darul meu Doame pentru Tine_copii

Darul meu Doamne pentru Tine e inima mea
Te rog s-o curatesti,s-o vindeci te rog as vrea

 Refren: 
Domnul meu ./.

./.Isuse Domnul meu.

/. Domnul meu ./.

./.Isuse Domnul meu./.

Si-n loc de ura as vrea sa pui
Tu dragoste-n inima mea

Si schimba-mi  întunericul în zori de zi te rog as vrea

Si –n loc de ura as vrea sa pui
Tu dragoste –n inima mea

Si schimba-mi  întunericul in zori de zi te rog as vrea

./.As vrea dorinta astazi Tu sa mi-o împlinesti

Ca sa iubesc asa  cum numai Tu iubesti./.

Domnul meu, Domnul meu

./.Isuse Domnul meu./.

Mireasma bunatatii Tale o Domnul meu

As vrea s-o port daca as putea de acum mereu

Domnul meu, Domnul meu.

Antidotul urii este iubirea şi iertarea.

Una din legile universului e aceea de a nu face rău unei persoane nici măcar cu gândul. Când cineva gândeşte că se poate întâmpla ceva rău lui insusi sau altcuiva, el atrage toate nenorocirile asupra destinatarului şi cu cât acestea sunt reprezentate în mod real, cu atât mai mare e răul pe care îl provoacă. Nu răspundeţi răului cu rău sau ocarei cu ocară, ci dimpotrivă binecuvântaţi.Când binecuvântăm dăm şi primim în acelaşi timp. Oferind pace şi iubire, acestea se întorc la noi însutit. Nu se răspunde la ură şi la răutate cu răutate, ci cu ganduri de iubire si lumina, chiar daca ne vine greu s-o facem. De aceea mii de oameni se autodistrug în mod inconştient, deoarece se hrănesc în permanenţă cu fructele putrede ale gândirii negative.Prin ură, răutate şi furie nu vei rezolva niciodată nimic. Numai iubirea recompensează. Ura face mai multe ravagii semenilor noştri decât pe câmpul de luptă.Oamenii se ucid între ei mai degrabă cu vorba decât cu fapta. Antidotul urii este iubirea şi iertarea. Frica, îndoiala, orice gând negativ sunt nocive, toxice şi autodistructive.Când te simţi vinovat în gânduri, vorbe sau fapte fata de cineva e important şă-ţi ceri iertare in fapt sau macar in gand respectivului. Fă-o pentru tine. Să nu te preocupe reacţia celuilalt.Oricând aveţi gânduri “negre” despre o persoană, aduceţi-vă aminte să comutaţi butonul şi să vă rugaţi pentru sănătatea ei si sa-i trimiteti ganduri de lumina si iubire.

Mulţumesc pentru toate,

Apreciez ,mulţumesc pentru gestul frumos şi cu dragoste în Cristos
 primiţi recunoştinţa mea pentru tot ce faceţi spre Slava şi Gloria Lui Isus!

Mulţumesc pentru toate,
 Pentru vorbe şi şoapte
 Scrise în taine, alături de mine,

Mulţumesc că ai grijă de sufletul meu,
 Şi îţi pasă, de stări sufleteşti
Ce apasă uneori şi jugul e greu.
 Mulţumesc pentru clipe minunate
Petrecute împreună, ce haruri cereşti
In pocaluri s-adună

Cu atâta dragoste,

Ce-n Cristos prea dulce răsună.
Mulţumesc pentru că mă accepţi

Aşa cum sunt,şi mă asculţi

Când vers, poezie nu am să încânt

Al inimii stări ce bate tremurând
Mulţumesc pentru visele
 Ce capătă chip,cănd al tău îndemn,
 Îmi dă speranţe care nu pier.
Mulţumesc pentru bucuria ce mi-o aduci,
Şi a tale poveţe îmi şterge lacrimile
 Şi face durerea să plece.
 Eşti un înger venit să mă păzească,
Ce îmi alină suferinţa
 Si îmi aduce numai bucurii,
 Zâmbete şi soare
 Si mă face să uit
Prin câte am trecut.
 De aceea îţi mulţumesc! 

Când zorii vestesc răsăritul,
Şi soarele blând inundă pământul,
Mi-ai pus în piept o inimă de servitor,
Pe mine, m-ai făcut de oameni iubitor!
Mă încântă toate şi alte asemnea,
Şi-aşa se naşte poezia mea,
 Cu ce-i în jur se contopeşte,
E rugăciunea ce mă copleşeşte!
Izvor ea are în inima-mi ce bate,
 Frământări, îndoieli sunt uitate,
 Cuvinte limpezi curg pe foaia albă,
Şi-n versuri semne lasă să se vadă!

Mulţumiri fie aduse Lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare dat prin Fiul Său Isus Cristos

si credinciosilor ce mi-a modelat caracterul intru asemanarea cu Domnul nostru Isus Cristos
Domnul Dumnezeu vă va răsplăti în ziua  revenirii Fiului Său.

