Ma uit si vad zapada sus pe munti
E asa alba si frumoasa
Sufletul imi da fiori
Si imi spune hai acasa.
Mi-e dor de casa parinteasca
De locurile unde am crescut
De parintii mei cei dragi
Ce de mult nu i-am vazut.
Stau si rog sufletul meu
Il rog sa ma inteleaga
Caci acum eu sunt om mare
Si sunt departe de casa.
Nu mai e ca altadata
Cind faceam ce vroiam noi
Si veneam tarziu acasa.
Cand plecam cu saniuta
Cu prietenii mei buni
Inotam zapada toata
Ca niste copii nebuni.
Era super de frumos
Noi nu aveam nici o grija
Doar urcam pe saniuta
Si coboram ca o schija.
Sa ne batem cu zapada
Si sa inotam prin ea
Veneam congelati acasa
Ca niste oameni de nea.
Acum insa sunt departe
Mi-au ramas doar amintiri
De iernile super frumoase
Si de prieteni mei buni
Iar eu ma uit la muntii cei frumosi
De copilarie imi amintesc
Imi cad lacrimi pe obraz
Si din plins nu ma opresc..
As da oricat de sa-r putea
Sa mai fiu copil odata
Sa pot opri timpul in loc
Sa mai fie ca altadata.
Dar cred ca nu va fi usor
Caci eu inca nu pot sa zbor
Dar imi rog sufletul s-o faca pentru mine
Si sa vină părinţii cu iubire.....
