Cîntaţi -I o cîntare nouă! Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!

Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru. Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfînt.

Harul lui Dumnezeu este aplicat vieţilor noastre şi făcut real în experienţa noastră prin rugăciune, Biblie, supunere faţă de suveranitatea Lui, şi slujirea altor credincioşi. -

-Descrie un timp recent când ai experimentat harul lui Dumnezeu într-un mod specific. -

Ce a folosit Dumnezeu ca să-ţi dea acest simţământ al harului Său? ÎNSUŞINDU-NE HARUL LUI DUMNEZEU "Probabil ideea de însuşire a harului lui Dumnezeu este un gând nou pentru tine, şi nu eşti foarte sigur ce vreau să spun. Ideea de bază a cuvântului este "să iei în posesie", şi asta facem când ne însuşim harul lui Dumnezeu. Luăm in posesie puterea divină pe care El a făcut-o disponibilă pentru noi în Hristos. Sunt momente când Duhul Sfânt lucrează într-un mod suveran în vieţile noastre, fără nici o activitate de însuşire din partea noastră, dar cel mai adesea Se aşteaptă să acţionăm şi să ne însuşim harul Lui. Pentru acest scop, El ne-a dat patru mijloace principale prin care să facem acest lucru: rugăciunea, Cuvântul Său, supunere faţă de lucrările Sale providenţiale în vieţile noastre, şi slujirea altora. Prima metodă de însuşire a harului lui Dumnezeu este pur şi simplu să-l ceri prin rugăciune. Când venim la tronul lui Dumnezeu trebuie să ne amintim că El este într-adevăr Dumnezeul oricărui har. El este proprietarul care cu bunăvoinţă a dat plata pe o zi lucrătorilor care lucraseră numai o oră în vie. El este Dumnezeul care I-a zis naţiunii păcătoase a lui Israel, incă pe când erau robie, " Mă voi bucura în a le face bine" (Ieremia 32:41). El este Dumnezeul care I-a rămas credincios lui Petru prin toate eşecurile şi păcatele lui şi l-a făcut un apostol mare. El este Dumnezeul care, din nou şi din nou, ne-a promis să nu ne părăsească nicioadată, niciodată să nu ne lase (i.e. Deuteronom 31:6,8; Psalmul 94:14; Isaia 42:16; Evrei 13:5). El este Dumnezeul care "doreşte să se îndure de noi" (Isaia 30:18), şi El este Dumnezeul care este pentru noi şi nu împotriva noastră (Romani 8:31). Toate acestea şi multe altele sunt sumarizate în afirmaţia, Dumnezeul oricărui har. Cred că fiecare dintre noi trebuie să înţelegem mai pe deplin ce însemnă să vii înaintea tronului lui Dumnezeu. Trebuie să înţelegem în adâncul sufletului ce înseamnă că avem într-adevăr un Mare Preot, Isus, care este capabil şi dispus să simpatizeze cu slăbiciunile noastre. Mai presus de toate, trebuie pur şi simplu să mergem la tronul harului să găsim harul care să ne ajute în vreme de nevoie. În al doilea rând, dacă vrem să ne însuşim harul lui Dumnezeu, trebuie să devenim prieteni intimi cu Biblia. Trebuie să căutăm să cunoaştem şi să înţelegem marile adevăruri ale Bibliei: adevăruri despre Dumnezeu şi caracterul Său, şi adevăruri despre om şi nevoia sa disperată după harul lui Dumnezeu. Biblia este mai mult decât un simplu adevăr obiectiv; este de fapt dătătoare şi susţinătoare de viaţă. Creşterea în harul lui Dumnezeu - fie că aceasta este favoarea Sa divină pentru cei nevrednici, sau împuternicirea Sa divină pentru cei în nevoi - cere creştere în asimilarea Cuvântului lui Dumnezeu. În domeniul spiritual, asimilarea este procesul prin care hrana este schimbată în ţesuturi vii. În domeniul spiritual, este procesul prin care Cuvântul scris al lui Dumnezeu este absorbit în inimile noastre, şi devine, figurativ vorbind, ţesut spiritual viu. Dacă vrem să ne însuşim harul lui Dumnezeu, atunci, trebuie să ne expunem direct în mod regulat la Cuvântul lui Dumnezeu. Nu este suficient să-l auzim doar predicat sau învăţat în bisericile noastre duminica, oricât de importante sunt aceste căi. Avem nevoie de un plan regulat de citire, studiere, şi da, chiar memorare. Studierea Bibliei şi memorarea Scripturii nu ne câştigă nici un merit înaintea lui Dumnezeu. Nu câştigăm niciodată cu nimic mai mult binecuvântarea lui Dumnezeu făcând aceste lucruri decât am câştiga-o mâncând mâncare sănătoasă. Dar la fel cum mâncarea unei mâncăruri sănătoase este necesară pentru a ne menţine o viaţă fizică sănătoasă, la fel luarea regulată a Cuvântului lui Dumnezeu este necesară pentru a ne menţine o viaţă spirituală regulată şi pentru a ne putea însuşi regulat harul lui Dumnezeu. Al treilea mod pe care Dumnezeu îl foloseşte pentru a ne administra harul Său este prin supunerea faţă de lucrarea Sa providenţială în vieţile noastre. Dacă vrem să ne însuşim harul lui Dumnezeu, trebuie să ne smerim, trebuie să ne supunem lucrării Sale providenţiale în viaţa noastră. Ca să facem asta trebuie să vedem mai întâi mâna Sa atotputernică în spatele tuturor cauzelor imediate ale adversităţilor şi durerilor noastre. Trebuie să credem învăţătura biblică despre faptul că Dumnezeu este în control suveran al circumstanţelor noastre, şi orice sau oricine ar fi cauza imediată a circumstanţelor noastre, Dumnezeu este în spatele tuturor acestora. Al patrulea principiu prin care Dumnezeu ne administrează harul Său este prin lucrarea altor credincioşi. Momentele în care avem nevoie de o măsură mai mare din harul lui Dumnezeu sunt acelea în care suntem mai reticenţi în a le spune altora că avem nevoie de el. Aceasta duce la un principiu important privind lucrarea harului. Fiecare dintre noi avem nevoie să cultivăm un grup mic de prieteni cu care putem fi transparenţi şi vulnerabili. Asta poate fi pe bază de grup individual sau mai restrâns. Dar avem nevoie de câţiva oameni- inclusiv soţii noştri, dacă avem- cu care ne simţim liberi să împărtăşim eşecurile noastre, durerile şi tristeţile noastre. Există trei modalităţi principale prin care putem fi slujitori ai harului lui Dumnezeu pentru alţii: rugăciune, Cuvântul lui Dumnezeu, şi ajutor în supunerea faţă de providenţa lui Dumnezeu. O dată ce am experimentat harul lui Dumnezeu, suntem chemaţi să extindem acest har şi asupra altora. Evidenţa faptului că trăim prin har este în modul în care îi tratăm pe ceilalţi oameni. Dacă ne vedem ca şi păcătoşi şi total nevrednici de compasiunea, răbdarea şi iertarea lui Dumnezeu, atunci vom vrea să fim buni cu alţii. Harul lui Dumnezeu într-adevăr se vrea a fi un har transformator. Te invit şi te provoc să pui deoparte toată bunătatea egoistă pe care crezi că o mai ai incă. Recunoaşte-ţi totalul faliment spiritual, şi adapă-te din harul infinit al lui Dumnezeu. Şi apoi, în conştienţa deplină a ceea ce ai primit, extinde acelaşi har şi altora.

