Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.

1-“Cu Dumnezeu alături şi sprijinindu-te pe braţul Său poţi înfrunta orice îţi stă în cale.” 2-"Nu cunosc calea care mă conduce la El, dar cunosc Călăuza care mă conduce. De ce să mă mai tem?“

3-"Omul sa nu se jeneze niciodata sa recunoasca ca a gresit. A recunoaste ca a gresit inseamna ca a evoluat si ca azi e mai intelept decat ieri.”

4-“Cind esti daramat pentru nimica, Dumnezeu te ridica pentru ceva! Cind ti- se inchide o usa Dumnezeu iti deschide una mai binecuvintata! CREDINTA vede invizibilul, CREDE incredibilul si primeste imposibilul"

5-“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată: -E credinţă oarbă, umilinţă fără reget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi.

-Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi." 6-"Pe bratul Tau ma simt mereu pazit si ocrotit, pacate griji si indoieli Tu mi le-ai mantuit. Pe drumul vieti noi condu-ma Tu prin Harul Tau, vreau sa raman mereu copilul Tau!"

7-"Acordand prea multa atentie cuvintelor, pierdem din vedere ideile. -Acordand prea multa atentie vorbelor,pierdem din atentie faptele !"

8-"A judeca omul – nimic mai usor; a-l cunoaste – infinit mai greu. "

9– "Adesea ii ajutam pe altii numai ca sa ne convingem ce buni si ce puternici suntem noi. " 10-"Sa te porti ca si cum toti oamenii din jurul tau ar fi buni; sa fii prevazator ca si cand te-ar inconjura dusmanii. " 11-" Sa-l ajuti pe cel care-ti cere sprijin e o datorie; sa faci acelasi lucru pentru cel care ti-l refuza e o arta- " 12-"NU CERE sa-ti fie usurata povara vietii… ci curaj sa o poti purta; NU CERE implinire in intreaga ta viata… ci rabdare pentru a accepta frustarile; NU CERE perfectiune in tot ceea ce faci…ci intelepciune pentru a nu repeta greselile………si in sfarsit NU CERE mai mult,inainte de a spune… MULTUMESC "

Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi

Isus S-a identificat mai degrabă cu omul în nevoie. Când unul din cărturari a dorit să-L urmeze, Isus l-a descurajat (sau testat) cu aceste cuvinte: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul” (Matei 8:20). Isus a ales deliberat debarasarea de obiecte; a dus o viață simplă, fiind mai tot timpul pe drum, propovăduind Evanghelia și făcând bine celor necăjiți, mulțumit cu mese frugale și dormind învelit în manta. Isus Și-a trăit viața în văzul oamenilor, o viață transparentă, care n-avea nimic de ascuns și nimic de temut. Rarele clipe de intimitate, reculegere și rugăciune, le petrecea în părtășie cu Tatăl.

Numai un Om decis să nu posede bunuri pieritoare a putut cere altui om, „du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer”. Isus vorbea tânărului bogat despre incompatibilitatea între purtarea crucii și a altor poveri. Nimeni nu poate căra în spinare desagi doldora plini cu dolari, alături de crucea personală. Ca o concluzie plină de substanță a întâlnirii cu tânărul bogat, Isus S-a utitat în jur și, adresându-se ucenicilor, a zis, „Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu ceice au avuții!” (Marcu 10:23). Citind nedumerirea pe fețele lor, a adăugat, ”Fiilor, cât de anevoie este pentru ceice se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!” Avuțiile aduc o falsă încredere, abătând privirile de la Isus înspre posesiuni materiale, care pot pecetlui în pierzare soarta unui om.

