Dor de vesnicie

Nu pot sa strig mai deslusit,
Doar gândul la Tine-mi înalţ
Şi ruga mea nespusă

Te rog ca Tu s-asculţi.

Sunt unele momente

Când Eu să tac pot doar.

Şi să-Ţi închin tăcerea

Pe-al dragostei altar.

Ma invaluie suspine
Mari greutăţi apasa,
Dar duhul meu Te caută
- Alin, totuşi, să-i dai.
Căci nu de circumstanţe
Depinde al meu dor.
Şi până-n clipă-n care
Pe Tin' Te voi vedea,
 Neincetat va arde,
Va cere, va dori
- Ca al Tău să se simtă
Şi-acum, ca-n veşnicii.
Te rog, deci, o , Isus,
 Ca-n mine să cobori
A Duhului prezenţă
Ca să Te simt deplin.
Şi chiar în încercare
 Tare să mă ţin,
Simţind deplin cum Duhul
În mine-i pus şi-i viu.
Să zbor nu pot,
Dar uite, cum, adânc,
 Un dor în mine plânge
Şi sa ma inalt spre Cer oricând.
 Fii binecuvântat
Acum şi-n veşnicie
Că-n a Ta măreţie
Tu ai timp pentru mine.

Asa esti tu frumoasa mea soţie

Esti parfumul suav al crinilor albi

Ce infloresc in sufletul meu senin.
Esti picãtura de rouã ce se oglindeste
Pe petala unui trandafir.
Esti o razã de soare
Care mã cuprinde in bratele-i calde-
Esti mireasma vântului de primãvarã
Ce-mi mângâie sufletul gingaş,
Esti lacrima care alunecã pe obraz
Si se adăposteşte  in palma mea
Esti visul meu de har şi viaţă
Care mã tine iubitor lângă tine
Esti luna care mã priveste-n noapte
Esti o regină scumpă dăruită din Cer
Trãiesti ca sã iubesti mereu plenar
Asa esti tu frumoasa mea soţie
Si te iubesc asa cum esti!

CRISTOS A ÎNVIAT!

...la intrarea in SFANTUL MORMANT este scrisa minunea pe care, multi, nici n-o observa: ,,NU ESTE AICI, A INVIAT!!!"... ŞI ESTE VIU IN VECII VECILOR. HALELUIA! SĂRBĂTOAREA INVIERII DOIMNULUI NOSTRU IUBIT, SĂ VĂ ADUCĂ MULTĂ BUCURIE, PACE ŞI VIAŢĂ DIN BELŞUG. IN HRISTOS , CEL INVIAT, -Maranata-

Domnul Isus este cale spre ziua împăcării noastre cu Tatăl și a unora cu ceilalți.

Isus  a fost răstignit pe cruce, dar acolo, chiar acolo, pe cruce, ne-a îmbrățişat pe noi, pe fiecare, şi ne -a unit cu Dumnezeu: ”Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, neținând cont de păcatele ei și punând în noi cuvântul reconcilierii” (2 Cor. 5,19).

Ce mare onoare:

-un Rege să moară în locul unor robi;

- un Crin să se frângă şi zdrobirea Lui să ajungă până la noi, îmbiindu-ne a răspunde chemării Sale prin convertirea noastră!

Să ne amintim de moartea Lui, ca să avem tăria permanentă de a recunoaşte nevrednicia noastră şi mărimea iubirii Sale de nedescris!

Isus a fost judecat, pentru ca noi să fim reabilitați!

Iar noaptea osândirii Lui este cale spre ziua împăcării noastre cu Tatăl și a unora cu ceilalți.

Recunoaste-L in toate càile tale si El iti va netezi càràrile

Amintiti-và acesti 7 pasi in fiecare dimineatà si ìncercati sà-i puneti în practicà! Acestia reprezintà o cale sigurà de a merge ìmpreunà cu Dumnezeu si de a avea o viatà càt mai bunà:

1. Treziti-và ! ! !

Decideti sa aveti o zi bunà!

