Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, faceţi; şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.


Filipeni 4.9


Cât e de frumos pentru un om, să poată, ca Pavel, să fie urmat întocmai cu folos de alţii. Să ne ajute Domnul, prin harul Lui, să-1 luăm ca pildă în fiecare zi. Daca, cu ajutorul de sus, noi punem în practică învăţătura lui Pavel, ne putem bucura de făgăduinţa de la urmă. Şi ce făgăduinţă! Dumnezeu, căruia Ii place pacea, şi o răspândeşte, va fi cu noi. "Pacea să fie cu voi!" iată deja o făgăduinţă mare şi dulce; dar, când însuşi Dumnezeul păcii este cu noi, e cu mult mai mult; este întocmai ca izvorul cu fluviul său, soarele cu razele sale. Dacă Dumnezeul păcii este cu noi, ne vom bucura de această pace care întrece orice pricepere, şi aceasta chiar în împrejurările care ameninţă s-o nimicească. Dacă oamenii se ceartă, noi trebuie să fim aducători de pace, dacă Împăciuitorul este cu noi. În cărarea adevărului se găseşte adevărata pace; şi, dacă o părăsim, ne vom rătăci, cu siguranţă. A fi mai întâi curat, apoi paşnic, este rânduiala înţelepciunii şi a experienţei. Să urmăm deci linia trasă de Pavel şi Dumnezeul păcii va fi cu noi, cum era cu apostolul.

pentru studentii în sesiune....

nu te da bătut...

Lupta-te cu cei ce lupta,

Nu te da deloc batut!

Caci acei ce nu se-nfrunta,

Din credinta au cazut.

Lupta-te cu râvna multa,

Nu te da deloc respins!

Toti acei ce nu se lupta,

Atipesc, fii ferm convins.

Lupta-te si-apuca viata,

Ce-ai primit-o pe calvar
Doar asa vedea-vei fata,

Celuia ce-I plin de har.

Lupta-te caci vremea zboara,

Iute-asa precum un vis!

Doar asa primesti comoara,

De la Cel ce-I neînvins.

Lupta-te caci Domnul vine,
Pentru noi a doua oara!

Iar acei ce nu fac bine,

Vor ramâne de ocara.

Amin.

Tu omule ce stai in lume.

1. Tu, omule, ce stai în lume nepăsător
De Dumnezeu, a toate Creator,
Făptura cea mai minunată pe pământ, tu eşti
Şi mai de preţ ca astrele cereşti.

R : Priveşte-acum şi stai, vezi boabe-n spic tu ai,
Să nu te-nşeli să fi numai un pai.
Căci Cel ce te-a creat şi te-a răscumpărat
El vrea la Sine să te ia curat. 

2. Căci soare, lună, stele care sus pe cer lucesc 
Pe Dumnezeu toate-L mărturisesc.
Căci toate Îl ascultă şi-L prvesc în mersul lor
Pe Dumnezeu a toate Creator.

3. Pe toate Dumnezeu le-a construit prin voia sa
Şi prin Cuvânt toate se vor schimba.
Dar, omule ce eşti în lume astăzi muritor
Vei trăi veşnic cu al tău Creator!

4. Acum dar numai sta în lume tot nepăsător
Când ai un Tată-atât de iubitor.
El te-a iubit şi te-a răscumparatprin Fiul Său
Să fii şi ti, fiul lui Dumnezeu.

voi ravni iubirea

Părtaşi suntem multor iubiri;
 -Una singura e împlinire.
 Celelalte numai presimţiri ,
Iubirea ce aduce-n inima pe Mire.
 Împodobit cu-nfăţişarea Lui -
Dorit în inima arzândă,
Mă oglindesc în lacrimile orişicui
Şi voi râvni iubirea să-şi aprindă,
 A făcliei dragostei de sus
 Să ardă firul stingerii de sine.
 Să -i dăruiesc viaţa lui Isus,
 Spre învierea ce Lui -i aparţine-

În curând vom auzi trâmbiţa de argint

EL VINE CURÂND

Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape. Iacov 5.8 
Ultimul cuvânt din Cântarea Cântărilor este: 
„Vino repede, iubitule"
, şi printre ultimele cuvinte ale Apocalipsei citim: 
„Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino!"
 La acest cuvânt Mirele dumnezeiesc răspunde:
 „Iată, Eu vin curând". 
Dragostea noastră suspină după arătarea slăvită a Domnului şi se bucură de această dulce făgăduinţă: „Venirea Domnului este aproape". 
Ea îndreaptă duhul nostru spre această întâmplare slăvită, care este ca o fereastră prin care aruncăm o privire plină de nădejde. 
Prin această „fereastră cerească" pătrunde acum peste noi un val de lumină, care ne uşurează lucrul şi suferinţa.
 În timpul zilelor de încercare, gândul că se apropie această zi de bucurie, ne şopteşte:
 „răbdare".
 Dacă suntem întristaţi că nu vedem rezultatul ostenelii noastre, această slăvită înştiinţare iarăşi ne strigă: 
„fii răbdător".
 Când suntem frământaţi de multele noastre ispite, atunci siguranţa că în curând Domnul Se va întoarce, ne sprijineşte prin acest verset:
 „întăriţi-vă inimile". 
Să fim deci liniştiţi şi „sa rămânem hotărâţi şi neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului".
 În curând vom auzi trâmbiţa de argint anunţându-ne întoarcerea Regelui nostru slăvit. 
Să nu ne înspăimântăm, ci să stăm neclintiţi, căci iată-L pe norii cerului! 
Chiar astăzi poate să Se arate.

teste ale vietii

NEPLACERILE : cînd ele apar în viata mea,cum mà raportez eu la ele ? Ràspunsul pe noi îl dàm în fata neplàcerilor vietii, ne arata nouà însine, cît de dezvoltatà este aceastà roadà a îndelungei ràbdari în viata noastrà. Nu este nici un mister, noi toti dorim o rezolvare rapidà a situatiilor vieti,un ràspuns rapid la cererea noastrà, cît mai putin efort pe scurt sîntem influentati de mentalitatea de « instantaneu » a lumii de astàzi. Biblia ne spune cà roada ajunge la coacere la sezonul ei si pînà atunci este nevoie de lucru si asteptare. Sîntem noi în aceastà logicà Biblicà ?….fiecare trebuie sà se încerce.

