miercuri, 29 februarie 2012

Harul conlucrării cu Dumnezeu.

 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zădar harul lui Dumnezeu. (2 Cor.6:1) 
Harul lucrării este acordat tot oamenilor smeriţi. 
Cei mândri lucrează prin puterile lor, eventual prin puterea duhului de slavă deşartă care-i conduce, însă cei smeriţi lucrează prin puterea Duhului Sfânt. Rezultatele celor două feluri de a lucra sunt pe măsură.
 În primul, iese în evidenţă omul, iar în al doilea iese în evidenţă Domnul.
 De oameni toată lumea-i sătulă, pe Domnul toţi doresc să-L vadă. 
Am ajuns să înţeleg că pentru a umple un om cu Duhul Sfânt şi cu putere deosebită pentru slujire, lui Dumnezeu îi este suficient o singură clipă, însă pentru a-l goli de mândrie şi încredere în sine, uneori, are nevoie de zeci de ani. 
Cel mai concludent exemplu, în sensul acesta este Moise. 
Pentru a-i da daruri miraculoase, spre a face lucrări unice în istoria omenirii, lui Dumnezeu i-a fost deajuns o singură scurtă întâlnire la rugul aprins, însă pentru a-l goli pe Moise de mândria şi încrederea în sine a avut nevoie de patruzeci de ani. 
Timpul acesta depinde în mare măsură şi de noi. 
Deasemenea simt că Dumnezeu lucrează aceasta şi în viaţa mea.
 Am senzaţia că în toate împrejurările prin care trec, Dumnezeu nu face altceva decât să mă zdrobească.
 În tot acest timp I-am pus multe întrebări lui Dumnezeu, legat de contextul şi modul în care El lucrează la viaţa mea şi mă cheamă şi pe mine să lucrez.
 Am arătat de multe ori cu degetul spre alţii, şi L-am întrebat pe Dumnezeu de ce nu se poartă şi cu mine la fel ca şi cu ei. 
Însă, cu timpul, am înţeles că a face aşa ceva este păcat, şi mi-am cerut iertare pentru astfel de gânduri şi rugăciuni. 
Dumnezeu m-a întrebat:
- ,,Ce vrei să ai Har sau popularitate?”
 Atunci am zis:
- ,,Doamne chiar dacă ar fi să rămân un veşnic anonim, vreau să am har. 
Chiar dacă ar fi să mă nedreptăţească toţi cei din jur, chiar dacă aş ajunge de râsul lumii, chiar dacă n-ar rămâne nimic din numele meu, singurul lucru pe care mi-l doresc este să am har. 
Dă-mi har când strig în rugăciune către Tine, dă-mi har când pun mâna pe Biblie, dă-mi har când păşesc printre oameni, dă-mi har când îmi deschid gura, dă-mi har când scriu!”

marți, 28 februarie 2012

Ce scurtă e viaţa

Ce scurtă e viaţa

Ce scurtă e viaţa ce o trăim pe pământ
E adevărul ce bucură şi doare
O dată născuţi mergem toţi spre mormânt
Spre Rai ori spre iad , fiecare.

Ce scurtă e viaţa şi e bine să ştim
Trăim pentru o vreme sub soare
Ştim când ne-am născut, nu ştim când murim,
Să fim pregătiţi de plecare.

Ce scurtă e viaţa aşa ca un vis
Dar nu e deloc la-ntâmplare
Noi suntem creaţi, cu un scop , cum e scris
Spre-a Domnului sfântă lucrare.

Ce scurtă e viaţa ce aici am primit
Şi timpul la toţi cu hotare
Cu zori trecători grăbim spre-asfinţit
O vreme de har şi-ndreptare.

Ce scurtă e viaţa ca floarea din câmp
Dimineaţa frumoasă şi verde
Cu trup de ţărână şi suflet prea-scump
În amurg ofilită se pierde.

Ce scurtă e vremea dar nu disperăm
Primit-am o veste măreaţă
Crezând în Isus de păcate scăpăm
Şi trecem din moarte la viaţă.

Ce scurtă e viaţa , ce facem cu ea?
Trăim oare cum se cuvine?
Învaţă-ne bine a ne număra
Doamne, zilele, ce ne-or mai rămâne.

Şi ce este viaţa e bine ştiut
Un abur ce adie şi piere
Pahar cu pelin ori cu apă umplut
Bucurie împletită-n durere.

Ce scurtă e viaţa ne spun cei ce mor
De bătrâni, sau nainte de vreme
Îi plângem amar cu lacrimi de dor
În trupul de lut care geme.

Ce scurtă e viaţa cum trece în zbor
Şi timpul trecut nu se-ntoarce
Acum dar, noi astăzi, mai cu drag mai cu spor
Să-nvăţăm ce e bine a face.

Ce scurtă e viaţa şi aşa e la toţi,
De aceia frumos e şi bine,
Să te pocăieşti, să asculţi, să slujeşti,
De Domnul nu-ţi fie ruşine.