"Aceasta este ziua, pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuràm si sa ne veselim in ea!"

Psalmul 118:24

2. ìmbràcati-và !!!

Cel mai bun mod de a te imbraca, este de a-ti pune un zàmbet!
Un zàmbet reprezintà calea cea mai ieftinà de a-ti imbunàtàti infatisarea.
"Domnul nu se uità la ce se uità omul; omul se uità la ceea ce izbeste ochii, dar Domnul se uità la inimà." ISamuel 16:7
3. Faceti liniste !!!
Spuneti lucruri frumoase si ìncercati sa ascultati!
Dumnezeu ne-a dat douà urechi si o singurà gurà, pentru cà, probabil, a dorit ca noi sa ascultàm de douà ori mai mult decàt vorbim.
"Cine-si pàzeste gura, iti pàzeste sufletul." Proverbe 13:3
4. Ridicati-và in picioare !!
Stati ferm pentru lucrurile in care credeti!
Sustineti lucrurile care va plac cu adevàrat!
"Sa nu obosim in facerea binelui, càci la vremea potrività vom secera, dacà nu vom càdea de obosealà. Asadar, càt avem prilej, sa facem bine la toti! Galateni 6:9-10
5. Priviti spre cer !!!
Priviti spre cer, la Domnul pentru toate lucrurile de care aveti nevoie!
"Pot totul in Hristos, care ma intàreste!" Filipeni 4:13

6. Tinteste sus !!!

Tinteste la ceva mult mai ìnalt!

..."ìncrede-te in Domnul din toatà inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta! Recunoaste-L in toate càile tale si El iti va netezi càràrile!" Proverbe 3:5-6

7. Inaltà rugàciuni !!!

ìnàltati rugàciunile voastre la Dumnezeu si spuneti-I cà aveti nevoie de ajutorul Sàu pentru fiecare zi:

"Nu va ingrijorati de nimic, ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugàciuni si cereri, cu multumiri." Filipeni 4:6

Când eşti mânios, rezolvă situaţia numaidecât....

-"Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul" (Efeseni 4:25)-

Două personalităţi puternice într-o relaţie sunt precum două râuri care se varsă într-unul singur; se formează un curent foarte puternic. Mânia poate fi spontană, aidoma unui fulger sau poate fi de durată, precum duduitul tunetului. Uneori ne ciocnim şi ne doare, alteori ne distanţăm şi abandonăm relaţia în tăcere. Dar dacă mânia este stăpânită cum trebuie, ea nu ne va distruge. Iată regulile lui Dumnezeu pentru stăpânirea mâniei.

Regula nr. 1: Fii sincer! "Lăsaţi-vă de minciună: "Fiecare dintre voi să spună aproapelui său ade­vărul" … "Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi". Să n-apună soarele peste mânia voastră" (Efeseni 4:25-26). Când te cuprinde mânia, nu nega lucrul acesta. Mânia poate fi constructivă. Avem dreptate să ne mâniem când oamenii sunt trataţi greşit, iar răul nu este îndreptat. Faptul de a spune: "Sunt nervos şi pentru că preţuiesc relaţia noastră, doresc să discut despre lucrul acesta" este lucrul onest, lipsit de ameninţări, care invită la soluţionarea problemei. Să remarcăm:
a) ignorarea, înăbuşirea, supri­marea sau pretinderea că nu eşti mânios sunt de fapt lipsite de onestitate;
b) o altă formă de a minţi când eşti nervos este exagerarea. "Nu asculţi niciodată ce spun". "întotdeauna îmi ignori dorinţele". "Nimeni nu face nimic în casa asta în afară de mine". Asemenea generalizări sunt neadevărate şi nu fac decât să agraveze şi să creeze două tabere, fapt ce garantează obscurizarea problemei care, deci, nu se va rezolva;
c) o altă cale prin care minţi când eşti nervos este învinovăţirea altcuiva. "Dacă ai ajunge la timp nu te-aş mai bate la cap" sau "dacă nu m-ai mai bate atâta la cap, poate aş ajunge la timp". Învinovăţirea altcuiva este modalitatea de a evada din propriile tale responsabilităţi, arătând cu degetul spre altcineva. Aceasta îi enervează pe ceilalţi şi nu ajungi niciodată la rezultatul dorit. Voinţa lui Dumnezeu este aceasta: "Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul", lucru care funcţionează când o faci în dragoste.Regula nr. 2: Nu ucide! Pavel scrie: "Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi" (Efeseni 4:26). Ce semnifică aces­te cuvinte ale lui Pavel? Nu lăsa ca mânia ta să ajungă în punctul de a fi dăunătoare. Nu-ţi folosi cuvin­tele ca pe o armă sau ca pe un mecanism de control. Este bine să-ţi exprimi emoţiile într-un mod sănătos, dar ţine-le în frâu. Scopul tău trebuie să fie rezolvarea problemei şi întărirea relaţiei, nu "reducerea la tăcere" şi rănirea celeilalte persoane.