2. SUPARARILE : sau acele lucruri màrunte care ne « otràveste »viata de zi cu zi. Cum le facem fatà ?

Ele vor veni negresit în viata fiecàrui,unele le putem controla dar cele mai multe nu le putem. Aici este nevoie sà învàtàm sà le facem fatà. Aici roada ràbdarii începe sà lucreze dacà o làsàm sà se manifeste.

Neràbdarea ne poate duce la neasculta re si mînie( Numeri 20 :10-11)Este un imperativ sà làsàm ca manifestarea ràbdarii sà fie evidentà în viata noastrà. Orice suparare care vine în viata noastrà este deasemeni o ocazie suplimentarà de a întàrii aceastà roadà a Duhului în viata noastrà si evident a atinge noi culmi de crestere spiritualà pentru Gloria lui Dumnezeu.

3. ASTEPTAREA : sau sentimentul cà nu se petrece nimic,cà nu mai avem control a situatiei. Foarte multi oameni pentru faptul cà sînt înfluentati de gîndirea lumi, a astepta, constituie o mare problemà. Biblia ne aratà cà pentru a « vedea » lucrarea si promisiunile lui Dumnezeu,trebuie sà asteptàm cu ràbdare sau îndelungà ràbdare ceea ce Dumnezeu a promis cà face( Habacuc 2 :2-3) Dumnezeu nu se gràbeste niciodatà si ne invità sà luàm exemplul Lui. Graba ne dà semntimentul cà « putem face multe lucruri » si deci iluzia faptului cà sîntem stàpîni pe situatie. Realitatea este cà în cele mai multe situatii de viata, noi nu putem face nimic, nu controlàm nimic, deci este inteligent sà ascultàm de recomandarea Cuvîntului lui Dumnezeu care, dacà-l ascultàm,este capabil sà ne acorde ajutorul care « nu lipseste niciodatà în nevoi »(Ps. 46 :1) Biblia ne învatà sà asteptàm ajutorul Domnului în tàcere si încrezàtor cà Domnul stie ce face, chiar si cînd « întîrzie » ( Plingerile lui Ieremia 3 :26)

Toate aceste : NEPLACERILE, SUPARARILE, ASTEPTAREA constituie teste ale vietii de fiecare zi si ne pot oferi o viziune corectà dupà care noi, ne putem evalua în lumina Scripturilor, viata care o tràim, cît de mult ne-a influentat învàtàtura Bibliei, cît de realà este tràirea noastrà asa cum este descrisà în Biblie , partile slabe care trebuiesc întàrite,pàrtile unde am progresat si trebuie sà continuàm. Este partea noastrà care nu o va face nimeni ,decît noi si Dumnezeu ne asigurà de toatà asistenta necesarà pentru ca sà reusim

Doamne cât sunt eu de mic

N-a fost niciodatã atât de târziu!

Doi bãieţi au demontat orologiul familiei pentru a-i descoperi secretele. 

Dupã ce au examinat fiecare piesã componentã, l-au asamblat la loc. În timpul nopţii, tatãl lor a fost trezit de zgomotul orologiului care a bãtut de... 97 de ori fãrã sã se opreascã.

 „Marie”,strigã bãrbatul iritat cãtre soţia lui, „trezeşte-te! N-a fost niciodatã atât de târziu!”
Aceste cuvinte sunt la ordinea zilei în aceste vremuri tulburi. 

Civilizaţia noastrã poate fi distrusã oricând! 

Putem muri mâine! şi chiar dacã aceste evenimente nu se vor întâmpla,noi suntem astãzi cu un an mai aproape de sfârşitul vieţii noastre pe Pãmânt! 

Timpul fuge, ocazii de a face bine se pierd pentru totdeauna, unele familii îşi vor pierde chiar proprii copii dacã nu se trezesc! 

Cu adevãrat nu a fost niciodatã atât de târziu! Nu mai întârziaţi: momentul pentru a deveni creştin este acum! 

 câtă vreme se zice: "astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile

  Eu v-am spus astăzi; dar voi n-ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeului vostru, nici tot ce m-a însărcinat El să vă spun. 

mi-e dor de ISUS

Fie lupta cât de grea
 Isus este stanca mea
Peste munte şi pe mare
El e stânca cea mai tare.
Inima de ţi se frânge
Tulburata de e mintea
Tu predaţi-o înaintea-I
El de mână te va duce.
Lui eu mă predau deplin
Cu El mersul îmi este lin
Inima în piept îmi canta
Şi cu El eu merg pe cale.
Tot ce am îţi dăruiesc
Viaţa mea prin Har trăiesc
Trupul meu e Templul Tău
Duhul meu legat de-al Tău.
Îţi declar azi măreţia
Sfinţenia, gloria, tăria,
Aleluia pe vecie, aleluia
“Da şi Amin” voia Ta
 În viaţa mea să fie.

Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă

Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă..."1 Samuel 3.9
Ascultarea băiatului
Ducele de Wellington, cel care l-a în­frânt pe Napoleon, era odată cu mai mulţi prieteni la vânătoare. Astfel au ajuns la poarta unei ferme, unde stătea de pază un băiat.
- Deschide poarta, băiete! a strigat ducele.
- N-o deschid, a răspuns băiatul. Tata mi-a poruncit să nu deschid nimănui.
- Eu sunt ducele de Wellington şi nu îngădui nimănui să mi se împotrivească.
Auzind acestea, băiatul l-a salutat cu respect.
- Acum vrei să deschizi?
- Nu, a răspuns băiatul. Marele duce nu va dori ca un sărman băiat ca mine să fie neascultător de tatăl său.
Wellington i-a întins mâna băiatului şi a zis celor ce-l însoţeau: "Ne întoarcem, domnilor! Dacă aş avea o mie de băieţi ca acesta, aş cuceri lumea."
Să ne lăsăm învăţaţi de exemplul de ascultare din is­torioara de astăzi! Ascultarea are o mare valoare în toate domeniile vieţii. Dar cea mai mare binecuvânta­re a ascultării o găsim atunci când un suflet este gata să împlinească chemarea Mântuitorului: "Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă."

de n-ai fi de partea noastră prea iubitu-nost Isus

Credinţa

Pentru a face subiectul credinţei mai clar, voi întrebuinţa câteva ilustraţii. Deşi numai Duhul Sfânt poate face pe cititorul meu să vadă, este de datoria mea – totodată bucuria mea – de a-i da toată lumina pe care eu i-o pot da şi de a ruga pe Domnul Sfânt să-i deschidă ochii orbiţi ca să vadă. Şi cititorul meu se va ruga aceeaşi rugăciune pentru sine.
Credinţa care mântuieşte se aseamănă cu organele corpului omenesc. Ea se aseamănă cu ochii care privesc. Prin ochi aducem în noi ceea ce e departe. Noi aducem în mintea noastră, doar printr-o clipire din ochi, soarele şi îndepărtatele stele. La fel, prin credinţă, noi Îl aducem pe Domnul Isus aproape de noi; şi deşi El este departe, în ceruri, El intră în inima noastră. O singură privire la Domnul Isus, aşa spun versurile:
Viaţa este o privire la Cel ce a murit,
Priveşte la El acum şi tu eşti mântuit.
Credinţa este mâna care apucă. Atunci când mâna noastră ţine ceva pentru sine, ea face întocmai ceea ce face şi credinţa când se apropie de Hristos şi binecuvântata Lui răscumpărare.
Credinţa spune „Isus e al meu!”. Credinţa ascultă îndemnul despre iertarea prin sânge şi strigă: „Eu primesc această iertare”. Ia, prietene, acest mare har care a fost făcut pentru tine. Tu nu eşti un hoţ, căci tu ai permisiunea divină în privinţa asta. „Oricine vrea, să vină să ia apa vieţii fără plată”. Cel ce poate avea o mare comoară, într-un mod simplu, doar primind-o în mâinile sale, ar fi într-adevăr nebun să nu profite şi să rămână pe mai departe sărac.
Credinţa e gura care mănâncă pâinea divină, pe Hristos. Înainte ca mâncarea să ne poată hrăni, ea trebuie sa fie primită de noi, destul de simplu, mâncând şi bând. Noi primim în gură ceea ce e hrănitor pentru noi şi apoi consimţim să treacă înlăuntru nostru pentru a fi asimilată de organism.
Apostolul Pavel spune în Epistola către Romani, la capitolul 10: „Acest cuvânt este aproape de tine, chiar în gura ta”. Ceea ce avem de făcut este să înghiţim, spre a merge mai departe la suflet. Se spune, uite, aceia au poftă de mâncare! Cel care e flămând şi vede masa întinsă înaintea lui, nu mai are nevoie să fie învăţat cum să mănânce. Cu adevărat, o inimă care este flămândă şi însetată după Hristos trebuie doar să creadă că El S-a dat în dar şi îndată Îl va primi. Dacă cititorul meu este într-o astfel de stare, el nu va zăbovi să-L primească pe Isus, căci el poate fi sigur că nu se va înşela făcând aşa, fiindcă „tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Şi El îi împuterniceşte să rămână copii pentru veci.
Lucrurile din viaţă ilustrează credinţa în multe feluri. Plugarul îngroapă sămânţa în pământ nu numai ca să nu se piardă, ci şi ca să se înmulţească. El crede în legământul făcut de Dumnezeu după potop, că semănatul şi seceratul nu vor înceta, şi el este răsplătit pentru credinţa lui.
Negustorul îşi depune banii în grija unei bănci şi se încrede în cinstea acelei bănci. El îşi încredinţează capitalul în mâinile altora şi se simte mult mai uşurat, mai bine decât dacă ar avea bulgări de aur închişi într-o casă de fier.
Marinarul se încrede în apele mării. Când înoată, el e cu picioarele departe de fundul mării, totuşi se odihneşte pe întinsul apelor. El n-ar putea înota, dacă nu s-ar arunca în întregime în apă.
Aurarul sau bijutierul pune metalul preţios în focul ce pare gata să-l mistuie, dar el îl primeşte iarăşi înapoi curăţit prin foc.
Nu te poţi mişca fără să nu vezi credinţa în relaţiile dintre oameni sau dintre aceştia şi legile naturii. Acum, după cum ne încredem în viaţa zilnică, tot aşa să ne încredem în Dumnezeu, aşa cum El ni se descoperă în Hristos.
Nivelul de credinţă diferă de la om la om, după măsura cunoştinţelor sau a creşterii în har. Câteodată credinţa este foarte mică, doar o simplă atârnare de Hristos.
Când te cobori la malul mării, poţi zări un fel de scoici agăţate de stânci. Păşind uşor, te poţi apropia de stâncă şi cu o lovitură de băţ poţi desprinde scoica de piatră. Încearcă să faci la fel cu a doua scoică. Lovitura de băţ a fost o înştiinţare pentru ea, de aceea se agaţă cu toată puterea ei de stâncă. Şi nu o vei putea despărţi oricât ai lovi-o. Dacă o loveşti cu putere, se poate întâmpla să sfărâmi stânca, dar pe ea nu o mai poţi dezlipi.
Ea nu cunoaşte compoziţia geologică a stâncii, nu are multe cunoştinţe despre stâncă, dar ştie să se agaţe de ea. Ea poate să se agaţe şi ea a găsit ceva de care să se agaţe, asta e toată cunoştinţa ei. Şi ea o întrebuinţează pentru salvarea şi asigurarea ei. Viaţa scoicii este să se agaţe de stâncă, iar viaţa păcătosului, să se agaţe de Hristos. Mii de oameni din poporul Domnului nu au mai multă credinţă decât aceasta. Ei ştiu doar să se agaţe de Hristos cu toată inima şi tot sufletul lor şi asta este îndeajuns pentru pacea de acum şi pentru asigurarea vieţii veşnice. Domnul Isus este pentru ei un Mântuitor tare şi puternic, o stâncă de neclintit. Ei se lipesc de El şi aceasta îi salvează. Iubite cititor, nu poţi oare să te agăţi şi tu de Hristos? Fă-o acum!
Credinţa se vede atunci când un om se încrede în cineva căruia îi recunoaşte superioritatea. Aceasta este o credinţă mai mare, o credinţă care cunoaşte motivul dependenţei şi care caută să acţioneze pe baza lui. Un orb se încrede în călăuza sa, fiindcă ştie că aceasta vede şi, încrezându-se, el merge unde îl conduce călăuza. Dacă sărmanul e născut orb, el nu ştie ce înseamnă vederea, dar ştie că există aşa ceva şi că prietenul lui o are, de aceea îşi pune mâna lui în mâna celui ce are vedere şi îi urmează călăuzirea. „Noi umblăm prin credinţă şi nu prin vedere”; „Fericiţi sunt cei ce nuau văzut şi au crezut”. Asta e o foarte bună ilustrare a credinţei. Noi ştim că Domnul Isus are merite, putere şi binecuvântări pe care noi nu le avem şi de aceea noi ne încredem în El. Domnul Hristos niciodată nu înşală încrederea noastră.
Dar cea mai înaltă formă de credinţă este aceea care creşte din dragoste. De ce se încrede un copilaş în tatăl său? Motivul este dragostea. Binecuvântaţi şi fericiţi sunt acei care au o credinţă dulce în Isus, împletită cu o adâncă dragoste pentru El, căci aceasta este o încredere plină de pace.
Aceşti îndrăgostiţi de Isus sunt fermecaţi de caracterul Său, încântaţi de misiunea Lui şi de bunătatea Sa în aşa fel încât nu pot decât să se încreadă în El, fiindcă Îl admiră, Îl adoră şi Îl iubesc aşa de mult. Şi această credinţă poate fi ilustrată. O doamnă este soţia celui mai vestit medic de astăzi. Ea este atinsă de o boală foarte gravă, puterile o părăsesc; totuşi, ea este deosebit de calmă şi liniştită, deoarece soţul ei are studii de specialitate în acest domeniu. El a vindecat mii de cazuri asemănătoare. Ea nu se îngrijorează şi nu plânge, fiindcă se simte perfect protejată în mâinile celui ce-i este atât de scump. Credinţa ei e naturală. Acest fel de credinţă îi fericeşte pe credincioşii în Isus. Nu este niciun medic asemenea Lui, niciunul care să ne poată scăpa ca El. Noi îl iubim pe El şi el ne iubeşte pe noi. De aceea ne aruncăm în braţele dragostei Sale. Primim tot ce El ne spune şi facem tot ceea ce ne cere. Credinţa cea mai puternică este, deci, aceea care izvorăşte din cunoaşterea personală a lui Hristos. Ea se bazează pe experienţa cu El.

