............ va veni o zi in care persoana iubita va disparea pentru totdeauna din viata ta; o vei striga, iti va fi dor si vei da orice sa o vezi din nou. Noi, oamenii, suntem atat de grabiti si mereu in criza de timp, incat uitam sa apreciem ce avem, uitam sa spunem celor dragi ca ii iubim, uitam sa le demonstram asta; suntem obisnuiti cu binecuvantarile noastre si uitam sa le apeciem si sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ele, uitam ..
Maine nu ne apartine .. tot ce avem este aici si acum. Aici si acum este momentul potrivit sa spunem celor dragi cat de mult ii iubim si cat de binecuvantati suntem cu ei in viata noastra. Aici si acum este momentul potrivit sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ei.
Te indemn sa faci lucrul acesta si nu uita: maine nu ne apartine .
Rămâi cu noi ,e vremea cea tăcută,
Când prigonirea a-nceput
Şi rugăciunea ne-o ascultă
Ca jertfă cu miros plăcut.
Rămâi cu noi Părinte Mare,
Cel veşnic, darnic şi prea Bun
Şi toarnă binecuvântare…
Din plin s-avem pe-al vieţii drum.
Rămâi la noi în munca noastră
S-avem şi spor… şi rod bogat,
Să fim plini de a Ta mireasmă
Şi bucurie neîncetat.
Rămâi cu noi în timp de boală,
În vremea crizei sau la greu;
Iar de cădem de oboseală
Tu ne susţii pe drum mereu.
Rămâi Stăpân în casa noastră
Ca Tată, Domn şi Împărat
Şi-aşterne a-fericirii rouă
Să ne-adăpăm pe săturat.
Rămâi în viaţa noastră toată
Când vine ispitele şuvoi
Şi-n ziua slavei, minunată,
Ne du în Cerul Tău, ‘napoi.
Domnul însuşi va merge înaintea ta, El însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!"
Cu voi sunt, deci, nu va temeti
Lumineaza-mi calea acestei vieti!
El prin nori, ca raza, ne strabate-asa
In veci, nu te voi lasa!
Floarea vestejeste, mirosul pierzand;
Pot sa treaca toate, dar Isus nicicand!
Caci Mantuitorul, vesnic e al meu
Si intotdeauna ma pastreaza-n harul Sau!
Cand a mea carare se va-ntuneca,
El va grai dulce: „Nu te-nfricosa!”
Iar odata-n ceruri, cand Il voi vedea,
Plin de bucurie, cu El voi canta.
-Dorurile sfinte sa ma arda, nu alte doruri straine sa ma framante- -O, Domnul meu, pot sa arunc ingrijorarile asupra Ta , cum ai zis Tu , caci TU Insuti ai grija de mine ....stii ---Tu de ai zis “arunc” si nu sa le dau binisor! -Dar durerile? -durerea ma paralizeaza; nu ma pot misca sa ti le dau, despre avant nici nu vorbesc…) -Dar rasare o luminita in intuneric: -ai zis sa te chem -Te chem, Doamne! Ai mila de mine…nu merit, eu singura sunt vinovata de durerea mea. -Dar la cine sa ma duc? pe cine sa chem? -Nu am pe nimeni care sa ma aline, numai la TINE e mangaiere deplina…Ai mila de mine! “EU, EU te mangai.” (Isaia cap.51: 12 ) Durerile tale le-am luat EU asupra Mea si prin ranile Mele esti vindecat. (Isaia cap. 53:4) Dar cine esti tu, sa te temi, copilul Meu, de cine te temi? Si sa uiti tu de MINE? Si sa tremuri de durere necontenit inaintea asupritorului care umbla sa te nimiceasca? Unde e mania asupritorului?…. In curand cel incovoiat sub fiare va fi dezlegat! Nu va muri in groapa! Si nu va duce lipsa de paine! (Isaia cap. 51: 13, 14) -Valuri uriase ca si muntii se ridica impotriva fragilei mele barci. E furtuna…e intuneric…sunt singur …si am ajuns la capatul puterilor…simt ca nu mai putere nici sa respir… O, Doamne, numai in TINE mai nadajduiesc EU sunt DOMNUL, DUMNEZEUL tau, care starnesc marea si fac sa-i urle valurile, si al carui Nume este DOMNUL OSTIRILOR! Ai uitat? EU te acopar cu umbra Mainii Mele si-ti spun : “esti a MEA!” (Isaia cap. 51:15, 16) -am baut din Mana TA potirul maniei Tale, am sorbit potirul ametelii…nu e nimeni sa ma ajute… cine ma va plange?…pustiirea, darapanarea, lipsurile sau moartea- Cum sa te mangai EU?… (Isaia cap.51: 17, 19) Asculta, nenorocito, beata ce esti, dar nu de vin, asculta! …EU te apar. Iti iau din mana potirul ametelii, potirul maniei Mele, ca sa nu mai bei din el! Il voi pune in mana asupritorului tau care-ti zicea: apleaca-te!, indoaie-te sa trecem peste tine! Si-ti faceai spinarea ca un pamant si ca o ulita pentru trecatori… (Isaia cap. 51: 22, 23) Dar EU iti spun acum: “Scutura-ti tarana de pe tine, scoala-te! Fiica MEA, roaba MEA, dezleaga-ti legaturile! (Isaia cap. 52: 2) EU, DOMNUL am mila de tine si mangai toate daramaturile tale. Pustia ta va fi ca un rai, darapanaturile tale ca o gradina a Domnului. Aduc in mijlocul tau iar bucuria, veselia , multumirea si cantarile de lauda!…. (Isaia cap.51:3)
O, daramaturilor, izbucniti in strigate de bucurie! Caci DOMNUL m-a rascumparat, m-a mangaiat si mi-a spus : fiica, roaba a LUI! (Isaia cap. 52: 8,9)-O, ingeri si strajeri ce stati pe ziduri!Strigati de bucurie! Vedeti cum se intoarce DOMNUL in locul laudelor LUI – inima mea – !Cateva clipe te-am parasit, dar te primesc inapoi cu mare dragoste. Intr-o izbucnire de manie, Mi-am ascuns o clipa Fata Mea de tine, dar Ma indur de tine cu o dragoste vesnica. Pot sa vezi muntii mutandu-se din loc, si dealurile clatinandu-se, sa stii si atunci ca dragostea MEA nu se va muta de la tine si legamantul MEU de pace cu tine nu se va clatina. EU am mila de tine! (Isaia cap. 54: 7,8, 10)
duminică, 8 august 2010
Din sinagoga celor izbăviţi,
Pe drept cuvânt numiţi "alexandrinii",
Se ridicară câţiva împietriţi
În ura lor să lupte cu creştinii.
