-mai arde lumina ta?

Îngrijorându-se pentru ziua de mâine, mulţi credincioşi ratează victoria pe care Dumnezeu ar fi dorit sa le-o ofere astăzi-
 Într-o zi  o floare întrebă pe o vrabie:
"-Tare mult aş vrea a ştii
 De ce mereu par a fi
 Oamenii în alergare,
 Agitaţi de-ngrijorare.”
 Vrăbiuţa deci i-a spus florii în nedumerire:
 ,,-Cred că singurul răspuns
 E că n-au un tată sus
 Cum e tatăl nostru mare
 Care grija noastră are.”
 Fr.R.Wumbrand, a ţinut o cununie religioasă şi l-a văzut pe mire foarte fericit. După cununie, îl întrebă pe mire:
"- Ţi-e dragă, nu? "
- Da, aşa mi-e de dragă, că-mi vine să o mănânc.
 După o perioadă, îl întâlneşte din nou. Interesat, îl întrebă:
" - Cum e, tot aşa de dragă?"
"- Vai, frate, mai bine o mâncam atunci".
.................................
 Paragraful pierdut din Geneza
Iată paragraful pierdut din Geneza:
… Dumnezeu l-a întrebat pe Adam:
“-Ce se întâmplă cu tine?”
 Adam a răspuns că:
"- nu am pe nimeni cu cine să stau de vorbă."
 Dumnezeu a spus că o să îi facă lui Adam o companie, şi că aceasta va fi o femeie.
 Dumnezeu a spus:
“-Această persoană va aduna hrană pentru tine, şi atunci când o să descoperi hainele, ea o să ţi le spele.
Ea va fi întotdeauna de acord cu orice decizie pe care o iei.
Ea îţi va face copii, şi nu îţi va cere niciodată să te trezeşti în mijlocul nopţii ca să ai grijă de ei.
 Ea nu te va cicăli, şi va fi prima care va admite că ea era greşită atunci când tu nu vei fi de acord cu ceva.
 Ea nu va avea niciodată dureri de cap, şi îţi va da în mod liber dragoste şi pasiune atunci când vei avea nevoie de ele.
Adam L-a întrebat pe Dumnezeu:
 “-Şi cât o să mă coste o femeie?” Dumnezeu a răspuns:
“-Un braţ şi un picior”.
Apoi Adam a întrebat:
“-Şi ce pot să primesc dacă dau o coastă?”
Şi restul este istorie .
............................
Pe timpuri obişnuiam să am timp.
Astăzi alerg tot timpul după timp.
Nu am timp să mă îmbrac,
 întârzii la întâlniri,
nu am timp să mănânc,
nu am timp să gândesc,
 nu am timp să pun întrebări,
nu am timp de voi,
nu am timp să citesc,
 nu am timp să mă rog.
Nu mai am timp să pierd timpul.
Şi totuşi, când mă gândesc:
" -voi ajunge la timp acolo unde timpul are timp, adică la… moarte.
Înspre acolo încă nu vreau să mă grăbesc.”
Dar îmi fac timp să-mi aduc aminte că cine îşi va păstra timpul îl va pierde şi cine îşi va pierde timpul pentru Hristos îl va câştiga.
Pe timpuri obişnuiam să am timp!
Doamne, timpul nostru cel de toate zilele dă-ni-l nouă astăzi!
Căci a Ta este Împărăţia şi Timpul şi Timpurile în veci. Amin!

-ce vom fi mâine?

Biserica nu e o statiune pentru sfinti. Nu e un loc in care sa ni se faca masaje spirituale, bai de relaxare a duhului, impachetari cu rugaciuni adormite, sau infuzii de invatatura care sa ne amorteasca inteligenta. Biserica e Mireasa lui Hristos, stalpul si temelia Adevarului, e locul in care Hristos vrea sa-si prelucreze poporul si sa-si pregateasca armata pentru misiunea pe care i-a incredintat-o... Slava lui Dumnezeu este tinta slujirii noastre. Glorificarea lui Hristos este scopul intalnirilor noastre. Nu ne adunam ca sa pierdem vremea si sa auzim clovni spirituali care sfideaza inteligenta membrilor, dezonorandu-l pe Hristos si aburindu-ne cu ciorbe homiletice. Ce vom deveni peste cativa ani, numai Dumnezeu stie! Nu va multumiti cu “divertismentul spiritual” care vi se va oferi din ce in ce mai des. Este vremea sa gandim! .....Profund!!

lup sau miel ?sau lupi în pei de oi?

... ci vor paşte şi se vor odihni şi nimeni nu-i va tulbura. Ţefania 3.13

Crestinii sunt un popor mic şi smerit pe care Domnul îl păstrează ca pe o sămânţă în această lume moartă. Prorocul spune că el nu va săvârşi nelegiuirea şi nu va spune minciuni. Deşi n-are nici o vază, nici bogăţie, totuşi acest popor nu e în stare să recurgă la armele minciunii pe care cei răi le întrebuinţează fără nici o jenă. Nu-i paşte primejdia să fie nimiciţi? Nicidecum. Ei vor avea hrană şi odihnă şi vor fi la adăpost de orice rău. Niciodată ei nu vor folosi nici răul, nici viclenia, ca să se apere. Oile sunt făpturi slabe şi lupii, fioroşii lor vrăjmaşi. Dar acum oile sunt mai numeroase decât lupii şi ele cresc din ce în ce mai mult, pe când lupii scad mereu. Va veni o zi când turmele de oi vor acoperi păşunile şi nici un lup nu va mai fi. Căci ele au un păstor care le dă păşune, ocrotire şi linişte. Nu va fi nimeni, adică nici o fiinţă omenească sau drăcească care să le tulbure. Cine poate să înspăimânte turma Domnului, când este chiar El de faţă? Noi ne odihnim în păşuni verzi, căci Isus însuşi este hrana şi liniştea sufletelor noastre.

Unde-L cauti tu pe Domnul...

Unde-L cauti tu pe Domnul, suflete iubite? printre morti si printre lucruri neinsufletite? - O, nu-L vei gasi aicea, nici o vesnicie, caci El e Izvor de viata si nadejde vie, nesecat izvor de viata si nadejde vie! Unde-L cauti tu pe Domnul? pe cararea lumii? printre fiii ei nascuti din aluatul humii? - O, nu-L vei gasi, ca-n lume e-mparat minciuna, iar Isus e Adevarul sfant pe totdeauna, Adevar ne-frant si tare, sfant pe totdeauna. Unde-L cauti tu pe Domnul? printre frati si rude? oricat L-ai striga aicea, glasul nu-ti aude. El e-n Templu, pe Altarul randuit de Tatal, nu-L gasesti in alta parte - vin aici si cata-L, caci zadarnica ti-e truda - vin aici si cata-L. Cum iL cauti tu pe Domnul? prin stiinta firii? tu nu stii ca ea e roada a nelegiuirii? - O, nu-L vei gasi, caci locul Lui e curatia, cine-si leapada pacatu-i simte partasia. De-mbraci hainele luminii, tu-I simti partasia! Iesi afara din cetatea lumii blestemate, iesi din firea ta robita de adanci pacate si grabit sa vi la Domnul, dincolo de Poarta, El ti-aduce mantuire, si pacatu-ti iarta. Te acopera cu viata si pacatu-ti iarta! Vino, sa urmezi cararea vietii care duce, prin Golgota neuitata, prin ocari si cruce, sus in cerul vesniciei plin de stralucire, unde locuieste Domnu-n har si fericire, langa El pe veci te-asaza, Domnu-n fericire! Amin Autor: Nicolae Moldoveanu

-ai un timp prielnic?

"Si praznicul Iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape. Fratii Lui I-au zis: `Pleaca de aici, si du-Te in Iudea, ca sa vada si ucenicii Tai lucrarile le care le faci`." (Ioan 7,2.3) Isus, un adevarat nonconformist, Se amesteca printre vamesi, nesocotea traditia si nu acorda prea mare atentie preceptelor rabinice. El cerea socoteala autoritatilor religioase cu privire la implicarea lor in politica, iar acestia la randul lor, Il batjocoreau si Il criticau. Pentru a evita certuri zadarnice cu conducatorii din Ierusalim, El Isi restransese lucrarea la Galilea. Aparenta neglijare a marilor adunari religioase si vrajmasia fatisa a preotilor si rabinilor era o cauza de neliniste pentru cei din jurul Sau si chiar pentru ucenicii si rudele Sale. Invataturile Sale ii impresionau pe multi, dar traditiile mureau greu. De ce nu era Isus mai respectuos fata de preoti? De ce nu-i onora, asa cum se cuvenea, pe aceia care I-ar fi putut promova Imparatia? De ce nu valorifica El popularitatea de care Se bucura in mijlocul oamenilor de rand? Fratii lui Isus considerau ca ar fi trebuit sa participe cu orice pret la Sarbatoarea Corturilor. Daca are, cu adevarat, puterea aceasta, de ce nu merge curajos la Ierusalim, sa-Si sustina pretentiile? Pentru ce sa nu faca in Ierusalim minunile de care se daduse vestea in Galilea? Nu Te ascunde in provincii laturalnice, ziceau ei, unde sa faci minunile cele mari in folosul unor tarani si al unor pescari nepriceputi. Arata-Te in capitala, castiga sprijinul preotilor si conducatorilor si uneste natiunea pentru a intemeia o noua imparatie. Cand ucenicii galileeni L-au parasit pe Isus, fratii Sai au simtit impunsatura lepadarii. Ei nu credeau ca El era Mesia, dar sperau ca ar putea intemeia o imparatie pamanteasca. Isus cunostea ambitiile care stateau in spatele dorintei lor ca El sa participe la sarbatoarea din Ierusalim. Drept raspuns, El le-a zis: "Suiti-va voi la praznicul acesta; Eu inca nu Ma sui la praznicul acesta, fiindca nu Mi s-a implinit inca vremea" (Ioan 7,8). Incercand sa-I organizeze ei lucrarea in Capernaum, atunci cand o convinsesera pe Maria sa-L indemne sa fie mai precaut cu acuzatiile la adresa cartutarilor si a fariseilor, ei considerau si acum ca stiu ce este cel mai bine pentru Fratele lor mai mic. Maria insasi incercase sa-L impinga pe Isus in fata la nunta din Cana (Ioan 2,3.4). Raspunsul lui Isus, si de atunci, si de acum, arata faptul ca El respecta intru-totul programul divin: "Nu Mi-a sosit inca ceasul".

voia lui Dumnezeu su voia ta?

„Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreste inima.” Psalm 37: 4 Astăzi aş dori să încercăm să elucidăm misterul ce planează asupra ideii de voinţă a lui Dumnezeu şi să arătam care sînt modalităţile prin care putem descoperi voia lui Dumnezeu. Daca astăzi eşti pus în faţa unei decizii grele, dacă dilemele ţi-au acaparat viaţa, dacă eşti provocat de problemele acestei vieţi, permite-mi sa îţi las 5 paşi pe care îi poţi urma pentru a te lămuri asupra acestor probleme. Primul: ceea ce vrei să faci este pus în lumina Cuvîntului lui Dumnezeu? Vreau să îţi spun că Domnul Isus nu îţi va cere niciodată să faci ceva ce nu este conform Scripturii. Al doilea: te-ai rugat pentru lucrul pe care vrei să îl faci cu credinţă? Aşa cum spune şi versetul de azi: „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima”. Cred că atunci cînd vei fi în comuniune şi uniune cu Domnul Isus, El va aşeza în inima ta dorinţe corecte. Al treilea: ai căutat sfatul prietenilor tăi credincioşi sau a consilierilor? În Proverbe 11: 14 ni se spune: „Cînd nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.” Dacă în aceste momente eşti pus în faţa luării unor decizii importante, caută ajutorul la sfetnici după voia Domnului, oameni care îl urmează pe Isus Hristos şi care înţeleg Scriptura. Al patrulea: care sunt circumstanţele ce stau la baza deciziei tale? Sînt aşa cum doreşte Dumnezeu? Arată ca şi cum Domnul ar deschide o uşă sau ca şi cum ar închide-o? Fii atent la circumstanţe. Al cincilea: dacă te afli în faţa unei probleme relaţionale şi nu ştii dacă sau cum să răspunzi, care este lucrul cel mai bun pe care îl poţi face? Taci din gură. Însă există situaţii în care cel mai bun lucru este acela de a spune: „Prietene, te iubesc, însă ceea ce faci nu este bine. Nu este ceea ce Dumnezeu ar vrea să faci.” Cred că vei privi cu atenţie la aceste cinci atitudini de fiecare dată cînd vei avea probleme. Fii atent la ceea ce vrea Dumnezeu să faci si cînd realizezi care este planul cu privire la viaţa ta, acceptă-l cu toată inima, mintea, sufletul şi puterea. FII ATENT LA CEEA CE VREA DUMNEZEU SĂ FACĂ ÎN VIAŢA TA ŞI PRIN CREDINŢĂ, ACCEPTĂ PROVOCAREA DIN TOATĂ INIMA, MINTEA, SUFLETUL ŞI PUTEREA TA!

-la cine alergi?

Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus.Filipeni 4.6-7Nu îngrijorări, ci rugăciuni. Nici o teamă, ci o părtăşie plină de bucurie cu Dumnezeu. Aduceţi nevoile şi dorinţele voastre înaintea Dumnezeului vieţii voastre, Păzitorul sufletului vostru. Aduceţi-le Lui cu o îndoită măsură de rugăciuni şi multe laude, fără nici o îndoială, ci cu recunoştinţă în rugăciunea voastră. Să fim siguri că rugăciunile noastre sunt împlinite de Domnul şi să-L slăvim pentru aceasta. El ne dă acest har; să-i aducem laudele noastre. Nu îngăduiţi ca vreo nevoie să nu fie adusă înaintea Lui şi să vă roadă inima; aduceţi-le toate la cunoştinţa Lui. Alergaţi, nu la oameni, ci numai la Dumnezeu, Tatăl Domnului Isus, care vă iubeşte în El.În felul acesta vei găsi însăşi pacea lui Dumnezeu. Nu vei fi în stare să înţelegi pacea care te va cuprinde ca într-o îmbrăţişare infinită. Inima şi mintea, prin Isus Cristos, ţi se vor cufunda într-un ocean de odihnă. De-ar veni moartea, sărăcia, suferinţa sau prigoana, vei fi în Domnul Isus la adăpostul oricărui vânt sau nor ameninţător.Ascultă numai de această Invitaţie duioasă a lui Dumnezeu. Da, Doamne, cred; dar, Te rog, ajută-mă în necredinţa mea!

este o deosebire în viaţa ta?

Dar dintre toţi copiii lui Israel, de la oameni până la dobitoace, nici măcar un câine nu va chelălăi cu limba lui, ca să ştiţi ce deosebire face Domnul între Egipteni şi Israel Exodul 11.7

Cum adică Dumnezeu ar avea putere asupra limbii unui câine şi l-ar putea opri să latre? Cu siguranţă că da. El poate să împiedice pe un câine de-al Egiptenilor să facă vreun rău unui mieluşel din turma lui Israel. Dumnezeu încleştează gura câinilor ca şi a oamenilor care sunt ca ei. Să înaintăm deci fără teamă. Dacă îi va lăsa totuşi să-şi mişte limba, Dumnezeu poate să le închidă fălcile. Ei vor putea să chelălăiască oricât de mult, dar nu vor putea să sfâşie cu colţii. Ce minunat este când stai liniştit sau treci prin mijlocul vrăjmaşilor pe care Domnul i-a silit să te lase in pace! Ca şi Daniel în groapa leilor, să nu ne fie teamă că vom fi sfâşiaţi de colţii lor. Doamne, fă ca azi să văd împlinită această făgăduinţă a Ta! Dacă vreun câine se va da la mine, îi voi spune lui Dumnezeu: Doamne, câinele ăsta n-ascultă de glasul meu, dar porunceşte-i Tu să se gudure la picioarele mele. Ocroteşte-mă şi dă-mi pacea ca să pot vedea deosebirea pe care o faci Tu între copilul Tău şi între acela care nu se teme de Tine.

-tu te temi de oameni?

Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău

Faptele Apostolilor 18.10

Atâta timp cât Dumnezeu a avut de lucru pentru Pavel în Corint, furia populaţiei nu s-a dezlănţuit. Evreii se certau între ei şi blestemau; dar nu le era cu putinţă să împiedice predicarea Evangheliei, nici să oprească convorbirea lui cu aceia care-1 ascultau. Dumnezeu are putere chiar peste firile cele mai violente şi îşi scoate lauda din furia oamenilor, când aceasta izbucneşte; dar îşi arată bunătatea, potolind mânia lor.Deci nu aveţi nici o teamă de oameni, când ştiţi că lucraţi făcându-vă datoria. Mergeţi înainte, aşa cum ar fi făcut Domnul Isus, şi îi veţi vedea pe aceia care vi se împotrivesc, asemenea unor torţe stinse sau unei trestii frânte. Câţi oameni, care pentru că s-au lăsat înspăimântaţi, au trebuit să dea înapoi; dar o credinţă neînvinsă în Dumnezeu stăpâneşte frica. Nici un om nu ne poate face rău fără voia lui Dumnezeu. Acela care îl pune pe fugă numai cu un cuvânt pe Satan, poate face la fel cu slujitorii lui. Se poate ca ei să fie mai înfricoşaţi de voi, decât voi de ei. Deci înainte şi, veţi întâlni prieteni acolo unde credeţi că găsiţi duşmani.

rugăciunea ta e primită?

Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea. Psalmul 6.9 Eu am trăit această experienţă şi m-am încredinţat că Dumnezeu este adevărul. El a răspuns în deosebite feluri minunate, robilor Săi, în toate timpurile. Şi astăzi El ascultă cererea mea şi nu-Şi va închide urechea la rugăciunea mea. Slăvit să fie El! Iată pentru ce iau ca pentru mine, făgăduinţa care ţâşneşte din inima psalmistului şi mi-o însuşesc. „Domnul îmi primeşte rugăciunea." El o va primi, Se va gândi la ea şi îmi va răspunde în felul şi la timpul pe care înţelepciunea Sa plina de dragoste îl ştie că este cel mai potrivit. Eu iau petiţia mea în mână, o duc înaintea marelui împărat, El mă primeşte în audienţă şi cu toată dragostea îmi primeşte cererea. Vrăjmaşii mei nu mă ascultă, dar Domnul mă ascultă. Ei râd de rugăciunile mele pline de lacrimi, dar Domnul meu nu face aşa; urechea şi inima Lui sunt gata să-mi primească rugăciunea. Ce primire pentru un biet păcătos ca mine! Noi primim pe Isus şi Dumnezeu ne primeşte pe noi şi rugăciunile noastre, pentru dragostea Fiului Său. Binecuvântat să fie Sfântul Său Nume care ne ascultă cererile noastre în aşa fel că ele pătrund slobode până dincolo de porţile de aur. Mântuitorule, care iei aminte la cererile mele, învaţă-mă să mă rog!

-cum e inima ta?

Puneţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.

1Timotei 4.15

Aici avem practic făgăduinţa că, împlinind cu atenţie darurile noastre pentru lucrarea Domnului, vom face progrese văzute de toţi. Nu vom fi folosiţi printr-o citire în grabă a Cuvântului lui Dumnezeu, ci numai printr-o adâncă meditaţie. În cunoaşterea lui Dumnezeu nu vom creşte prin marele număr de fapte bune făcute cu nepăsare - numai pentru a fi făcute – ci dându-ne pe noi înşine în tot ceea ce facem. În fiecare muncă se găseşte o răsplată; numai să nu fie făcută în grabă şi de mântuiala, ci din toata inima.Dacă ne împărţim pe noi înşine între Dumnezeu şi Mamona, între Domnul Isus şi noi înşine, nu vom avea propăşire. Trebuie să ne dedăm în întregime lucrării sfinte, sau altfel vom fi nişte leneşi în lucrurile cereşti, iar munca noastră nu va avea o răsplată. Sunt eu un slujitor al Mântuitorului? Să fiu în întregime, fără a-mi cheltui puterea de muncă pentru lucruri pământeşti. De ce să mă amestec în politică sau distracţii deşerte? Sunt creştin? Slujba pentru Domnul Isus să fie singura mea ţintă. Să ne dedicăm în totul lucrării pentru slava Domnului Isus, dacă dorim ca Biserica şi lumea să simtă influenţa puternică dorită de Dumnezeu.