Părinte al mângâierilor cereşti
Tu care ştii şi rana şi durerea mare,
Cu milă şi-ndurare să-ntăreşti
Familia ce plânge şi-ntreaga Adunare.

luni, 27 februarie 2012

Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare


ce mai faci?
Iată o întrebare obişnuită la care se răspunde într-un fel nu mai puţin banal: „Bine, mulţumesc“. Chiar dacă nu merge totul aşa de bine, omul ascunde sub un astfel de răspuns multe lucruri, realităţi, pe care doreşte să nu le ştie nimeni. Probabil, şi tu ai spus de multe ori aceste cuvinte.
Dar dacă Dumnezeu îţi pune această întrebare, vei putea răspunde că totul este bine? În plan profesional, familial şi mai cu seamă în cugetul tău este cu adevărat totul bine? Eşti tu fericit, fără teamă de viitor, fără groază de moarte şi de ceea ce urmează după ea? De data aceasta nu poţi să te strecori cu un răspuns şovăielnic. Dumnezeu este Cel ce întreabă şi nu Se va lăsa înşelat, pentru că El este Lumină şi ştie totul despre tine. Mai mult chiar, El Se interesează de tine, pentru că vrea ca tu să moşteneşti viaţa veşnică. Recunoaşte în mod deschis că ai trăit fără Dumnezeu, urmând propria ta voinţă. Mărturiseşte-i Mântuitorului tot ce apasă pe sufletul tău. Bizuie-te pe lucrarea de la cruce a Mântuitorul, pentru a pune totul în rânduială pentru timp şi veşnicie. Atunci vei putea spune un sincer: „Bine, mulţumesc“.

sâmbătă, 25 februarie 2012

cum să fie ucenicul lui Isus?

Cine doreşte să fie ucenicul Domnului trebuie mai întâi să se gândească la responsabilităţile ce şi le asumă, prin legământul încheiat cu Dumnezeu. 
Acest legământ sacru trebuie respectat cu sfinţenie şi credincioşie faţă de Domnul. 
Aceasta presupune angajamentul de supunere fata de toate poruncile lui Dumnezeu. Legământul încheiat cu Dumnezeu înseamnă stabilirea unei relaţii vii cu El, o relaţie motivată de o dragoste sincera si profunda pentru El. Domnul Isus Cristos, fiind înconjurat de multimi de oameni, le vorbeste în mod special celor ce erau hotărâţi să-L urmeze ca ucenici, despre condiţiile ce trebuie să le îndeplinească pentru a fi vrednici de El. Prima condiţie pentru ucenic este să aibă dragoste pentru Cristos mai mare si decat pentru toţi cei dragi: părinţi, surori, fraţi, copii şi chiar insasi viaţa noastră. Toate acţiunile de credinţă, pocainta, nasterea din nou, studierea Bibliei, hotărârile de slujire şi sfinţire trebuie să fie motivate şi făcute din dragoste pentru Cristos.
Pentru a fi ucenici vrednici de Domnul Isus Cristos şi vrednici pentru Împărăţia Sa trebuie să ne caracterizeze următoarele:
-  Sa facem legamantul botezului prin scufundare în apă şi sa fim astfel nascuti din nou,  „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.“, Ioan 3:5.
- Sa cunoastem Cuvântul lui Dumnezeu, cercetând Scripturile. Să cunoaştem pe Dumnezeu Tatăl, pe Fiul Său Isus Cristos şi pe Duhul Sfânt, “Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.”, Ioan 5:39.
-Să conştientizăm şi să preţuim măreţia harului şi a dragostei lui Dumnezeu prin tot ce a creat şi prin jertfa măreaţă a Domnului Isus Cristos de la calvar, “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”, Ioan 3:16.
·        Să avem o credinţă şi o încredere neclintită în Dumnezeu şi în făgăduinţele Sale, “Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”, Evrei 11:1.
- O curăţie deplină a inimii şi a gândurilor conştienţizand că suntem templul Duhului Sfânt, “Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”, 1 Corinteni 6:19-20.
- Ascultare de Dumnezeu şi împlinirea tuturor poruncilor Sale, zilnic. Aceasta presupune o viaţă de neprihănire şi de sfinţenie în toate aspectele ei, “Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” ,Ioan 14:
-Să avem o legătură permanentă cu Domnul prin:  închinare, Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.“, Evrei 10:25; rugăciune, “Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.“, Coloseni 4:2 şi studierea Bibliei, “Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”, Ioan 17:3.
- Să fim treji şi veghetori pentru a cinsti şi onora pe Dumnezeu în orice situaţie ne-am afla, căutând să nu păcătuim cu nimic înaintea Lui. Şi cand se întâmpla să greşim, să cerem iertare Domnului şi sa ne pocăim, “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.”, 1 Ioan 1:9.
-         Să avem permanent în viaţa zilnică roadele Duhului Sfânt, “Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”. Galateni 5:22-23.
-        Pentru a fi vrednici să fim ucenicii Domnului Isus trebuie să luăm crucea Sa în fiecare zi şi să mergem pe urmele Sale. A lua crucea Domnului şi a o purta zilnic înseamnă să pasim pe drumul drept si ingust cu multă credinţă şi răbdare, ascultând de poruncile Sale. Nimic nu trebuie să ne oprească din drumul nostru către cer. A merge pe urmele Domnului Isus şi a-L urma înseamnă să trăim aşa cum a trăit şi El: o viaţă de sfinţenie şi neprihănire, o viaţă de umilinţă şi smerenie, o viaţă de ascultare în totalitate de poruncile şi voia lui Dumnezeu si o viaţă de rugăciune şi comuniune cu Dumnezeu. A lua crucea Domnului înseamnă să mărturisim pe Domnul şi sa facem o lucrare de vestire a Evangheliei în lume. Primii ucenici au lăsat totul pentru Domnul Isus Cristos şi pentru lucrarea Sa de mântuire. A purta crucea Domnului Isus înseamnă să luptăm lupta cea bună a credinţei şi să fim gata să suferim cu multă răbdare diferitele încercări ale vieţii, căci ştim că în viaţa zilnică întâmpinăm tot felul de probleme şi tot felul de griji deoarece trăim în mijlocul unor oameni care nu il cunosc pe Dumnezeu. Să fim pregătiţi să suportăm orice fel de nedreptate, orice fel de batjocură şi prigonire din partea oamenilor, pentru cauza Domnului Isus Cristos şi pentru Evanghelie. Apostolul Pavel ne spune în 2 Timotei 3:12“Toţi care vor să trăiască cu evlavie în Cristos vor fi prigoniţi”. Pentru a fi ucenici ai Domnului trebuie să ne ducem crucea ascultării de Dumnezeu în fiecare zi până la capătul călătoriei noastre pe pământ.
-Să medităm profund la însemnătatea chemarii Domnului Isus şi la numele de ucenici ai Domnului. Nu conteaza ca tu te numesti astfel ci conteaza daca traiesti demn de acest nume. Să purtăm crucea Domnului în fiecare zi cu bucurie, iar atunci când ni se pare grea, să nu facem compromisuri ci să il chemăm pe Domnul în ajutorul nostru pentru a putea merge mai departe pe urmele Sale sfinte.
-Preda-ti viata lui Cristos, umbla pe urmele Lui zilnic, du-ti cursa credintei la bun sfarsit si poti sa ai astfel incredere deplina ca intr-o zi vei fi cu El in ceruri pe vesnicie.
-Domnul sa ne intareasca pe toti!