adevaruri ale vietii

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită!” Romani 12:2" Ce nu stii nu te poate răni! " spune o vorbă a poporului din care mulţi dintre noi fac acum parte. Asemenea multor astfel de “vorbe înţelepte” are doar o sămânţă de adevăr. Confruntat cu adevărul Sfintelor Scripturi acest proverb se va dovedi păgubos. Din păcate, mulţi credincioşi funcţionează după acest principiu şi ajung asemeni celor descrişi de autorul Epistolei către Evrei 5:12,13 : “În adevăr, voi cari de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăş trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintîi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Şi oricine nu se hrăneşte decît cu lapte, nu este obicinuit cu cuvîntul despre neprihănire, căci este un prunc.” Unde este paguba? Citind versetul 2 din Romani capitolul 12 înţelegem imediat: voia bună, plăcută şi desăvârşită a lui Dumnezeu. Raţionamentul este cât se poate de simplu: infantilismul spiritual conduce inevitabil la incapacitatea de a cunoaşte voia lui Dumnezeu. Fără a cunoaşte voia lui Dumnezeu nu suntem în stare să umblăm în faptele bune pregătite de Dumnezeu, fapte menite a-i aduce slavă lui Dumnezeu. Fără să aducem slavă lui Dumnezeu trăim o viaţă aflată în contradicţie flagrantă cu scopul pentru care am fost creaţi de Dumnezeu. Nu ştiu alţii ce cred, dar, pentru mine, aceasta este cea mai păguboasă viaţă pe care o poate trăi cineva. Iată de ce, a căuta să cunoaştem, să avem o minte înoită, trebuie să fie un efort constant, determinant în toate acţiunile noastre. Nu este o acţiune simplă şi uşoară. Aşa cum acumularea de cunoştinţe în procesul formării pentru o carieră solicită efort, sacrificii, dedicare, disciplină, efortul formării spirituale, a deprinderii cunoaşterii voii lui Dumnezeu, implică chiar o mai mare dedicare şi disciplină. Având însă în vedere avantajele, nici un efort nu este prea mic. Această deprindere a cunoaşterii voii lui Dumnezeu generează schimbare şi este absolut necesară pentru schimbarea noastră în copii veritabili ai lui Dumnezeu. Iniţierea acestui proces al formării noastrei aparţine Duhului Sfânt al lui Dumnezeu dar El aşteaptă şi răspunsul nostru. El ne cercetează (iluminează zone ale comportamentului nostru ce au nevoie de înnoire) ne învaţă, ne ghidează, dar numai în măsura în care noi suntem pregătiţi să răspundem acestor intervenţii ale sale. Acesta este motivul pentru care diavolul încearcă să ne convingă că tot procesul se limitează la eforturi omeneşti care implică doar oameni (predicatori, învăţători, consilieri). Trebuie să admitem că într-o schimbare spirituală, mijloacele cele mai importante sunt spirituale: rugăciune, post, Biblie, părtăşiei frăţească. Aşadar...ce nu ştim, nu ne sărăceşte!

Studiu biblic asupra Evangheliei dupa Ioan capitol 10

 

1.Pe unde intra hotii si talhari (v.1)?
Adevarat, adevarat va spun ca cine nu intra pe usa in staulul oilor, ci sare pe alta parte, este un hot si un talhar.
2.Cum este pastorul oilor (v.2-4a)?
 Dar cine intra pe usa este pastorul oilor.
Portarul ii deschide, si oile aud glasul lui; el isi cheama oile pe nume, si le scoate afara din staul. Dupa ce si-a scos toate oile, merge inaintea lor.
3.Cum sunt oile (v.4b-5)?
oile merg dupa el, pentru ca ii cunosc glasul. Nu merg deloc dupa un strain; ci fug de el, pentru ca nu cunosc glasul strainilor."
 4.Cum au primit oamenii cuvintele Domnului Isus (v.6)?
 Isus le-a spus aceasta pilda, dar ei n-au inteles despre ce le vorbea.
5.Cine este Domnul Isus (v.7)?
  Isus le-a mai zis: "Adevarat, adevarat va spun ca Eu sunt Usa oilor.
6.Cine sunt cei ce au venit inaintea Domnului Isus (v.8a)?
Toti cei ce au venit inainte de Mine sunt hoti si talhari
7.Ce nu fac oile Domnului Isus (v.8a)?
 dar oile n-au ascultat de ei.
8.Ce fel de usa este Domnul Isus (v.9)?
 Eu sunt Usa. Daca intra cineva prin Mine, va fi mantuit; va intra si va iesi si va gasi pasune.
9.Cu ce scop vine hotul (v.10a)?
Hotul nu vine decat sa fure, sa injunghie si sa prapadeasca.
10.Cu ce scop a venit Domnul Isus (v.10b)?
Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug.
11.    In ce fel este Domnul Isus Pastorul cel Bun (v.11, 14-16)?
 Eu sunt Pastorul cel bun. Eu Imi cunosc oile Mele, si ele Ma cunosc pe Mine,asa cum Ma cunoaste pe Mine Tatal si cum cunosc Eu pe Tatal; si Eu Imi dau viata pentru oile Mele. Mai am si alte oi, care nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, si va fi o turma si un Pastor.
 12.Ce face un pastor platit (v.12a)?
 Dar cel platit, care nu este pastor si ale carui oi nu sunt ale lui, cand vede lupul venind, lasa oile
13.Ce se intampla cu oile parasite (v.12b)?
lupul le rapeste si le imprastie.
14De ce pastorul platit fuge (v.13)?
 Cel platit fuge, pentru ca este platit si nu-i pasa de oi.
15.De ce Tatal il iubeste pe Domnul Isus (v.17)?
Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau.
16.De ce isi da Domnul Isus viata (v.18a)?
 Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau si am putere s-o iau iarasi
17.Ce porunca a primit Domnul Isus de la Tatal (v.18b)?
 Am putere s-o dau si am putere s-o iau iarasi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatal Meu."
18.De ce se facuse dezbinare intre iudeii (v.19-21)?
 Din pricina acestor cuvinte, iarasi s-a facut dezbinare intre iudei. Multi dintre ei ziceau: "Are drac, este nebun; de ce-L ascultati?" Altii ziceau: "Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de indracit; poate un drac sa deschida ochii orbilor?"
 19.Cand se intamplau evenimentele (v.22)?
 In Ierusalim se praznuia atunci praznicul Innoirii Templului. Era iarna.
20.Unde se afla Domnul Isus (v.23)?
 Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon.
21.Ce doreau iudeii sa stie despre Domnul Isus (v.24)?
Iudeii L-au inconjurat si I-au zis: "Pana cand ne tot tii sufletele in incordare? Daca esti Hristosul, spune-ne-o deslusit."
22.Care era problema iudeilor (v.25a)?
"V-am spus", le-a raspuns Isus, "si nu credeti.
23.Ce marturisea despre Domnul Isus ca si Mantuitor (25b)?
 Lucrarile pe care le fac Eu, in Numele Tatalui Meu, ele marturisesc despre Mine.
24.De ce unii iudei nu doreau sa creada (v.26)?
Dar voi nu credeti, pentru ca, dupa cum v-am spus, nu sunteti din oile Mele.
25.Ce fac oile Domnului Isus (v.27)?
Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine.
26.Care este avantajul in a fi oaia Domnului Isus (v.28)?
 Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea.
27.De ce este securitate in mainile Domnului Isus (v.29)?
Tatal Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decat toti; si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu.
28.Care este relatia dintre Domnul Isus si Dumnezeu Tatal (v.30)?
 Eu si Tatal una suntem.
29.Ce au incercat iudeii sa faca din nou (v.31)?
 Atunci iudeii iarasi au luat pietre ca sa-L ucida.
30.De ce  iudeii incercau as il ucida pe Domnul Isus (v.32-33)?
 Isus le-a zis: "V-am aratat multe lucrari bune care vin de la Tatal Meu: pentru care din aceste lucrari aruncati cu pietre in Mine?"Iudeii I-au raspuns: "Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru o hula si pentru ca Tu, care esti un om, Te faci Dumnezeu.
 31.Ce fel de demnitate vrea sa ne dea Dumnezeu (v.34-35)?
 Isus le-a raspuns: "Nu este scris in Legea voastra: "Eu am zis: sunteti dumnezei"?
Daca Legea a numit "dumnezei" pe aceia carora le-a vorbit cuvantul lui Dumnezeu - si Scriptura nu poate fi desfiintata -
 32.De ce sa credem ca Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu (v.36-38)?
 cum ziceti voi ca hulesc Eu, pe care Tatal M-a sfintit si M-a trimis in lume? Si aceasta, pentru ca am zis: "Sunt Fiul lui Dumnezeu!"Daca nu fac lucrarile Tatalui Meu, sa nu Ma credeti.Dar daca le fac, chiar daca nu Ma credeti pe Mine, credeti macar lucrarile acestea, ca sa ajungeti sa cunoasteti si sa stiti ca Tatal este in Mine, si Eu sunt in Tatal."
 33.De ce iudeii ne-au putut sa il prinda pe Domnul Isus (v.39)?
 La auzul acestor vorbe, cautau iarasi sa-L prinda; dar El a scapat din mainile lor.

