marți, 28 iulie 2009

Iertarea ...pasi de neindeplinit

Invidia şi gelozia – Un izvor al chinurilor _pasi de evitat pe calea iertarii

Cunoaşteţi acele sentimente de ranchiună, de ură ascunsă, declanşate de nedreptăţi aparente sau reale? Aveţi vreodată impresia că sunteţi lăsat pe dianafară? În ultimii ani am învăţat treptat să numesc pe numele lor invidia şi gelozia. Totul a început cu invitaţia la masă din partea unei familii mai în vârstă care mi-a spus atunci un cuvânt din Biblie: „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima" (Psalmul 37:4). Cu încrederea că Domnul nu îmi va refuza ceea ce îmi doresc în adâncul sufletului, am putut analiza înaintea Domnului problema invidiei şi a geloziei, împreună cu toate durerile pe care le declanşează acestea. Invidia distruge Un alt cuvânt pentru invidie exprimă acţiunea de a te uita chiorâş. Să te uiţi pe furiş la ceea ce are altul. A zecea poruncă numeşte această privire pe furiş „a pofti". Şi o interzice. Nu trebuie să poftim, nici să ne uităm chiorâş, nici pe furiş, nici să reacţionăm cu invidie. Dacă totuşi o facem, atunci trebuie şi Îi putem cere iertare lui Dumnezeu pentru această atitudine, ca El să ne curăţească din nou. Prima istorisire relatată nouă în Biblie despre omenire, după ce Adam şi Eva au fost izgoniţi din Paradis, este cea despre Cain şi Abel. Cain a fost cuprins de invidie pentru că Dumnezeu primise jertfa din partea fratelui său Abel, însă nu şi pe a lui. Comportamentul ulterior al lui Cain a avut consecinţe tragice. Ştim rezultatul: el şi-a ucis fratele. Dar care ar fi fost alternativa? Ce altceva ar fi putut face Cain atunci când a început să-i dea târcoale invidia? Dumnezeu vorbeşte prietenos cu invidiosul: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă, dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti" (Geneza 4:6-7). Cain ar fi putut merge la Dumnezeu cu contrarierea lui, cu dezamăgirea şi durerea lui că nu i-a fost acceptată jertfa. El L-ar fi putut întreba pe Dumnezeu de ce nu i-a fost primită jertfa – şi în Evrei 11:4"Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain "vedem că a existat o cauză – şi cum să se poarte în dezamăgirea(necredintei) lui. Dar Cain a lăsat ca păcatul care pândea la uşa inimii lui să intre înăuntru, l-a omorât pe Abel şi şi-a ruinat astfel restul vieţii, care este descrisă ca nestatornică şi trecătoare. Această istorisire este prototipul jefuirii şi distrugerii unei vieţi omeneşti din cauza invidiei. De aceea, lucrurile de care nu ne îngăduim nouă înşine să ne bucurăm, nu le îngăduim nici altora, şi ceea ce nu ne permitem nouă, nu le permitem nici altora. Din acest motiv este adesea atâta invidie în astfel de afirmaţii. Şi această invidie face ca să nu avem niciodată parte de ceea ce invidiem la alţii. Eu nu le refuz numai altora bucuria, ci în adâncul sufletului mi-o refuz şi mie! Această neatingere a lucrului dorit amplifică invidia şi micşorează posibilitatea realizării dorinţei şi tot aşa. Cine înţelege acest proces în spirală renunţă la orice sentiment de invidie, recunoscând şi cea mai mică urmă de invidie înaintea lui Dumnezeu. Tocmai de aceea este necesar să se conştientizeze invidia. Întrucât comutarea pe o altă frecvenţă este întotdeauna ceva concret. Pe scurt: În măsura în care ne biruim invidia şi învăţăm să ne bucurăm de binele altora, primim în conştiinţa noastră „unda verde" pentru ceea ce ne dorim atât de mult ând se iscă un murmur în inima mea, de cele mai multe ori este vorba tot despre invidie sau gelozie (gelozia este o formă specială de invidie). Cum arată gelozia- Gelozia este invidia declanşată de faptul că altcineva este preferat din cauza unor calităţi pe care le are. Nu este suficient să descoperim doar care sunt aşteptările pe care le avem şi care declanşează în sufletul nostru sentimente de teamă şi îngrijorare. Este nevoie şi de hotărârea concretă de a ne „scutura" de gelozie.