Iertarea ...pasi de neindeplinit

Invidia şi gelozia – Un izvor al chinurilor _pasi de evitat pe calea iertarii

Cunoaşteţi acele sentimente de ranchiună, de ură ascunsă, declanşate de nedreptăţi aparente sau reale? Aveţi vreodată impresia că sunteţi lăsat pe dianafară? În ultimii ani am învăţat treptat să numesc pe numele lor invidia şi gelozia. Totul a început cu invitaţia la masă din partea unei familii mai în vârstă care mi-a spus atunci un cuvânt din Biblie: „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima" (Psalmul 37:4). Cu încrederea că Domnul nu îmi va refuza ceea ce îmi doresc în adâncul sufletului, am putut analiza înaintea Domnului problema invidiei şi a geloziei, împreună cu toate durerile pe care le declanşează acestea. Invidia distruge Un alt cuvânt pentru invidie exprimă acţiunea de a te uita chiorâş. Să te uiţi pe furiş la ceea ce are altul. A zecea poruncă numeşte această privire pe furiş „a pofti". Şi o interzice. Nu trebuie să poftim, nici să ne uităm chiorâş, nici pe furiş, nici să reacţionăm cu invidie. Dacă totuşi o facem, atunci trebuie şi Îi putem cere iertare lui Dumnezeu pentru această atitudine, ca El să ne curăţească din nou. Prima istorisire relatată nouă în Biblie despre omenire, după ce Adam şi Eva au fost izgoniţi din Paradis, este cea despre Cain şi Abel. Cain a fost cuprins de invidie pentru că Dumnezeu primise jertfa din partea fratelui său Abel, însă nu şi pe a lui. Comportamentul ulterior al lui Cain a avut consecinţe tragice. Ştim rezultatul: el şi-a ucis fratele. Dar care ar fi fost alternativa? Ce altceva ar fi putut face Cain atunci când a început să-i dea târcoale invidia? Dumnezeu vorbeşte prietenos cu invidiosul: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă, dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti" (Geneza 4:6-7). Cain ar fi putut merge la Dumnezeu cu contrarierea lui, cu dezamăgirea şi durerea lui că nu i-a fost acceptată jertfa. El L-ar fi putut întreba pe Dumnezeu de ce nu i-a fost primită jertfa – şi în Evrei 11:4"Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain "vedem că a existat o cauză – şi cum să se poarte în dezamăgirea(necredintei) lui. Dar Cain a lăsat ca păcatul care pândea la uşa inimii lui să intre înăuntru, l-a omorât pe Abel şi şi-a ruinat astfel restul vieţii, care este descrisă ca nestatornică şi trecătoare. Această istorisire este prototipul jefuirii şi distrugerii unei vieţi omeneşti din cauza invidiei. De aceea, lucrurile de care nu ne îngăduim nouă înşine să ne bucurăm, nu le îngăduim nici altora, şi ceea ce nu ne permitem nouă, nu le permitem nici altora. Din acest motiv este adesea atâta invidie în astfel de afirmaţii. Şi această invidie face ca să nu avem niciodată parte de ceea ce invidiem la alţii. Eu nu le refuz numai altora bucuria, ci în adâncul sufletului mi-o refuz şi mie! Această neatingere a lucrului dorit amplifică invidia şi micşorează posibilitatea realizării dorinţei şi tot aşa. Cine înţelege acest proces în spirală renunţă la orice sentiment de invidie, recunoscând şi cea mai mică urmă de invidie înaintea lui Dumnezeu. Tocmai de aceea este necesar să se conştientizeze invidia. Întrucât comutarea pe o altă frecvenţă este întotdeauna ceva concret. Pe scurt: În măsura în care ne biruim invidia şi învăţăm să ne bucurăm de binele altora, primim în conştiinţa noastră „unda verde" pentru ceea ce ne dorim atât de mult ând se iscă un murmur în inima mea, de cele mai multe ori este vorba tot despre invidie sau gelozie (gelozia este o formă specială de invidie). Cum arată gelozia- Gelozia este invidia declanşată de faptul că altcineva este preferat din cauza unor calităţi pe care le are. Nu este suficient să descoperim doar care sunt aşteptările pe care le avem şi care declanşează în sufletul nostru sentimente de teamă şi îngrijorare. Este nevoie şi de hotărârea concretă de a ne „scutura" de gelozie.