Cu camere de luat vederi instalate astăzi peste tot, secretul e tot mai greu de păstrat, iar intimitatea un lux. Existența umană-i expusă unei transparențe nedorite, care sporește suspiciunea, închiderea în sine și duplicitatea. În inima noastră știm bine că „totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care aveam a face” –

„Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

O, Doamne, in rugaciune ma lansez departe in lumea vesniciei, iar pe acel mare ocean sufletul meu triumfa peste toate relele de pe aceste tarmuri ale mortii. Timpul, cu toate amuzamentele lui vesele si dezamagirile crude, nu apare niciodata mai lipsit de importanta ca acum. In rugaciune, vad ca sunt nimic; descopar ca inima mea Te vrea cu intensitate si tanjeste cu o sete aprinsa sa traiasca pentru Tine. Binecuvantate sa fie vanturile puternice ale Duhului care ma imping cu viteza spre Noul Ierusalim. In rugaciune toate lucrurile de aici de jos dispar, nimic nu mai mi se pare important in afara de sfintenia inimii si mantuirea altora. In rugaciune toate grijile mele lumesti, toate temerile si nelinistile dispar, sunt la fel de lipsite de semnificatie ca o suflare de vant. In rugaciune sufletul meu jubileaza inauntrul meu gandindu-se la ce faci Tu pentru biserica Ta si tanjeste ca Numele Tau maret sa fie laudat de pacatosii care se intorc in Sion. In rugaciune sunt ridicat deasupra incruntarilor si lingusirilor vietii, gustand din bucuriile ceresti; intrand in lumea vesniciei, ma pot darui Tie din toata inima mea, sa fiu al Tau pentru vesnicie. In rugaciune imi pot aseza toate grijile in mainile Tale, sa fiu in intregime la dispozitia Ta, neavand o vointa proprie sau vreun interes al meu. In rugaciune pot mijloci pentru prieteni, pastori, pacatosi, biserica, ca sa vina Imparatia Ta, cu cea mai mare libertate, nadejde aprinsa, asa cum un fiu vine inaintea tatalui sau, cum vine cineva inaintea iubitului sau. Ajuta-ma sa fiu in intregime o rugaciune si sa nu incetez vreodata sa ma rog. Amin-Maranata-

Rugaciunea este vitala in viata credinciosului.

Sunt doua lucruri care dau avant cresterii spirituale: rugaciunea si studierea Cuvantului lui Dumnezeu, care este scris in Biblie. Acestea formeaza dialogul nostru cu Dumnezeu. De aceea, in viata spirituala avem nevoie de amandoua, fiindca daca una lipseste, ne vom prabusi.

Isus Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu; venind pe pamant El ne-a dat un exemplu de urmat; crestinii sunt urmasi ai Lui. In viata Lui de pe pamant El a pus un accent deosebit pe rugaciune. “A doua zi dimineata, pe cand era inca intuneric de tot, Isus S-a sculat, a iesit, si S-a dus intr-un loc pustiu. Si Se ruga acolo. ... In zilele acelea, Isus S-a dus in munte sa Se roage, si a petrecut toata noaptea in rugaciune catre Dumnezeu.” (Marcu 1:35; Luca 6:12); Rugaciunea Lui din gradina Ghetsimani arata totala ascultare si supunere fata de Dumnezeu Tatal: “Apoi a mers putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, si S-a rugat, zicand: “Tata, daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu.” (Matei 26:39).

Adevaratii ucenici ai lui Isus au tanjit (au dorit mult) sa invete cum sa se roage: “Intr-o zi, Isus Se ruga intr-un loc anumit. Cand a ispravit rugaciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: “Doamne, invata-ne sa ne rugam, … “ (Luca 11:1) Fiecare om mare a lui Dumnezeu, a fost om al rugaciunii.

Rugaciunea facuta catre Dumnezeu dupa exemplul Domnului Isus Hristos si in Numele Lui diferentiaza crestinismul de celelalte religii, inaltandu-l de la pozitia de religie, la aceea de relatie permanenta cu Dumnezeu - o continua partasie. Deci crestinismul este o viata de dependenta totala si permanenta de Dumnezeu prin intermediul Domnului Isus Hristos, iar rugaciunea este o dovada a acestei dependente. “Eu sunt adevarata vita, si Tatal Meu este vierul. ... Acum voi sunteti curati, din pricina cuvantului pe care vi l-am spus. Ramaneti in Mine, si Eu voi ramanea in voi. Dupa cum mladita nu poate aduce roada de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi nu puteti aduceti roada, daca nu ramaneti in Mine. Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce multa roada caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic. … Daca ramaneti in Mine, si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da. Daca aduceti multa roada, prin aceasta Tatal Meu va fi proslavit; si voi veti fi astfel ucenicii Mei.” (Ioan 15:1:8).