-ce vei face azi?

Influente pozitive si influenta negative, intamplari care apar la fiecare pas si in care este bine sa alegi ce este corect inaintea Domnului. Cum influentezi tu familia ta? Este o influenta pozitiva sau una negativa? Ii place Domnului felul in care cauti tu sa influentezi lucrurile din casa ta? Alegi ce este bun si placut inaintea Domnului, sau nu? Fie intr-un fel, fie in altul pentru ceea ce faci vei fi rasplatit(a)-

cât lucrează mintea ta?

Marcu 12:28-31 – Domnul Isus este intrebat care este cea mai mare porunca. Ca raspuns, Domnul Isus spune care este cea mai mare porunca, si adauga ce se spunea si in vechime: “ Sa iubesti pe Domnul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau cu tot cugetul tau si cu toata puterea ta “. -Sa il iubesti pe Domnul tau cu tot cugetul tau. Cuget, a cugeta, cugetare , deci se refara la gandirea omului, mai precis la minte. Asta ar insemna ca Dumnezeu doreste sa il iubim pe El cu toata mintea noastra. Si nu este o dorinta a Sa, ci este o porunca pentru noi.1 Tes. 4:8 - De aceea cine nesocoteste aceste invataturi, nu nesocoteste pe un om, ci pe Dumnzeu…Ce facem noi ? Il iubim pe Domnul cu toata mintea noastra ?Ps. 1:2 Cuvantul Domnului spune ca , “ … isi gaseste placerea in legea Domnului si zi si noapte cugeta la Legea Lui.Zi si noapte, aceasta inseamna mereu sau chiar permanent.Daca ne amintim bine despre marile nave maritime care circula pe mari si oceane, si ne gandim cum sunt ele conduse, in acelasi fel poate functiona si mintea si inima omului. Capitanul sta sus in cabina de comanda si de acolo comanda ce? De acolo comanda motoarele vasului. Pentru ca de sus vede incotro se indreapta nava dar forta motrica a vasului e in sala motoarelor si capitanul are un panou prin care comanda sala masinilor.Cam in felul acesta se intampla si cu omul. Cum merge mintea lui, asa va merge si inima lui Incontro se indreapta mintea, inima ii urmeaza. De aceea Domnul Isus spune : unde va fi inima voastra acolo va fi si comoara voastra. Cat din mintea ta folosesti tu in mod obisnuit pentru Domnul ? Cat la suta din inima ta folosesti tu in mod normal pentru Domnul ?Un studiu medical inceput undeva prin anii 1930 sau mai devreme, a facut observatii in privinta creierului uman in decursul a mai multor zeci de ani. Studiul a fost publicat acum cativa ani in ziare si reviste de specialitate. Acest studiu arata ca majoritatea oamenilor folosesc cel mult 60 % din capacitatea lor mintala si aceasta cand vorbim despre oameni intelectuali. Oamenii medii folosesc 45 - 50 % din mintea lor. Iar ceilalti folosesc doar 25- 30 % din mintea lor.Dar ce ne facem cu porunca ? Porunca este “ cu toata mintea”, nu cu un sfert, nu jumate, nu trei sferturi, ci toata. Tu cata folosesti pentru Domnul ?Sa descoperit ca doar trei oameni au fost pana acum pe glob care si-au folosit mintea in proportie de 95 la suta. Se vorbea despre o femeie, apoi un rus ( care avea proportiile mai mari ale capului), iar al treilea se vorbeste despre Albert Einstein. Despre el specialisti spunea ca creierului sau ar fi putut tine loc de sala de biblioteca, asa era de dotat. In el era inmagazinate atatea cunostinte ca putea usor sa tina loc unei biblioteci mijlocii. Cu toate aceastea capacitatea sa, era folosit in proportia de 95 % .Il iubesti tu pe Dumnezeu cu toata mintea cu care El te-a inzestrat? Avand in vedere ultimile descoperiri in aceasta privinta se pare ca raspunsul va fi, nu ... Ca sa implinim porunca trebuie sa facem ca si in Ps 1:2 . Numai daca zi si noapte cugetam la Cuvantul Sau …1 Petru 1:13 - Probabil ca Petru a sesizat acest lucru deoarece el scrie in felul urmator : “Incingeti-va coapsele minti voastre, fiti treji…”A “incinge” mintea, daca ne gandim la acest cuvant, vedem ca si Domnul Isus l-a folosit. El … a luat un stergar si s-a “incins” cu el, adica sa pregatit pentru ca urma sa faca ceva. Deci si Petru sugereaza aici sa ne pregatim mai mult mintea noastra pentru Domnul, si sa o pregatim din ce in ce mai mult, pentru ca Cuvantul lui Dumnezeu sa locuiasca din belsug in inimile noastre - Col. 3:16 - si daca va fi asa, atunci cand vei fi pus la zid, singurul lucru care va iesi din gura ta va fi ceea ce ai semanat in mintea ta, dupa cum spunea apostolul credintei . De aceea incinge-ti mintea ta cu Domnul si Cuvantul Sau ca sa poti fi pregatit.

Duminica Tomei!?!

Toma a fost mereu victima unei proaste reputaţii. Bineînţeles cã reputaţia lui nu este atât de dezastruoasã ca a lui Iuda, cel care l-a trădat pe Isus şi s-ar putea nici sã nu o egaleze pe cea a lui Petru, cel care s-a lepădat de Domnul în noaptea de dinaintea răstignirii. În orice caz, Toma este deobicei clasificat printre “băieţii răi” dintre cei doisprezece ucenici, care au fost oamenii cei mai apropiaţi de Isus în acei trei ani de lucrare.Toma îşi datorează aceastã reputaţie de “băiat rău” unui incident care a urmat învierii lui Isus. Acesta din urmã se arătase ucenicilor ascunşi, însã Toma nu se afla cu ei. Când aceştia i-au dat vestea învierii Mântuitorului, el a reacţionat afirmând: “Dacã nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacã nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacã nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20:25).Când Isus i s-a arătat mai târziu şi lui Toma, i-a zis: “Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios” (Ioan 20:27).Mulţi oameni care citesc aceste rânduri îl blamează pe Toma, fiindcă s-a îndoit şi făcând acest lucru uitã că nici unul dintre ceilalţi ucenici nu au crezut până nu au văzut la rândul lor dovada de netăgăduit a învierii. Toţi ceilalţi în afarã de Toma văzuseră deja mâinile şi coasta lui Isus.Un alt lucru semnificativ este şi faptul cã Isus nu îi spune lui Toma “Nu trebuie sã te îndoieşti niciodată”, ci, în loc sã rostească aceastã propoziţie, îi aratã şi acestui ucenic dovezile palpabile ale fostelor răni, după care îi spune, “nu fi necredincios”. Iar în cele din urmã, când Toma vede cu ochii săi ceea ce ceilalţi văzuseră deja (Biblia nu menţionează cã L-ar fi atins într-adevăr pe Isus pentru a împlini un gest crezut ca neapărat necesar),face una dintre cele mai spectaculoase mărturisiri de credinţã din istorie, numindu-L pe Isus, “Domnul meu şi Dumnezeul meu!”.Dintr-un motiv oarecare, ne lăsăm duşi de impresia că îndoiala nu poate fi în nici un caz asociatã credinţei. “Adevăraţii creştini nu se îndoiesc” spunem noi cu convingere. Dar acest lucru este o prejudecatã. Îndoiala nu reprezintă opusul credinţei; ea este, plastic spus,strămoşul credinţei. Îndoiala nu anulează credinţa, ci îi face loc. De fapt, la fel ca în cazul lui Toma, îndoiala poate fi impulsul vital care sã ne conducă spre adevăr.este crez mai mult în dreaptã îndoialã”,spune Tennyson, “decât într-o credinţã doar pe jumătate”.Gordon şi William Brown afirmã în cartea lor, „Romani: o evanghelie a libertăţii şi harului”: “Credinţa creşte prin căutarea adevărului, iar cel ce caută trebuie sã-şi formuleze o mulţime de întrebări care necesitã ‘dreaptã îndoialã’. Sensul originar al cuvântului grecesc skeptikos se traduce prin‘căutător’, sau mai precis prin ‘cel care se întreabă’”.Prejudecata de tip Toma necredinciosul,conform căreia “adevãraţii creştini nu au îndoieli”, nu are nici o bază scripturală. Lecţia care trebuie reţinutã din experienţa lui Toma este aceea cã îndoiala este un lucru natural şi că trebuie să fim sinceri privitor la propriile noastre îndoieli; pentru cã aceastã ‘dreaptă îndoială’ este cea care face loc credinţei ce se instaurează în urma adevărului pe care Isus ni-l descoperă în mod personal.

zece creştini

Zece crestini "mititei" se-mparteau in doua, Unul nu tinea cu ei, si-au ramas doar noua! Noua crestini s-au gandit ca e timpul copt Sa-ngrijeasca de saraci, si-au ramas doar opt. Opt crestini au observat anumite fapte, S-au pornit pe criticat, si-au ramas doar sapte. Sapte crestini erau "buni", insa unul trase Niste halbe la masea, si-au ramas doar sase. Sase credinciosi "de rang", nu de la opinci, Unul a fost ofensat, si-au ramas doar cinci. Cinci crestini "evlaviosi" se distrau la teatru, Unul nu s-a mai intors, si-au ramas doar patru. Patru sfinti filozofau zilnic intre ei, Unul a vorbit prea mult, si-au ramas doar trei. Trei crestini se tot gandeau care-i mai de soi, Sa-l aleaga predicator, si-au ramas doar doi. Doi crestini...iar cel mai mic cam iubea tutunul, A plecat nepocait, si-a ramas doar unul. ...Un crestin, doar un crestin..., unul ca si noi, A vorbit despre Isus, si-atunci au fost doi. Doi crestini cand s-au rugat, Domnul le-a dat roua, Harul lui a fost bogat, si-au ajuns la noua. Noua crestini s-au unit pentru marturie, Si-au crescut, s-au inmultit, si-s acum o mie... Intelege, frate, azi, ca nu-ti spun povesti, Ca din soiul astora poate si tu esti. Ori esti martor, martor viu, si iubesti lucrarea, Ori esti cu echipa rea..., cea cu demolarea!