marți, 21 februarie 2012

El ţine totul sub control.

Duhul Sfânt ne dă putere atunci când punem toate nevoile noastre în mâinile lui Dumnezeu şi ne punem încrederea în puterea Lui.
 Rut este un exemplu al unei astfel de încrederi.
După ce soţul ei a murit, Rut a trăit cu soacra sa, Naomi.
Naomi se îngrijora în privinţa bunăstării şi viitorului lui Rut.
Astfel, ea a sfătuit-o pe Rut să se culce la picioarele bogatului Boaz şi să-i ceară să-şi îndeplinească obligaţiunea lui în faţa ei în calitate de rudă a ei cu drept de răscumpărare.
 În acea seară, după ce s-a terminat vânturarea din ziua respectivă, Boaz s-a culcat „la marginea unui stog” (Rut 3:7) şi a tras o pătură peste el.
 Dimineaţa el s-a trezit speriat, găsind o femeie culcată la picioarele sale.
(Nu era nimic imoral în ceea ce priveşte prezenţa lui Rut acolo; acesta era un obicei practicat în acele vremuri.)
Rut i-a spus:
-„Întinde-ţi poala ta peste slujnica ta, căci ai drept de răscumpărare” (Rut 3:9).
Ea spunea, în esenţă:
-„Îţi vei lua tu obligaţia pe care o ai în calitate de rudă a mea?
-Vei avea grijă de mine?”
De fapt, ea întreba:
-„Te vei căsători cu mine?”
Aceasta nu era o schemă de manipulare.
Rut şi Naomi făcuseră totul într-o ordine divină.
Putem fi siguri de aceasta, deoarece linia lui Cristos a venit prin Rut.
Atunci când Rut s-a întors acasă Naomi a întrebat-o:
-„Tu eşti, fiica mea?” (3:16).
 Cu alte cuvinte, ea întreba:
-„Să te numesc Rut „cea logodită”?
Sau încă mai eşti „văduva” Rut?”
 Rut i-a spus lui Naomi tot ce se întâmplase.
Ascultaţi sfatul evlavios al lui Naomi:
-„Fii liniştită, fiica mea, până vei şti cum se va isprăvi lucrul acesta, căci omul acesta nu va avea odihnă până nu va sfârşi lucrul acesta chiar astăzi” (Rut 3:18).
Naomi se rugase pentru aceasta, căutând călăuzirea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îi dăduse un sfat.
El îi reamintise de legea rudeniei şi a răscumpărării (care era un model şi o prevestire a lui Cristos).
Astfel, Naomi era sigură de faptul că ea şi Rut îşi făcuseră partea lor.
 Acum era timpul ca ele să stea liniştite şi să aibă încredere în Dumnezeu că va face ceea ce promisese.
Ea spunea:
- „Totul este în mâinile Lui acum, Rut.
Doar relaxează-te şi fii calmă.
” Liniştea şi pacea au venit peste casa lui Naomi.
Nimeni nu era într-o frenezie, muşcându-şi degetele şi întrebându-se:
- „Va face Dumnezeu acest lucru?
Când se va întâmpla?”
Aceste două femei credincioase puteau să se relaxeze, să cânte şi să-L laude pe Domnul pentru bunătatea Lui.
Te-ai rugat?
Ţi-ai pus încrederea?
 Eşti tu gata să stai în linişte şi „să vezi mântuirea Domnului?”
El ţine totul sub control.