Cina Domnului nu este un simbol sau o simpla amintire !

 

Cina Domnului, numită și Sfânta Cină, Euharistie sau Împărtășanie este moment sfant  al bisericii care are un loc important în viața credincioșilor. Cu toate acestea, de-a lungul istoriei bisericii au existat multe dezbateri cu privire la natura Cinei și semnificația ei pentru creștini.Una din tendințele teologice apărute încă din Evul Mediu este ideea că Cina Domnului este doar un simbol pentru comemorarea jertei Domnului Isus Hristos. Această perspectivă este rezultatul unei influențe filozofice neo-platoniste care a distorsionat doctrina bisericii despre Sfânta Cină. Atât în scrierile medievale ale lui Dionisie pseudo-Arepoagitul cât și în scrierile reformatorului elvețian Huldrich Zwingli, influența neo-platonistă produce o doctrină a sfintei  Cine redusă la simbolism.Această reducere a Cinei Domnului la un simplu simbol comemorativ este foarte populară în ziua de azi.Vedem asta în 1 Corinteni 10:16-17. Scriind unei biserici care avea probleme în ceea ce privește doctrina și practica legată de Cina Domnului, apostolul Pavel le spune:Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine. Deși uneori aceste afirmații sunt interpretate ca referindu-se la unitatea bisericii, cuvintele apostolului nu pot fi reduse la o afirmare a unității bisericii. Dimpotrivă, unitatea bisericii este explicată în lumina Cinei Domnului deoarece ceea ce se întâmplă la Cină determină unitatea bisericii. De asemenea, împărtășirea (comuniunea) nu este doar cu trupul lui Hristos (aspect prin care Pavel explică unitatea bisericii) ci și cu sângele lui Hristos. Paharul binecuvântat este o comuniune cu sângele lui Hristos, iar pâinea frântă este o comuniune cu trupul lui Hristos. Dar ce înseamnă această comuniune? În continuarea capitolului 10, apostolul Pavel le spune corintenilor că cei ce mânăncă mâncarea jertfită idolilor se împărtășesc cu realitatea spirituală a idolatriei din spatele religiei grecești. De aceea, Pavel îi avertizează că nu pot să aibă comuniunea  mesei Domnului și împărtășirea  mesei demonice a idolatriei grecești. Conform apostolului, participarea la masa idolatriei îi pune pe participanți în comuniune cu demonii (1 Cor. 10:20-21).Pentru că aceste două comuniuni se exclud reciproc, Pavel îi avertizează pe creștinii din Corint să se ferească de participarea în actele de cult ale idolatriei grecești și să înțeleagă realitatea spirituală din spatele Cinei Domnului. Aceste afirmații ale apostolului arată că participarea la Sfânta Cină nu este doar o participare comemorativă într-un act simbolic, ci o participare spirituală în jertfa lui Iisus Hristos.Dar cum devenim părtași la jertfa lui Hristos? Prin faptul că Hristos mi-a poruncit mie și tuturor credincioșilor să mâncăm pâinea frântă și să bem acest pahar în amintirea lui, iar El a adaugat aceste promisiuni: în primul rând ,că trupul Său a fost jertfit pe cruce pentru mine și sângele său a fost vărsat pentru mine, la fel de sigur cum văd cu ochii mei că pâinea Domnului este frântă și paharul îmi este oferit; în al doilea rând , că El mă hrănește cu trupul său crucificat și cu sângele său vărsat, întărind sufletul meu pentru viața veșnică, la fel de sigur cum primesc din mâna slujitorului și gust cu gura mea pâinea și paharul Domnului, care îmi sunt date ca o pecete sigură a trupului și sângelui lui Hristos.Ce înseamnă să primești această hrană spirituală despre care Hristos a vorbit în Ioan 6:53-57? Înseamnă să primești cu o inimă credincioasă toate suferințele și moartea lui Hristos, obținând astfel viața veșnică; de asemenea, să fii tot mai unit cu trupul Său Sfânt prin Duhul Sfânt care locuiește atât în Hristos cât și în noi. Căci, cu toate că El este în cer și noi suntem pe pământ, noi suntem carne din carnea lui și os din oasele lui, iar acum trăim și suntem conduși pentru totdeauna printr-un singur Duh, după cum mădularele unui trup sunt conduse de un singur suflet. Această comuniune cu sângele și trupul lui Hristos înseamnă că, atunci când bem paharul și mâncăm pâinea, noi primim, prin lucrarea Duhului Sfânt, pentru întărirea în viața veșnică a sufletelor noastre, adevăratul trup și adevăratul sânge al lui Hristos, cel care a murit, a înviat și s-a înălțat la ceruri.Vedem asta în 1 Corinteni 11:27-34. Deși conform celor spuse mai sus vedem că Sfânta Cină a fost lăsată pentru binecuvântarea și întărirea sufletelor credincioșilor, acest sacrament are un efect diametral opus pentru cei care se împărtășesc fără credința în Hristos . Apostolul Pavel spune: ”oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului” (1 Cor. 11:27). Apostolul adaugă că cine se împărtășește în chip nevrednic nu primește trupul și sângele lui Hristos care dau viață veșnică (cf. Ioan 6:53-57) ci primește condamnare ( în 1 Cor. 11:29). Aceste afirmații ne arată din nou că Cina nu este doar un simbol, ci acest impartasire are consecințe spirituale. Nu este vorba doar de o aducere aminte a jertfei lui Hristos ci și de o primire a binecuvântărilor ce decurg din jertfa Sa prin împărtășirea cu trupul și sângele lui Hristos ce a murit și a înviat.Dar atunci când cineva ia acest impartasire fără credință, fără să îl distingă de lucrurile obișnuite din jur, în chip nevrednic, nu are parte de binecuvântările jertfei lui Hristos ci de condamnare. Un simbol nu aduce nici binecuvântare, nici blestem, dar pâinea și vinul sunt sfințite prin adăugarea cuvântului promisiunii lui Hristos prin care devin mijloace sfinte ale harului. Profanarea lor atrage condamnarea. Vedem asta în Luca 22:16-20. Înainte de momentul instituirii Cinei, Domnul Isus Hristos, adunat în odaia de sus împreună cu ucenicii săi, le spune că a dorit să aibă această Cină cu ei pentru că nu va mai mânca pâinea și vinul ”până la împlinirea lor în Împărăția lui Dumnezeu” (Luca 22:16). Această împlinire are loc după înviere, când Hristos cel înviat se arată ucenicilor pe drumul către Emaus și li se descoperă ca Hristos prin oficierea Cinei (Luca 24:30-35). Acea scenă are o semnificație deosebită în cadrul relatării aparițiilor lui Hristos de după înviere, dar corelată cu scena instituirii Cinei ne ajută să înțelegem rolul escatologic pe care Sfânta Cină îl are în Biserică. Împărăția lui Dumnezeu nu este doar o realitate viitoare ci o realitate prezentă acum pe Pământ prin slujirea Bisericii. Creștinii împărtășesc viața veșnică a lui Iisus Hristos: primul născut din femeie care a înviat și a intrat în noua creație. Iar această împărtășire a vieții lui Hristos are loc prin credința, prin lucrarea Duhului Sfânt care folosește predicarea cuvântului și administrarea sfintei taine a cinei Domnului Isus. Împărtășirea sufletului nostru cu viața veșnică a lui Hristos cel înviat înseamnă că viitorul glorificat al noii creații pătrunde în lumea noastră prin Biserica lui Hristos care este o ambasadă a Împărăției Cerurilor. Iar această pătrundere are loc în mod special prin Sfânta Cină. Aceasta comuniune  nu ne îndreaptă privirea doar înspre trecut (amintirea jertfei lui Hristos) ci și înspre prezent (comuniunea cu Hristos cel înviat ce șade la dreapta Tatălui) și viitor (învierea și intrarea deplină în viața veșnică sub un cer nou și pe un Pământ nou). Prin Cină împărtășim consecințele persoanei și lucrării lui Hristos. Cina este o comuniune cu jertfa Sa (avem iertarea păcatelor pentru că Hristos fost condamnat în locul nostru) cu învierea Sa (avem regenerarea, învierea sufletelor noastre) cu domnia Sa (experimentăm viața veșnică în care am intrat prin învierea sufletelor noastre).Nu mai trebuie să așteptăm trecerea timpului ca să aflăm verdictul judecății noastre, pentru că Hristos a fost judecat în locul nostru. Nu mai trebuie să așteptăm ziua învierii ca să experimentăm învierea, pentru că sufletele ne sunt înviate. Nu mai trebuie să așteptăm revenirea lui Hristos ca să avem parte de prezența Sa, pentru că trupul și sângele Său ne sunt oferite în Cina Domnului. Duhul Sfânt folosește Sfânta Cină instituită de Hristos pentru a înlătura barierele de timp și spațiu și pentru a ne oferi o comuniune cu Hristos și Împărăția Sa veșnică. 