-vei fi şi tu acolo în ziua aceea?

Domnul va fi împărat peste tot pământul; în ziua aceea Domnul va fi singurul Domn şi Numele Său va fi singurul Nume.Zaharia 14.9

Viitor binecuvântat! Aici nu e visarea unei înflăcărări, ci mărturisirea neschimbatului Cuvânt. Domnul va fi cunoscut de toate popoarele şi slăvita Sa putere va fi recunoscută de toate triburile pământului însă, cât suntem de departe de acel timp! Cine se pleacă în faţa marelui Rege? Câtă revoltă, împotrivire faţă de El! Şi pe pământ, câtă mulţime de domni şi zei! Chiar printre creştinii, câte deosebiri de păreri despre Domnul Cristos şi Evanghelie! Dar într-o zi nu va fi decât un singur Rege si un singur Domn. Oh, să strigăm în fiecare zi: „Vie împărăţia Ta!"

- Pe cât de sigur că Duhul Sfânt a vorbit prin prorocul, tot atât de sigur e şi că tot pământul va fi plin de slava Sa. Domnul Isus n-a murit în zadar; nici Duhul lui Dumnezeu nu lucrează în zadar. Planul Tatălui nu va fi răsturnat. Acolo unde a biruit Satana, Domnul Isus va fi încununat cu slavă şi Domnul atotputernic îşi va restabili domnia. Să mergem deci la treburile noastre zilnice şi la serviciul nostru obişnuit, întăriţi în această credinţă.

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte,

Multi nefericiti crestini asteapta sa mearga dupa moarte in lumea cealalta, insa ei nu stiu ca cerul trebuie sa inceapa de pe pamant.

Nu e important sa lasi ceva pentru aceasta lume dupa plecarea ta in Imparatia Cerurilor, ci sa iei cat mai multa lume cu tine acolo.

Cand privesc la parerea oamenilor mi se inmoaie picioarele ca o salcie in vant pana amortesc; dar cand privesc spre Tine Doamne, devin deodata sprinten ca un cerb tanar.

Este o desertaciune in a-l iubi pe om pentru calitatile sale proprii si a te increde in ele.

A-l iubi pentru ca L-ai descoperit pe Dumnezeu in el – aceasta poate da farmecul si profunzimea adevaratei iubiri.

Pentru ca iubirea adevarata este legata de Dumnezeu, este din Dumnezeu, se confunda, se identifica cu Dumnezeu.

Adancimea iubirii dintre doi oameni este strans legata de adancimea iubirii ce exista intre fiecare si Dumnezeu.

Azi nu ai trait cu folos daca nu ai facut ceva pentru o persoana care nu-ti va putea rasplati niciodata.

Nu frumusetea feţei, nici marimea muschilor, nici coeficientul IQ, nici cunostintele acumulate, nici cultura, nici talentul, nimic din toate acestea nu va conta in Imparatia Cerurilor.

Doar Iubirea De Cristos (cu caracterul derivat din aceasta), este singurul lucru pe care il vom duce cu sine in eternitate.

Numerosi sunt acei care si-au pierdut timpul care le-a fost acordat pentru serviciul lui Dumnezeu.

Ei insa mai pot sa se ridice si sa intrebuinteze mai bine zilele ce le-au mai ramas de vietuit. Fiecare zi este tocmai ca un diamant pretios.

-tu al cui nume îl porţi?

Toate popoarele vor vedea că tu porţi Numele Domnului şi se vor teme de tine.

Deci, de ce să ne temem de ele? Am da dovadă de neîncredere mai mult decât de credinţă. Dumnezeu ne poate face atât de asemănători cu El, încât oamenii să fie siliţi să recunoască lucrarea Lui în noi, că-I purtăm Numele pe drept şi că suntem într-adevăr ai Lui. Dacă am putea să căpătăm acest har pe care Domnul doreşte să-l răspândească peste noi! Fiţi siguri că oamenii fără evlavie se tem de adevăraţii sfinţi. La drept vorbind le este silă de ei, dar le este şi teamă de ei. Haman tremura în faţa lui Mardoheu chiar când îi punea la cale moartea (Estera 6). Şi, de fapt, ura lor este rezultatul temerii pe care o au de ei, dar sunt prea mândri pentru a o mărturisi. Să urmăm drumul adevărului şi al dreptăţii, fără să ne cutremurăm de fel. Frica nu este partea oamenilor hotărâţi, ci a

acelora care se poartă rău şi luptă împotriva lui Dumnezeu. Dacă în adevăr, Numele Domnului este chemat, pomenit cu smerenie, suntem în siguranţă. Un cetăţean al Romei nu avea decât sa spună: sunt Roman, pentru a avea drept la protecţia legiunilor armatei marelui imperiu; cine este un copil al lui Dumnezeu, are ca pază atotputernicia Lui, care mai lesne ar lăsa cerul fără îngeri, decât să lase pe unul dintre sfinţii Săi fără apărare. Puteţi îndrăzni ca leul în numele adevărului, căci Dumnezeu e cu voi.

Cristos a înviat!

PASTE – Sarbatoarea Invierii Domnului Isus Hristos, este un act divin ce da o noua existenta firii noastre. Dar, … oare cati dintre noi ii intelegem semnificatia? La ce numar a ajuns aceasta sarbatoare in viata ta? De cate ori i-ai simtit adevarata valoare? Vreau ca, atat eu cat si tu, sa intelegem ca Cel ce a stat intre cer si pamnat, a carui privire a ramas la fel de blanda chiar daca a fost scuipat si batjocorit, nu este altcineva decat Tatal nostru. El te cheama si astazi sa-I privesti sacrificiul si sa Ii raspunzi cu aceeasi iubire imensa cu care El te-a chemat. In bunatatea Lui, a asteptat de multa vreme ca tu sa ii recunosti dragostea, ca tu sa intelegi ca incepand cu jertfa de la Golgota, toate iti sunt daruite: fiecare rasarit si apus de soare, fiecare adiere de vant, fiecare raza de lumina, fiecare stea de pe cer, fiecare secunda din timpul Sau, El, ti-o dedica tie. Trebuie sa recunoastem ca fara prezenta Sa nu putem exista, fara suflarea Lui blanda nu putem respira si fara iubirea Sa nu putem iubi. Stai de vorba azi cu Dumnezeul tau care te-a creat, de vorba cu Acel ce te iubeste cu o iubire neconditionata: El nu vrea decat sa intelegi ca dragostea Lui este mai adanca decat marea, mai calda decat soarele si mai puternica decat vantul. Jertfa Lui iti demonstreaza lucrul acesta. Trebuie doar sa privesti atent si, fie ca iti vine sa crezi sau nu, si tu ai fost unul dintre cei care au luat parte la rastignirea Lui: insasi multimea pacatelor tale L-au pironit pe cruce. Aminteste-ti… Moarte si invierea lui Isus Hristos a sters greselile tale de ieri, a aratat adancimea dragostei lui Dumnezeu pentru tine astazi si ti-a dat o speranta pentru un maine stralucitor. Fiind tintuit pe lemnul crucii, privind in departari, in scurgerea vremii, te-a vazut pe tine. A vazut cata nevoie ai de El, cat iti lipseste dragostea Sa, a vazut ca fara de El esti singur si pierdut… Astazi El vrea sa ii intelegi jertfa si astfel sa devii mai curat, mai bun, mai plin de dragoste, cu inima mai calda si deschisa. Fie ca acesta sarbatoare a mortii si invierii Domnului nostru Isus Hristos sa-ti reaminteasca importanta jertfei Lui si sa reverse asupra ta sanatate, belsug si bucurii, iar Lumina Cuvantului Sau sa-ti lumineze calea si sa-ti insoteasca pasii pe drumul care duce spre Cer.

Cuvintele înţelepţilor sînt ca nişte bolduri; şi, strînse la un loc, sînt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpîn.

Perfectiunea e atinsa nu atunci cand nu mai este nimic de adaugat, ci cand nu mai este nimic de inlaturat.

A iubi nu inseamna a ne privi reciproc, ci a privi impreuna in aceeasi directie.

Omul se descopera pe el insusi cand se masoara cu obstacolul.

Daca viata ta nu are un impact pozitiv asupra nimanui inseamna ca ai trait degeaba. Influenteaza-zi semenii asa incat sa-L caute pe Dumnezeu !

Cum va fi calea Domnului de acum inainte pentru noi ?

Oricum ar fi, la sfarsitul oricarui drum se afla El insuşi.

Acolo unde te-a semanat Dumnezeu, acolo trebuie sa infloresti.

E un lucru grav sa risipim timpul lui Dumnezeu .

Dumnezeu trebuie sa ne dea o lovitura puternica pana ce ne prabusim in tarana strigand : - Doamne, nu sunt in stare sa ma gandesc la ceva, nici sa cer ceva, nici sa iau vreo hotarare.

In toate si pentru toate am nevoie de Tine .

Prin lovitura aceasta pe care o primim trebuie sa invatam ca vointa omului nu trebuie sa lucreze independent. Atunci si nu mai atunci ea e gata sa fie folosita de omul dinlauntru.

Odata ce omul dinafara a fost zdrobit, nu mai e nevoie sa ne cautam retragere langa Dumnezeu, ca suntem mereu in prezenta Lui.

De altfel, noi nu putem sa-i ajutam pe semenii nostri sa invete lectii pe care nu le-am invatat noi insine.

Blandetea e semnul distinctiv al zdrobirii.

E greu sa ajuti un om care nu e zdrobit.

Numai acolo unde Dumnezeu distruge eul se poate vedea adevarata virtute.

Daca nu incepi cu umilinta, vei sfarsi cu umilirea.Inaltimea atinsa de un om depinde de inaltimea idealului pe care si l-a propus.