duminică, 19 februarie 2012

Pot sa scriu si sa vorbesc

1.Pot sa scriu si sa vorbesc de tine
Despre tot ce tu ai spus si ai facut
Cum cum cu paini si pesti ai saturat multimea
Si din dragoste pe cruce ai murit
Cum la toti ce`i orbi Le`ai dat vedere
Si cum marea`nvolburata`ai linistit
Cand eram eu singur si in deznadejde
Tu cu dragoste in brate m`ai primit.

Tu mi`ai adus Iubirea,ca pe`un vesmant curat
Dar pentru toate`acestea,Isus eu ce ti`am dat? X2

2.Cand umbra acestei lumi e peste tine
Si intunericul e pe inima ta
Cand simti ca barca vietii este fara carma
Plutind singura in noaptea cea grea.
Dar eu stiu ca totdeauna esti cu mine,
Mereu numele tau trebuie sa`l vestesc
Stiu ca Tu ma vei iubi intotdeauna
Daca voia Ta,Isuse,o`mplinesc.

sâmbătă, 18 februarie 2012

-cine îţi deranjează confortul....

..... " Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? " Romani 8/35
 Puține lucruri ne dau peste cap mai mult decât faptul de a fi lipsiți de confortul cu care ne-am obișnuit de-a lungul anilor.
 Iubim confortul, chiar dacă el nu înseamnă același lucru pentru fiecare individ în parte.
Pe cât de diferiți suntem fizic și psihic, pe atât de felurit poate fi conturul zonei de confort personal.
 Greu de găsit o altă ființă, a cărei arie de confort să se suprapună exact peste a mea.
De la ceasul de tihnă diurnă, la tabieturile dragi, la preferințele culinare, la locul tradițional în fața TV-ului, sau la masa din bucătărie (pentru cei înclinați spre sedentarism), până la acțiune cu orice preț, mobilitate sporită, sau chiar spirit de aventură (pentru cei energetici din fire), registrul lucrurilor și al situațiilor care ne oferă confort diferă mai mult decât putem sonda cu uneltele statistice.
Clasificăm situaţiile cu care ne confruntăm ca inconfortabile sau confortabile, căutând să evităm pe cele inconfortabile, ignorând faptul că adicţia la confort constituie un fel de inerţie care înţepeneşte fiinţa în stagnare (nu numai trupeşte).
Cheltuim mari sume de bani, efort şi timp în continua căutare după idealul personal în materie de confort.
Confortul este o altă monedă cu două fețe, una benefică și alta păguboasă, și are nevoie să fie provocat în mod sitematic spre a fi păstrat în echilibru cu nevoia de creștere.
Ne putem lesne citi profilul sufletesc în obiectele, obiceiuriile și tabieturile dobândite de-a lungul anilor.
Spune-mi unde și ce lucruri te fac să te simți bine, ca să-ți spun cine ești!
Lăsat necontrolat, confortul subminează voința și împiedică evoluția ființei spre maturitate.
Exemple ample ne oferă lumea animală.
 Ajunşi la un anumit stadiu al creşterii, puii sunt respinşi de părinţii lor, alungaţi din cuib şi încurajaţi, în felul acesta, să-şi ia viaţa pe cont propriu în alte spaţii.
Confortul anterior este provocat în mod dramatic.
 Alungaţi din cuib şi lipsiţi de hrana asigurată până ieri de părinţii lor, puii se găsesc brusc în faţa celor două alternative: să-şi folosească resursele spre a supravieţui, ori să piară.
“Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a venit peste voi” (1Petru 4:12),
 ne sfătuieşte apostolul.
 Pentru creştin, provocările confortului său material, sufletesc, ori spiritual, deşi aparent surprinzătoare, nu trebuiesc privite ca evenimente “ciudate”, ci mai degrabă ca normale.
 Când confortul credinciosului este antagonizat, el este confruntat fie cu încercarea, fie cu ispita, în funcţie de sursa care-i deranjează confortul.
Iar felul cum răspunde provocării îi va defini traiectoria evoluţiei personale.
"Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,. nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru."(Romani8/38-39)

vineri, 17 februarie 2012

“Dumnezeu mi-a spus"....