Cate cununi vor primi credinciosii?

 1.Cununa bucuriei

(1 Tesaloniceni 2.19) „Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa noastră ? Nu sunteți voi înaintea Domnului nostru Isus Cristos, la venirea Lui?" Apostolul Pavel ne spune, în Filipeni 4.4 să „ne bucurăm întotdeauna în Domnul" pentru binecuvântarea îmbelșugată pe care Dumnezeul nostru îndurător a revărsat-o peste noi. Ca creștini, avem mai multe motive să ne bucurăm în această viață decât oricine altcineva. Luca ne spune că și acum e bucurie în cer (Luca 15.7). Cununa bucuriei va fi răsplata noastră acolo unde „El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut." (Apocalipsa 21.4) CUNUNA BUCURIEI: Isaia 51:11.  

Profetul Isaia vede prin Duhul Domnului o zi in care durerea si gemetele vor fugi. Rascumparati se vor intoarce plini de veselie si bucurie cu cintari de biruinta, avind capul incununat. cununa BUCURIEI.

2. CUNUNA IMPARATEASCA: Isaia 61:3.

Ce binecuvintata va fi ziua cind in loc de cenusa celor intristati le va fi data o cununa IMPARATEASCA.

3. CUNUNA CINSTEI: Psalmii 8:4-5.

Omul a pierdut prin caderea in pacat cinstea si onoarea de a sta in Eden, dar Dumnezeu a privit spre el [ca sa-l bage in seama] si L-a incununat cu o cununa a CINSTEI.

4. CUNUNA SLAVEI: 1 Petru 5:1-4.

Apostolul Petru sfatuieste pe presbiteri sa pastoreasca turma lui Dumnezeu:

- pazindu-o.

- sa nu priveasca ingrijire turmei o obligatie, ci de buna voie.

- sa ingrijasca turma dupa voia lui Dumnezeu.