Daca vrei sa descoperi punctele slabe ale cuiva, observa care sunt greselile din altii pe care le sesizeaza el cel mai repede.

Semanam un gand si seceram o fapta, semanam o fapta si seceram un obicei, semanam un obicei si semanam un caracter,semanam un caracter si seceram o soarta.

Cel care iubeste si cauta adevarul nu va fi niciodata bogat.

Cantecul este simfonia sufletului.

Cine cugeta la Cuvantul Domnului gaseste fericirea si cine se increde in Domnul este fericit.

-tu ai această stare smerită?

Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului, când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotr.iva locuitorilor Iui, care vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit - zice Domnul.2 Împăraţi 22.19

Mulţi din cei care dispreţuiesc înştiinţarea, vor pieri; dar ferice de acela care ia seama la Cuvânt, şi se cutremură. Aşa a făcut Iosia şi a fost scutit de judecăţile rostite de Domnul împotriva lui Iuda, din pricina păcatelor sale. Dacă şi inima ta s-a muiat şi te-ai smerit, vei fi şi tu scutit, şi apărat în ziua cea rea. Dumnezeu face un semn, pune o pecete pe fruntea acelora care suspină şi plâng din pricina păcatului veacului acesta. Îngerul distrugător a primit ordin să bage sabia în teacă până la punerea peceţii, pentru ca aleşii Lui să fie puşi la adăpost (Apocalipsa 7.1-3). El îi cunoaşte. Sunt timpuri ameninţătoare? Se vede necredincioşia înaintând cu paşi grăbiţi, făcându-vă să vă temeţi de o pedeapsă asupra unui popor care se adânceşte în păcat? Poate că aveţi dreptate. Ei bine, făgăduinţa „că nu vor vedea ochii tai toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia" este şi pentru tine. Dar voi vă găsiţi într-o aşteptare mai bună, mai mângâietoare, a venirii Domnului Isus, şi atunci zilele de întristare vor avea sfârşit.

4 funcţii ale Duhului Sfânt....

Cred că în atmosfera zăpăcită pseudo-carismatică avem nevoie să ştim şi alte lucruri pe care le face Duhul Sfânt decât cele cu care suntem toată ziua bombardaţi. Nu uit însă că multe din lucrările care se pun în seama Duhului Sfânt nu sunt ale Lui ci ale unui alt duh – cu siguranţă nu cel Sfânt. 1. Duhul sfânt îi va învăţa pe credincioşi toate lucrurile şi le va aduce aminte ce i-a învăţat Isus (Ioan 14:26)Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. 2. Duhul Sfânt Îl va mărturisi pe Isus. Ucenicii vor fi şi ei martorii lui Isus, deoarece ei au fost cu El de la început (Ioan15:26-27).. Cand va veni Mangaietorul, pe care-L voi trimite de la Tatal, adica Duhul adevarului, care purcede de la Tatal, El va marturisi despre Mine. Si voi, de asemenea, veti marturisi, pentru ca ati fost cu Mine de la inceput. 3. Duhul Sfânt va dovedi lumea vinovată de păcat, neprihănire şi judecată. Aceasta implică o mustrare care aduce cu sine convingere (Ioan 16:8).Si cand va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata. 4. Duhul Sfânt îi va călăuzi pe credincioşi în tot adevărul. El nu va vorbi de la El, ci va spune tot ce va fi auzit (Ioan 16:13) Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi lucrurile viitoare.

rugăciunea zilnică...

Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe DUMNEZEUL lui, cum făcea şi mai înainte. Daniel 6.10 Rugăciunea în genunchi se cuvine oamenilor ca făpturi ale lui Dumnezeu şi este o expresie înaltă de cinstire în rugăciune; şi încă, mai mult ea exprimă poziţia potrivită a unui copil al lui Dumnezeu când prin Domnul Isus se apropie de Tatăl cu deplină încredere. Solomon s-a rugat în genunchi la întemeierea templului. Ezra, când a aflat despre păcatul poporului său, s-a rugat în genunchi şi a adus jertfe. Şi Pavel şi-a plecat genunchii la rugăciune pentru toţi credincioşii ca aceştia să poată fi întăriţi în mijlocul oamenilor. Când el se afla în Milet, a îngenunchiat împreună cu cei din Efes. Şi despre Domnul nostru citim că în grădina Ghetsimani a îngenunchiat în ceasul greu în care judecata lui Dumnezeu se apropia. Ce credincios, ce om viteaz era Daniel! Chiar când viaţa lui a fost în primejdie, el nu şi-a schimbat programul de rugăciune, el nu s-a retras în loc ascuns, ci de trei ori pe zi, cu fereastra deschisă, îngenunchea, şi se ruga lui Dumnezeu. Ce ruşine pentru noi, care avem harul să trăim în libertate, să fim totuşi înclinaţi să ne schimbăm în funcţie de împrejurări. Să ne dea Domnul fiecăruia personal şi tuturor membrilor familiilor noastre consecvenţă în a îngenunchia în rugăciune înaintea lui Dumnezeu Tatăl şi a Domnului nostru Isus Cristos. Domnul să lucreze ca aceasta să devină o obişnuinţă sfântă pentru noi. Dacă ne vizităm unii pe alţii, înainte de despărţire, să îngenunchem împreună. Prin aceasta Domnul ne va binecuvânta şi părtăşia noastră unii cu alţii, în dragostea lui Dumnezeu, va fi mai intimă. Isus nu se temea de mânia oamenilor, nici nu căuta bunăvoinţa lor sau încrederea lor,deoarece ştia gândurile deşarte ale oamenilor.Tu vei avea puterea de a -ţi schimba stilul de rugăciune,fiind în asemănare cu Domnul tău?

Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.

"Ci îi voi sfărâma jugul acum de pe tine, şi-ţi voi rupe legăturile "Naum 1.13

Asirienii au putut să ţină sub apăsare, o vreme oarecare, poporul lui Dumnezeu, dar până la urmă puterea lor trebuia zdrobită. Tot astfel, unele inimi pot fi ţinute sub robia lui Satan şi chinuite cumplit sub stăpânirea lui. Dar Domnul le trimite această făgăduinţă: „Voi sfărâma jugul acum de pe tine, şi-ţi voi rupe legăturile". Fii atent! Domnul îţi făgăduieşte o izbăvire imediată, „Acum", zice El, „voi sfărâma jugul de pe tine". „Crede că vei fi izbăvit de îndată şi Domnul va face această lucrare chiar în clipa când ai crezut". Dacă El a zis „acum", nimeni n-are voie să zică „mai târziu". Această izbăvire dată este desăvârşită, căci jugul nu va fi doar înlăturat, ci sfărâmat; legăturile nu vor fi numai slăbite, ci rupte. Această desfăşurare a puterii cereşti ne asigură că vrăjmaşul nu va mai apărea. Jugul său e sfărâmat. Nu vom mai fi încovoiaţi până la pământ sub greutatea lui. „Dacă Fiul vă va face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi," Vino, Doamne Isuse, şi slobozeşte pe cei căzuţi în robie, după făgăduinţa Ta- Amin.

la pescuit...

Ce a devenit evanghelismul ?

A existat odată un grup care s-a intitulat „Pescarii”.Şi iată că erau mulţi peşti în apele de primprejur. De fapt întreaga zonă era înconjurată de râuri şi lacuri pline de peşti. Şi peştii erau flămânzi! Săptămână după săptămână, lună după lună, şi an după an, acei ce se numeau „Pescarii” se întâlneau în nesfârşite şedinţe (adunări) şi vorbeau despre chemarea lor de pescari, despre abundenţa de peşti şi despre cum să procedeze pentru a-i prinde. An după an au definit cu grijă ce înţelegeau ei prin „pescuit”, au apărat nobleţea profesiunii de pescar, au declarat că pescuitul este întotdeauna preocuparea şi sarcina de bază a pescarului.Aceşti pescari au construit nişte clădiri largi, cu arhitectură impresionantă pentru sediile locale ale organizaţiei de pescuit. Deviza lor era: „Fiecare cetăţean să devină un pescar şi fiecare pescar să prindă un peşte.” Totuşi un lucru nu au făcut niciodată: nu au ieşit la pescuit!În plus faţă de întâlnirile lor săptămânale, ei au organizat un „bord” pentru a trimite pescari în alte locuri unde erau mulţi peşti. Acest bord era format din acei pescari care aveau o mare viziune şi mult curaj să vorbească despre pescuit, să definească pescuitul, să promoveze ideea de pescuit în râuri şi lacuri din ţinuturi îndepărtate, unde trăiau mulţi peşti de culori diferite şi variate. De asemenea bordul acesta a angajat personal şi a numi comitete care ţineau şi mai multe şedinţe pentru a defini pescuitul în noile condiţii, pentru a apăra ocupaţia de pescar şi pentru a decide în care râuri ar fi mai bine să fie demarat pescuitul. Totuşi, personalul lucrător angajat şi membrii comitetelor nu au făcut un lucru: nu au ieşit niciodată la pescuit. Apoi au fost construite centre elaborate şi scumpe, a căror scop principal şi original a fost să-i înveţe pe pescari să pescuiască. Peste ani, au fost oferite cursuri despre nevoile peştilor, natura lor, cum să fie definit un „peşte”, reacţiile psihologice ale peştelui la vederea cârligului, cum să-i abordezi pe peşti şi cum să-i hrăneşti chiar. Acei ce îi învăţau, profesorii, aveau doctorate în piscicultură. Dar profesorii, înşişi, ei nu ieşeau niciodată la pescuit. Ei doar lecturau despre pescuit. În plus, încă, „Pescarii” au construit mari tipografii în care tipăreau literatură pescărească, şi publicau ghiduri la zi despre pescuit. Tiparniţele lucrau zi şi noapte pentru a produce materiale destinate să elucideze metodele de pescuit, tipul de echipament necesar, undiţele, programele, să aranjeze şi să încurajeze noi şedinţe şi întâlniri promoţionale despre pescuit. A fost pus pe rol chiar un oficiu pentru a aranja şi programa pe cei mai renumiţi oratori şi lectori pe subiectul pescuitului. După o întâlnire furtunoasă despre „Necesitatea Pescuitului” un individ tânăr a plecat furios la râu şi s-a apucat de pescuit. Ziua următoare el a raportat succesul uriaş al capturării a 2 peşti mari. Atunci, el a fost onorat cu diplome şi a fost promovat într-un tur pe la toate centrele de învăţarea pescuitului pentru a le spune cum a făcut. Deci el a părăsit pescuitul pentru un timp pentru ca să împărtăşească experienţa sa răsunătoare cu alţi „pescari”. După aceea, l-au ales în Bordul General al organizaţiilor pescăreşti, datorită marii sale experienţe. Imaginaţi-vă cât de răniţi au fost Pescarii când într-o zi o persoană dintr-o bucată le-a spus că cei care nu pescuiesc niciodată, de fapt nu au dreptul să se numească pescari, nu contează cât de mult pretindeau că ar fi. Este pescar o persoană care nu prinde nici un peşte an după an? În ultimă analiză, ei pescarii, nu urmau de loc pe stăpânul lor care zisese: urmaţi-mă şi vă voi face pescari de oameni. Este cineva un urmaş, dacă nu iese la pescuit niciodată?