Iertarea ...pasi de indeplinit -binecuvantati...

Al treilea pas: binecuvântarea duşmanilor

Timp indelungat am încercat să iert pas cu pas. Aveam sentimentul că îndeplinesc tot ce aşteaptă Dumnezeu de la mine – să iert de „şaptezeci de ori câte şapte". Însă călătoria iertării nu s-a încheiat încă pentru mine.

Mă luptam cu semnificaţia versetului 9 din 1 Petru 3. Să nu întorc „rău pentru rău, nici ocară pentru ocară" - Aveam însă probleme cu a doua parte a versetului: „… dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea". Asta este prea de tot – să-l binecuvântez pe raufacator? Ce înseamnă, de fapt, să-l binecuvântez? Am descoperit că a binecuvânta înseamnă „a vorbi de bine pe cineva sau a-i adresa cuvinte bune". Nu puteam înţelege cum să vorbescbine despre acest om, dar Dumnezeu mi-a arătat cum să-i adresez cuvinte bune. Din Faptele Apostolilor 7:60„Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” şi 1 Corinteni 4:12 "când suntem ocărâţi, binecuvântăm" am înţeles că binecuvântarea cuprinde rugăciunea activă şi mijlocirea pentru cel care m-a păgubit, pentru duşmanul meu.

Aşa am început sa ma rog si duupă un timp am fost în stare să iau legătura cu acel om. Ne-am programat o intalnire în care i-am spus că l-am iertat şi că dorinţa mea este ca să găsească iertare şi la Tatăl ceresc. În acest stadiu al călătoriei mele, iertarea atinsese punctul în care să-i pot adresa cuvinte bune. M-a costat multe lupte interioare să iau legătura cu el, însă eliberarea pe care am simţit-o după aceea a fost copleşitoare. De curând, Dumnezeu a pus în inima mea dorinţa de a lua legătura cu familia lor pentruca şi ei să aibă parte de vindecare şi speranţă. Aceasta este fapta iertării mele – binecuvântarea mea pentru omul care m-a rănit cel mai tare, dar pe care, după voia lui Dumnezeu, trebuie să-l iert.-Sunt convins că ceea ce, la prima vedere, pare o poruncă imposibil de îndeplinit – să-i iertăm pe toţi care ne greşesc( altfel)– relaţia mea cu alţi oameni ar fi avut de suferit. Mânia şi amărăciunea sunt ca un cancer care roade sufletul. Abia când am renunţat la „dreptul" meu de a ierta, abia atunci am avut parte de eliberare şi de vindecare din partea lui Dumnezeu. Nu este uşor să ierţi, dar preţul neiertării este mult prea mare – un preţ pe care nu mi-l pot permite. Chiar şi cuprins de tristeţe şi de durere vreau să urmez sfatul lui Dumnezeu din Efeseni 4:31-32: „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos". Aceasta este acum dorinţa cea mai mare a inimii mele. Acţionaţi împotriva sentimentelor dumneavoastră. O soluţie biblică pentru biruirea mâniei şi a amărăciunii constă în acţionarea împotriva propriilor sentimente negative.