Este uşor oare? Nu. Ai nevoie de o doză puter­nică de bunătate. Cuvintele aruncate în glumă, pline de sarcasm, evlavie proprie sau "indignare evlavioasă" îi rănesc pe oameni, uneori pentru totdeauna. "Limba stricată zdrobeşte sufletul" (Proverbe 15:4). "Duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?" (Proverbe 18:14). "Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele" (Proverbe 18:21). Cuvintele, pline de mânie, odată dezlănţuite, pot "aluneca până în fundul măruntaielor" (Proverbe 26:22).
Cuvintele tale pot trăi în inima şi amintirea cuiva şi-l pot însoţi până la moarte. Noi spunem "piatra poate să-mi dis­trugă trupul, dar vorbele urâte nu mă vor distruge niciodată", dar nu este adevărat. Un om poate muri dintr-un duh zdrobit, iar cel care a rostit cuvintele acelea poate trăi cu regretul răului pe care l-a făcut fără a mai avea şansa de a-l repara. Pe de altă parte, mânia ţinută în frâu nu este un păcat de care trebuie să ne pocăim. Aşa că învaţă să faci diferenţa între mânia pe care o simţi şi cuvintele pe care le rosteşti. Mânia studiată cu atenţie poate revela o informaţie importantă despre schimbările care trebuie făcute. Concentrează-ţi atenţia asupra acestui fapt şi cere-l lui Dumnezeu să-ţi arate ce trebuie schimbat la ceilalţi, dar şi în tine!
Regula nr. 3: Rezolv-o acum! Acumularea mâniei în fiinţa ta nu face decât să te rănească. Când îţi descarci resentimentele începi să ţi le aduci aminte şi te umpli de amărăciune. “Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura” (Luca 6:45).

Când eşti mânios, rezolvă situaţia numaidecât. Nu lăsa ca timpul să-ţi hotărască alegerile şi nu sta sperând ca persoana cealaltă să fie “iluminată” şi să-şi ceară iertare. “Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te” (Matei 18:15). Încearcă să rezolvi problema şi refă relaţia. Când o reprimi, îţi adaugi încă o grijă în inima ta. Mai devreme sau mai târziu, doctorii vor spune: acum se află la sto­mac, îţi atacă sistemul imunitar, îţi predispune inima la probleme, la cancer şi la alte boli fizice, sociale şi emoţionale.
Între timp, lucrul acesta te va preocupa, îţi va mânca energia, îţi va schilodi creativitatea, îţi va opri părtăşia cu Dumnezeu, cu prietenii, cu credincioşii; ca să nu mai vorbim de faptul că vinovatul nu va mai avea ocazia de a-şi elibera conştiinţa, de a se pocăi şi de a face pace cu Dumnezeu şi cu tine. Nu-ţi mai alimenta trecutul, plănuind răzbunare şi făcând ca resentimentul să se transmită ca o povară generaţiei viitoare. Cere-I lui Dumnezeu smerenia şi curajul de a face faţă problemelor prezente astăzi. Când îţi pleci capul pe pernă în această seară, să ştii că problemele tale sunt prezente, ele sunt cunoscute de Dumnezeu şi de toţi ceilalţi şi somn uşor!