Avându-l ţintă pe Ştefan, un frate
Ce plin de Duh şi har răcoritor,
Făcea minuni şi semne prin cetate,
Cu mult curaj în faţa tuturor.
Căci Dumnezeul plin de îndurare
A revărsat belşug de har de sus,
Şi s-au întors un număr foarte mare
Dintre preoţi la DOMNUL, la ISUS.
Biserica era înfierbântată
Căci Duhul Sfânt pe-apostoli i-a-nsoţit,
Cu strălucirea binecuvântată,
Şi mulţi iudei la DOMNUL au venit.
Iar steagul mântuirii se înalţă
Pe culmi de slavă-n haruri tot mai sus,
Căci fraţii toţi cu râvnă se încalţă,
Cu râvna Evangheliei lui ISUS.
Căci harul care dărui credinţa
Ne este dat ca să ne bucurăm,
Dar şi atunci când vine suferinţa,
Suntem chemaţi ca DOMNUL să răbdăm.
Suntem chemaţi la lupta creştinească
Să spunem: "Da, HRISTOS ni-e mântuirea!
Când oamenii ar vrea să ne lovească,
Să nu ne-nfrice moartea, chinuirea.
Ştefan e plin de Duhu-nţelepciunii,
Alexandrinii nu-i pot ţine piept,
Atunci ca martori au chemat pe unii,
Pe unii să-l acuze pe nedrept.
"Să-l ducem deci, să-l judece Soborul!
Iar voi cu toţi să spuneţi: "A hulit!"
Pe Dumnezeul Sfânt, pe Creatorul!"
Şi martorii au spus, dar au minţit.
Căci omul sfânt nu poate să hulească,
Dar ei aşa s-au hotărât să spună,
Căci nu puteau alftel să-l biruiască
Decât cu martori falşi, cu-a lor minciună.
Şi l-au privit cu toţi ca pe-o stafie
Cei din Sobor, pe omul credincios,
Vroind să vadă-n faţa lui mânie,
Şi ochi de ură aplecaţi în jos.
Dar nu aşa! ci faţa lui senină
Părea de înger sfânt, imaculat,
Căci Dumnezeu i-a-ntipărit lumină,
În ziua când l-a binecuvântat.
Dar pentru ei nici mila, nici credinţa,
Nu pot schimba ce-au hotărât prin vot,
Cu toţi i-aşteaptă moartea; şi sentinţa
Să i-o pronunţe marele preot.
Şi judecata-ncepe: acuzarea
Cu-aceste vorbe îl învinuiesc:
"Acest bărbat ne strică adunarea
Şi obiceiul nostru strămoşesc!
Aici suntem şi martorii să spună,
Cum el a zis că templul va pieri
Că legea noastră veche nu e bună,
ISUS alt templu, altul va zidi!
Aşa a zis: acesta-i hulitorul!
Iar noi l-am prins şi-aicea l-am adus,
S-audă şi să judece Soborul
Pe-acesta care crede în ISUS!
"Să-l ascultăm! ai drept la apărare
Acel cu haina neagră s-a-nvoit,
Să se ridice Ştefan în picioare,
Şi să le zică "Scuze am greşit..."
Oricum, când vezi atâta sobrietate,
Când toată sala e-mpotriva ta,
Mai poţi să spui c-aceştia n-au dreptate?
Un om cu-atâţia cum se va lupta?
Prin Duhul Sfânt Ştefan mărturiseşte
Că legea lor e şi a lui HRISTOS,
"Ştiţi, Moise despre DOMNUL prooroceşte
Că va veni proorocul credincios.
Iar templul este casa părintească
Pe care Solomon l-a construit,
Isus e seminţia preoţească!
Ce lui Avraam i-a fost făgăduit.
Şi după cum atunci israeliţii
În casa-aceasta sfântă au intrat,
La fel prin DOMNUL intră mântuiţii
în cer, în locul fără de păcat.
Isus e Solomon care zideşte
Această casă pentru Tatăl Sfânt!
Căci Dumnezeu în oameni locuieşte
Nu-n temple care-s piatră şi pământ!
Din pietre vii, în jertfa fără pată
Suntem zidiţi în trupul lui Hristos
Aceasta-i casa binecuvântată!
Acesta-i templul construit frumos!
Dar după cum străbunii în pustie
L-au părăsit pe DUMNEZEU atunci,
Deşi i-a scos din vechea lor robie,
Şi i-a-nvăţat din sfintele porunci.
Nu L-au slujit, ci şi-au ales viţei
La cortul lui Moloh s-au închinat,
Părinţii noştri, fraţilor evrei,
De Dumnezeul sfânt s-au lepădat!
Iar pe profeţii ce-au vestit venirea
A unui Salvator neprihănit,
L-au omorât cu toată-mpotrivirea,
Aceştia da, aceştia au hulit!
El a venit în lume prin fecioară,
Dar voi cu-aceleaşi glasuri aţi strigat,
Şi L-aţi suit pe Golgota să moară,
Dar DUMNEZEU din morţi L-a înviat!
Voi oameni tari la inimi şi cerbice!
Voi totdeauna v-aţi împotrivit,
Şi i-aţi bătut cu pietre şi cu bice
Pe-acei ce adevărul v-au vestit!"
