dreptul de a ne modela

Când răcoarea celestă se strânge-n cumpăna dimineţii şi paşii se grăbesc pe cărări de munte, te inundă un soi de imensitate de nepătruns. Culmile ce se întind spre arcul uranic şi îndelungul zărilor coboară în tine un cutremur nedescris. Cum ar fi putut un haos inexplicabil să conceapă un univers într-o armonie perfectă? Şi din nenumăratele gânduri se ridică unul ce descrie o teamă, o teamă în faţa unei fărâme mici ce exprimă natura unui Dumnezeu incomensurabil.

Undeva, în derivă, precum vase pierdute în abisul nopţii, inimile noastre au uitat să se mai teamă. Plutesc duse de valuri, care încotro, sub umbrele frământărilor ce se deschid ca nişte prăpăstii şi înghit, rând pe rând, simţirea şi bătăile ce le ţineau în viaţă. Nu, nu au uitat să se teamă de ziua de azi şi de cea de mâine, sau de negura viitorului, au uitat să-şi întindă velele, să se teamă de Acel ce le cârmuieşte în dreptatea-I sfântă. Au uitat să-şi fixeze ancora în promisiuni, să-şi ridice pânzele sus, să se lase ghidate şi purtate după atotştiinţa şi înţelepciunea sfântă a Celui ce le-a pregătit pentru noul drum.

Ne temem de raţiunea şi intuiţia umană, ne temem de păreri şi… am pierdut din vedere mărginirea fiinţei cu tot ce este ea. Frica de evaluările oamenilor, a căror impresii se strâng sub prisma subiectivităţii fireşti, limitate, va genera o schimbare superficială, eventual o mască ceva mai pretenţioasă care să înfăţişeze o latură mai agreabilă a naturii umane. Frica de Domnul însă, teama concepută în reflecția sfințeniei absolute, armonizează natura cu statutul, conturează o nouă dimensiune a unei făpturi noi, veșnice.

Când răcoarea celestă se strânge-n cumpăna dimineţii şi paşii se grăbesc pe cărări de munte, te inundă un soi de imensitate de nepătruns. Perfecţiunea, bunătatea, răbdarea, dragostea, dreptatea, sfinţenia, transcendenţa… toate cuprinse într-un Dumnezeu viu. Un Dumnezeu căruia îi revine dreptul de ne modela, de a ne cere să trăim sfânt, de a ne disciplina şi a ne da direcţie. Şi din nenumăratele gânduri se ridică unul ce descrie o teamă… o teamă ce te transformă… în faţa unui Dumnezeu cu totul Sfânt.