Regula nr. 4: Concentrează-te asupra soluţiei! Cineva a spus că părtăşia se asemănă cu doi oameni aflaţi într-o barcă: unul nu-l poate scufunda pe celălalt fără să se scufunde şi pe el. Încercând să obţii victoria pierdeţi amândoi. Aşa că atunci când vorbeşti, să te asiguri că acel cuvânt este “unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie” (Efeseni 4:9). Încearcă să înţelegi nevoia celuilalt. Nu mai scoate la iveală ofense deja mărturisite; nu-i jigni, nu glumi pe seama greutăţii, înălţimii, culorii pielii, sau limitărilor mentale, fizice şi emoţionale; nu adu în discuţie lucruri care umbresc situaţia şi care te împiedică să găseşti o soluţie. Şi nu ridica vocea pentru a intimida şi a manipula. Dumnezeu te-a creat cu capacitatea de a te mânia deoarece, când este gestionată corespunzător, mânia devine com­bustibilul care aduce schimbarea dorită şi medicamentul care vindecă. Aşadar:

a) caută o soluţie, nu o victorie. A-l face pe cineva în fel şi chip sau a-i diagnostica pe alţii numai înrăutăţeşte situaţia. Atenţia nu trebuie să se îndrepte spre ce a făcut cineva, ci spre ce puteţi face împreună pentru a rezolva situaţia;
b) recunoaşte-ţi propriile slăbiciuni şi cere iertare. De vreme ce este nevoie de doi pentru un tangou, conştientizarea propriilor tale imperfecţiuni îl face pe celălalt să şi le recunoască mai uşor pe ale sale;
c) de fiecare dată când “îi dai cuiva un impuls”, oferă-i unul pozitiv. “Orice faptă bună aceea să vă însufleţească” (Filipeni 4:8). Pentru fiecare problemă pe care i-o reproşezi cuiva, oferă şi un compliment. “Sunt sigur că nu ţi-a fost uşor să auzi aşa ceva. Mulţumesc pentru că m-ai ascultat cu atâta bunătate”. Dacă eşti concentrat asupra soluţiei, oamenii vor avea un lucru pozitiv pe care să se bazeze şi nu un lucru care să-i dărâme!Regula nr. 5: Păstrează problema în familie! “Orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru” (Efeseni 4:31). Când eşti mânios, este greu să rezişti tentaţiei de a răspândi zvonuri. Dar vorbirea plină de răutate este ca un foc înverşunat; îi consumă pe cei care îl răspândesc şi pe cei care ascultă. Nu-ţi afişa în public rufele murdare; ţine-le acasă. Rufele murdare se spală în două feluri:

1) în pu­blic. Le arăţi acolo unde ştii că oamenii le vor vedea.

2) Subtil. Faci glume despre faţa cuiva, despre membri familiei, despre prieteni, etc. pentru a-i înjosi. Aceasta duce la stinghereală pentru persoana pe care eşti mânioasă, măreşte prăpastia dintre voi şi face ca împăcarea să devină imposibilă. Solomon scrie: “dragostea acopere toate greşelile” (Proverbe 10:12). Pavel scrie: “la răutate, fiţi prun­ci; iar la minte, fiţi oameni mari” (1 Corinteni 14:20).
Regula nr. 6: Fă parte din echipa de curăţare! Noi spunem: “Şi-au făcut-o cu mâna lor. Să şi-o rezolve singuri”. Poate au meritat-o, dar nu putem întoarce spatele şi nu putem lăsa răni deschise care să se infecteze. Noi “ne iertăm unul pe altul, cum ne-a iertat şi Dumnezeu pe noi în Hristos” (Efeseni 4:32). Cum ne-a iertat Hristos? După ce am conştientizat, mărturisit şi ne-am pocăit de păcatul nostru? Nu. “Atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său” (Romani 5:10). Dumnezeu a luat iniţiativa, aşa că iartă, înainte ca celălalt să-şi ceară iertare. Şi chiar dacă va rămâne vrăjmaşul tău pentru totdeauna, iartă-l oricum. E ca şi cum ai face curăţe­nie după război. Doar atunci vei fi iertat tu însuţi, rănile provocate vor fi vindecate, iar vina ta înain­tea lui Dumnezeu va fi ştearsă!

vestea bună a evangheliei/ stă-n puterea ta să smulgi rădăcinile de amărăciune

Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.Evrei12/15

El este Domnul înviat din morti ....