Rugaciunea necurmata trebuie sa caracterizeze viata fiecarui crestin adevarat: “Isus le-a spus o pilda, ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat, si sa nu se lase. … Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii,” (Luca 18:1; Efeseni 6:18).

Rugaciunea deschide usa lucrarii lui Dumnezeu si binecuvantarile Lui: “Cereti, si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti, si vi se va deschide. Caci ori si cine cere, capata; cine cauta, gaseste; si celui ce bate, i se deschide.” (Matei 7:7-8).

Rugaciunea este cheia pentru o viata victorioasa: “Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus.” (Filipeni 4:6).

socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

Lupt cu fiinta mea de multa vreme, vreau sa pot sa o stapanesc, sa o controlez....dar cred ca greseala este ca nu las lui Isus sa faca asta. Iarasi vreau eu sa fiu stapan pe mine si desi stiu ca nu pot...o fac, cred ca si uitarea starii de ieri, dar poate chiar si ignoranta faptelor de azi...ma coplesesc adesea si imi scot la iveala firea pacatoasa din mine. Si, Doamne, daca ai sti ce ma urasc in momentele astea? Urasc la mine neputinta de a iubi pana la capat neconditionat si indiferent de loviturile primite, urasc neputinta de a reconstrui incredere, urasc gandurile obsesive care imi distrug bucuriile marunte. Insa mereu spun ca "Te iubesc, Isuse!". Dar cum oare? Tare mi-e teama sa nu fie o inchipuire a mintii mele si sa ma trezesc intr-o zi ca sunt singur, de fapt, si ca "te iubesc, Isuse" sa nu fi devenit un sablon facand parte din rutina zilnica. Si, de fapt sa constat ca n-au fost decat vorbe, si ca sufletul meu e gol si pustiit. Te rog, sa nu ma parasesti, Isuse, caci fara de Tine nu o sa stiu niciodata daca iubesc cu adevarat, nu o sa aflu niciodata ce e dragostea. Si da-mi putere sa dau si celor din jur din ea-amin

Temelia Cuvîntului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice.”

Am primit in ultima vreme nenumărate îndemnuri şi sfaturi cu privire la curăţirea, sfinţirea şi lupta credinţei noastre, Domnul ne-a vorbit cu autoritate aşa: „Veţi pleca din locul acesta şi veţi uita Cuvântul Meu, pentru că aţi ridicat datinile şi obiceiurile mai presus de Cuvântul Meu”.Şi acest lucru, strecurat în casele şi bisericile din România, ţine de „chipul veacului acestuia"

1.-Este o criză generalizată în lume, dar şi în Biserică, şi credem că trăim cu adevărat vremurile din urma-Cum s-a ajuns la această situaţie? - Stâlpii Bisericii Domnului Isus, cei care trebuiau să dea învăţături sfinte, au părăsit calea îngustă.---„Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.”(1 Timotei 4:1-2)

2.- Urgia ameninţă Noul Sion.Mulţi din poporul Domnului s-au înclinat spre lume, au căzut în idolatrie, iar Domnul a şi intrat la judecată în dreptul lor-„Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. --Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi, dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?” (1 Petru 4:17-18)

3.- Rana poporului este fără leac, atâta vreme cât nu este pocăinţă.„Căci rana ei este fără leac; se întinde până la Iuda, pătrunde până la poarta poporului meu, până la Ierusalim.” (Mica 1:9)

4.-În Biserică sunt boli, dureri trupeşti, lipsuri duhovniceşti, oamenii cer vindecare, şi vindecare nu este, pentru că păcatul pune un zid de despărţire între ei şi Dumnezeu.---„ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!” (Isaia 59:2)

5.-Curvia şi preacurvia au intrat în rândul credincioşilor, tineri şi adulţi, deopotrivă.„Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!” (2 Petru 2:14)