Şi le-a ţinut o predică splendidă,
De la Avraam, la David, la ISUS,
Deşi simţea că ei o să-l ucidă,
Ştefan prin Duhul Sfânt, privea în sus.
"Şi-acuma iată, ceru-n sărbătoare,
Cu strălucirea slavei de nespus,
Iar lângă Tatăl, veşnic în picioare,
îl văd pe Fiul Omului, ISUS !"
Mărturisirea lui, atât de tare,
A tulburat mulţimea din Sobor,
C-au năvălit cu toţi ca nişte fiare,
Şi l-au târât ca pe-un răsculător.
Atunci l-au dus afară din cetate,
Ca să-l ucidă ca pe un duşman,
Şi l-au lovit în faţă şi în spate,
Cu pietre mari, pe tânărul Ştefan.
IÎ clipa-aceea s-a deschis văzduhul,
Căci omul credincios a-ngenunchiat,
Şi-a zis: "ISUSE, ia-mi la Tine duhul,
Şi iartă-i Tu pe toţi de-acest păcat!!"
Şi-n ploaia loviturilor stridente,
Cel credincios în Domnu-a adormit,
El a răbdat acele mari momente,
Dar prin răbdarea lui a biruit.
Ei l-au zdrobit, dar numai dinafară,
Căci omul dinlăuntru a zburat
Spre fericita vieţii primăvară
Departe de durere şi păcat.
În haine albe, unde stau martirii,
Şi-aşteaptă ziua marii răzbunări,
Şi ziua sfântă, ziua răsplătirii,
Cu străluciri şi binecuvântări.
Când Dumnezeu, izvorul frumuseţii
Pe fruntea celor care-au biruit,
Va aşeza cununile vieţii
Din viaţa care-i fără sfârşit.
Şi le va pune-n mână alăute
Şi harfe căci au fost biruitori;
În ziua când de-aici o să-i strămute,
În ţara fericirii fără nori.
Şi le va da răsplată deosebită
La sfinţii care viaţa şi-au jertfit,
De-aceea stai pe stânca neclintită!
Şi uită-te la cei ce-au biruit!
Căci este rai, şi este înviere!
Iar mai presus de toate-I Dumnezeu!
Care ne dă în suferinţi putere
Să-l biruim în luptă pe cel rău.
HRISTOS a zis: "Să nu vă înspăimânte
Când ucigaşii vin cu răutate,
Că ei doar trupul pot să vi-l frământe,
Dar peste suflet n-au autoritate.
Pe Ştefan l-au ucis, dar nu păgânii,
Ci unii ce-şi ziceau că-s credincioşi;
Căci fariseii se credeau stăpânii
Pe tot ce-i sfânt la templu şi frumos.
Aceste duhuri pline de dorinţa
Să domine ce alţii au cucerit,
Ne-ncearcă iarăşi dragostea, credinţa,
Prin fraţii noştri care s-au răcit.
Că iarăşi caută ceartă-alexandrinii
Şi iarăşi caută martori mincinoşi,
Dar oare noi suntem aşa, creştinii,
Ca fratele Ştefan de credincioşi!?
Suntem noi plini de har şi de putere?
Se manifestă Duhul Sfânt prin noi?
Suntem noi gata să răbdam durere?
Sau la necazuri ne uităm-napoi!?
Priviţi în sus, căci bolta e deschisă
Iar pe ISUS la dreapta îl zărim!
Prin Duhul Sfânt, Puterea cea promisă,
Noi ne luptăm, şi-n luptă biruim.
Era ”la modă” într-o vreme să întrebi un credincios cum îi merge și să auzi un răspuns de genul ”grea cruce am frate!”.
Între timp s-a mai schimbat formularea şi oamenii nu mai folosesc cuvinte de genul ”am o cruce grea de dus” ci mai mult îți afişează o față amară de ți-e şi frică să întrebi cum îi merge că ştii că urmează ceva ce face ”Plângerile lui Ieremia” să pară sonet.
Adevărul e că dacă pe pământ ți-ai fixat ochii, ai să găseşti motive să te plângi cât ține viața asta. Dacă standardul tău de comparație în ce priveşte ”să-ți meargă bine” e standardul lumii, da ai drepatate, plânge-te că eşti într-adevăr un nenorocit. Dar dacă ai auzit glasul Celui Prea Înalt odată și te-a strigat ”ridică-ți ochii! nu te mai uita în altă parte! Uită-te doar la Mine!” atunci ce motive ai să te plângi când doar pe El Îl ai în față? Dacă doar pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Domnul Isus, într-adevăr suntem cei mai nenorociți dintre oameni (1 Cor. 15:19) pentru că nu suntem mulțumiți nici cu Dumnezeu, dar nici n-am vrea să mergem cu totul în lume.
Este scris:
-să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârşirea credinței noastre, adică Isus, care pentru bucuria care-i era pusă înainte a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. (Evrei 12:2). Dacă mă uit la El, pentru bucuria care-mi stă înainte, nu am nici un motiv să mă plâng. Și de ce nu am voie să mă plâng?
Așa cum lauda mea măreşte slava lui Dumnezeu, exact aşa şi plângerile mele scad slava Lui în viața mea. Plângerile mele Îl micşorează pe Dumnezeu în ochii mei şi apoi am impresia că pot să mă simt dezamăgit de El.
Când Îl laud peDumnezeu tot cerul se miră că eu, făcut din pământ care doar prin credință privesc la cer, care fără să văd nimic cu ochii mei de carne pot să spun cu toată credința ”Dumnezeu e bun cu fiul Lui!” atunci lauda mea dă motive îngerilor lui Dumnezeu să Îl laude şi mai mult. Însă atunci când mă plâng că îmi merge rău, e ca şi cum m-aş uita la tot ce face Dumnezeu pentru mine (şi nimic nu e mărunt) ajung la concluzia că nu e mare lucru. Cei ce mă aud încep să-L vadă pe El prin nemulțumirea mea şi îi inspiră să fie nemulțumiți. Îl fac pe Dumnezeu să fie vorbit de rău sau văzut cu ochi răi.