El este Domnul înviat din morti Isus a murit, dar El nu a ramas în mormânt.
Daca Isus nu ar fi înviat, toata jertfa sa ar fi ramas fara sens. Moartea si învierea Lui împreuna alcatuiesc coloana vertebrala a credintei crestine.
Daca nu ar fi înviat, El nu ar putea fi mâine acelasi care a fost si ieri. Iar noi nu am putea avea o nadejde vie - o nadejde care sa ne slujeasca nu numai în viata, ci si în fata mortii. Însa El a înviat!
Mormântul nu L-a putut tine!
El traieste nu doar în mintea ucenicilor Sai, nu doar în ideile bisericilor Sale;
Mormântul este gol; El a înviat cu adevarat!
Asa stând lucrurile, putem declara cu toata convingerea ca noi însine vom învia
(Citeste 1 Corinteni 15:1-58.).
Mormântul si moartea nu ne vor putea tine, caci Isus Cristos traieste.
 Iar El a promis:
"Eu traiesc, si voi veti trai" (Ioan 14:19).
Aceasta putere a învierii Lui vrea sa ne-o dea nu doar pentru duminica dimineata.
 El vrea sa ne-o dea pentru viata de toate zilele, în mijlocul problemelor care se ivesc la scoala, în mijlocul problemelor de convietuire cu semenii, în mijlocul problemelor de casnicie.
Nici n-as putea enumera aici toata influenta pe care o poate avea si pe care o chiar are faptul ca îl ai pe Isus ca temelie a vietii tale.
Viata se ordoneaza dupa standarde cu totul noi, iar El ne da forta de a putea trai o viata pe masura lor.

El ne ajuta sa ramânem statornici în dragoste, pentru ca dragostea însasi este lucrata în noi de Dumnezeu, îl vom putea iubi chiar si pe acel coleg de serviciu care este un adevarat focar de rautate si cu care nu poti întreprinde nimic.
 Puterea lui Isus face posibila convietuirea în pace dintre copii si parinti, dintre parinti si copii, dintre elevi si învatatori si dintre învatatori si elevi. Dispunem de-acum de o noua Sursa de putere, care ne ajuta sa îi suferim pe altii;
ba mai mult, am aflat acel Izvor care ne da o putere sa îi privim pe altii chiar mai presus de noi însine
- si aceasta în toate domeniile vietii, chiar si în casnicie.
Astfel, viata de casnicie va fi traita iertând, si nu acuzându-ne unul pe altul.
La fel cum mie mi s-a iertat, de acum îl pot si eu ierta pe semenul meu, pe partenerul meu.
 Aceasta stabileste în viata de casnicie standarde noi.
 În zilele noastre, credinciosia în casnicie nu mai ocupa un loc de cinste.
 În majoritatea cazurilor, relatia de familie se afla într-o criza acuta.
Cine lasa însa pe Cristos sa domneasca în viata lui, acela va primi putere de a fi cinstit, inclusiv în casnicie. Prin Cristos, el dobândeste nu numai curajul de a începe o casnicie, ci si curajul si puterea de a ramâne credincios partenerului sau, pâna la moarte.
Cine îl cunoaste pe Isus si puterea învierii Lui, acela va avea puterea de a scapa de lacomia de avere
 - de ceea ce de multe ori ne fura perspectiva vesniciei.
Nu arareori sunt oamenii legati de aceste lucruri pamântesti, cu toate ca în doar câtiva ani trebuie sa le parasim.
Deci ceea ce agonisim pe pamânt nu poate constitui acea temelie pe care sa ne putem cladi vesnicia.