- totul de buna voie si cu o lepadare de sine

- fara a stapini ci facindu-se pilda turmei.

- nu pentru un cistig mirsav ci totul pentru turma incredintata la gindul caci Marele Pastor Se va arata si L-e va da cununa care nu se va vesteji, cununa SLAVEI.

5. CUNUNA CARE NU SE POATE VESTEJI: 1 Cor. 9:24-25.

Apostolul Pavel ne invata sa; alergam in asa fel ca sa capatam premiul, sa ne supunem la toate infrinarile cerute pentru o cununa CARE NU SE POATE VESTEJI.

6. CUNUNA NEPRIHANIRI: 2 Tim 4:7-8.

Apostolul Pavel isi vede cararea vieti sfirsita lupta terminata cu bine, credinta pazita, mai observa caci Domnul Judecatorul cel drept il asteapta cu cununa, in generozitatea lui, Pavel spune si ceice au iubit venirea Lui vor primi aceiasi cununa A NEPRIHANIRI.

7. CUNUNA VIETI: Iacov 1:12, Apoc 2:10.

Ispitele ne incearca in fiecare zi, dar rabdind ispita dupa ce vom fi gasiti buni, celor ce-L iubesc, Dumnezeu a fagaduit caci le va da cununa VIETI. Tuturor ce vor ramine credinciosi pina la moarte vor avea si ei parte de cununa VIETI.

O Doamne la marea zi a rasplatirilor am vrea sa fim si noi acolo asteptind sa fim incoronati cu cununa ce ne va fi oferita de Tine.

Ce inseamna sa fi intelept?

La cumpana dintre ani, cand trebuie sa facem un bilant, trebuie sa ne intrebam daca in anul care a  trecut sau chiar in anii care au trecut, am fost cu adevarat intelepti.Intelepciunea ne invata sa folosim bine timpul . Noi dispunem de resurse limitate si un timp limitat. Acestea sunt tot atatea sanse de a face binele sau a face raul. Determinarea noastra ar trebui sa ne faca ca noi sa investim in ceea ce este bun pentru ca nu putem scapa de Zilei Judecatii. Sfantul Pavel spunea ca ‘toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata pentru a da socoteala pentru binele sau raul pe care l-am facut cand eram in trup. Intelepciunea lui Dumnezeu ne indreapta spre intelegerea voiei Sale . Noi nu putem face binele fara a cunoaste, intelege, crede, si implini voia lui Dumnezeu. Intelegerea voiei lui Dumnezeu nu se poate limita numai la cunoasterea mintala a Legii lui Dumnezeu, ea trebuie crezuta din toata inima si implinita cu toata puterea pentru ca sa devina motorul vietii noastre. Cand vorbim de Legea lui Dumnezeu ne referim la Legea lui Hristos clarificata in Noul Testament.Intelepciunea lui Dumnezeu ne face sa cerem de la El puterea Duhului Sfant. Un om luminat de intelepciunea de sus realizeaza ca niciodata niste oameni pacatosi ca noi nu vor putea implini Legea Sfanta a lui Dumnezeu prin resursele propri. Ci, noi avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Multi lovindu-se de neputinta pacatului alearga la bautura ca sa uite pentru cateva clipe de caderile lor si ca va veni o Zi a Judecatii. Aceasta bineinteles este politica strutului. Mai degraba sa infruntam realitatea dureroasa si rusinoasa a pacatelor noastre. Si sa alergam la mila lui Dumnezeu care este in Domnul Isus. In felul acesta putem primi puterea Duhului Sfant care sa ne ridice din pacat pe sarma voiei lui Dumnezeu pana ce vom trece prapastia morti si apoi in vesnicie.Intelepciunea lui Dumnezeu ne invata sa Ii multumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile si sa Il laudam. Chiar daca traim intr-o lume in care se intampla si multe lucruri rele, nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu are doua sfere: judecata acum si in vesnicie, si binecuvantare acum si in vesnicie. Traind in pacat noi suntem in prima sfera a voiei lui Dumnezeu. Cata vreme suntem in viata si numai prin Domnul Isus noi putem iesi din sfera judecatii in cea a binecuvantarii lui Dumnezeu. Numai cei ce au iesit din sfera judecatii prin pocainta si credinta in Domnul Isus pot sa ii multumeasca lui Dumnezeu chiar si pentru lucrurile rele pentru ca ei au fost iertati de Dumnezeu si au primit puterea ca sa ierte. Mai mult ei au primit puterea de a tranforma lada de gunoi facuta de  pacatul vietii lor intr-un nou Eden.Intelepciunea lui Dumnezeu ne invata sa traim o viata de ascultare de Dumnezeu in toate relatiile noastre. Pacatul ne-a invatat insa cu gustul libertatii fata de toti, sa traim pe cont propriu, si pentru folos exclusiv personal. Dar in spatele asa zisei ‘libertati' sta ascuns lantul Diavolului. Puterea pacatului este placerea neascultarii si frica de moarte. Libertatea se aseaza pe muntele mandriei si asteapta incapatanata judecata lui Dumnezeu. Ascultarea de Dumnezeu se adaposteste in valea smereniei si asteapta cu nadejde indurarea lui Dumnezeu.

lumina ta ,sau lumina Lui?

 

Scoală-te și luminează-te! Căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine. Căci iată, întunericul acoperă pământul și negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul și slava Lui se arată peste tine.” (Isaia 60:1-2)

Când m-am trezit am început să mă gândesc. Nu știu alții cum sunt, dar eu unul nu simt că luminez prea mult. Sunt oameni apropiați mie pe care nu trebuie să-i rogi de două ori și vor spune imediat tot ce văd ei în neregulă la lumina mea. De multe ori și eu îmi dau mie dureri de cap de cum îmi pâlpâie lumina on și off mai rău decât o instalație de brad ieftină. Și aș vrea să fiu constant, să fiu un fel de supra-om care când deschide gura doar înțelepciune îi iese pe buze și cuvinte spirituale. Care începând cu mimica feței sau gesturi și terminând cu fapte, face doar lucruri minunate și pare foarte ok, dar din păcate eu și filozofia  nu ne-am împăcat niciodată.. A fi în raza de acțiune a luminii implică vulnerabilitate pentru că te vede toată lumea. Chiar și cele mai mici imperfecțiuni sunt expuse părerilor tuturor care se uită. Nu stau în Lumină din vreun sentiment de superioritate ci pur și simplu pentru că sunt ca o molie atrasă de lumină fără să-i pese cât de hidoasă îi e înfățișarea în Lumină.