De ce S-a mâniat Dumnezeu pe Israel când se plângeau că le merge rău? Pentru că ei erau în grija Lui şi tot ceea ce a făcut pentru ei a fost doar bine, dar ei s-au uitat la acest bine şi L-au ispitit disprețuind binele numindu-l rău. Ceva de genul ”ăsta e planul Tău măreț? Asta e tot ce poți?” Ca şi când ai face tot ce îți stă în putere ca să nu-i lipsească nimic fiului tău, dar nici nu vrei să-i dai prea mult ca să nu devină un răsfățat, dar când fiul se uită la ceea ce faci tu să spună ”părinții mei nu mi-au dat nimic niciodată!”
Nu spune nimeni că Dumnezeu nu te trece prin încercări, sau că nu suferi uneori, dar dacă suferi, taci. Nu te apuca să te plângi despre cât de rău îți merge pentru că doar Îl pui pe Dumnezeu într-o lumină proastă. Aşteaptă în tăcere ajutorul lui Dumnezeu. Dacă ți-ai învățat inima să aibă o atitudine nemulțumită, dezvaț-o! Uită-te la Domnul Isus, nu la ceea ce ai vrea să ai dar numai ție nu îți dă Dumnezeu. Când Domnul Isus era dus să fie jertfit în locul tău, da, a gemut de durere pentru că Îl dureau loviturile, dar n-a deschis gura deloc, ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura deloc. ( Isaia 53:7). Domnul Isus a văzut scopul în suferință și a vrut ca Tatăl să fie Înălțat până şi prin suferința Lui.
Pavel spunea:
- ”Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. (Romani 8:18).Eu cred că un credincios care se plânge mereu de starea lui nu va vedea slava viitoare, nu pentru că Dumnezeu n-ar vrea să i-o dea, ci pentru că el ar găsi un neajuns până și în slava aceea şi nici chiar cerul nu-l va impresiona pentru că s-a chinuit să devină un veșnic nemulțumit cât încă trăia în trup.
Un înţelept spunea odată că dacă nu-L poți vedea pe Dumnezeu în orice loc, n-ai să-l poți vedea în nici un loc.
Antrenează-ți ochii să Îl vadă pe Dumnezeu în orice loc și în orice situație și învață să-ți înfrânezi limba. Dacă nu poți să-L lauzi, măcar nu te plânge!
Matei 7:4-5 „Sau cum poti zice fratelui tau: Lasa-ma sa scot paiul din ochiul tau si cand acolo, tu ai o barna intr-al tau? Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau.”
Ochiul are rolul de a ne furniza informatii – sub forma unor imagini colorate despre dimensiunile si continutul mediului nostru inconjurator.
Ochiul uman este asemanator unei bile foarte complexe, alcatuita din corneea transparenta, albul ochiului, irisul. Aceasta da culoarea ochiului. El este de fapt un disc musculos, cu o gaura in centru – pupila. Lumina patrunde in interiorul ochiului prin pupila. Umoarea apoasa dintre cornee si iris ajuta la mentinerea curateniei corneei si indepartarea germenilor. Imediat dupa ea urmeaza cristalinul, mobil si elastic. Spatiul de dupa cristalin este umplut de o substanta gelatinoasa – umoarea vitroasa. Fundul ochiului este tapetat de retina. Ea contine aproximativ 130 de milioane de celule fotosensibile – conuri si bastonase.
Ochiul nostru este protejat din toate partile. Orbita in care este asezat, sistemul de irigatii al lacrimilor, pleoapele, genele, apara de particule straine care ar putea sa intre si sa afecteze ochiul. Mai sunt de asemenea si sprancenele, care nu sunt simple podoabe, ci au un scop: protejeaza ochiul de picaturile de sudoare care se scurg de pe frunte.
Ti s-a intamplat vreodata sa-ti intre ceva in ochi? Este foarte neplacut, nu-i asa? Nu numai ca incepe sa lacrimeze, dar simti exact locul in care a ajuns particula de nisip.
Ti-ai putea imagina cum arata oamenii descrisi in textul de astazi? Este o imagine morbida, nu-i asa? Un om cu un singur ochi si in locul celuilalt ochi cu o barna aratand cu degetul la cineva care are un pai intr-unul dintre ochi. Este dureros sa ai un fir de nisip in ochi, dar o barna! Trebuie sa fii absolut insensibil si cu totul concentrat la altceva ca sa poti ignora un lucru atat de dureros. Si pe deasupra, chiar daca ti-a mai ramas un sigur ochi, barna este destul de lunga ca sa intre in campul vizual al ochiului sanatos, deci poti s-o vezi daca vrei!
Isus ne avertizeaza sa fim foarte atenti la judecatile noastre pripite. Chiar daca motivele ni se par fondate, suntem in pericolul barnei si al paiului.
Se intampla de multe ori ca sa fim preocupati sa “scoatem ochii” celuilalt pentru greselile lui, fara sa ne preocupam de scoaterea barnei din ochii nostri.
Fiecare zi traita este una de har. S-o folosim pentru a-i iubi pe cei din jurul nostru!
Familiile noastre pot, fie s-i atraga pe altii la Dumnezeu, fie sa-i respinga.
Dumnezeu ne priveste ca pe unul!
Cei doi se vor face unul (un singur trup).
De aceea, ceea ce face unul il reprezinta si pe celalalt.
Eficienta caminelor noastre in inaintarea Evangheliei nu se face fara participarea comuna a ambilor parteneri.
Familia este un instrument divin, randuit de Dumnezeu pentru a avea un impact asupra celor saraci si infometati din societatea noastra cu realitatea lui Isus Hristos prezenta in experienta umana.
In familie se gaseste cea mai mare intimitate, cel mai mare potential de implinire si satisfactie.
Hristos doreste sa faca familia un model a ceea ce El poate sa faca in viata omului.
De aceea, familia este responsabila pentru evanghelizarea societatii in care se gaseste, trebuind sa se autodepaseasca in a-l oferi pe Hristos si altora.