Sa fii o pilda in vorbire

    Proverbe 22:13, 14

Fiule, mananca mierea

Caci e buna-n gura ta

Tot asa si-ntelepciunea

Este buna-n viata ta.

De-o gasesti, tu o pastreaza

Ca sa ai un viitor

caci nadejdea nu-nceteaza

Pentru cel ascultator!

     Proverbe 18:14

Sufletul vesel e- un sprijin

Pentru cel ce e la greu

 S i el poate fi alin

Din partea lui Dumnezeu.

Deci tu "bucuta-te-ntr-una"

Laudand pe Dumnezeu

Si fii vesel totdeauna

Si la bine si la greu!

          Tit 2:6,7,8

Sa fii o pilda in vorbire

In fapta si in curatire

In dragoste si in rabdare

Si sa iei seama la-ndemnare.

Azi Domnu-ti spune inc-odata:

"Cararea sa-ti fie curata".

         Proverbe 3:11,12

Nu dispretui mustrarea

Si pedeapsa Domnului

Ci pastreaza-nvatatura,

Asculta de sfatul Lui!

Fiindca Domnul pedepseste

Pe orice copil al Sau

Numai pentru ca-l iubeste

Si vrea sa-l scape de rau.

    Eclesiast 9:8

Hainele sa-ti fie albe,

Sufletul sa-l tii curat

Si Duhul Sfant-untdelemnul,

Nu-ti lipseasca de pe cap!

         Eclesiast 9:9

Gusta viata cu nevasta

Ce ti-a dat-o Dumnezeu

Ca binecuvantarea-asta

Este tot un dar al Sau!

    Proverbe 5:15,18,19

Sa nu uiti ca o sotie

-I darul cel mai potrivit

Ce Domnul ti l-a dat tie

Si e cel mai pretuit,

Fiindca ea poate sa fie

Chiar ceea ce ti-ai dorit.

Pastreaz-o cu bucurie

Si fi-ndragostit de ea

Nu doar o zi, un an, ori o luna,

Ci intreaga viata ta!

      Proverbe 3:27,28

Nu te face ca nu vezi,

Ori esti ocupat, lucrezi

Cand cineva vrea sa-i dai

Un lucru pe care-l ai.

Spatele sa nu-i arati,

Cand a-l ajuta, tu poti!

        Romani 12:17,18

Nu-ntoarce rau pentru rau

Ci fa doar bine, mereu!

Caci lui Dumnezeu ii place

Omul facator de pace.

Binecuvantarea vine

Biruind raul prin bine!

      Romani 12:2

Nu te potrivi cu lumea

ca sa mergi pe-o cale rea

Ci tu, innoieste-ti mintea,

Purtarea si inima,

Caci voia lui Dumnezeu

Este buna si placuta

Si El vrea s-avem mereu

O viata desavarsita.