Sunt ca Adam care a înțeles că e gol, dar în loc să mă ascund stau cu nerușinare în Lumină, pentru că nu stau prin propria-mi excelență, ci prin Cel care a murit pentru mine ca să mă acopere în ochii Tatălui. 

 ”Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.” (Ioan 3:19-21)

Dacă cineva crede că e mai luminat ca mine, felicitări! Dar un semn al unuia care e în lumină e că e orb la ceilalți. Ca și când ești pe scenă și toate reflectoarele îți bat în ochi, tu nu vezi sala, decât Lumina.

Vă urez tuturor celor care citiți acest mesaj curaj și putere să rămâneți în Lumină oricâți ar fi cei care stau cu degetul îndreptat înspre voi.

fii blândă ca Domnul!

fii blanda ca Domnul!

2.Timotei 2.24
„Şi robul Domnului nu trebuie să se certe;
ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi,
plin de îngăduinţă răbdătoare."
Efeseni 4:2
„cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare;
îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,”

Nu fi certăreaţă, fii îngăduitoare!
Bunătatea ia ţi-o sfătuitoare.
Evlavia-n blândeţe este roditoare,
În destoinicie-i bună călăuzitoare.

Fii blândă ca Domnul, smerită,
Vei fi un vas de cinste şi sfinţită.
Departe de orice fel de ispită,
În harul Domnului ocrotită.

Iubirea eman-o de dimineaţă,
Pacifistă, ea îndreaptă şi învaţă
Şi-n înfrânare, e izvor de viaţă.
Urmează a dragostei povaţă.

De cursa răului, poţi uşor scăpa,
De bârfa-n casă n-o laşi a săpa.
Nici zvonurile uşa n-or crăpa,
Muţenia, gura-ţi va adăpa.

Dacă în frâu vei ţine a ta gură.
Nu va putea mânia, lovi cu ură.
Iubirea va curge fără măsură,
Urmând a Lui Isus partitură.

Iubirea nemărginită în vale,
Va răspândi miresmele sale.
Fereşte-te de toate vorbăriile goale,
Ele-ţi aduc, amărăciuni şi boale.

Fii plină de-ngăduinţă răbdătoare!
Şi zilele-ţi vor fi scăldate-n soare.
Fii în bunătate roditoare!
Şi cerul va fi plin de sărbătoare.

Fă fapte vrednice de pocăinţă,
Dintr-o inimă curată, prin credinţă!
Paşi-ţi vor grăbi spre biruinţă,
Şi vei vedea a Slavei locuinţă.

O inimă neprihănită e noian de pace,
Un izvor de viaţă, din iubire-şi face.
Pe cel ce-n suferinţă grea, zace,
Cu mângâiere ştie să-l împace.

Păzeşte Cuvântul Lui Dumnezeu,
Unicul scut de apărare, la greu.
Striveşte orice firicel de eu.
DĂ-I Slavă Domnului mereu!

Nu-ţi trâmbiţa mila, bunătatea,
Urmăreşte Adevărul, dreptatea.
Vezi să nu te prindă răutatea,
Când te va atinge nedreptatea.

Nu te crede integră, fără de păcate,
Fără vre-o umbră de răutate,
Când te grăbeşti să-ţi faci dreptate,
Atunci adevărul de tine-i departe.

Duhul potolit e un duh priceput!
Îţi înfrânează limba de la început.
Iubirea, răutatea n-a conceput,
Iertarea la cruce a perceput.

Nu uita! Ura îţi spune: „loveşte!"
Dragostea îţi spune: „iubeşte!"
Ura grabnic la mânie porneşte,
Dragostea să ierte nu oboseşte.

Dragostea-i blândă, îngăduitoare,
Ura loveşte chiar şi-n strâmtorare.
Ura-i trufie, aroganţă sfidătoare,
E prea plină de sine, de-ngâmfare.

Dragostea urmăreşte să facă bine,
Ura-i egoism, lasă-n urmă suspine.
Dragostea nu se ocupă de sine,
În ajutorul suferindului vine.

Dragostea uită de sine, e altruistă,
Mângâie şi-nseninează inima tristă.
Dragostea e mereu pacifistă,
Ura-i agresivă şi arivistă.

Înfrânează-ţi limba prin dragoste,
De n-o stăvileşti, va fi pacoste.
Cea neprihănită tace, nu cleveteşte,
Ea trăieşte Cuvântul: „Iubeşte!"

Întinde mâna, ridică omul zdrobit,
Prin dragoste Domnul este slăvit!
Păstrează-ţi gândul neprihănit,
Să fie-n evlavie neobosit.

Buzele neprihănite sunt plăcute,
Ele nu vorbesc vrute şi nevrute.
Niciodată nu sunt încrezute,
De la bine nu sunt abătute.

Ele nu fac rău nimănui niciodată,
N-aruncă ocară, vorba e curată.
Neprihănirea iartă de-ndată,
Ea urmează calea cea dreaptă.

Rămâi sub călăuzirea Duhului,
Păzeşte toate poruncile, Domnului!
Îmbrăcată-n puritatea harului,
Veghează-n aşteptarea norului.

Fii blândă ca Domnul, smerită,
Un vas de cinste, o inimă sfinţită,
Cu roadele iubirii împodobită,
În orice clipă de răpire gătită.

Îmbrăcată în haina neprihănirii,
Spălată în sânge, prin Harul iubirii.
Vedea-vei Ierusalimul strălucirii,
Pe Regele Isus, în plaiul nemuririi.

Fii blândă! Nu uita, Isus răbdător
Din iubire ţi-a dat suflet nemuritor.
Sângele Lui în har mântuitor,
Te urcă pe aripi de-nvingător.

Cum vom şti ierta şi a fi îngăduitori
Vom primi cununa de biruitori.
Cum şti-vom noi să fim de iubitori,
Aşa vedea-vom noi ai vieţii zori.

Cum păstra-vom haina de Isus spălată
Aşa-vom avea-n ceruri, o răsplată.
Cum şti-vom preţui mântuirea dată,
Aşa ne va chema Cerescul Tata.