El este Domnul, care va reveni...

Cu toate ca o viata traita în aceasta lume împreuna cu Cristos este deja schimbata si frumoasa, crestinul priveste totusi dincolo de ea, caci marea parte a splendorilor vietii sunt înca înaintea lui.
O asemenea viata se merita traita, chiar daca nu întotdeauna te afli deasupra norilor.
Cristos este gata sa ne treaca prin nori si prin necazuri dincolo de acestea.
 Pentru ca sa nu existe nici o neîntelegere:
-problemele nu vor disparea toate, atunci când îl urmam pe Isus, dimpotriva;
-poate se vor adauga mai multe la ele, pentru ca avem de-a face cu o lume care nu are aceasta temelie, ci dimpotriva, de cele mai multe ori o respinge si o ataca cu vehementa, însa noi stim ca Isus va reveni, dupa cum ne-a promis-o El însusi:
-„În casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi întoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi" (Ioan 14:2-3).
 Isus S-a dus sa ne pregateasca un loc.
 Acesta este planul lui Dumnezeu pentru toti aceia care si-au cladit viata pe Cristos.
Ei au înteles faptul ca dorinta lui Dumnezeu este sa aiba comuniune cu ei, si aceasta pentru o vesnicie întreaga.
Pavel a trait în baza aceleiasi convingeri.
 Iata ce scrie el tesalonicenilor:
-"Caci însusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trâmbita lui Dumnezeu, Se va pogon din cer, si întâi vor învia cei morti în Cristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi ramas, vom fi rapiti toti împreuna cu ei, în nori, ca sa întâmpinam pe Domnul în vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte" (1 Tesaloniceni 4:16-18).
Isus Cristos ramâne acelasi, ieri azi si în veci.
El sta înaintea usii inimii noastre.
El asteapta ca noi sa I-o deschidem.
În Apocalipsa 3:20 citim:
-"Iata Eu stau la usa, si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine."
Isus a schimbat viata multor tineri si chiar a multor vârstnici.
El o poate schimba si pe a ta;
-El este Izvorul vietii.
 Isus da vietii noastre o noua orientare, un nou tel, o noua directie.
Ne daruieste o viata care se merita traita, acum si în vesnicie.
El ne readuce la scopul pentru care am fost destinati sa traim ca oameni, împacându-ne cu Dumnezeu-Tatal. Prin Isus, viata ta capata sens; de aceea, lasa ca El sa-ti determine toate aspectele vietii.
Tineretul este cel mai scump bun al societatii umane.
Însa tocmai acest bun este atât de putin apreciat si atât de putin îndrumat, prin exemple pozitive, fiind de multe ori înteles si tratat gresit.
 Ce fel de mediu este acela în care sunt obligati tinerii de azi sa creasca si ce fel de cultura primesc ei? Pretutindeni îi pândesc ispitele.
Parinti lipsiti de orice responsabilitate îsi abandoneaza pur si simplu copiii, neoferindu-le nici standarde de viata si nici ajutor.
Desi fiecare familie a plecat la drum cu o multime de intentii bune, pâna la urma toate s-au înecat în materialism.
Casnicii desfacute, sfatuitori deseori fara o directie clara, imagini neclare despre moralitate si Dumnezeu, coruptie de la cei de jos pâna la cei aflati în cele mai înalte pozitii, o atmosfera politica exploziva, razboaie etc.
Toate acestea sunt urmarile groaznice ale unei lumi care s-a desprins în mod constient de Dumnezeu.
Unde mai exista o cale clara, o cale care sa dea sens vietii?
Exista un singur raspuns la aceasta întrebare.
Raspunsul se afla în Isus Cristos, care este acelasi ieri, azi si în veci.
Cel care-L primeste pe Cristos va gasi în El mai mult decât o oglinda în care sa-si priveasca viata cu toate falimentele ei;
- va gasi în El solutia salvatoare - sensul vietii;
-va gasi în El puterea de a scapa de deznadejde, puterea de a trai cu adevarat.