     1 Corinteni 9:25,27

Aspru sa fii cu trupul tau

Ca nu cumva, vreun lucru rau

sa-si mai pastreze stapanirea

Si astfel, sa pierzi mantuirea.

Deci, lupta-te lupta cea buna

Ca la sfarsit, sa ai cununa.

Si astfel, sa pierzi mantuirea.

închinare financiară

poate maine nu vei mai fi

familii care au trăit o inchinare adevărată

familii care au pierdut oportunitatea închinării..

luigi mitoi / familii care au pierdut oportunitatea închinăii

toma

Domnul Isus ne dă odihnă

Cei mântuiţi găsesc odihnă în Domnul Isus; cei nemântuiţi o vor găsi, dacă vin la El, căci El făgăduieşte să le-o dea. Nimic nu este mai gratuit ca un dar; primiţi cu bucurie, ceea ce El dă cu bucurie. Acest dar nu-l puteţi cumpăra şi nici câştiga, ci numai îl primiţi, în dar. Dacă sunteţi încărcaţi de dorinţe ambiţioase, de pofte sau de temeri, El vă va scăpa de acest jug de fier. Sunteţi poate ”împovăraţi” de păcat, de griji, împrejurări, remuşcări, temeri de moarte; dacă veniţi la El, El vă va scăpa de această povară. El a purtat mulţimea apăsătoare a păcatelor, pentru ca noi să n-o mai purtăm. El s-a făcut purtătorul greutăţilor noastre, pentru ca noi să nu ne prăbuşim sub apăsarea lor.
Domnul Isus ne dă odihnă. Credeţi aceasta? Puneţi-L la încercare, fără întârziere. Veniţi la El, părăsind orice alt sprijin, crezând mărturisirea lui Dumnezeu. Dacă veniţi la El, odihna pe care v-o va da El, va fi adâncă, sigură, sfântă, veşnică; este o odihnă cerească, dată chiar de azi, tuturor acelora care vin la El. ”Să ne silim deci, să intrăm în această odihnă”.

Ce-ţi pasă de una şi de alta?

1. Fiul meu, fereşte-te de urâtul nărav de a te amesteca în cele ce nu te privesc şi nu-ţi bate capul cu griji deşarte. 

Ce-ţi pasă de una şi de alta? 

Tu urmează-mă pe mine (Ioan 21, 22). 

Ce te priveşte dacă cutare e aşa sau altminteri; dacă cutare face aşa şi pe dincolo, sau vorbeşte ba una, ba alta? 

Nu vei avea de dat socoteală pentru alţii, ci pentru tine doar. 

Prin urmare, de ce să te amesteci?

Iată, eu le ştiu şi le cunosc pe toate, şi nimic din ceea ce se petrece sub soare nu-mi scapă; 

eu văd ce ştie, ce gândeşte, ce vrea şi încotro tânjeşte fiecare.

 Acestea toate, aşadar, mă privesc numai pe mine; cât despre tine, vezi-ţi de ale tale în bună pace şi lasă-l pe cel ce se amestecă să-şi bată capul, să se zbuciume cât pofteşte. 

Asupra lui se întoarce negreşit tot ceea ce ar face sau ar spune, căci iată, nimic nu-mi scapă.
2. Nu alerga după oblăduirea numelor cu vază şi trecere, nici după prieteşuguri cu ghiotura, nici după semne de iubire osebită din partea oamenilor. 

Toate acestea buimăcesc şi zăpăcesc cugetul, aruncând asupra inimii umbră şi întunecare. 

Bucuros ţi-aş împărtăşi din cuvintele mele şi ţi-aş descoperi taine ascunse, dacă ai aştepta, cu râvnă în suflet, să mă ivesc lângă tine şi mi-ai deschide uşa inimii tale.

 Fii gata mereu, de strajă în rugăciune, şi smereşte-te în toate.

ce haină porţi?

Ps.119:9 - Psalmistul spune "cum isi va tinea tanarul curata cararea ?" E mai greu in ziua de astazi sa fii tanar decat in alte timpuri? Poate ca da, poate ca nu. Daca privim insa la Iosif putem vedea ca nici pentru el nu a fost deloc usor. Tatal sau il iubea mult pe Iosif asta se poate vedea usor in Biblie. Poate si din acest motiv i-a facut "o haina pestrita" (Gen.37:3). Am putea sa intelegem "haina pestrita" ca fiind modul de viata si cunostintele cu care tatal si mama sa l-au inzestrat pe Iosif si anume cum sa se pastreze curat si sa faca intotdeauna ce este corect si bine si cum sa se poarte inaintea lui Dumnezeu pentru a-I fi placut. Desi el a fost vandut de fratii sai ca sclav si aceasta haina i-a fost luata, in imprejurarile care au urmat in viata lui, si care nu au fost tocmai usoare, el a aratat ca haina aceea data de tatal sau desi a pierdut-o, totusi a ramas inscrisa in inima lui.Tot ce a invatat pana atunci de la tatal sau si in familia lui, Iosif a pastrat cu sfintenie. El si-a pastrat haina curata chiar in mijlocul dificultatilor vietii care au urmat si in care a fost singur, dar impreuna cu Dumnezeul sau. El nu a lasat deoparte ce a invatat acasa, curatia de inima, integritatea sa de crestin, lucruri pe care el le-a pastrat mai departe cu mare atentie.Putea si el foarte usor sa devina ca toti ceilalti tineri. Nu mai era nimeni langa el care sa il certe sau sa il corecteze. Putea sa faca tot ce vrea el. Dar el nu a vazut lucrurile asa. Iosif a fost un tanar deosebit de ceilalti tineri si el si-a pastrat aceasta deosebire a sa prin faptul ca nu a parasit ceea ce a invatat acasa. Si tu poti sa fii un tanar deosebit, daca te imbraci cu "haina" pe care Domnul Isus a pregatit-o pentru tine. Dar trebuie sa o porti chiar si atunci cand nu te vede nimeni. Un alt loc in care se vorbeste despre "haina pestrita" este in 2 Samuel 13:18. Aici se vorbeste insa despre o "rochie pestrita". O haina pe care o purtau fetele fecioare. Se poate vedea la Tamar ca si ea invatase un anumit stil de viata, acela de a se pastra curata. In disperare de cauza si fiind in fata problemei fratelui sau ea ii propune lui Amnon sa nu faca asa o "miselie" ci sa procedeze cum este corect (2 Sam. 14:13). Insa nu asta il interesa pe Amnon atunci, el purta o cu totul altfel de "haina" decat sora sa. Pe el nu il interesa curatia spirituala pentru ca in inima lui era dorinta de a pacatui.Deci haina pestrita nu o putea purta oricine. Un crestin in mod normal ar trebui sa aiba aceasta haina ca efect al curatiei sale spirituale si trupesti. Aceasta fiind ca o podoaba care se cere de la fiecare crestin care il iubeste pe Dumnezeu si mai ales de la tineri. Psalm 29 : 2 ... imbracati-va cu podoabe sfintePsalm 93 : 5 ... sfintenia este podoaba casei Tale

