am pus nişte străjeri ...

Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte străjeri care nu vor tăcea nici odată,
nici zi, nici noapte! Voi, care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi
de loc!” Isaia 62:6
În Matei 24:31 citim:

 „El va trimite pe îngerii Săi cu (trîmbiţa răsunătoare) şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi de la o margine a cerurilor (religioase) pînă la cealaltă.” 

În alt loc Apoc.8:2 citim: 

„Şi am văzut pe cei şapte îngeri ( predicatorii Bisericii lui Dumnezeu), care stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s-au dat şapte trîmbiţe.” 

Dumnezeu dă darul de a predica (citeşte Efes. 4:8.) Sunarea trîmbiţei înseamnă:

 „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trîmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!”

 Isaia 58:1

Apoi citim în

 Efes.5:11,13: 

„şi nu luaţi de loc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osîndiţi-le (tăcere înseamnă, a fi de acord)! 

Dar toate aceste lucruri, cînd sînt osîndite de lumină, sînt date la iveală; 

pentrucă ceiace scoate totul la iveală, este lumina.”

Este prea multă tăcere în adunările lui Dumnezeu, faptul acesta ne îngrijorează pentru că produce o cădere generală de la cuvîntul lui. 

Dumnezeu cheamă astăzi predicatori care au darul de a predica (a suna trîmbiţa) cu seriozitate 

„şi să  nu se ferească să vestească tot planul lui Dumnezeu.”

Va fi necesar să avem mult curaj ca să descoperim șireteniile păcatului, dar chiar acest lucru va produce „sunarea trîmbiţei.

” Predicatorii care nu sună tîmbiţa, (a veghea şi a da sunetul de alarmă) nu sînt predicatori. 

Sînt anumite lucruri „în timpul luminii de seară” (timpul de pe urmă), cari trebuie descoperite, şi descoperirea acestor lucruri este exact ceea ce Dumnezeu cere, ca El să poată turna binecuvîntările Lui peste noi. 

De acea am vrea să accentuăm încă o dată, căci tăcerea nu este întotdeauna înţelepciune ci de multe ori înseamnă consimţire.