Filipeni 4:5
„Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii.
Domnul este aproape.”
(viorica dan-autor)

remember fr. scump Vasile Al. Talos

Aș fi dorit să mai petrec un an

Cu fiul, fiica și nepoții care-i am.

Și să le spun că Domnul este bun,

Dar eu voi fi ACASĂ de Crăciun.

Aș mai fi vrut un ceas de părtășie,

Să stau de vorbă cu a mea soție.

Și să îi spun că viaț-a fost frumoasă,

Dar de Crăciun eu plec să fiu ACASĂ.

Aș mai fi vrut s-aud colindători

În noaptea de ajun spre zori.

Și-apoi să-i chem să stea cu noi la masă,

Dar anu-acesta de Crăciun voi fi ACASĂ.

Aș mai fi vrut să merg la adunare,

Să-i văd pe frați, să fie sărbătoare.

Azima să o iau și să beau vinul,

Dar de Crăciun eu îl voi bea cu Domnul.

Aș mai fi vrut să predic înc-o dată

Ca să vorbesc de slujbă și răsplată.

Și-apoi să îl prezint pe robul bun,

Dar Domnul m-a chemat ACASĂ de Crăciun.

Aș mai fi vrut atâtea ca să fie,

Dar suntem limitați aici, pe glie.

Trăim cu boli, durere și angoasă,

De-aceea de Crăciun eu plec ACASĂ.

Aș mai fi vrut, dar nu mai vreau nimica,

Voi fi cu Domnul, va dispare frica.

Eu sunt iertat prin jertfa-I glorioasă

Și la Crăciun voi fi cu Domnu-ACASĂ!

să-l dai lui Dumnezeu prima parte a zilei

Dacă nu înveţi să-l dai lui Dumnezeu prima parte a zilei nu vei reuşi să ajungi la o relaţie mai profundă cu El. 

Trebuie să pui deoparte un timp de iubire ,părtășie şi un loc anume în fiecare dimineaţă pentru a putea citi şi scrie conforta­bil, pentru a putea medita, studia, vorbi cu Dumnezeu cu voce tare, şi da, pentru a plânge dacă trebuie.
Să te bucuri de fiecare Cuvânt al Lui pentru tine.

 Primeşte ceea ce spune El ca pe o hrană, ca pe o comoară, ca pe o scrisoare de dragoste doar pentru tine.

 Nu uita că citeşti pentru a te întâlni cu cineva.

 Scopul tău nu este informaţia, ci apropierea.

 Opreşte-te şi cântăreşte ce ai citit. 

Lasă Cuvântul să pătrundă în adâncul fiinţei tale şi aşteaptă-L să interacţioneze cu tine.

 El o va face!
Să vorbeşti şi să asculţi o persoană iubită si dragă ție, nu o forţă invizibilă. 

Noi îl tratăm pe Dumnezeu de parcă ar fi o forţă mistică “de undeva”.

 Nu, El doreşte să vorbeşti cu El cum ai vorbi cu un prieten iubit cu pețitorul inimii tale să-ţi asculte cererile ,

-bătăile inimioarei tale curate si sfințită.

-îngrijorările 

- mulţumirile.

 Riscă să fii onestă şi aşteaptă răspunsul Său în schimb. 

Pune-ţi timp deoparte pentru a sta liniştită înaintea Lui. 

Stai acolo până te “conectezi” la El.
Să scrii gândurile şi impresiile tale;

 nu un jurnal sau o încercare de a scrie literatură, ci o evidenţă a umblării tale cu Dumnezeu. 

Împărtăşeşte-I îngrijorările tale.

 Cere-I înţelepciune.

 Lasă cererile tale scrise până vei primi călăuzire. 

Ţine o evidenţă a răspunsurilor Lui. 

Aceste practici simple se numesc “discipline” deoarece ele necesită efort 

– dar răsplata merită.