6.- Amăgitorul le întunecă mintea oamenilor, făcându-i să gândească că vor fi iertaţi ca şi curvarul din Corint. Numai cine citeşte în mod uşuratic cuvintele privitoare la curvarul din Corint, poate crede această mare minciună. „aşa că, acum, este mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire. De aceea, vă rog să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el;” (2 Corinteni 2:7-8)

7.-O altă învăţătură străină, care este strecurată în Biserică şi amăgeşte pe unii din poporul Domnului, ar fi că sodomia sau inversiunile sexuale, de orice fel, între soţ şi soţie, nu ar fi păcat. Când L-a ispitit pe Domnul Isus în pustie, Diavolul s-a folosit şi de Cuvântul Scripturilor. Şi aici Diavolul se foloseşte de un verset din Biblie- -„Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.” (1 Corinteni 7:4) -

8.-Mulţi sunt căzuţi în robia acestor păcate, de aceea astăzi mai mult ca odinioară, trebuie făcută strigarea din Osea. -"Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile…”(Osea 6:1)

9.- Pentru cei ce sunt cap de familie este foarte important să spunem apăsat, şi pe această cale, două lucruri foarte importante:- Oprirea naşterilor de copii aduce moartea (vorbim limbă duhovnicească)

„Onan, ştiind că sămânţa aceasta n-are să fie a lui, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânţă fratelui său. Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât şi pe el.” (Geneza 38:9-10)-

10.- Naşterea de copii este răsplată şi binecuvântare.-"Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.” (Psalmul 127:3)„El îi binecuvântă, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.” (Psalmul 107:38)

Duhul Sfânt nu îndeplineste lucrarea Sa în vreun fel dezarticulat, accidental. El nu existã acolo asa, doar ca sã ne ajute sã ne descurcãm în viatã, sã trecem cu bine de perioadele de crizã si pentru a ne scoate la liman în noptile în care ne simtim singuri. El nu este acolo doar pentru a ne ridica si a ne pompa ceva mai multã fortã înainte de a ne împinge înapoi în cursã. Tot ceea ce face Duhul Sfânt are legãturã cu motivul venirii Sale - sã ne conducã acasã ca mireasã pregãtitã. El actioneazã numai în conformitate cu acea misiune! Da, El este Cãlãuza noastrã, Mângâietorul nostru, Tãria noastrã la vreme de nevoie. El foloseste fiecare actiune de eliberare - fiecare manifestare a Lui însusi în noi – spre a lucra la desãvârsirea noastrã ca mireasã. Duhul Sfânt nu este aici nici doar ca sã dea daruri omenirii. Nu, ci fiecare dar al Sãu are un scop înapoia lui. Duhul Sfânt are numai un mesaj: tot ceea ce El învatã duce la un singur si central adevãr. El poate strãluci în noi asemenea unei bijuterii de mare valoare si splendoare, dar fiecare razã de adevãr este menitã sã ne conducã la un singur adevãr, anume la acesta: “Tu nu îti apartii tie - tu ai fost rãscumpãrat(ã) cu un pret. Tu ai fost ales (aleasã) sã fii luat(ã) în cãsãtorie de Christos. Iar Duhul lui Dumnezeu a fost trimis sã-ti descopere tie adevãrul care te va elibera de iubirea a orice altceva. Adevãrul va rupe orice sclavie a pãcatului si se va ocupa de toatã necredinta. Cãci tu nu esti din aceastã lume; tu te indrepti cãtre o întâlnire glorioasã cu Cel ce te va lua în cãsãtorie, pregãtit(ã) fiind de a fi gata de cina de la cãsãtorie Sa. Toate lucrurile sunt acum gata si te pregãtesc! Eu vreau sã te prezint fãrã patã, cu o dragoste fierbinte în inimã–ti pentru El". Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt – de a-L arata, de a-L prezenta pe Isus bisericii, ca noi sã ne îndrãgostim de El. Si aceastã dragoste ne va pãstra, va avea grijã de noi!