A te casatori este usor.
A ramane casatorit este ceva mai dificil.
Dar a fi fericit in casnicie toata viata, se numara printre cele mai rafinate arte.
Daca familiile o duc bine si Biserica o duce bine!
De fapt, o trezire spirituala care sa schimbe biserica noastra poate incepe cu punerea la punct a familiei tale, a familiilor noastre.
De aceea, daca acestia doi (sotul si sotia) se leaga sa promoveze o relatie familiala sanatoasa, spirituala (biblic), devotata Domnului si Mantuitorului Hristos si inaintarii Imparatiei Sale, atunci ne putem astepta la o adevarata trezire care sa strabata biserica noastra.
Astazi avem biserici slabe fiindca avem familii slabe.
Avem familii slabe fiindca avem soti si tati slabi.
Avem soti si tati slabi fiindca acestia nu au fost invatati principiile biblice fundamentale ale familiei si ale cresterii copiilor.
Familia este cea mai elementara forma de organizare.
Fiind prima comunitate de care se ataseaza un individ cat si prima autoritate sub care acesta invata sa traiasca, familia este cea care stabileste valorile cele mai fundamentale ale unei societati.
Randuita de Dumnezeu ca fiind cea mai elementara forma de organizare omeneasca, familia este …prima scoala a instruirii umane.
In aceasta parintii primesc niste monstrii micuti, plini de egoism, care-si petrec majoritatea timpului lor strigand cu sfidare si aruncand cu mancare in jur, pe care-i invata sa se exprime, sa imparta ce-i al lor cu altii, sa-si astepte randul, sa respecte proprietatea altuia.
Aceste lectii oferite la aceasta scoala se traduc mai tarziu in respect fata de altii, in autocontrol, in ascultarea lor de lege, pe scurt in formarea virtutilor de caracter necesare supravietuirii societatii (umane).Nici o alta structura nu poate inlocui familia.
Fara ea, copiii nostri sunt lipsiti de orice temelie morala.
Fara ea, ei devin niste analfabeti morali a caror unica lege este eu-l.
De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa si se vor face un singur trup” (Geneza 2:24).
Adam si Eva au trait o experienta unica în sensul ca nu numai unul, ci fiecare dintre ei s-a confruntat cu nevoi fizice si psihologice.
În lipsa de altcineva, ei si-au fost prieten si iubit unul altuia.
Daca avea loc o conversatie, ea trebuia sa aiba loc între ei doi.
Daca exista nevoia de a fi consolat, numai unul spre celalalt se puteau întoarce.
Ne-am gândit de multe ori ca luna de miere ideala ar trebui sa se petreaca pe o insula pustie.
Daca ne uitam mai atent la acest text, vedem ca el spune "a lasa si a se lipi".
Lista celor pe care trebuie sa-i lasi include prietenii, fratii sau surorile, echipa si asociatii.
Verbul "a se lipi" înseamna literalmente a fi nedespartit unul de celalalt.
Partenerul de viata ti-a fost daruit de Dumnezeu pentru a-ti fi cel mai bun prieten.
El trebuie sa-ti fie sfatuitor, coleg de echipa, primul la care sa alergi în nevoie, primul cu care sa-ti împartasesti biruintele si esecurile.
Mai bine doi decât unul, caci iau o plata cu atât mai buna pentru munca lor. Caci, daca se întâmpla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur si cade fara sa aiba pe altul care sa-l ridice. Tot asa, daca se culca doi împreuna, se încalzesc unul pe altul, dar cum are sa se încalzeasca daca e singur? Si daca se scoala cineva asupra unuia, doi pot sa-i stea împotriva; si funia împletita în trei nu se rupe usor. (Eclesiastul 4:9-12).
Lumea furnicilor este o lume deosebit de bine organizata. Ea ne ofera lectii importante pentru viata de fiecare zi. In casa lor, aceste insecte, au roluri foarte bine definite.
Rolul fiecarui “locuitor” din furnicar (alt nume al musuroiului) este foarte bine stabilit si respectat in cadrul grupului. Astfel, colonia este condusa de o singura furnica – regina musuroiului – a carei unica sarcina este aceea de a face oua, fiind mereu ingrijita si aparata de toate celelalte furnici. Tot ea este cea care, la inceput, a format colonia. Dar cum apare, de fapt, si se formeaza o noua familie de furnici? In timpul “zborului nuptial”, femela se imperecheaza cu o furnica-mascul, dupa care coboara pe pamant, iar dupa un timp ii cad aripile, ea nemaiputand sa zboare niciodata.
Aici incepe cautarea unui adapost (sub o piatra sau intr-un lemn scorburos – in cazul termitelor) sau sapa un tunel subteran. Din acest tunel principal – care poate avea si 5 metri adancime – se formeaza apoi asa-numitele “camere subterane”, legate prin alte tuneluri mai mici. Aceste camere vor avea diferite intrebuintari, pe masura ce colonia creste ca numar de furnici: depozitarea hranei, hibernare sau depunerea oualor.
Majoritatea celorlaltor furnici din musuroi sunt “muncitoare”, hrana adunata de acestea fiind impartita “frateste” intre toti membrii coloniei. Grija pastrarii oualor intra tot in atributiile furnicilor muncitoare, care le sterg frecandu-le cu corpul, pentru a nu se depune pamant pe ele. Proverbe 6: 6-11. Du-te la furnica, lenesule, uita-te cu bagare de seama la caile ei si intelepteste-te! Ea n-are nici capetenie, nici priveghetor, nici stapan; totusi, isi pregateste hrana vara, si strange de ale mancarii in timpul secerisului. Pana cand vei sta culcat, lenesule? Cand te vei scula din somnul tau? Sa mai dormi putin, sa mai atipesti putin, sa mai incrucisezi putin mainile ca sa dormi!… Si saracia vine peste tine, ca un hot, si lipsa, ca un om inarmat. Incearca sa inveti de la furnica harnicia si respectarea rolului. Poti sa incepi chiar de astazi. Succes… si Domnul sa te ajute.
Voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat. Isaia 44.3
Simţiţi voi astăzi sete după Dumnezeul cel viu şi sunteţi mâhniţi că nu vă puteţi bucura în El? Aţi pierdut bucuria pe care o dă credinţa, şi este rugăciunea voastră: „dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale"? Vă simţiţi goi şi asemenea unui pământ uscat, fără vreo roadă pe care o aşteaptă Dumnezeu de la voi, fiind pătrunşi de gândul că nu sunteţi folositori nici pentru Biserică, nici pentru lume? Ei bine, iată tocmai făgăduinţa de care aveţi nevoie: „Voi turna apă peste pământul însetat". Veţi primi harul pe care-1 doriţi, care va răspunde la toate nevoile voastre şi încă pe deasupra. Apa potoleşte setea şi răcoreşte trupul. Veţi fi răcoriţi şi readuşi în stare bună. Apa readuce viaţa într-o plantă când este ofilită; tot aşa şi viaţa noastră va fi reînnoită prin har. Apa face să se desfacă bobocii şi fructele să crească; şi voi veţi aduce roade pentru împărăţia lui Dumnezeu. Puteţi primi şi să vă bucuraţi de toate bogăţiile şi mângâierile harului, în toată plinătatea lor. Veţi fi adăpaţi din ele; şi aşa cum păşunile sunt acoperite şi prefăcute în lacuri prin apele râurilor revărsate, iar pământul însetat, în izvoare de ape, tot aşa sufletul vostru va fi inundat de harul Domnului.
Acesta este cel mai mare secret al succesului dintre cele ce se pot spune in cuvinte. Un brat viguros poate sparge un scut si chiar sa ia viata cuiva, insa doar nevazuta putere a iubirii poate deschide inimile oamenilor; si pana cand nu voi stapani aceasta arta, nu voi fi mai mult decat un iubitor de maruntisuri. Voi face din iubire cea mai puternica arma si nici unul dintre cei pe care ii voi provoca nu se va putea apara de forta ei. Argumentele mele i-ar putea contrazice, vorbele mele i-ar putea face banuitori, chipul meu i-ar putea face sa ma suspecteze, totusi iubirea mea va topi toate inimile ca un soare ale carui raze dezgheata pamantul inghetat. Si cum voi face aceasta? De acum inainte, voi privi toate lucrurile cu iubire si ma voi naste din nou. Voi iubi soarele, pentru ca imi incalzeste corpul; voi iubi ploaia pentru ca imi curata spiritul; voi iubi lumina, pentru ca imi arata calea; voi iubi si intunericul, pentru ca imi arata stelele. Voi spune bun-venit fericirii, pentru ca ma face darnic si voi indura tristetea, pentru ca-mi deschide sufletul. Voi aprecia recompensele, daca ele mi se cuvin; voi spune bun venit si piedicilor, pentru ca ele sunt cele care ma intaresc. Imi voi lauda dusmanii si ei imi vor deveni prieteni; imi voi incuraja prietenii si ei imi vor deveni frati; voi cauta intotdeauna motive sa binecuvantez; niciodata nu-mi voi gasi scuze sa barfesc. Cand voi fi tentat sa critic, imi voi musca limba; cand voi merge la rugaciune, imi voi inalta vocea din toate puterile. Voi iubi toti oamenii, pentru ca fiecare are calitati care merita admirate, chiar daca uneori ele sunt ascunse. Cu iubire, voi sfarama zidul de suspiciune si ura pe care l-au construit in jurul inimii lor si in loc voi construi poduri, astfel ca iubirea mea sa intre in sufletul lor. Voi iubi pe cei cu vointa puternica, pentru ca ei ma pot inspira. Ii voi iubi pe cei care esueaza, pentru ca ei ma pot invata. Voi iubi regii, pentru maretia lor, ii voi iubi pe cei umili, pentru ca sunt divini. Ii voi iubi pe cei bogati, pentru singuratatea lor; ii voi iubi pe cei saraci, pentru simplitatea lor. Ii voi iubi pe cei tineri pentru increderea pe care o au; ii voi iubi pe cei batrani, pentru intelepciunea pe care o daruiesc. Ii voi iubi pe cei frumosi, pentru armonia lor. Ii voi iubi pe cei urati, pentru sufletul lor insetat de pace. Voi intampina reactiile celorlalti cu iubire. Tot asa cum iubirea este arma care deschide sufletele oamenilor, ea este si scutul care respinge sagetile urii si sulitele furiei. Rautatea si descurajarea se vor izbi de noul meu scut si vor deveni mai blande decat ploaia de primavara. Scutul ma va proteja in mijlocul lumii si ma va sprijini cand voi fi singur. Si cum ii voi intampina pe cei care ma vor infrunta? Intr-un singur fel: In liniste, rostind in sinele meu “Te iubesc”. Astfel spuse, in liniste, aceste cuvinte vor straluci in ochii mei, sprancenele se vor descreti, zambetul imi va reveni pe buze si vocea mea va deveni mai profunda; iar inima lor se va deschide. Si cine va fi acela care nu va primi ceea ce ofer eu cand inima lui imi va simti dragostea? Si ma voi iubi si pe mine insami. Atunci voi veghea orice intra in trupul, mintea si sufletul meu. Niciodata nu voi fi prea ingaduitor cu dorintele trupului, ci mai degraba voi avea grija de el prin moderatie. Nu-i voi ingadui mintii mele sa fie atrasa in slabiciune sau in deznadejde, ci mai degraba o voi inalta catre cunoastere si intelepciune. Nu voi permite vreodata sufletului meu sa se complaca in multumiri desarte, ci mai degraba il voi hrani cu meditatie si rugaciune. Nu voi permite inimii mele sa devina mica si amara, ci o voi deschide tuturor, iar ea va pulsa pentru iubirea aproapelui meu,ce va creste si va cuprinde intreg Pamantul. De acum inainte voi iubi intreaga creatie. Din aceasta clipa voi arunca din mine orice ura, pentru ca nu am timp de ura, ci doar de iubire. Iubirea intensa cheama iubire. Astazi incep o viata noua! Fiindca fiecare zi e o noua viata pentru mine. Si imi fagaduiesc cu sfintenie ca nimic nu va intarzia cresterea noii mele vieti. Astazi incep o noua viata a iubirii. Voi merge cu fruntea sus printre oameni. Si stiu ca, atunci cand vreau cu adevarat ceva, intreg Universul conspira la realizarea visului meu.