Din pãcate, un mare numãr de crestini nu cunosc vocea, glasul lui Dumnezeu.
La unii trec luni, ba chiar ani, fãrã sã audã un cuvânt intim de la Domnul în omul dinlãuntru.
Vai, Dumnezeu le-a vorbit la un moment dat.
Dar de-a lungul timpului, ei au învãtat sã reducã la tãcere vocea Sa în inimile lor.
 Altii au fost întorsi vãzând atât de multa ignorantã printre aceia care sunt de pãrere cã fiecare cuvânt care le trece prin minte este divin.
 Asemenea oameni se laudã zicând
- “Dumnezeu mi-a spus"...
 si totusi “cuvântul" pe care ei îl aud vorbindu-le este doar firea lor doritoare.
 Dacã vrei sã cunosti si sã auzi glasul lui Dumnezeu în zilele ce-ti stau în fatã, fii gata sã accepti ca El sã-ti vorbeascã despre curãtire, mai înainte de a-ti spune încotro s-o iei.
 Multi crestini doresc ca Dumnezeu sã le spunã cum sã pãstreze în continuare ce au câstigat pânã acum, cum sã-si întretinã familia, cum sã-si mentinã afacerea sau cariera pe linia de plutire.
Dar adevãrul este cã, înainte ca Dumnezeu sã ne dea un cuvânt de directionare, sã ne spunã în ce directie s-o apucãm în oricare dintre aceste probleme, El ne vorbeste despre poruncile Sale.
 “Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii” (Ioan 15:17)
. Dumnezeu va sta de vorbã cu tine mai întâi despre actiunile tale, despre comportamentul tãu de acasã, fatã de sotia (sau sotul) si / sau copilul tãu (sau copiii tãi)
 - despre predispozitia ta de a fi iute la mânie, sau despre invidia ta, sau despre spiritul tãu neiertãtor.
 O sã-ti scoatã la ivealã fiecare lucru ascuns, tainic, din viata ta
 - si cu iubire îti va spune:
-"Vreau sã fiu sfãtuitorul tãu, consilierul tãu, îndrumãtorul tãu, protectorul tãu, cel care îti da ceea ce ai nevoie. Vreau sã merg cu tine mânã-n mânã cu tine prin fiecare încercare si greutate.
-si vreau sã-ti dau trecere, sã te binecuvântez si sã te pãstrez cu Duhul Meu.
 Dar mai întâi, trebuie sã fii sincer cu Mine cu privire la acei “idoli” tainici din inima ta.
Chiar acum tu te tii strâns de ei ,
- dar trebuie sã le dai drumul, sã renunti la ei!
Pur si simplu nu putem sã mergem împreunã dacã nu suntem în consens, dacã nu ne punem de acord asupra acestor probleme din inima ta!

joi, 16 februarie 2012

Tu mă ridici


Tu mă ridici
Când obosit mi-e sufletul, și singur,
Împovărat când sunt, și abătut,
Îmi dă curaj și liniște nădejdea
Că vei veni să stai cu mine Tu...
Tu mă ridici, să pot să stau pe munte,
Tu mă ridici, să-nving furtuna grea!
Tare-s doar când Tu mă duci pe umeri -
Tu mă ridici cât nici n-aș ști visa!
Nu-i viață fără doruri ne-mplinite
Căderi și rătăciri n-or conteni...
Dar când vii Tu, mă umpli de uimire
Și-ntrezăresc ceva din veșnicii...

miercuri, 15 februarie 2012

cuvinte înţelepte....

„Unii călătoresc până la capătul pământului să caute fericirea, când de fapt aceasta se află chiar lângă ei. O inimă mulţumită e fericită.“ (Horaţiu)
„Cel mai frumos sistem al soarelui, al planetelor şi al cometelor putea proveni doar prin decizia şi stăpânirea unei Fiinţe intelectuale puternice.“ (Isaac Newton)
„Unii îşi pun faptele de acord cu conştiinţa. Alţii, cei mai mulţi, îşi pun conştiinţa de acord cu faptele.“ (Camil Petrescu)
„Insulta e declaraţia înfrângerii.“ (Nicolae Iorga)
„Nu numai oamenilor, dar şi lucrurilor trebuie să li se ia masca şi să li se redea aspectul propriu.“ (Seneca)
„Sunt bătrân şi m-am îngrijorat de multe, dar majoritatea lucrurilor de care m-am îngrijorat, nu mi s-au întâmplat niciodată.“ (Mark Twain)
„Cu pumnul strâns nu poţi da mâna cu cineva.
 (Indira Gandhi)

marți, 14 februarie 2012

Am ajuns la beatitudine

Ca să am pace în suflet,
 am uitat lucrurile urâte
 şi am păstrat doar
 lumina frumuseţilor întâlnite,
 care să mă încălzească
 în momentele reci
 ale călătoriei mele
spre Ţara de Sus,
la fericirea eternă...
 Ca să ajung pe înălţimea
 muntelui bucuriei,
ştiu că trebuie să trec
 prin Marea Uitării.
Este nevoie să uit
viaţa de tină,
ca să intru în Viaţa-n Lumină!...
Dorinţele mele
şi soarta merg,
de multe ori,
în direcţii opuse...
De aceea, la anii de argint,
 frumoşi şi buni,
mă fericesc când sunt sănătos,
dar şi când trupu-mi
 trece prin examene de durere,
 bucurându-mă de fiecare secundă
 de călătorie pe această efemeră glie.
Am ajuns la beatitudine
şi-s gata, oricând,
să plec în Lumina lui Dumnezeu
-Maranata-

vineri, 10 februarie 2012

„Voi sunteţi martorii Mei"