Cântaţi Domnului cu mulţumiri, lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu harfa!

Doamne, noi suntem în siguranţă sub umbra Ta, Şi aşa trebuie să fie în mijlocul lumiii plină de ură. Ce ar trebui să facă un umil creştin, Din moment ce se proşterne la picioarele lui Isus? Acolo, binecuvântat Mântuitorul, iţi aduce Bucurie in inimă , slavă doar Ţie Isuse; Acest lucru se face pentru fiecare pierdere, În timp de aşteptare pentru al nostru etern Şi slăvit Mântuitor! Si-aşa neputincios, dar tare în credinţă, În fiecare zi se 'ndreaptă către Tine, Cu tot ce-ai pus în mine din slăvi senine Cu tot ce-ai vrut din marea biruinţă.

Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât aşa Cum te-am văzut pe Tine - C-aşa credeam că-i bine!... Dar azi, când vad că-i altfel de cum am vrut sa fie,

Stropeşte-mi ochii, Doamne, cu stropi de apa vie.

Şi-apoi desprinde-mi chipul de pe faţa Ta Şi fă să ştiu c-odată ai fost şi Tu ca mine!...

mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!

Mulţumesc Doamne, pentru dragostea Ta, pentru mângâierea de care-mi faci parte atunci când o caut….Sufletul meu te binecuvântă şi nu uită niciuna din binefacerile Tale!Mulţumesc pentru că Tu îmi oferi siguranţa zilei de mâine, de aceea sufletul meu trăieşte în pace căci Tu eşti un ajutor ce nu lipseşte niciodată în nevoi…Fiecare zi a vieîţii mele nu cade din mâna Ta căci tu veghezi asupra lor şi asupra deciziilor mele, cauţi întotdeauna planul Tău divin ca să-l împlineşti….Fiecare răsărit de soare îmi aminteşte de promisiunea că Tu îmi vei înălţa sufletul spre Tine aşa cum soarele se înalţă de fiecare dată şi îşi arată măreţia, dând slavă Creatorului….Fiecare clipă petrecută în prezenţa Ta nu-mi dă decât mai multă încredere în Puterea Ta şi în planul Tău cu privire la viaţa mea…Mulţumesc pentru că deşi nu merităm Tu continui să ne arăţi dragostea Ta, Tu nu întorci spatele nimănui şi nu faci după fărădelegile noastre, Tu eşti îndurător, milostiv, plin de dragoste şi bogat în bunătate….Tu eşti al nostru, iar noi suntem ai Tăi, mulţumim că acolo unde vei fi Tu vom fi şi noi, ca să ne bucurăm de slava Ta, şi să aducem laude neîncetat la tronul Tău Cel Sfânt…Mulţumim că Tu eşti Singurul care aduci biruinţa întregii omenirii,eşti Mielul divin care ridică păcatul lumii.…

puiul (poezie de costache ioanid)

Trist şi singur în găoace, puiul galben-auriu a simţit într-un târziu că-i stingher, că n-are pace. A simţit că lumea lui tot mai strâmbă nu ştiu cum, se face... "Ce-o fi asta?" se gândi. "Cum de m-a ajuns năpasta să trăiesc într-o mărgică, într-o casă tot mai strâmbă, tot mai mică?... Să nu pot să-mi aflu loc nici pe faţă, nici pe spate. Şi să-mi crească, după toate, uite ce nătâng de cioc! Ce vrei tu? Vorbesc cu ciudă eu cu ciocul, ca un prost... Însă ciocul ce s-audă? Cade-n stânga, bate-n dreapta şi-mi atârnă ca o bârnă fără rost. Mi-ai ieşit şi doi ochi mici. Ce să fac cu ei aici? Mi-au crescut şi aripi grele. Ce să fac aici cu ele? Iar sub pântec, la picioare, se făcură nişte ghiare... lungi... cu vârfu-ncovoiat... Simt că toate-n pântec mi-au intrat! Doamne, pentru ce mi-ai dat daruri care-mi sunt povară?..." Şi, lăsat pe partea stângă, a-nceput uşor să plângă puiul pentru-ntâia oară... * Dar deodată, în găoc, bate cineva de-afară... Cioc! Cioc, cioc! Inima în pui se zbate, se-nfioară. Cine... oare cine bate?... Cu un tremur ca de-o vrajă, a bătut şi puiu-n coajă. Uite! Sub ciocănituri solide se deschide o fereastră! Doamne, ce privelişte măiastră! Apoi uite-acum cât loc... unde poate să alerge să se joace, să se culce... Iar un glas atât de dulce, glas de mamă... andantino, iată, îi vorbeşte: Vino... Şi sări degrabă puiul din bârlogul vieţii vechi. O, acum cât e de bine să ai ochi, să ai urechi!... Ce frumoasă e lumina!... Parc-ar vrea în piept s-o soarbă. Asta ce-i? Un fir de iarbă... Iar acolo? E grădina... Şi-nălţând privirea-n soare, puiul, suflet de pripas, a bătut din aripioare şi-a făcut întâiul pas. Iar apoi, dup-o clipită, a zărit într-un arbust o grăunţă rumenită. Mm! Da´ bună e la gust! Iar colea, o gâză mică pe un fir de busuioc. Doamne, ciocuşorul totuşi nu e... nu e rău de loc! Dar aici în noua ţară, ce s-ar fi făcut el oare fără aripi, fără ghiare, fără vechea lui povară din căsuţa cea sihastră? Bietul pui... * Fraţii mei, povestea lui nu-i decât povestea noastră... Cinste, curăţie, milă, jertfă, inimă umilă, lacrimi grele, bunătate, şi suspine după stele, bine, dar acestea toate... ce să faci aici cu ele? Să fii mut ca oaia-n strungă, cu răbdare (îndelungă!), să nu fugi după avere, după nume, să iubeşti pe cel ce-i gata, de-ar putea, să te sugrume, bine, dar acestea toate... ce să faci cu ele-n lume? Când sub soare are preţ numai zâmbetul isteţ, numai vorba îndrăzneaţă, numai paşii rari şi grei, numai mâna cu mănuşă care trage la cenuşă de la toţi pe turta ei; da, când viaţa e-o berbuncă unde toţi străbat răscrucea şi în calea ta aruncă spini şi cioburi fără număr, tu, să-ţi iei în taină crucea şi s-o duci umil pe umăr... suspinând discret, cuminte, sub scuipatul de ocară... O, Părinte, Creatorule-ndurat, oare pentru ce ne-ai dat daruri care sunt povară? * Pentru ce? Nu ştii? Aşteaptă... Vine-o clipă, un soroc, când la marginile lumii cineva din cer va bate... Cioc!... Cioc, cioc! Şi-n acest străvechi găoc se va face o fereastră către lumea cea măiastră. Şi-atunci, frate, cât va fi de bine să ai pieptul cu suspine, să ai umerii cu cruce, să ai tâmplele cu spini, să ai faţa toată plină de a lacrimilor salbe! Căci acestea toate, toate, se vor face... aripi albe şi tunică de lumină şi cunună de rubini şi toiag de-mpărăţie, care ştie lumi să-nfrunte (după cum Ioan ne-a spus!) când ne va sclipi pe frunte numele etern, ISUS!

(dedicaţie pentru copiii bisericii evanghelice -oderzo italy)

Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos

În ziua DOMNULUI eram în DUHUL. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, care zicea: Ce vezi, scrie într-o carte.Apocalipsa 1.10-11

Cel veşnic i-a îngăduit vrăjmaşului Domnului Isus să-l scoată pe apostolul Ioan din slujba lui.