Doamne, te rog sa-mi dai curajul de-a ma teme de Tine mereu;
taria de-a persevera in slabiciunea bunatatii;
si nobletea de-a ma apleca si a ma umili in dragoste-“Cine poate gasi o femeie cinstita? Ea este mai de pret decat margaritarele.
Dezmierdarile sunt inselatoare si frumusetea este desarta, dar femeia care se teme de Domnul va fi laudata.” Intr-o lume care se uita doar la ce izbeste ochii, ma rog pentru ochi care sa vada inima… pentru ca stiu: Cand EL se uita la mine, nu frumusetea ce izbeste ochii doreste s-o gaseasca, Ci dragostea doreste El din inima mea; femeia care se teme de Domnul va fi laudata de EL.
nu gândi rău împotriva aproapelui tău, când locuieşte liniştit lângă tine.Un om nervos, care are tensiunea ridicată, explodează în torente de cuvinte, în lamentări, într-o agresivitate necontrolată care îi va afecta pe cei apropiaţi sau mai indepartati care vor prelua inconştient duhul negativ pe care acesta le emană. Aşa se explică bolile copiilor care sunt extrem de sensibili la certurile părinţilor sau ale subalternilor si ale colegilor care au un sef/coleg coleric.De aceea e atât de important să devenim impecabili în gândire, în vorbire, adica sa gandim pozitiv si sa spunem numai cuvinte pozitive.De regulă, noi eliberăm otrava noastră emoţională asupra persoanei despre care credem că este responsabilă de nedreptatea comisă asupra noastră..De fapt, noi suntem dispuşi să ne descăcăm otrava asupra oricărei alte persoane, vinovate sau nu, numai să scăpăm de ea. De multe ori o trimitem asupra copiilor care sunt prea lipsiţi de apărare şi astfel se nasc relaţii abuzive verbale si faptice.
Oamenii mai puternici fizic si psihologic abuzează de cei slabi, căci simt nevoia să scape de această otravă emoţională negativă, aruncand-o asupra acestora.Dacă tu consideri ceva ca fiind rău acesta devine rău în mod automat. De aceea se spune: devii ceea ce gândeşti. Tot ce gândim se materializează în existenţa noastră.Omului i se întâmplă tot ce gândeşte. Dacă acceptă în gând şi în mental boala şi bătrâneţea, de acestea va avea parte mult mai repede decat ar fi firesc.Gândul rău îl înfăptuim: întâi în noi, pe plan mental, prin simplul fapt că îl acceptăm şi ne hrănim cu el şi apoi în afară spre victima spre care a fost direcţionat.
Dacă gândeşti şi spui “nu pot să-l sufăr pe cutare”, de fapt îl ataci la nivel de duh şi ceea ce sunt ganduri si vorbe repede ajung faptă. De aceea nu e bine să spunem lucruri agresive sau vorbe care rănesc pe alţii.
Să crezi pe deplin în tot ce vrei să realizezi. Să simţi că deja ai primit sau vei primi curând. Aceasta atrage foarte repede spre tine rezultatul dorit.
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.Nu e uşor să stai neclintit pe calea lui Dumnezeu. După ce că această cale e îngustă de-ți încape doar un picior în fața altuia, mai eşti şi lovit de vrăjmaş care vrea cu tot dinadinsul să te facă să cazi şi cum, doar astea nu ar fi destul, mai e şi firea ta care te sapă din interior, iar singurul lucru, singurul sfat, singura avertizare e să luăm seama să nu cădem?! Prima dată când citeşti acest lucru e demn de râs... e ca şi cum ai vrea să traversezi strada şi cineva vrea să te sfătuiască şi-ți spune doar:
- ”vezi să nu te calce vreo maşină”.
- Păi mulțumesc, asta vreau şi eu, asta puteam să deduc singur.
Pare ca şi cum sfatul lui Pavel nici măcar nu are sens ...
Oare?
Știți ce vrea să spună Pavel?
-”Uită-te țintă la Căpetenia și Desăvârşirea credinței tale, la Domnul Isus şi cu ochii țintiți pe El să umbli, să nu iei seama la cât de în urmă sunt alții şi nici cât de în față sunt ceilalți, să nu iei seama la lucrurile cu care aruncă cel rău în tine, măcar că le simți efectul, tu nu-ți lua ochii de la Domnul Isus şi singurul lucru de care să te îngrijeşti să fie cum să nu cazi.
-Nu cum să îi ajungi pe cei din față şi nici cum să le dai sfaturi la cei din urmă, singurul lucru la care să iei seama să fie să nu cazi.
-Să nu te miri de cei ce cad. E împotriva firii, e împotriva oricărei logici fizice să nu cazi după câte vin peste un om care încearcă să umble pe această cale.
-Nu e nimic de mirat să vezi că cineva cade.
-Nu e nimic de condamnat. Nu e nimic la ce să deschizi ochii.
-Știi ce e de mirat?
-E de mirat să vezi cum nu cad unii, cum aşa loviți şi din afară şi dinăuntru, mai stau în picioare.
-E atât de şocant încât cei care încă nu au început să umble stau să întrebe ce putere supranaturală ține oamenii ăştia pe cale?
-Cum?!
-Cum nu cad?
-Ar trebui potrivit cu orice logică să fie căzuți demult.
-Tu ar trebui, potrivit cu orice lege fizică, să cazi de să nu te mai ridici în veci, dar stai în picioare dacă te uiți țintă la El.
