Isus Hristos, de dragostea lui Dumnezeu Tatăl și de puterea Duhului Sfânt.Revenind la serbarea Cinei Domnului, Scriptura afirmă: “...ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta, sau beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului până va veni El” (1Cor 11:26). Sigur, serbarea Cinei este un moment special, la care, poate mai mult ca oricând, ne aducem aminte de suferințele Domnului Isus, de iubirea Sa pentru noi, de faptul că El s-a supus în totul voii Tatălui. Atunci când ne apropiem de Cina Domnului, n-o facem ca pe un ritual, ci noi vrem să avem o relație,o părtășie reală cu El și o părtășie unii cu alții. Privind la evenimentul Cinei, am vrea să vedem ce mesaj ne transmite fiecăruia dintre noi. Primul mesaj este cel al amintirilor. La Cina Domnului ne amintim că El a luat păcatele noastre asupra Lui, iar pe crucea din Golgota s-a jertfit pentru noi, ca să fim socotiți neprihăniți prin El. În spatele celor două elemente simbolice (pâinea și vinul), se află realitatea morții Domnului Isus (trupul pironit pe cruce,sângele vărsat). Ne amintim, de asemenea, și de legământul cel nou în sângele Său (Mt. 26:28).Al doilea mesaj este cel al unității. Este unitatea între Hristos (Capul bisericii) și credincioși (trupul, mădularele). Domnul Isus Hristos a spus: “Mă rog ca toți să fie una, cum suntem și noi” (Ioan 17:11, 21). Un al treilea mesaj pe care-l transmite Cina Domnului este cel al cercetării. “Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuși, și așa să mănânce din pâine aceasta și să bea din paharul acesta”( 1 Cor. 11:28).La Cină există printre credincioși și un obicei mai puțin plăcut, și anume, ei vin la pastor și-l întreabă: “Pot să iau Cina? Pentru că am făcut cutare sau cutare lucru…”.Sigur, a te mărturisi este un lucru bun și este scriptural să -l facem (dar trebuie să te și lași de acel păcat), însă a cere altcuiva (pastorului) să ia în locul tău decizia de a te împărtăși sau nu, mi se pare un gest nepotrivit.Se poate să-i ceri o părere personală sau un sfat, dar nu să ia o decizie pe plan spiritual în locul tău. De aceea, ar fi bine să medităm adânc la pasajul citat din 1 Corinteni, pentru că decizia ne aparține nouă în mod personal! Dorința mea și sfatul meu este să facem din căutarea Domnului Isus Hristos un mod de viață, și nu doar la Cina Domnului, ci în fiecare zi, și în orice slujire. Bunul Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți și să ne apropiem de Cina Domnului cu teamă sfântă, cu smerenie, cu respect, cu așteptări dar și cu mulțumiri.
