Luaţi seama în sufletele voastre să nu purtaţi nici o povară în ziua Sabatului şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului. Să nu scoateţi din casele voastre nici o povară în ziua Sabatului, şi să nu faceţi nici o lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit părinţilor voştri.” Dar ei n-au ascultat şi n-au luat aminte: ci şi-au înţepenit gâtul, ca să n-asculte şi să nu ia învăţătură. -Ieremia 17:21-23.
Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.”
Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea!”
Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea buna n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor,
El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi”, – zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”
Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.
Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.
Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.
După ce Domnul Dumnezeu a creat cele văzute și cele nevăzute, pământul cu tot ce este pe el, inclusiv omul, S-a odihnit de toate lucrările Lui. Ziua în care S-a odihnit a fost ziua a şaptea, adică Sabatul. Domnul Dumnezeu nu S-a odihnit pentru că era obosit, că doar până şi pe EL L-a epuizat creația! Nici vorbă! S-a odihnit în sensul că în loc să creeze a ales o zi în care să stea şi să se bucure de ceea ce a făcut. Tocmai de aceea în Sfintele Scripturi este scris să nu laşi nimic să strice bucuria Sabatului.Domnul Isus Cristos a venit să spună că nu doar lucrurile exterioare spurcă pe un om ci şi lucrurile interioare, că amândouă deopotrivă sunt importante. Atunci dacă este interzis să cari poveri fizice în zi de Sabat (Numeri 15:32-36) cu siguranță este interzis să cari poveri sufleteşti în zi de Sabatpentrucă sufletul rămâne veşnic. În Iermia 17:21-23 este scris să nici nu duci o povară pe porțile Ierusalimului Şi nici să nu scoți din casa ta nici o povară în ziua de Sabat. Adică dacă treci printr-o perioadă mai dificilă în viața ta şi probabil că te-a epuizat din toate punctele de vedere, în ziua de odihnă nu mai ai voie să porți povara lucrului respectiv, nu mai ai voie să te gândeşti la ea şi să o porţi pentru tine. În Ziua de Odihnă nu merge nici măcar replica ”dă-i povara ta Domnului Dumnezeu” pentru că nici Domnul Dumnezeu nu poartă poveri în zi de odihnă. De fapt Domnul Dumnezeu nu poartă poveri niciodată, te poartă doar pe tine. Știu că avem tendința să credem că dacă ne gândim mult la o problemă se şi rezolvă, dar aproape niciodată acest lucru nu este adevărat, cu atât mai puțin în Ziua de Odihnă. Ziua aceasta a fost lăsată ca Domnul Dumnezeu să se bucure de tine, aşa cum eşti tu, nemarcat de griji, nemarcat de frustrări şi neîmpliniri, de gânduri şi frici, ci de tine creat pentru slava Lui. Nu e bine să te îngrijorezi de nici un lucru în nici o zi, dar cu atât mai mult în ziua de odihnă. În Ziua de Odihnă trebuie doar să-ți aminteşti că Domnul Dumnezeu a creat totul pentru tine, că ştia că urmează să facă omul şi voia să petreacă o zi cu el, dar nu a vrut ca acea zi să fie oricum, aşa că a aranjat un întreg cadru timp de 6 zile doar pentru om, o lume splendidă în care să-l pună pe om şi să petreacă împreună cu el ziua a şaptea. O zi în care nu e vorba despre răul din lume, o zi în care nu e vorba despre salariul meu, nici despre facturile mele, nici despre neîmplinirile mele, ci este vorba doar de Domnul Dumnezeu, aşa că nu am să vin înaintea Lui cu gunoaie adunate cine ştie de pe unde, ci am să vin doar eu, doar pentru El. În fiecare zi ar trebui să fie o zi petrecută cu Domnul Dumnezeu ,dar ziua a şaptea este ziua Lui. Nu Crăciunul, ci Ziua de Odihnă.
Astăzi e vorba despre El nu despre povara mea.
De aceea am să sfințesc ziua aceasta din pricina Celui ce m-a sfințit pe mine,
Binecuvântat să fie EL în veci!
Este scris că Domnul Dumnezeu este Cel care cercetează inima şi rărunchii şi că El va răsplăti fiecăruia după purtarea Lui şi după rodul faptelor lui (Ieremia 17:10) iar dacă rodul faptului că tu ții o zi şi alţii altă zi este scris ....Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, Rodul trăirii mele cu Domnul Dumnezeu trebuie să fie că oamenii Îl laudă pe El.
De aceea fiecare să facă aşa cum este încredințat şi în lucrurile în care credem la fel putem să umblăm împreună, iar în celelalte Domnul Dumnezeu ne va lumina.