3.-Aveţi puterea de a decide să-l trataţi cu dragoste şi bunăvoinţă pe cel pe care îl iertaţi. Chiar dacă un asemenea comportament nu este deloc în conformitate cu sentimentele pe care le aveţi, el corespunde totuşi într-u totul dorinţei dumneavoastră de a face voia lui Dumnezeu. Reacţia firească la duşmănie sau îndurerare este răzbunarea. Domnul Isus, însă, a reacţionat cu îndurare şi iertare. El ne îndeamnă să facem fapte ale iertării şi astfel să-l binecuvântăm pe cel pe care l-am iertat.

… ceea ce, la prima vedere, pare o poruncă imposibil de îndeplinit – să-i iertăm pe toţi care ne greşesc – este în realitate un dar minunat de la Dumnezeu spre binele nostru.

Iertarea ...pasi de indeplinit .. "Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte."

,,Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

Al doilea pas: Respectarea fermă a hotărârii. Însă cu aceasta problema nu s-a rezolvat. O simplă hotărâre nu aduce împlinirea . Inima mea plină de mânie, de amărăciune şi de dorinţa răzbunării nu a făcut nimic pentru a aduce dreptatea sau vindecarea – dimpotrivă, în cele din urmă m-ar fi distrus spiritual, sufleteşte şi fizic. În Matei 18 vedem că şi ucenicii au avut probleme din cauza celor spuse de Domnul Isus pe această temă. Petru L-a întrebat pe Domnul Isus: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? De şapte ori?" Această ofertă a lui Petru întrecea deja cu mult aşteptările normale. După regulile vechi-testamentale, răzbunarea se limita la „ochi pentru ochi". Rabinii din vremea Domnului Isus susţineau că trebuie să ierţi de cel mult trei ori aceeaşi greşeală. Petru oferise o iertare de şapte ori – dar răspunsul Domnului Isus a fost „de şaptezeci de ori câte şapte", extinzând astfel numărul la infinit. Îndurarea lui Dumnezeu pretinde ca iertarea să fie acordată de fiecare dată din nou pentru fiecare fărădelege. Pentru mine, cele „şaptezeci de ori câte şapte" pretinse de Domnul Isus însemnau că trebuia să mă deicd să iert de fiecare dată când simţeam un nou val de mânie în mine Recunoaşteţi faptul că încă nu aţi iertat persoana care v-a greşit. Fiţi sinceri cu dumneavoastră şi înaintea lui Dumnezeu.Recunoaşteţi înaintea lui Dumnezeu că lipsa disponibilităţii de a ierta este un păcat. Bazaţi-vă pe promisiunea Lui de a vă curăţa de acest păcat. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9). Există momente în care mânia pare logică sau chiar îndreptăţită, dar dacă nu o recunoaştem şi nu o regretăm, ci ajungem la dorinţa de răzbunare, ea devine păcat şi ne distruge omul din lăuntru. Luaţi conştient hotărârea de a ierta. Iertarea este un act de voinţă, şi nu un sentiment. Ne putem baza pe faptul că Dumnezeu ne va da puterea necesară, dar de îndată ce ne-am decis să facem acest pas. Reţineţi un lucru: iertarea poate fi un proces mai lung şi s-ar putea să fie necesar ca în diferitele etape ale iertării să fiţi pregătiti să iertaţi din nou.

2.- Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă schimbe sentimentele şi să vă ajute să-l eliberaţi din lanţurile gândurilor dumneavoastră pe cel care v-a greşit.

Iertarea ...pasi de indeplinit

Dumnezeu m-a învãtat treptat si cu multã rãbdare ce înseamnã iertarea si de ce este ea atât de importantã. Nu am ajuns încã la tinta cãlãtoriei mele. Fiindcã Dumnezeu continuã sã îmi arate realitãti noi si tot mai profunde ale acestei „porunci imposibil de îndeplinit“, provocându-mã sã-mi exprim iertarea atât prin fapte, cât si prin cuvinte. El îmi aratã calea si îmi dã si puterea necesarã pentru a ierta. Dar întâi a trebuit ca eu sã mã decid în mod constient sã iert. Stiam, bineînteles, ce spune Dumnezeu despre iertare. Îmi predasem viata încã de mic lui Cristos si citisem în repetate rânduri în Scripturã cã trebuie sã iertãm asa cum ne-a iertat Dumnezeu. Domnul Isus Însusi ne-a dat rugãciunea Tatãl nostru, învãtându-ne cum sã ne rugãm: „si ne iartã nouã greselile noastre, precum si noi iertãm gresitilor nostri“ (Matei 6:12). Însã eu îmi spuneam: „Sã-l iert pe un raufacator? ?Cum as putea face una ca asta?“ Primul pas a fost luarea hotãrârii de a asculta porunca lui Dumnezeu. De aceea, prima mea rugãciune a fost foarte simplã: „Doamne, vreau sã ascult de Tine. Dã-mi, Te rog, dorinta de a ierta“. Stiam cã nu merit iertarea lui Dumnezeu, si totusi El mi-a dat plinãtatea iertãrii Lui prin Fiul Sãu, Isus Cristos. Dar Dumnezeu presupunea cã eu – în calitate de copil al Sãu care a avut parte de iertare – îi voi ierta la rândul meu pe altii, indiferent ce vor fi fãcut. Iertarea este dovada relatiei mele cu Dumnezeu. Fiindcã Dumnezeu, în marea Lui îndurare, m-a iertat, El asteaptã acum de la mine ca si eu sã mã apropii de altii cu acelasi duh de iertare. În cele din urmã am ajuns pânã acolo, încât am putut sã mã rog: „Doamne, prin puterea Ta renunt la dreptul meu si la dorinta mea de rãzbunare si-l iert pe acest om“. Am fost ascultãtor, am luat hotãrârea de a ierta. Îndeplinisem cele cerute de Dumnezeu