El mi-a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să-L vezi pe Cel
Neprihănit şi să auzi cuvinte din gura Lui; căci îi vei fi martor faţă de toţi oamenii,
pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit.
Faptele Apostolilor 22.14,15
Pavel fusese ales ca sa-L  vadă  pe  Domnul  şi  sa-L audă vorbindu-i din cer. El a avut
astfel o alegere de neasemănat; dar binecuvântarea ce venea din acesta chemare nu era numai
pentru el, ci ea, trebuia să se răsfrângă şi asupra altora, chiar asupra tuturor oamenilor prin
mărturisirea sa. Europa îi datorează lui, faptul de a cunoaşte azi Evanghelia.
Noi suntem la fel datori să fim martori a ceea ce a făcut Domnul pentru noi. Daca
ascundem această preţioasă descoperire, este spre răul nostru. Dar mai întâi trebuie să auzim
noi înşine această veste bună, altfel nu am avea ce mărturisi; apoi să fim plini de râvna să
ducem mărturia noastră. Aceasta trebuie să fie personală: „Tu vei fi martor". Ea trebuie să fie
pentru Domnul Cristos: Tu vei fi martor pentru El". Mărturisirea despre El trebuie să fie
înaintea altor treburi; ea nu trebuie să se adreseze numai câtorva aleşi, care ne primesc cu
bunăvoinţă, ci „tuturor oamenilor": bogaţi şi săraci, tineri şi bătrâni, buni şi răi. Noi nu trebuie
să tăcem ca cei ce erau stăpâniţi de un duh mut, căci textul de azi conţine o poruncă şi o
făgăduinţă şi trebuie să o împlinim: Tu îmi vei fi martor" - „Voi sunteţi martorii Mei", zice
Domnul.

Domnul ne cere uneori să așteptăm

 Cum reacționăm atunci când ni se pare că Dumnezeu tace iar noi ne rugăm din ce în ce mai mult și nu vedem nicio rezolvare la problema noastră?
Soluția este să stăruim în rugăciune și să nu ne pierdem credința, chiar dacă Domnul ne cere uneori să așteptăm fără a ști cât timp va dura așteptarea.
Natura umană este una nerăbdătoare, vrem totul dintr-o dată și atunci când vrem noi.
 Îmi amintesc de o povestioară foarte cunoscută ce s-a întâmplat în urmă cu mai mulți ani într-o biserică:
-un tânăr a venit la un pastor și i-a spus că ar vrea să se roage pentru el
 – dorea ca Dumnezeu să îi dea răbdare.
Pastorul a început să se roage în felul următor:
-Doamne, dă-i Te rog acestui tânăr multe încercări și suferințe, ca mai apoi să dezvolți răbdarea în el.
Tânărul a rămas foarte mirat și pastorul i-a explicat că Dumnezeu are modalitățile Lui de a lucra inimile și caracterul nostru.
Nu întotdeauna putem să înțelegem și să acceptăm voia Lui, dar datoria noastră de copii ai lui Dumnezeu este să ne supunem.
Tu ce alegi?
Să te încrezi în Olarul care te-a zămislit, să aştepți în tăcere și veghere împlinirea voii Lui sau să fii în continuare un răzvrătit căruia nu îi convine nimic;
alegi sa fii unul care crede că are soluții la toate problemele, care Îi cere socoteală în permanență lui Dumnezeu pentru aparenta Sa neimplicare în încercările și piedicile vieții?
Doamne, învață-ne, Te rugăm, să așteptăm cu credință, bucurie și iubire răspunsul Tău care este întotdeauna cel mai bun.
 Ajută-ne să îl și acceptăm fără cârtire.
 Amin

marți, 7 februarie 2012

Am invatat..........

Am invatat ca atunci cand Dumnezeu intarzie sa raspunda,inseamna ca iti pregateste ceva valoros.
Am invatat ca viata e grea, si daca Dumnezeu nu te sprijina te vei prabusi.
Am invatat ca atunci cand Dumnezeu tace, omul se nelinisteste, nestiind ce sa faca.
Am invatat ca Dumnezeu e mereu aproape.

luni, 6 februarie 2012

Clarvăzătorul....