În trup el era despărţit de ceilalţi credincioşi care formau Trupul Domnului Isus, dar cu duhul era mereu lângă ei comunicând mai ales prin rugăciune.Noi ni-l imaginăm pe Ioan cum zilnic în rugăciune se prezenta în faţa lui Dumnezeu. O zi a fost deosebită pentru el. În ziua întâi a săptămânii, Ioan se gândea în chip deosebit la Domnul Său care, în dragostea Lui nemărginită S-a dat pentru noi cei păcătoşi. În această zi, ziua întâi a săptămânii Domnul nostru a sfârşit lucrarea de ispăşire pentru păcatele noastre. Începea de-acum o viaţă nouă: o lucrare nouă dovedită prin învierea Lui din morţi. Nu era Sabatul care era dat omului după osteneală. Toată osteneala şi truda a fost luată de Domnul Isus pentru a le da alor Săi odihna şi pacea. Ioan avea ca toţi ceilalţi credincioşi, Duhul Sfânt, dar el se lăsa condus de El. Şi prin Duhul asculta Cuvântul Domnului referitor la revenirea Lui pe pământ îmbrăcat în slavă (Ioan 14.26; 16.13-14).El avea totdeauna Duhul lui Cristos, dar în această zi, care era „ziua Domnului" era „în Duhul" şi Domnul a găsit cu cale ca, în această stare de suflet, să-i descopere tainele vremurilor viitoare. Exilarea Iui nu a putut să tulbure comuniunea dintre el şi Domnul; iar pentru Domnul Isus a fost terenul duhovnicesc favorabil pentru a-i descoperi lucrurile care se vor întâmpla în curând.Câţi oameni credincioşi au primit din Apocalipsa lucruri însemnate pentru ei, dar pentru necredincioşi este cartea în care-şi citesc osânda care-i aşteaptă. Noi nu mai primim o altă Apocalipsă, pentru că nu mai e nevoie, dar ar trebui să fim mereu ca Ioan în Duhul."Dacă inima este plină de fiinţa lui Isus atunci cântări de laudă se vor vărsa din ea ca ceva foarte firesc.-Amin

sfaturi utile

Cunoasteti desigur ca toti oamenii de stiinta (antropologi, zoologi, biologi) se impart in doua mari tabere : unii (Darwin si discipolii sai) sustin ca oamenii coboara din maimute ; ceilalti (Dacqué si scoala lui) pretind ca maimutele coboara din oameni.Coboram noi din ele? Coboara ele din noi? Ei bine, luand drept pilda aceste trei figuri de gimnastica elementara, ma incumet totusi, sa va indemn sa faceti poezii, dar nu imitand, nu maimutarindu-va. Scrieti ce vreti voi, ce va vine voua in minte, in suflet si-n imaginatie, mai bine banalitati si extravagante, versuri siropoase ori versuri grosolan protestatare, prostii chiar, bazaconii, enormitati, dar ele sa fie ale voastre. Nu pierdeti nicicand din vedere pericolul imitatiei, mereu la panda, nu mai putin de vege decat spinul din calea voinicului, tendinta tot atat de fireasca omului ca si maimutei. Sociologi ca Gustave Le Bon, Gabriel Tarde si Elias Canetti i-au studiat legile si i-au constatat universalitatea, statornicia, periculozitatea.Nu repetati, nu imitati. Nu jucati rolul pe care, in deplina nevinovatie, il implineste la masina de scris foaia subtire de culoare inchisa numita carbon sau indigo. Sa stiti ca usor nu va va fi catusi de putin, intr-atata este omul o fiinta repetitiva, imitativa, mimetica. Indraznesc totusi sa va implor : nu scrieti dupa tipic, nu fiti papagal, maimuta, hartie carbon. Si nu scrieti spre a face placere altora : colegilor, tovarasului profesor diriginte, prietenilor, vreunei fete (respectiv vreunui baiat), parintilor, redactorilor de reviste, persoanelor influente, mai stiu eu cui ; ci numai voua insiva. (....) Iata verificarea : sa-ti placa, sa fii multumit in primul rand tu insuti. Fiti din acest punct de vedere, egoisti : straduiti-va sa dati numai lucruri pe care le veti fi scris cu placere, cu ochii cugetatori ai inimii indreptati spre launtrul vostru.

Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.

Dumnezeu este tăria mea, El îmi va face picioarele ca ale cerboaicei şi mă va face să merg pe locurile stâncoase. Habacuc 3.19 Încrederea pe care omul lui Dumnezeu o arată aici este totuna cu o făgăduinţă, căci ceea ce a primit credinţa este o realitate care intră în planul lui Dumnezeu. Prorocul a trebuit să treacă prin încercările aspre ale lipsei şi ale foametei, dar a trecut biruitor prin ele, pentru că Dumnezeu l-a sprijinit, El însuşi a fost tăria lui. Priviţi! Dumnezeu Cel Atotputernic este tăria noastră! Cât de minunat! Apoi Dumnezeu i-a întărit picioarele. Cerboaicele sar pe deasupra colţurilor de stâncă şi a gropilor, fără să-şi piardă echilibrul. Tot aşa şi Domnul nostru ne îngăduie să înaintăm pe cărările întortocheate ale vieţii acesteia, fără să ne poticnim. El va întări picioarele noastre în aşa fel că vom trece cu uşurinţă prin locuri pe unde, fără Dumnezeu, am fi nimiciţi cu siguranţă, într-una din zile von fi chemaţi chiar pe locurile cele mai înalte. Chiar acolo ne vom urca, pe muntele lui Dumnezeu, pe locurile înalte unde totul este numai strălucire. Ce picioare sunt picioarele credinţei, cu care, urmărind zorile dimineţii, ne vom urca pe muntele cel sfânt al Domnului!

Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.

Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu.

O alta problema a copiilor de astazi este ca ei nu sunt iubiti de parintii lor. Nici o fiinta din univers nu cere si nu are nevoie de dragoste mai mult decat copiii. Biblia invata aceasta: „sa ne iubim unii pe altii” (1 Ioan 3:11). Mai invata si ca: „dragostea, deci, este implinirea Legii” (Romani 13:10). Parintii iubitori produc copiii iubitori. Copilul nu va fi niciodata prea mare pentru ca parintele sa inceteze sa-i arate afectiune.Imi place micul semn care spune: „Ti-ai imbratisat copilul azi?” Este bine pentru parinti sa le spuna copiilor: „Scumpule, tata si mama te iubesc mult. Suntem mandri ca Dumnezeu ne-a binecuvantat cu un copil ca tine. Suntem onorati sa te avem in familia noastra!”Intotdeauna lasa-ti copiii sa stie ca ii iubesti si vrei sa ii ajuti. Chiar si in disciplinare aminteste-ti de dragoste! Dumnezeu ii educa doar pe cei pe care ii iubeste: „Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te!” (Apocalipsa 3:19). Ce bun exemplu pentru parinti! Este un fapt cunoscut ca majoritatea parintilor nu-si iubesc copiii asa cum ar trebui! Noi traim intr-un timp cand chiar si parintii sunt „fara dragoste fireasca” (2 Timotei 3:3). In prea multe cazuri copiii sunt conceputi in desfrau si se nasc in lume nedoriti. Auzim mult despre „sarcini nedorite” si despre copii pe care parintii i-au abandonat. Nou-nascutii sunt abandonati in camere de motel, statii de autobuz si tren, pe treptele caselor, pe marginea drumului sau in containere de gunoi. Ei sunt neglijati si uitati pentru ca stau in calea placerilor lumesti. Copiii care cresc lipsiti de dragoste, in general nu au dragoste nici pentru parintii lor, nici pentru altcineva. De ce sunt atatea delicte comise de tineri si delicventa juvenila este la apogeu? De ce se intreaba autoritatile ce ar trebui sa faca cu toti adolescentii escroci? De ce in timpul noptii copiii hoinaresc pe strazile oraselor noastre? De ce baieti si fete fug de acasa? De ce se drogheaza asa multi copii? Care este problema reala? In cele mai multe cazuri aceasta se datoreaza lipsei dragostei parintilor fata de copii! Chiar si un animal stie cand il iubesti, iar un copil are cu mult mai mult discernamant decat un animal! Ce se poate face cu privire la infractiunile comise de adolescenti? Bastonul politistului si celula inchisorii nu vor rezolva problema. Nici „interdictia de a iesi din casa dupa ora noua”, nici scolile de corectie, nici orfelinatele. Petrecerile sau divertismentul sponsorizat de vreo biserica nu sunt solutii. Avem nevoie de parinti care sa-si iubeasca copiii, care isi vor face timp sa-i invete ce e bine si rau, care sa ii invete Biblia si care sa ii disciplineze atunci cand gresesc. Avem nevoie de parinti care sa fie un bun exemplu inaintea copiilor lor si care cu regularitate sa mearga cu ei la biserica, la „scoala duminicala. Jos cu psihologia moderna seaca ce Il respinge pe Dumnezeu si Biblia si ne spune ca noi nu ar trebui sa ne disciplinam copilul!

Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui

Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui, zicând: „Pentru ce faci aşa?” Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip, şi se născuse după Absalom.

Totul in locuintele moderne functioneaza pe baza de intrerupator, cu exceptia copiilor. Timpurile cu siguranta s-au schimbat de pe vremea cand eram eu copil. Pe atunci, copiii veneau la biserica si stateau linistiti din cauza strictei discipline administrata de parinti. In acele zile, nu aveam „incaperi ale copiilor” asa cum au azi bisericile moderne. In zilele noastre, parintii, ajutati si asistati de bunici, nu-i pot opri pe micuti sa faca istericale in biserica. Unii parinti nu vin la biserica, ci stau acasa pentru ca nu isi pot controla copiii si le este teama sa nu se faca de rusine in public.Copiii de astazi fac ceea ce generatia mai in varsta ar fi facut daca nu ar fi fost disciplinati. Generatia tanara nu a fost tinuta in frau asa cum au fost generatiile trecute. In loc sa fie „atinsi” sau „plezniti” pentru a fi supusi parintilor, generatia actuala este victima psihologiei de felul: „trateaza cu bunatate,” „fa cum vrei”. Mai degraba decat sa pedepseasca copilul pentru neascultare, parintii de astazi incearca sa-l mituiasca cu bomboane, daca va fi „bun”.Parintii dau copiilor prea multa libertate. Ei sunt prea permisivi. Niciodata parintii prea permisivi nu vor ajunge sa fie respectati cand copiii vor creste.

„…Copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.” Multi copii au nevoie sa-si auda parintii spunand un „nu” hotarat. Cand semanam o disciplina si un exemplu gresit in mintea copiilor, va trebui sa culegem consecintele negative. Si aceasta e ceea ce facem chiar acum! Noi culegem bogata recolta de copii imorali, chiulangii, hipioti, tineri rebeli care urasc Biblia.

Biblia ii invata pe parinti sa-si disciplineze copiii pentru fapte rele. Ea ofera patru motive pentru aceasta:-

1.- Pentru ca ii iubim: „Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata.” (Proverbe 13:24);

2.- Pentru ca ei au nevoie de aceasta: „Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va dezlipi de el.” (Proverbe 22:15);

3- Pentru ca le va imbunatati comportamentul: „Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.” (Proverbe 29:15);

4- Pentru ca disciplina este o modalitate de scapare a sufletelor copiilor din iad: „Nu cruta copilul de mustrare, caci daca-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua, ii scoti sufletul din locuinta mortilor.” (Proverbe 23:13-14).