Evanghelia dupa Ioan -12 intrebari si raspunsuri

• Evanghelia dupa Ioan -12  intrebari si raspunsuri
• 1.Cand a venit Domnul Isus la Betania (v.1a)?
•   Cu sase zile inainte de Pasti,
• 2. Ce era special cu privire la Betania (v.1b)?
• Isus a venit in Betania, unde era Lazar, care fusese mort si pe care il inviase din morti.
• 3. Ce fusese pregatit pentru Domnul Isus in Betania (v.2a)?
•  Acolo I-au pregatit o cina.
• 4. Ce facea Marta in timpul mesei (v.2b)?  
• Marta slujea,
• 5. Ce facea Lazar (v.2c)?
•  Lazar era unul din cei ce sedeau la masa cu El.
• 6. Ce a facut Maria (v.3)?
•  Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare pret, a uns picioarele lui Isus si I-a sters picioarele cu parul ei; si s-a umplut casa de mirosul mirului.
• 7. De ce s-a suparat Iuda cu privire la fapta Mariei (v.4-6)?
•  Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea sa-L vanda, a zis:
•  "De ce nu s-a vandut acest mir cu trei sute de lei si sa se fi dat saracilor?"
•  Zicea lucrul acesta nu pentru ca purta grija de saraci, ci pentru ca era un hot si, ca unul care tinea punga, lua el ce se punea in ea.
•  
• 8. In ce directie era mintea Domnului Isus (v.7-8)?
• Isus a zis: "Las-o in pace; caci ea l-a pastrat pentru ziua ingroparii Mele.
• 9. De s-a stans multimea la Betania (v.9)?
•  au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca sa vada si pe Lazar, pe care-l inviase din morti.
• 10. De au planuit mai marii preoti sa il omoare si pe Lazar (v.10-11)?
•  din pricina lui multi iudei plecau de la ei si credeau in Isus.
• 11. Cum L-a primit multimea pe Domnul Isus (v.12-13)?
•  au luat ramuri de finic si I-a iesit in intampinare, strigand: "Osana! Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului, Imparatul lui Israel!"
• 12. De ce a intrat Domnul Isus in Ierusalim calare pe un magarus (v.14-15)?
• aceste lucruri erau scrise despre El si ca ei le implinisera cu privire la El.
• 13. Cand au inteles ucenicii seminificatia felului intrarii Domnului Isus in Ierusalim (v.16)?
•  dupa ce a fost proslavit Isus,
• 14. De ce se stangeau oamenii in jurul Domnului Isus (v.17-18)?
•  norodul I-a iesit in intampinare, pentru ca aflase ca facuse semnul acesta.
• 15. Care era reactia Fariseilor la interesul multimilor pentru Domnul Isus (v.19)?
• Vedeti ca nu castigati nimic
• 16. Cine mai era interesat de Domnul Isus (v.20-21)?
• Niste greci, dintre cei ce se suisera sa se inchine la praznic,
• s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat si au zis: "Domnule, am vrea sa vedem pe Isus."
•  
• 17. Ce moment venise in viata Domnului Isus (v.23)?
• A sosit ceasul sa fie proslavit Fiul omului.
• 19. Ce insemna glorificarea Domnului Isus (v.24)?
• Adevarat, adevarat va spun ca daca grauntele de grau care a cazut pe pamant nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce mult rod.
• 20. Ce este necesar pentru obtinerea vietii vesnice (v.25)?
• Cine isi iubeste viata o va pierde; si cine isi uraste viata in lumea aceasta o va pastra pentru viata vesnica.
• 21. Ce trebuie sa facem pentru a-i sluji Domnului Isus (v.26a)?
•  Daca Imi slujeste cineva, sa Ma urmeze
• 22. Ce folos este sa I-i slujesti Domnului Isus (v.26b)?
• Daca Imi slujeste cineva, Tatal il va cinsti.
• 23. Cum se simtea Domnul Isus (v.27a)?
•  Acum sufletul Meu este tulburat. 
• 24. De ce venise Domnul Isus (v.27b)?  
• Dar tocmai pentru aceasta am venit pana la ceasul acesta!
• 25. Ce v-a continua sa faca Dumnezeu (v.28)?
•  din cer s-a auzit un glas care zicea: "L-am proslavit si-L voi mai proslavi!"
• 26. Cum au interpretat oamenii vocea lui Dumnezeu (v.29)?
• Norodul care statea acolo si care auzise glasul a zis ca a fost un tunet. Altii ziceau: "Un inger a vorbit cu El!"
• 27. De ce vorbise Dumnezeu (v.30)?  
• Isus a raspuns: "Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
• 28. Ce se intampla la acel moment (v.31)?
• Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stapanitorul lumii acesteia va fi aruncat afara.
• 29. Ce urma sa faca Domnul Isus dupa inaltarea Sa (v.32)?
• dupa ce voi fi inaltat de pe pamant, voi atrage la Mine pe toti oamenii.
• 30. Ce stia Domnul Isus despre moartea Sa (v.33)?
• arata cu ce moarte avea sa moara.
• 31. Care era speranta multimii cu privire la Mesia (v.34)?
•  Noi am auzit din Lege ca Hristosul ramane in veac; cum, dar, zici Tu ca "Fiul omului trebuie sa fie inaltat"? Cine este acest Fiu al omului?"
• 32. Ce trebuie sa facem cu privire la lumina care este Domnul Isus (v.35-36)?
• Umblati ca unii care aveti lumina, ca sa nu va cuprinda intunericul; cine umbla in intuneric nu stie unde merge.Cata vreme aveti Lumina printre voi, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai luminii."
• 33. Care era problema multimii (v.37)?
• Macar ca facuse atatea semne inaintea lor, tot nu credeau in El,
• 34. De ce nu puteau sa creada iudeii (v.38-40)?
• Doamne, cine a dat crezare propovaduirii noastre? Si cui a fost descoperita puterea bratului Domnului?"De aceea nu puteau crede, pentru ca Isaia a mai zis:"Le-a orbit ochii si le-a impietrit inima, ca sa nu vada cu ochii, sa nu inteleaga cu inima, sa nu se intoarca la Dumnezeu, si sa-i vindec.
• 35. De ce unii din ucenicii Domnului Isus nu isi faceau cunoscuta credinta lor (v.42-43)?
•   de frica fariseilor, nu-L marturiseau pe fata, ca sa nu fie dati afara din sinagoga. Caci au iubit mai mult slava oamenilor decat slava lui Dumnezeu.
• 36. Ce inseamna credinta in Domnul Isus (v.44)?
• Isus a strigat: "Cine crede in Mine nu crede in Mine, ci in Cel ce M-a trimis pe Mine.
• 37. Ce inseamna sa vezi pe Domnul Isus (v.45)?
• cine Ma vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
• 38. Ce este Domnul Isus pentru lume (v.46a)?
•  Eu am venit ca sa fiu o lumina in lume, 
• 39. Care este folosul credintei in Domnul Isus (v.46b)?
•  oricine crede in Mine sa nu ramana in intuneric.
• 40. Cine ii v-a judeca pe necredinciosi (v.47-48)?
• Daca aude cineva cuvintele Mele, si nu le pazeste, nu Eu il judec; caci Eu n-am venit sa judec lumea, ci sa mantuiesc lumea. Pe cine Ma nesocoteste si nu primeste cuvintele Mele, are cine-l osandi: Cuvantul pe care l-am vestit Eu, acela il va osandi in ziua de apoi.
• 41. De ce cuvintele Domnului Isus au valoarea vietii vesnice (v.49-50)?
• Caci Eu n-am vorbit de la Mine insumi, ci Tatal, care M-a trimis, El insusi Mi-a poruncit ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc. Si stiu ca porunca Lui este viata vesnica. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun asa cum Mi le-a spus Tatal."

Nascuti suntem dintr-un izvor,

 

Nascuti suntem dintr-un izvor,

Din inima Lui Sfanta .

./.Legati suntem cu legaturi

Ce nu pot sa se rupa./.

Un trup alcatuim in El

Si-o inima doar una.

./.O casa suntem pe pamant

Si-n cer pe totdeauna./.

Spalati albiti de acelasi har

Si-n sange am fost odata .

./,Sfintiti deoparte pentru El,

Pe viata noastra toata./.

Ce fericiti suntem acum,

Sub dulcea Lui privire.

./.Cand zi cu zi sporeste-n noi

Nespusa Lui iubire./.

O fericitul nostru Domn,

In slujba Ta ne tine.

./.Sa fim si aici si-n ceruri sus

Nedespartiti de Tine./.

amin