Psalm 110 : 3 ... Tineretul care vine la Domnul vine cu podoabe sfinte

1 Petru 3 : 3,4 ... pentru ca podoaba lor este ceea ce au in inima lor si nu ce se vede pe dinafara.1 Petru 5 : 5 Smerenia este o podoaba deosebita inaintea lui Dumnezeu

Tineretul de azi se poate deplasa usor de la un mod de viata la altul in fata dificultatilor vietii, statornicia este o calitate care se poate deprinde si care este de mare folos. Ce vei face tu va fi un raspuns la lucrurile pe care le-ai sadit in inima ta si in "haina" sau modul de viata pe care ai invatat sa il porti. Care e podoaba ta cu care vii inaintea Domnului este o intrebare pe care tu singur trebuie sa ti-o pui fie ca esti tanar sau mai "de mult" tanar.Aproape ca majoritatea tinerilor se gandesc numai la prezent si poate ca uita sa priveasca in viitor. Ce faci astazi iti poate afecta serios in bine sau in rau viitorul tau. Iosif avea in jur de 17 ani cand a fost vandut ca sclav, dar nu a parasit invatatura pe care a primit-o acasa si asta l-a facut sa fie biruitor si sa implineasca planul lui Dumnezeu cu privire la el. Ce vei face tu este un raspuns pe care tu va trebui sa il dai Domnului cu privire la tine.

Teama de Domnul aceasta este înţelepciune

Dumnezeu nu dă niciodată lumină pentru doi pasi odată. 

Dacă El ţi.a dat lumină pentru un singur pas atunci cu teamă si dragoste faţă de numele Său, fă acel pas, si cu siguranţă vei primi mai multă lumină- da, din ce în ce mai multă.

 Dar dacă există refuzul de a acţiona, lumina care este în tine va deveni un întuneric gros, pasii tăi se vor împiedica pe munţii întunecaţi ai greselii care se găseste de o parte si de alta a căii drepte si înguste a ascultării ; iar tu vei de veni o piatră de poticnire pentru alţii.

Unele din cele mai deplorabile pietre de poticnire care stau, în momnetul acesta, în calea căutătorilor nelinistiţi sunt persoane care odată păreau să aibă lumina, dar s-au întors de la ea. Lumina care era în ei a devenit întuneric, si oh ce mare si ce îngrozitor este acel întuneric!

Ce trist este să-i vezi pe cei care ar trebui să fie sfesnice acţionînd ca piedici în calea crestinilor tineri si seriosi! 

Fie însă ca tinerii crestini să nu fie împiedicaţi de ei. 

Calea este clară. 

Teama de Domnul aceasta este înţelepciune; si depărtarea de rău este pricepere !.

Fie ca fiecare să audă si să asculte pentru el vocea Domnului. ‘ Oile mele aud glasul Meu si Eu le cunosc si ele Mă urmează.’ 

Domnul să fie lăudat pentru Cuvântul Său preţios ! 

El pune pe fiecare în responsabilitate directă cu Hristos Însusi ; ne spune clar care este calea lui Dumnezeu si la fel de clar cum s-o găsim. 

Să te-asculte Domnu-n ziua de necaz

1.Să te-asculte Domnu-n ziua de necaz

     Când îţi sunt amare lacrimi pe obraz

Când eşti pus la încercare,când durerea ta e mare

Să-ţi dea Domnul alinare

Când eşti prins la strâmtorare

 Şi nu vezi nici o scăpare

Să-ţi dea Domnul rezolvare.

2.   Să te ocrotească ‘Numele Lui sfânt

Când eşti ostenit şi sufletul ţi-e frânt

Să-ţi aline-n taină dorul să-ţi trimită ajutorul

Din cer Domnul salvatorul

Să-ţi trimită-a lui oştire

Domnu-n marea Sa iubire

Să-ţi aducă izbăvire.

3.       Să-şi aducă aminte de fiinţa ta

Să-şi arate slava astăzi dreapta Sa

Să-mplinească a ta dorinţă

 Să-ţi dea steag de biruinţă

Să-ntărească a ta credinţă

Să-ţi aducă mângăiere să te umple de putere

Să-ţi aline-a ta durere

4.   Să te-asculte frate marele-mpărat  

      Când în suferinţă eşti greu apăsat

      Când tristetea te răpune ai rămas singur pe lume

Şi n-ai dorul cui îl spune

Când viaţa ţi-e amară si necazul te doboară

      El să ia a ta povară   

în fiecare seară....

În fiecare seară când trupul meu e frânt
Mă uit la cer şi cânt în fiecare seară
La sclipirea stelelor mă uit
Şi cânt cu ele-n cor
În fiecare seară.