Disciplinarea potrivita nu trebuie sa ia niciodata forma abuzului. Nu-ti pierde cumpatul si nu-ti lovi copilul in cap sau in organele vitale.

„Parintilor, nu intaratati pe copiii vostri, ca sa nu-si piarda nadejdea” (Coloseni 3:21). Dar nu va fie frica sa-i „atingeti” la „locul pe care stau jos”. „Atingeti-i” corespunzator, asa incat copiii sa raspunda si sa le para rau pentru conduita lor gresita. Disciplinarea copiilor mai mari poate fi interzicerea unor privilegii.Copilul trebuie facut sa inteleaga justetea disciplinarii. Cand disciplina este corecta si este administrata consecvent, nu va dura mult pana cand copilul te va imbratisa si va recunoaste ca a meritat bataie. El va fi mai sigur de dragostea si preocuparea ta sincera fata de el decat inainte de a-l disciplina.Nu doar ca unii din parinti esueaza in administrarea disciplinei, ci sunt hotarati sa nu permita nimanui s-o aplice. Sorina poate fi mai rea decat „Izabela”, sau Ion poate fi un pericol pentru societate, dar ar fi bine ca nimeni sa nu indrazneasca macar sa sugereze ca nu sunt perfecti. Ceilalti copii sunt cei ce creeaza toate problemele. Vai de biserica ce indrazneste sa disciplineze asa un tanar pentru conduita nepotrivita. Vai de invatatorul care „atinge” asa un copil! Vai de politistul ce trebuie sa aresteze pe unul din acesti delicventi minori rasfatati de parinti! Parintii vor raspunde cu alibiuri, amenintari, mita si cautiune.

nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri

Când vei avea copii, şi copii din copiii tăi, şi vei fi de multă vreme în ţară, dacă vă veţi strica, dacă vă veţi face chipuri cioplite, înfăţişări ale vreunui lucru, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca să-L mâniaţi, iau astăzi martor împotriva voastră cerul şi pământul, – că veţi pieri de o moarte repede din ţara şi nu veţi avea zile multe în ea, căci veţi fi nimiciţi de tot.

Auzim de multe ori despre copii ca fiind victimele unei influente nesanatoase si a unui anturaj rau. Aceasta este adevarat pentru ca ii include si pe parintii lor! Exemplul parental este un factor critic in dezvoltarea corecta a copilului. Nimic nu face mai ineficient efortul parintilor in educare, decat ipocrizia lor. Copiii nu vor adopta standarde pe care parintii nu vor sa le puna in practica.Astazi, de prea multe ori un tata incearca sa-si corecteze fiul prin ceva de genul: „Vreau ca tu sa incetezi sa-mi mai fumezi tigarile!” sau „Sa nu te mai prind ca bei din tuica mea!” sau „Incetineste! Vad ca tu conduci la fel de tare ca mine!” sau „Fiule, du-te la biserica si fii baiat cuminte. Tata o sa stea acasa si o sa citeasca ziarul. Te rog sa ii spui predicatorului ca tata e bolnav.”O mama va cauta sa-si corecteze fiica asa: „Te-ai machiat ca o prost crescuta. Nu mai umbla cu rujul si cosmeticele mele!” sau „Fusta ta e la fel de scurta si stramta ca a mea! Du-te si schimba-ti-o in minutul asta!” sau „Tortul tau este si mai nereusit decat al meu! Pur si simplu trebuie sa inveti sa gatesti!” sau „Ai uitat sa citesti in Biblie azi! Incepi sa uiti la fel ca mine!”Cei mai multi copii sunt josnici si rai pentru ca ii imita pe cei in varsta. Ei urmeaza exemplele rele puse inaintea lor de parinti. Un copil invata mai mult cu ochii decat cu urechile. El urmeaza exemplul mai mult decat preceptul. Ezechiel 16:44 spune: „Cum este mama asa si fata!” Copiii sunt mimi naturali. Un copil este reflexia parintilor lui. Manierele, vocabularul, obiceiurile si opiniile copiilor sunt adesea oglinzi ale parintilor; mai bune sau mai rele.Parintii care fumeaza marijuana si consuma alcool in exces se pot astepta de la copiii lor sa faca la fel. Daca copiii ii aud pe mama si pe tata certandu-se, criticandu-se si ridiculizandu-se unul pe altul, se pot astepta ca ei sa urmeze acelasi exemplu. Daca un om este onest si muncitor, el se poate astepta ca fiul sau sa fie la fel. Daca o sotie e loiala si supusa sotului ei, ea poate conta pe fiica sa ca va fi la fel. Daca parintii neglijeaza Biblia si biserica, copiii le vor urma pasii tot drumul pana la iad. Daca parintii sunt implicati in sex extraconjugal, atunci copiii vor fi implicati in sex premarital!Parintii culeg ceea ce seamana. Exista un bun exemplu pe care il putem vedea in viata lui David, regele Israelului. El a comis adulter si crima in fata copiilor sai si in fata poporului Israel. El a trait sa vada cum unul din fiii sai si-a violat sora iar altul a comis adulter cu concubinele sale. David de asemenea a trait sa vada pe unul din fiii lui injunghiindu-l pe celalalt. Exemplul rau al lui David a putut fi vazut in fiii lui. Exista ceva adevar in vechea zicala: „asa tata, asa fiu”.

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului,

Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într’o oglindă;

Aproape orice om modern, când iese din casă, pe lângă alte obiceiuri, se uită în oglindă. Poate nu toţi bărbaţii dar, cu siguranţă toate femeile fac acest lucru. Timpul variază de la 2-3 minute pâna la 30 de minute (poate mai mult?). V-aţi gândit vreodată serios de ce oare facem aceasta înainte de a ieşi din casă? De ce nu procedăm invers ? De ce nu, când venim de la şcoală, de la biserică sau din oraş, să ne uităm în oglindă, ne aranjăm, după care să ne punem în pat să dormim? Pentru că e logic, o facem cu un motiv: ne pasă de ce cred ceilalţi despre felul în care arătăm. Corect? Nu o să cred niciodată explicaţia dată de unele fete, cum că ele vor să fie frumoase “pentru ele însele”. Daca ar fi aşa, oamenii s-ar îmbrăca şi aranja la fel de frumos când repară maşina, spală pe jos sau gătesc. Vă imaginaţi o gospodină care, ştiind că nu vine nimeni pe la ea în vizită, să-şi întindă părul şi să se rujeze înainte să gătească fasole? Daca da, vă felicit, înseamnă că n-am eu o imaginaţie prea bogată. Aşadar, concluzia e simplă şi logică: oamenii se uită în oglindă, se consultă, pentru că vor să arate cât de cât bine (dacă nu impecabil) când ies pe stradă şi zeci de priviri sunt aţintite asupra lor. Pentru felul în care arătam, oglinda ne este cel mai bun sfătuitor. Pare banal, dar hai acum să ne imaginăm cum ar fi dimineţile fără o oglindă în casă? Cât de plăcut ar fi, domnişoară, să nu poţi observa dacă rochia se asortează cu bluza şi pantofii? Dar ce-ai simţi, tu zmeule, atunci când ieşi cu simpatia vieţii tale la un suc şi nu ştii cum îţi stă freza proaspăt “îmbunătăţită” cu gel? Dar când mergi la biserică şi ( că după cum bine ştii, e prilej de parada modei acolo) nu vezi cum stau hainele pe tine? Aceasta este o revistă creştină şi, ca să nu vă dezamăgesc, trecem la planul spiritual al problemei, deci fă un efort şi urmăreşte-mă în continuare. Pentru lumea spiritului, care este oglinda prin care ne luăm pulsul frumuseţii interioare? Te lovesc cu un verset, ştii tu din ce carte a Bibliei: “Căci dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.” Aşadar Cuvântul Domnului este ca o oglindă. Prin urmare, dacă vrei să ştii cât de frumos eşti la suflet….. nu trebuie să apelezi la prieteni (care oricum nu-s sinceri), nici la duşmani (care-s prea sinceri), şi nici la aplauzele de orice fel, ci comparându-te cu Isus. Bineînţeles, există frumuseţe naturală şi frumuseţe artificială. Poţi, deşi cei atenţi o să observe repede, să te fardezi. Cel mai bun fard spiritual cunoscut e făţărnicia. Îţi montezi un zâmbet pe faţă când intri în biserică sau în alt loc public, să ştie lumea că “totul e ok” şi gata, a mai trecut o zi, ai mai mimat odată frumuseţea. Şi, ca bonus, să-i zicem gel-de-păr-biblic, limbajul de lemn: bagi două-trei versete pe care le ştii de mic, o rugăciune pe care n-o mai simţi de mult, dar care poate impresiona, şi atunci chiar că pari un creştin serios. Ce am scris mai sus ştiu că nu ţi se aplică, tu eşti altfel. Sunt aproape sigur că tu te uiţi zilnic în oglinda Cuvântului şi petreci timp în rugăciune cel puţin atât cât petreci în faţa oglinzii, dar îndrăznesc să cred că mai există unul, maxim doi dintre voi care încă folosesc alte cosmeticale decât Cuvântul pentru a se înfrumuseţa. Sfatul ce urmează, acestora li se adresează, dar citeşte-l şi tu, să ştii ce sa le zici celor cu bârna în ochi. Dacă arăţi ca un cocoşat, împovărat de atâtea păcate nemărturisite, dacă te simţi desfigurat de ceea ce îţi aud urechile şi îţi văd ochii şi eşti jegos pentru că există lucruri în viaţă ta care te fac să te târăşti pe pământ în loc să zbori, şi crezi că te poţi păcali pe tine şi pe alţii la nesfârşit, ai grijă, s-ar putea ca cei din jur să se uite chiorâş la tine şi tu să crezi că te admiră. Singura oglindă ce reflectă imaginea ta reală este Scriptura. De altfel, e şi singura care te sfătuieşte cum să devii frumos. Când ţi-ai văzut chipul sufletului în oglinda Cuvântului, cu siguranţă vezi că mai ai de lucrat. Renunţă la chestii artificiale şi treci pe naturale. Citeşte, roagă-te, meditează şi înfăptuieşte. Ca să fii frumos trebuie să trăieşti frumos, nu să joci teatru. .