1.-Fiţi sinceri şi spuneţi-I lui Dumnezeu ce simţiţi. Nu vă fie teamă să vă exprimaţi înaintea Lui întreaga mânie, dorinţa de răzbunare, dezamăgirea sau îndoiala cu privire la bunătatea Lui.

Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii

„Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, şi aşteptaţi îndurarea lui Domnului nostru Isus Cristos pentru viaţa veşnică” (Iuda 20-21). Citind aceste versete L-am auzit pe Duhul şoptindu-mi: „ tu încă nu ai intrat în plinătatea şi bucuria dragostei Mele. Teologia ta este corectă, dar încă nu ai experimentat extazul şi odihna de a rămâne în dragostea Mea. Până acum ai fost în ea doar până la glezne. Dar există un ocean întreg al dragostei Mele în care poţi înota.” Biblia este plină de adevărul dragostei lui Dumnezeu. Însă uneori eu însumi permit ca să mă întreb cum ar putea vreodată Domnul să mă iubească. Eu nu mă îndoiesc de dragostea Lui; este, mai degrabă, un eşec din partea mea de a rămâne în cunoştinţa şi asigurarea dragostei Lui pentru mine.Revelaţia dragostei lui Dumnezeu vine în parte atunci când suntem născuţi din nou. Dacă ar fi să întrebăm pe majoritatea creştinilor ce cunosc ei despre dragostea lui Dumnezeu pentru ei, ei ar răspunde: „Ştiu că Dumnezeu mă iubeşte pentru că El L-a dat pe Fiul Lui ca să moară pentru mine.” Ei citează Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” Este un moment minunat atunci când înţelegi acest adevăr. Dintr-odată, îţi dai seama: „Dumnezeu m-a iubit atunci când eram pierdut, nenorocit şi un străin. El şi-a dovedit dragostea Sa pentru mine prin faptul că şi-a sacrificat propriul Său Fiu de dragul meu.” Cu toate acestea, puţin creştini învaţă cum să rămână în dragostea lui Dumnezeu. Noi ştim câte ceva din dragostea noastră pentru Domnul, dar rareori căutăm revelaţia dragostei lui Dumnezeu pentru noi. De fapt, dacă ar fi să rugăm pe majoritatea creştinilor să găsească pasaje biblice despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi, ei ar putea numi doar câteva. Cu toate acestea, a înţelege dragostea lui Dumnezeu este secretul pentru o viaţă biruitoare. Numeroşi creştini se răcesc din punct de vedere spiritual şi devin leneşi, deoarece sunt ignoranţi faţă de dragostea Domnului pentru ei. Ei nu ştiu că cea mai mare armă împotriva atacurilor lui satan este de a fi pe deplin convinşi de dragostea lui Dumnezeu pentru ei, prin revelaţia Duhului Sfânt. În ultima Sa rugăciune de pe pământ Isus a spus: „Tată…Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii” (Ioan 17:24). Ce gând incredibil; Cristos a fost iubit mult de Tatăl înainte de creaţie. Apoi Isus s-a rugat cu următoarea rugăciune remarcabilă: „Tu, Tată…i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine” (vv. 21, 23). El, de asemenea, s-a rugat: „Pentru ca dragostea cu care M-ai iubit, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei” (v. 26). Cristos spunea: „Tată, ştiu că îi vei iubi pe cei pe care îi aduc în trupul Meu, aşa cum M-ai iubit pe Mine.”Ideea aici este că atunci când Tatăl L-a iubit pe Isus înainte de veşnicie, El ne-a iubit şi pe noi. Într-adevăr, atunci când omul era doar un gând în mintea eternă a lui Dumnezeu, Domnul deja număra membrele noastre şi planifica răscumpărarea noastră: „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui…în dragostea Lui” (Efeseni 1:4). De cât timp te iubeşte Dumnezeu? El te-a iubit de când El a existat, deoarece Dumnezeu este dragoste. Este însăşi natura Lui. El te-a iubit când erai păcătos. El te-a iubit în pântecele mamei. El te-a iubit înainte ca lumea să înceapă. Nu a fost un început pentru dragostea Lui pentru tine, şi nu este nici un sfârşit. Când va înceta Dumnezeu să te iubească? El va înceta să te iubească atunci când va înceta să-Şi iubească Fiul Său, ceea ce este imposibil. Cristos spune: „Tatăl, fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt” (Ioan 13:1).