Cor:
Închide-te-n cămara ta 
Şi spune-I Domnului ce ai

Ce nu ai vrea să ştie nimeni
Şă-I spui tu numai Lui
În fiecare seară.
Cand soarele-asfinteste o Si cerul e senin,

Ma uit spre cer si cant, o In fiecare seara.
N-am nimic in lume mai cu drag o S-ascult la glasul Lui
In fiecare seara.

Prin munţi şi prin câmpii, pe dealuri şi păduri
Sunt numai bucurii în fiecare seară
Dacă vrei să dormi mai liniştit
Şă-i spui ce ai de gând
În fiecare seară.

Amin

Bucura-te ca ai ajuns la varsta pe care o ai si cauta sa fii fericit!

1. Ai grija de infatisarea ta in toate zilele. Cauta sa arati bine, pastreaza-te curat, aranjeaza-te ca si cum ai fi fost invitat la o sarbatoare. Ce poate fi o mai mare sarbatoare ca Viata!
2. Nu te inchide in locuinta ta si nici in camera ta. Nu te juca de-a calugaritul nici de-a intemnitatul. Iesi pe strada si plimba-te in zone cu spatii verzi. Apa statuta se impute si masinaria nemiscata mucegaieste.
3. Iubeste exercitiile fizice asa cum te iubesti pe tine insuti: un pic de gimnastica, o plimbare viguroasa dupa cum poti in interiorul sau in afara casei. Contra inertiei… lupta-te! Sa nu te plimbi niciodata privind in jos sau la pasii marunti!
4. Evita activitati si gesturi ale unui om imbatranit: capul pleostit, spatele incovoiat, picioarele tarandu-se, imbracamintea patata. NU! Pentru ca oamenii sa-ti faca un compliment cand treci.
5. NICIODATA sa nu te crezi mai batran si mai bolnav decat esti in realitate. Nimeni nu vrea sa asculte istorii dezgustatoare, sau sa auda de boli si spitale. Renunta sa te mai numesti batran si sa te consideri bolnav. Ia cat mai putine medicamente si foloseste medicamente de Viata!
6. Cultiva optimismul mai presus de toate. Arata o fata buna intr-un timp rau. Fii pozitiv in emiterea judecatilor, de bun umor in cuvinte, cu fata zambitoare, amabil in maniere. Poti sa ai varsta pe care o exerciti. Batranetea nu este o chestiune de ani ci o stare de suflet.
7. Incearca sa fii de folos pentru tine insuti si pentru ceilalti. Fa-te util. Nu esti un parazit si nici o ramura desprinsa voluntar din arborele vietii. Indestuleaza-te pe tine insuti pana unde se poate si ajuta si pe ceilalti. Ajuta cu exemplul personal, cu bucuria ta, cu un zambet, cu un sfat, cu un serviciu.
8. Lucreaza cu mainile tale si cu mintea ta. Munca este terapia infailibila contra dezgustului de viata. Nu te pensiona si nu te pregati pentru asa ceva; ea este in stare sa-ti marcheze moartea ta biografica. Orice activitate fízica, intelectuala sau artistica constituie doctorie pentru toate relele. Ce binecuvantata este munca! Cand ai terminat o activitate, sa ai pregatita una alta si in felul acesta intotdeauna esti bine intretinut, in crestere si gata de a dobandi mai multa intelepciune.
9. Pastreaza vii si cordiale relatiile umane. Bineinteles mai intai cu cei care locuiesc in caminul tau, apropiindu-te de toti membrii familiei. Acolo ai posibilitatea de a convietui cu toate varstele: copii, tineri si adulti. Apoi apleaca urechea la inima prietenilor, in asa mod ca prietenii sa nu fie in mod exclusiv asa batrani ca tine… FUGI DE LA BAZARELE DE VECHITURI!
10. Nu gandi ca timpul care a trecut a fost mai bun. Renunta sa condamni lumea ta si, de asemenea sa blestemi momentul de fata.
Bucura-te ca ai ajuns la varsta pe care o ai si cauta sa fii fericit!

Nu astepta.....

Este o dovada a credintei lui Dumnezeu ca El stie totdeauna o cale de iesire pentru cei care se încred în El si ca nici o încercare nu e mai mare decât poate fi suportata.
Încrederea deplina în Dumnezeu este FERICIRE.
 El ne pune adesea la încercare, dar nu ne lasa niciodata singuri.
Nu astepta ca drumul tau sa fie întotdeauna deschis, daca vrei sa mergi în credinta.Vremurile de încercari sunt întotdeauna vremuri de binecuvântare.

vreau să-ţi mulţumesc

calca pe urmele lui Hristos...