Trăim vremuri în care poporul lui Dumnezeu are nevoie mai mult ca niciodată de o viziune clară din partea lui Dumnezeu, o viziune care să ne motiveze şi să ne dea puterea de a merge mai departe.
Biblia abundă în exemple ale oamenilor care au înţeles că viziunea înseamnă în primul rând capacitatea de a vedea clar. 
 Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: „Ştii ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, la Cades-Barnea.
Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc ţara, şi i-am adus ştiri aşa cum îmi spunea inima mea curată.
 Fraţii mei care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu.
 Şi în ziua aceea Moise a jurat, şi a zis: „Ţara în care a călcat piciorul tău, va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului, Dumnezeului meu”.
Textul din Numeri 14:6-9 ilustrează acest lucru descriind situaţia în care Iosua şi Caleb relatează poporului ceea ce au văzut în ţara Canaanului, ţară în care Dumnezeu îi trimisese pentru ca ei să poată vedea realitatea promisiunilor Sale. Era ţara pe care Dumnezeu se angajase să le-o dea, o ţară în care binecuvântările şi belşugul nu aveau să lipsească. 
Trebuie să înţelegem că viziunea înseamnă mai mult decât optimism, înseamnă a vedea lucrurile aşa cum le vede Dumnezeu – a avea perspectiva corectă.
Apoi a avea o viziune de la Dumnezeu înseamnă a avea o atitudine corectă prin credinţă. Atacul pe care Satan îl dezlănţuie împotriva noastră începe deseori tocmai din acest punct: atitudinea… 
“Altora nu le pasă, de ce să fac eu ceva… ?
” Atitudinea omului chemat de Dumnezeu să ducă viziunea la îndeplinire trebuie să fie în permanenţă alimentată de credinţa în Dumnezeu. 
De fapt, credinţa neclintită în Dumnezeu este „hrana” care menţine în viaţă viziunea.
După ce dobândeşti capacitatea clară de a vedea şi ai o atitudine corectă prin credinţă, vei înţelege că viziunea înseamnă curajul de a trece la acţiune. Întotdeauna, oamenii aleşi de Dumnezeu, care au primit viziunea slujirii de la Dumnezeu, au fost oameni de acţiune care chiar dacă au mers împotriva curentului, au perseverat şi au biruit.
Viziunea este oferta nepreţuită pe care ne-o transmite Dumnezeu pentru a putea birui încercările, opoziţia şi greutăţile slujbei – atunci când ştii pentru ce lupţi, merită să dai tot ce ai mai bun. 
Pavel apostolul spunea aceste cuvinte în 1 Cor 9:26:
 “Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. 
Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.”
Avem nevoie de viziune pentru fiecare domeniu al vieţii noastre, iar Dumnezeu este gata să ne transmită viziunea Sa clară fiecăruia dintre noi.

sâmbătă, 4 februarie 2012

adevărate binecuvântări

Si gemem in cortul acesta, plini de dorinta sa ne imbracam peste el cu locasul nostru ceresc, negresit daca atunci cand vom fi imbracati nu vom fi gasiti dezbracati de el.

Câte oftări nu ne smulg necazurile şi greutăţile ce intervin în trupul acesta chiar şi pentru noi credincioşii.
Unii au primit pe drumul vieţii lor o durere care din când în când parcă îi frânează şi le fură toată bucuria vieţii. 
Ce mângâiere că aceste dureri şi greutăţi ne sunt trimise de Dumnezeu şi Tatăl nostru. 
Dacă le luăm din mâna Lui atunci ele devin adevărate binecuvântări. 
Căci „noi ştim că toate lucrurile lucrează spre binele celor ce sunt iubiţi de Dumnezeu."
În lumina acestei făgăduinţe găsim mângâiere în toate durerile noastre. 
Dar ceea ce este dureros la copiii lui Dumnezeu, este prezenţa firii pământeşti care caută să micşoreze şi să distrugă savurarea de către credincioşi a bucuriei în Domnul Cristos. Şi Pavel oftează în acest trup, dar exprimă totodată şi o înştiinţare. 
Cineva poate fi îmbrăcat şi totuşi să fie găsit dezbrăcat. 
Este un lucru foarte serios
 - înseamnă că cineva poate să aibă o mărturie bună şi totuşi să nu aibă viaţă din Dumnezeu. 
Ce grav este acest lucru! 
O de s-ar cerceta fiecare, ca să ştie care este situaţia lui, personală.
 Numai prin naşterea din nou se poate deveni copil al lui Dumnezeu. 
Ce mângâiere este în această nădejde: „să fim îmbrăcaţi peste acest locaş."
 Aceasta se va întâmpla când Domnul Isus va veni la Mireasa Sa pentru a o lua în slavă. Toţi mântuiţii vor primi trupul slavei în care nu va mai exista nici o slăbiciune, nici o durere sau greutate. 
În această stare vom fi pentru totdeauna cu Domnul în fericire.
 Care e starea ta? 
Eşti mântuit? 
Dacă nu, atunci nu mai amâna!
Veniţi la Isus Cristos. 
El a adus în Persoana Sa aceste bunuri veşnice care se numesc:
- iertarea păcatelor, pacea inimii, împăcarea cu Dumnezeu, bucuria adevărată, viaţa veşnică. 
Aceste bunuri vrea să ţi le dea chiar acum. 
Primeşte-le din toată inima!

vineri, 3 februarie 2012

Tu mucul care fumega nu-l stingi

Tu mucul care fumega nu-l stingi 
Nici trestia zdrobita nu o frangi
Si oricat ar fi cazut omul de jos Tu il ridici prieten credincios

/:Esti neintrecut in bunatate ierti gresuri, patimi si pacate
Ca Tine nu e nimenea, o miel iubit din Golgota:/

Tu nu dispretuiesti un duh zdrobit nici inima ranita n-o ranesti
Te pleci spre cel cu sufletul amarat 
Caci jertfe ca acestea Tu doresti.

Cand striga Doamne un nenorocit chemandu-Te sa-i vi in ajutor
Tu iei aminte Doamne negresit si-l scapi chiar si din gura leilor.