Dumnezeu te vrea Sfant!

"Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos "

În lumea vie, ambalajul induce în eroare de cele mai multe ori. Chipul frumos natural sau artificial ascunde adesea grotescul căderii umane. Iar suferinţa zămisleşte întotdeauna atitudini contrare faţă de esenţa vieţii: Pentru cei care o înţeleg şi şi-o însuşesc, e prilej de eliberare şi apoi de devenire lăuntrică. Pentru cei care o resping, motiv de împietrire a inimii. Dar, aşa cum Domnul Isus a adus o poruncă nouă, o iubire nouă, o misiune nouă, o viaţă nouă, venit-a El şi cu o estetică nouă. Şi estetica aceasta nu are de-a face nici cu formele tale, nici cu părul tău, nici cu pielea ta, nici cu integritatea simţurilor tale, ci are de-a face cu interiorul tău. Fără Isus, suntem cu toţii orbi, surzi, muţi, şchiopi, bolnavi fizic şi psihic. Când suntem cu El însă, a noastră foame Îl face pe El, cel pentru o vreme murdar, zdrenţăros, trist din cale afară, să rupă o bucată din Pâinea Lui şi, chiar de suntem prea lesne mai de neiubit decât dobitoacele, să ne îmbrăţişeze, să ne strângă la piept, să ne ţină lipiţi de El, aici şi mai cu seamă dincolo. Păi da, preaiubiţi de El, există un dincolo, unde noua estetică va fi la ea acasă. Tu pe ce estetică pui preţ? „Motivul pentru care Isus a rezistat ispitei în cursul confruntării cu Satan a fost dat de faptul că El ştia cine este El şi ştia cine este Tatăl Său”. Iată un pasaj dintr-o predică , care mi-a dat de gândit îndelung. Încă îmi răsună în minte aceste cuvinte, deşi mesaje peste mesaje s-au aşternut peste sufletul meu de atunci. Isus ştia cine este El şi cine Îi este Tată... Într-o seară frumoasă, după o scurtă şedinţă de consiliere a unei persoane cu o uşoară tulburare de dispoziţie, m-am pus pe genunchi şi am început să mă rog pentru cazul respectiv. Intenţionam să mă rog în felul acesta: „Doamne, redă-i lui X conştienţa valorii de sine!” Numai că, involuntar, în loc să spun „valoare de sine” am rostit „valoare de Tine!” „Doamne, redă-i lui ... sentimentul valorii de Tine!” Şi I-am dat slavă lui Dumnezeu că mi-a corectat şi de data aceasta lumeasca-mi psihologie. Ce este „valoarea de sine”? Acel „ceva” care ne face să ne simţim bine cu noi înşine. Acea valoare care ne spune clar cine suntem. Ea nu ne arată nici mai buni, nici mai răi decât suntem, nici mai frumoşi, nici mai urâţi, nici mai deştepţi, nici mai idioţi. Este acel lucru din lăuntrul nostru care ne ajută să ne acceptăm în ciuda handicapurilor, a nerealizărilor, a pierderilor. Acel corector care ne opreşte de la infatuare, atunci când suntem fascinaţi de ceea ce avem şi uităm ceea ce nu avem. Valoarea de sine este corabia care ne menţine întotdeauna deasupra mării învolburate a existenţei umane. De aceea, pierderea acestei comori îi împinge pe unii către temeri necontrolate şi generalizate, pe alţii către depresii şi suicid. Se spune că un individ va avea o conştienţă justă a valorii de sine atâta vreme cât părinţii l-au lăudat atunci când a trebuit să fie lăudat şi l-au mustrat pe măsura neascultării.

Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere

Adu-le aminte să fie gata să facă orice lucru bun, ”Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” Iubiţi_vă unii pe altii …………………………… Ev. Ioan 13.34 Iertaţi-vă unii pe alţii …………………………….Coloseni 3.13 Supuneţi-vă unii altora ………………………….Efeseni 5.21 Ingăduiţi-vă unii pe altii …………………………Efeseni 4.2 Slujiţi-vă unii altora ……………………………..Galateni 5.13 Ingrijiţi-vă unul pe altul …………………………1Corinteni 12.25 Mângâiaţi-vă unii pe alţii ………………………..1 Tesaloniceni 4.18 Fiţi miloşi unii cu alţii …… ……………………Efeseni 4.32 Rugaţi-vă unii pentru alţii ……………………….Iacov 5.16 Purtaţi-vă sarcinile unii altora ……………………Galateni 6.2 Mărturisiţi-vă păcatele unii altora ……………….Iacov 5.16 Trăiţi în pace unii cu alţii ………………………..Ev. Marcu 9.50 Preţuiţi-vă unii pe altii ……………………………1 Corinteni 12.20 Aveţi aceleaşi simtăminte unii faţă de alţii………..Romani 15.5 Daţi-vă întâietate… ………………………………Romani 12.10 Primiţi-vă unii pe altii ……………………………Romani 15.7 Fiţi primitori de oaspeţi……………………………1 Petru 4.9 Fiţi buni unii cu alţii ……………………………….Efeseni 4.32 Să veghem unii asupra altora ………………………Evrei 10.24 Indemnaţi-vă unii pe alţii ………………………….Evrei 3.13 Invăţaţi-vă unii pe altii …………………………….Coloseni 3.16 Sfătuiţi-vă unii pe altii …………………………….Romani 15.14 Intăriţi-vă unii pe alţii ………………………………1 Tesaloniceni 5.11 Ziditi-vă unii pe alţii ……………………………….Romani 15.2 Simţiţi unii cu alţii …………………………………1 Corinteni 12.26 Spălaţi-vă picioarele unii altora ……………………Ev Ioan 13.14 Spuneţi-vă sănătate unii altora ……………………..Romani 16.16 Binecuvântaţi-vă unul pe altul ……………………..1Petru 3.9 Aşteptaţi-vă unii pe alţii ……………………………1Corinteni 11.33 Trimiteţi-vă daruri unii atora ……………………….Apocalipsa 11.10 Părtăşie unii cu alţii …………………………………1Ioan 1.7 Suntem mădulare unii altora …………………………Efeseni 4.25 Vorbiţi unii cu alţii …………………………………Ev.Ioan 11.56 Intrebati-vă unii pe alţii …………………………….Ev.Luca 22.23 Uitaţi-vă unii la alţii …………………………………Ev.Ioan 13.22 Spalati-va picioarele unii altora ………………Ev.Ioan 13.14 Nu vă mai judecaţi unii pe alţii ……………………….Romani 14.13 Nu vă plângeţi unii împotriva altora………………….Iacov 5. Nu vă pârâţi unii pe alţii ………………………………Fapte 19.38 Nu vă vorbiţi de rău unii pe altii ……………………..Iacov 4.11 Nu în neînţelegere unii cu alţii ……………………….Fapte28.25 Nu vă minţiţi unii pe alţii ………………………… …Coloseni 3.9 Nu vă muscaţi unii pe alţii …………………… ……..Galateni 5.15 Nu vă mâncaţi unii pe alţii ………………………….. Galateni 5.15 Nu fiţi nimiciţi unii de alţii ………………………….. Galateni 5.15 Nu vă vindeţi unii pe alţii …………………………….Ev.Matei 24.10 Nu întărâtându-ne unii pe alţii…………………………Galateni 5.26 Nu pizmuindu-ne unii pe alţii ………………… …… Galateni 5.26 Nu urăndu-ne unii pe altii …………………………….Tit 3.3 Nu întoarceţi rău pentru rău …………………………..1Petru 3.9 Nu vă răzbunaţi ………………………………………Romani 12.19 Nu va junghiaţi unii pe alţii …………………………..Apocalipsa 6.4 Nu vă nedreptăţiţi unul pe altul ………………………Fapte7.26 Nu vă călcaţi unii pe alţii ……………………………..Ev.Luca 12.1 Nu strigaţi unii către alţii ……………………………..Ev.Luca 7.32 Nu umblaţi după slava pe care v-o daţi ……………….Ev.Ioan 5.44

fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.