Avem nevoie de modele. Avem nevoie de modele spre care sa putem aspira. Domnul Isus este modelul suprem. Insa, unora nu ne este de ajuns modelul Suprem lasat pe paginile Scripturii ! Domnul insa stia acest lucru de aceea a schimbat un criminal un persecutor scolit intr-un lucrator smerit , care a aruncat la gunoi tot ce considera bun.... si l-a transformat intr-un model !
Urmariti succesiunea de idei din aceste versete cu atentie:
 "De aceea va rog sa calcati pe urmele mele." "Calcati pe urmele mele, întrucat si eu calc pe urmele lui Hristos" "Si voi insiva ati calcat pe urmele mele si pe urmele Domnului" (1 Cor 4:16;1 Cor 11:1)
"fii o pilda (model sau exemplu) pentru credinciosi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinta, în curatie." (1 Tim 4:12)
"Sfatuieste de asemenea pe tineri sa fie cumpatati, si da-te pe tine însuti pilda (exemplu/model) de fapte bune, în toate privintele. Iar în învatatura, da dovada de curatie, de vrednicie, de vorbire sanatoasa si fara cusur, ca potrivnicul sa ramâna de rusine, si sa nu poata sa spuna nimic rau de noi..." Tit 2:6-8
Daca ati citit cu atentie aceste versete un lucru este limpede : Domnul Isus este "Calea" este Modelul, este Km 0 al oricarui om. De aici se pleaca, altfel s-a ratat destinatina inca din start. El a lasat niste urme de pasi pe acest pamant! Pe aceste urme calca Pavel, apostolul, Pavel este un model de urmat , pentru ca are in fata un alt Model, Hristos! Pavel la randul sau indeamna pe Timotei si pe Tit: "fi o pilda, fi un model pentru credinciosi. El stia ca credinciosii au nevoie de modele vizibile, palpabile. Apoi Pavel priveste in viitor si ii spune lui Tit : ""Sfatuieste de asemenea pe tineri " dar intati da-te tu exemplu. Tit avea sarcina ca dupa ce va calca pe urmele lui Pavel si va fi el insusi un model sa lase in urma lui alte modele, alte imagini ale lui Hristos. Aceeiasi sarcina o avea si Timotei si corintenii ... si toti cei din preajma si din vremea lui.
Principiul este urmatorul: Hristos, Pavel calca pe urmele lui Hristos, Tit calca pe urmele lui Pavel, Tinerii din creta calca pe urmele lui Tit.... etc etc......... fratele meu mai tanar calca pe urmele mele. Ultima fraza pastreaza logica principiului ? Se incadreaza in schema ? Daca nu ma incadrez in schema, atunci am o problema.
Scriptura stia ca noi avem nevoie de un "instrument de masura" un etalon si apoi de modele vii. De aceea modelul pe care ni l-am ales trebuie intotdeauna verificat cu "Dreptarul", daca da bine.... atunci urmez modelul !
Acelasi lucru se va intampla si cu cei din urma mea. Ma vor verifica pe mine cu "Dreptarul" . Dar inainte sa ma verifice ei , ar fi bine sa ma verific singur, asa a facut Pavel: "intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos" . Daca aceasta fraza pare deplasata sau aroganta iesind din gura noastra atunci avem o problema.

trist dar adevărat....

Dupa ce s-au cintat citeva imnuri in seara aceea, Pastorul Bisericii s-a ridicat incet, s-a dus la pupitru si inainte de a-si tine predica din acea seara, a introdus scurt un pastor venit in vizita si care era in audienta in acea seara.
In mica lui introducere, Pastorul a spus congregatiei lui ca persoana pe care le-o introduce in acea seara este una dintre cele mai dragi persoane din copilaria lui si ca ar vrea ca inainte de predica ce o s-o tina, aceasta persoana sa aiba citeva cuvinte de spus, si sa impartaseasca cu ei, ce va simti de cuviinta.
Si cu aceste cuvinte, un om batrin se scula din audienta si se indrepta catre pupitru sa vorbeasca.
El spuse…
Un tata, fiul sau si prietenul fiului sau navigau pe coasta Pacificului…deodata o furtuna puternica se napustii asupra lor si bloca orice posibilitate ca sa se poata intoarce la tarm. Valurile erau atit de uriase, si desi tatal era un navigator expert, n-a putut sa tina barca la linia de plutire si toti trei au fost aruncati in valuri in timp ce barca s-a intors invers.
Batrinul a ezitat un moment…s-a uitat peste audienta si a facut contact cu doi adolescenti care pentru prima data de la inceputul serviciului au fost captati parca si interesati de povestea care se spunea de la pupitru. Pastorul cel batrin continua apoi povestea…si spuse… Prinzind in miini o funie de salvare, tatal a trebuit sa faca cea mai grea decizie din viata lui: carui baiat ii va arunca celalalt capat de funie…pe care dintre cei doi il va salva?
A avut doar citeva secunde sa decida.Tatal a stiut ca fiul sau este credincios. De asemenea a stiut ca prietenul fiului lui nu era inca. Agonia deciziei lui nu a putut fi intrecuta nici macar de torentul si valurile care il loveau.Si in timp ce tatal a strigat fiului sau “Te iubesc, fiule!!!”, a aruncat celalalt capat de fringhie prietenului fiului sau…
Pe cind tatal a tras pe prietenul fiului sau inapoi la barca…fiul sau deja disparuse in apa involburata…Corpul lui n-a fost gasit niciodata.
In timpul asta cei doi tineri din audienta deja stateau drepti si nemiscati in banca ascultind povestea…asteptind ca ultimele cuvinte ale pastorului batrin sa finalizeze aceasta poveste interesanta. Tatal…continua batrinul pastor, stia ca fiul lui va pasi in eternitate cu Isus si nu a putut sa il lase pe prietenul fiului sau sa isi petreaca eternitatea in iad, nemintuit…fara Isus. Asadar …si-a sacrificat fiul, ca sa salveze pe prietenul fiului sau…
Cit este de mare dragostea Lui Dumnezeu, mai zise el, care a facut acelasi lucru pentru noi. Tatal nostru din ceruri a sacrificat singurul sau Fiu ca noi sa fim rascumparati. Va implor primiti aceasta ofera si prindeti-va de capatul de fringhie care vi se arunca in acest serviciu divin. Si cu asta, s-a coborit de la pupitru si s-a asezat inapoi in banca intr-o tacere profunda.

Pastorul acelei biserici din nou, a urcat la amvon si a tinut o predica scurta cu o invitatie la sfirsit. Dar…nimeni nu a raspuns la apel.

Cind serviciul s-a sfirsit, in citeva minute, cei doi tineri din audienta s-au dus direct la batrinul predicator.Unul dintre ei s-a apropiat …
-”Povestea ta a fost o poveste frumoasa”… a zis el politicos…”dar nu cred ca a fost foarte realistica…adica …cum…un tata sa lase sa moara singurul sau fiu in speranta ca celalalt baiat va deveni crestin?”
-Ai dreptate in ce spui…raspunse batrinul…si uitindu-se in jos la Biblia lui batrina…un zimbet larg i se asternu pe fata. Ridica din nou privirea la cei doi baieti si spuse…
-E adevarat ca nu este foarte realistica…nu-i asa? Dar stau aici astazi ca un fel de dovada… cum s-a simtit Dumnezeu cind si-a dat pe singurul Sau Fiu pentru mine.

Pentrucă vedeţi voi eu am fost acel tată iar pastorul a fost prietenul fiului meu.