Indiferent de încercarea prin care treci, niciodată nu trebuie să te îndoieşti de dragostea Mea pentru tine

Oricine poate păstra bucuria sa atunci când se află pe culmi în Duhul Sfânt, nefiind încercat sau ispitit.
 Dar Dumnezeu doreşte ca noi să rămânem în dragostea Lui în orice vreme, mai ales în ispitele noastre. Apostolul Ioan ne spune foarte simplu cum putem să rămânem în dragostea lui Dumnezeu:
- „Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el” (1 Ioan 4:16).
 Cu alte cuvinte, dacă noi „rămânem în dragostea lui Dumnezeu”, trebuie să rămânem în Dumnezeu.
 Cuvântul rămâne aici semnifică „a fi într-o stare de aşteptare.”
Cu alte cuvinte, Dumnezeu doreşte ca noi să aşteptăm dragostea Lui să se reînnoiască în noi în fiecare zi. Trebuie să trăim în fiecare zi în cunoştinţa că Dumnezeu dintotdeauna ne-a iubit şi întotdeauna ne va iubi.
În realitate, majoritatea din noi intră şi ies din dragostea lui Dumnezeu potrivit urcuşurilor şi coborâşurilor noastre emoţionale.
 Ne simţim siguri în dragostea Lui numai dacă am reuşit în ceva.
Dar suntem nesiguri de dragostea Sa ori de câte ori suntem încercaţi sau ispitiţi sau când eşuăm.
Acesta este, în mod special, timpul când trebuie să avem încredere în dragostea Sa. El ne spune în aceste pasaje:
„Indiferent de încercarea prin care treci, niciodată nu trebuie să te îndoieşti de dragostea Mea pentru tine. Dacă ai încredere, în mod activ, în dragostea Mea, atunci tu trăieşti în felul în care Eu vreau ca tu să trăieşti.” Ieremia 31 ne oferă o ilustraţie minunată a dragostei lui Dumnezeu.
Israel se afla într-o stare decăzută. Poporul s-a îngrăşat şi a prosperat, tolerând tot felul de fărădelegi.
Apoi, dintr-odată, poftele lor au devenit dezgustătoare.
Ei au pierdut toată plăcerea în împlinirea poftelor lor senzuale.
Nu peste mult timp ei au strigat: „Doamne suntem pierduţi.
Avem nevoie ca Tu să ne întorci înapoi.”
 Dumnezeu a auzit strigătul lor de pocăinţă, iar inima Sa iubitoare s-a îndreptat spre ei. El a pedepsit poporul cu o nuia de corectare şi Israel a strigat:
- „M-ai pedepsit…întoarce-mă Tu şi mă voi întoarce…
După ce m-am întors, m-am căit…” (Ieremia 31:18-19).
 Ascultaţi cuvintele lui Dumnezeu în acest moment:
- „…Căci când vorbesc de el, îmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el, şi voi avea milă negreşit de el…” (v. 20). „…îţi păstrez bunătatea Mea” (v. 3).
Iată ce trebuie să ştiţi despre dragostea lui Dumnezeu: Dumnezeu spunea poporului Său:-
 „Am fost nevoit să te pedepsesc şi să spun la adresa ta cuvinte aspre de adevăr. Însă, chiar şi atunci ai păcătuit împotriva Mea, făcând acest lucru în ciuda harului şi îndurării pe care le-am arătat faţă de tine.
Ti-ai întors spatele la dragostea mea, respingându-Mă.
 Cu toate acestea, îndurarea Mea a fost revărsată profund peste tine, Mi-am adus aminte de tine în lupta ta şi, în mod sigur, voi avea milă de tine.
Te voi ierta şi te voi restabili cu mărinimie.”

joi, 2 februarie 2012

cu finici în mâini şi în alb îmbrăcat




De unde veniti si unde plecati iubiti calatori minunati?

Cu finici in maini si-n alb imbracati 
Spre ce comoara acum alergati?
Noi mergem caci Isus ne-asteapta pe nori
Noi mergem la scumpul nostru Mantuitor
Cu Isus pe veci noi ca sa fim cu El sa ne inveselim.

Dar hainele albe unde le-ati spalat ?
Cu ce fel de ape voi le-ati albit?
Asa stralucire n-am mai intalnit 
Decat una-n ceruri a marelui print.
Pe dealul Golgotei izvor am aflat
Si hainele noastre acolo le-am spalat
Prin sangele Mielului nevinovat, in sangele Lui cel curat.

Mareata-i cantarea ce o fredonati
In cinstea carui mire acum cantati?
Iar cununa sfanta din aur curat, o cine asa frumos v-a imbracat?
Acolo-n Calvar noi un Domn am aflat
Cununa de spini capul i-a-ncoronat
Iar noua in schimb fiindca L-am urmat cununa de aur ne-a dat.

Nimic n-am avut mai scump pe pamant 
Ca pe Domnul slavei cea fost in mormant
Cu lacrimi o viata noi ne-am hranit
De dorul iubitului nostru iubit.
In al Sau Cuvant El asa ne-a promis 
Ca vom fi cu el cu totii in paradis
Pe-acela Isus noi Il cautam caci vrem sa Il laudam.

E aproape venirea, vine e pe drum
Mireasa Il asteapta sa apara acum
Deshis este cerul iar pe bolta lumii apare Isus cu ingerii Lui.
O vino, o vino iubit salvator
O vino sa te vada intregul popor
Caci anii s-au scurs aproape doua mii 
Decand Te-asteptam sa vi.