Toate poftele si dorintele stricate isi gasesc originea si radacina in firea pamanteasca. Apostolul Iacov a spus atunci cand a zis, Iacov 1:14 Ci fiecare este ispitit, cand este atras de pofta lui insus si momit.Astfel fiecare este urmarit de pofta lui insusi si fiecare atac al poftelor de care are parte cineva isi gaseste sursa numai si numai in el insusi! Astfel, nu putem da vine pe nimic din exteriorul nostru pentru poftele pe care le avem. Ele sunt manifestarile active ale unei naturi pacatoase de care Hristos a inceput sa ne separe, daca a venit in viata noastra si ne-am facut ucenicii Lui! Asadar chiar dupa convertire, crestinului ii ramaine sa se confrunte cu aceasta realitate a vietii lui caci poftele si toate dorintele stricate rezida in firile noastre pamantesti pe care le purtam inca cu noi. De aceea, Pavel a fost indemnat sa afirme ca, Gal.5:17 ...firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri protivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti.Deci iata ca ne gasim foarte adesea intr-un impas dramatic in viata crestina: NU PUTEM FACE TOT CE DORIM! Uneori dorim raul si Duhul Sfint nu ne lasa, iar alteori (sper cat mai des!) dorim binele si firea nu ne lasa! Aceasta este o realitate cu care orice credincios se poate identifica. Lista lucrurilor pe care firea si Duhul, fiecare in parte le "pofteste", se gaseste mai jos: 19 Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute, si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, 20 inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, desbinarile, certurile de partide, 21 pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile, si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. 22 Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, 23 blandeta, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege.Sa infruntam realitatea! In credincios, firea pofteste toate acele lucruri de mai sus. Cei mai buni, tari, crestini trebuie avertizati asupra acestor lucruri si nu doar cei slabi! Isus a considerat necesar sa avertizeze toti credinciosii asupra unor pacate greu de crezut ca pot pune stapanire pe niste urmasi ai Sai: Luca 21:34, 35 Luati seama la voi insiva, ca nu cumva sa vi se ingreuieze inimile cu imbuibare de mancare si bautura, si cu ingrijorarile vietii acesteia, si astfel ziua aceea sa vina fara veste asupra voastra. Caci ziua aceea va veni ca un lat peste toti ceice locuiesc pe toata fata pamantului.Este limpede ca Dumnezeu stie cum stau lucrurile cu noi si sper ca pericolul "ingreunarii" inimii fiecaruia este unul la care noi luam seama! Crestinii declarati nu sunt intr-un mai mare pericol decat acesta, si anume de a avea inima ingreunata de pacate aparent neinsemnate, care actioneaza ca un lat si pentru care nimicirea, judecata, vine ca o surpriza! Este de subinteles ca trebuie sa luam seama la noi insine! Sau, Rom.7:18 Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca,Este de asemenea un lucru stiut ca aceasta radacina a pacatului ce se gaseste in noi, va cauta sa profite de slabiciune pentru a se manifesta in tot felul de rele practice in vietile noastre. Lucrul acesta ar trebui sa ne preocupe sa aratam gelozie dupa voia lui Dumnezeu pentru sufletele noastre cat si unii pentru altii! Lucrul acesta a trebui sa faca din indemnul biblic de a "omori" madularele noastre o preocupare zilnica a noastra! Daca astfel de forte se gasesc la lucru in firile noastre, omorarea madularelor de care ele se folosesc devine o necesitate si indatorire de baza dusa la indeplinire in cate zile avem!

Rugaţi-vă neîncetat.

Fraţilor, rugaţi-vă

O, Dumnezeul harului, Tu ai trecut pacatul meu in contul Inlocuitorului meu, iar neprihanirea Lui ai atribuit-o sufletului meu, imbracandu-ma cu haina Mirelui, impodobindu-ma cu nestematele sfinteniei. Insa in umblarea mea crestina eu sunt tot in zdrente; cele mai bune rugaciuni ale mele sunt intinate de pacat; lacrimile mele de pocainta sunt lipsite de puritate; prin marturisirea greselilor mele nu fac decat sa-mi agravez pacatele; chiar atunci cand primesc Duhul Tau, o fac cu egoism. Am nevoie sa ma pocaiesc de pocainta mea; am nevoie ca lacrimile sa-mi fie spalate; nu am o mantie cu care sa-mi acopar pacatele, nu am un razboi de tesut pe care sa-mi tes propria neprihanire; stau intotdeauna imbracat in zdrente murdare, iar prin har primesc intotdeauna un schimb de haine, pentru ca Tu indreptatesti intotdeauna pe cel nelegiuit. Intotdeauna plec in lume si ma intorc acasa ca un fiu risipitor, spunand: "Tata, iarta-ma", iar Tu imi aduci intotdeauna cea mai buna haina. Lasa-ma sa imbrac ruga in fiecare dimineata, in fiecare seara sa ma intorc in ea, sa fac lucrarea fiecarei zile in ea, sa ma casatoresc in ea, sa fiu hranit de toate in ea, sa stau in ea inaintea marelui tron alb, sa intru cu ea in cer stralucind ca soarele. Fa-ma sa nu pierd niciodata din vedere pacatosenia cumplita a pacatului, neprihanirea nemasurata a mantuirii, gloria nesfarsita a lui Hristos, frumusetea desavarsita a sfinteniei si minunea fara egal a harului. Amin- Maranata-

Aşa este binecuvîntat omul care se teme de Domnul.

Alfabetul vietii de familie...

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi…” Iacov 4:8a „Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!” Ieremia 17:7 „Căci, dacă se întîmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!” Eclesiastul 4:10 „Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v’a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” Efeseni 4:32 „El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.” Psalmul 25:9 „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci dupăce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-l iubesc.” Iacov 1:12 „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” Psalmul34:8 „Har, îndurare şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Hristos Isus, Domnul nostru!” 1Timotei1:2 „Inima omului se gîndeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.” Proverbe 16:9 „Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” Filipeni 4:8 „Legea Domnului este desăvîrşită, şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.” Psalmul 19:7 „Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n’apună soarele peste mînia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” Efeseni 4:26,27 „Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.” Efeseni 4:29 „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii cari ştiţi că veţi primi dela Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.” Coloseni 3:23 „Prea iubiţilor, nu vă răsbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mînia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.” Romani 12:19 „Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.” Efeseni 5:21 „Toate lucrurile îmi sînt îngăduite, dar nu toate sînt de folos; toate lucrurile îmi sînt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpînire pe mine.” 1 Corinteni 6:12 „Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.” Proverbe 15:1 „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.” Psalmul 40:8 „Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti.” Galateni 5:16 Sursa : Sotia credincioasa