Doar o iubire desăvârşită poate să facă aşa ceva, ca doar privirea țintită asupra Celui se te iubeşte să fie destul de puternică încât să te țină de parcă ai fi legat cu toate sforile.
-Ce Dumnezeu!
-Ce dragoste!
-Nu te mai mira de cel ce cade, miră-te de cel ce încă mai stă în picioare!
- fiul meu, poţi să mă iubeşti cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta, pentru că Eu ştiu să apreciez iubirea ta Şi n-am să o dispreţuiesc chiar dacă vine dintr-o inimă rănită, chiar dacă vine dintr-un suflet frământat şi chiar dacă vine dintr-o putere limitată. Pe Mine poţi să mă iubeşti cu tot ce eşti pentru că Eu n-am să dispreţuiesc iubirea ta niciodată şi nici n-am s-o iau de-a gata.
Prezenţa dragostei divine în inima ta va schimba această lume!
Calitatea dragostei divine dacă se află dominantă în tine va lucra pentru transformarea semenilor tăi.
Dar e multă putere negativă contra dragostei divine.şi suntem întristaţi.
Dintre toate calităţile divine, dragostea este cea mai măreaţă.
Tindem spre dragoste, dorim să iubim şi să fim iubiţi aceasta este caracteristic creaturilor vii. Şi tocmai din cauza încălcării legii divine şi ca urmare a libertinajului din timpurile noastre în această calitatea dragostei s-au produs schimbări.
Dacă nu reuşim să restabilim această calitate în toată plinătatea sufletului, duhului şi minţii noastre vom fi falimentari.
În primele zile a Bisericii primare atunci, doar câţiva oameni puteau restabili şi răspândi această calitate a dragostei divine în toată lumea.
Este o calitate a naşterii din nou în faţa căreia firescul din noi nu rezistă.
Aceasta permite o comuniune cu Trinitatea Divină.
Deseori această calitate a dragostei este încurcată cu instinctul sexual carnal ce nu are nimic comun cu divinul.
De aici şi diferite descredităţi sexuale şi forme violente în tendinţa omului spre manifestări egocentrice ce apar în urma înţelegerii eronate şia amestecului dintre firesc şi divin.
Toată aceea putere artistică, care e prezentă în conceperea copiilor, stă la baza a ceea ce Divinul lucrează în omul creat pentru a perpetua viaţa sa.
Omul în iniţierea sa este asemănător lui Dumnezeu.
Calitatea Lui superioară este Iubirea de aceea omul nu poate să nu creeze.
Puterea sublimă a dragostei divine nu apare atât timp cât noi păstrăm blocajul antidragostei, insuflată în conştiinţa omului de satana prin mijloacle lui de amăgire.
Perfecta flacără a dragostei apare în fiinţa umană prin Divinul aşezat în centrul fiinţei umane.
În calea acestei Iubiri se ridică filtrul urii şi indolenţei din gândurile şi sentimentele firii pământeşti.
Noi trebuie să curăţim filtrul conştiinţei,prin acceptarea realităţii divine.
Deschideţi inima ta dragostei divine şi vei schimba lumea.
Nu este o putere mai mare ca dragostea divină.
Deoarece puterile acumulate în minte, au hotărât să te despartă de Dumnezeu şi parazitează viaţa ta ,ai devenit o epavă şi o ladă de gunoi a satanei.
Toată industria sexului, pornografiei, stereotipului relaţiilor între sexe, care propagă şi răspândesc informaţiile mass-media pentru a te îndepărta de dragostea divină te macină zilnic până la nimicirea deplină a divinului din interiorul tău.
Pare a fi ceva nedăunător de a privi un film care tinde să îţi satisfacă dorinţa sexuală.
Pare ceva nedăunător să priveşti un corp dezgolit, privind obiecte nefolositoare pentru dezvoltarea şi hrănirea sufletului tău adormit şi viciat de păcatele acestei lumi stricate..
În conştiinţa ta va apărea ura către dragostea divină.
Îţi este necesar să filtrezi informaţia primită pentru a nu te depărta de dragostea divină.
Una din calităţiledragostei divine – este proprietatea de-aţi dărui nectarul binecuvântării divine în inima ta.
Nu este nici o plăcere mai mare în această lume în comparaţie cu bunătatea divină.
Numai inimele curate pot primi binecuvântarea acestei bunătăţi cereşti.
Primeşte în dar această curăţire a in inimii tale prin credinţa în jertfa Domnului Cristos Isus!
Meditează:
- este oare admisibil în prezenţa ta ca cineva să înjure, să.ţi permiţi gânduri murdare cu femeile în mintea ta?!
Orice vibraţie negativă te depărtează de calitatea iubirii divine.
Contemplează culorile, zâmbetul copiilor.
Mereu ocroteşte dragostea de orice aparenţe de antidragoste.
Ocroteşte-ţi apropiaţii, copiii , de orice părere primită de noua generaţie despre dragoste.
De tine depinde viitorul planetei!
Dragostea curată începe de la respectul acordat fiinţelor diferite de tine.
Aceste sentimente ce le ai va pune amprente pe toată viaţa ta-
Sunt fericite acele familii care şi-au păstrat tradiţiile de respect şi ocrotitoare a cadrului familial.
Fie ca niciodată conştiinţa ta să nu fie acaparată de gânduri negative, îndreptate contra celor din preajma ta.
E timpul sa ne pregatim e ceasul indurarii
Caci in curand apare-n prag ziua revederii
Misionarul Duhul Sfant
E dat de Domnul pe pamant
Ca sa vesteasca tuturor venirea Blandului Pastor
Cand vin furtuni si valuri mari vino la carma vietii
Conu-ne la limanul sfant cel asteptam cu totii
Ne arde inima de dor sa-TI cercetezi al tau popor
Pentru care-ai suferit si-n chinuri groaznice ai murit
Apocalipsa ne vorbeste,ea ne-adevereste
Caci toate se vor implini la suntetul trambitei
Cantati cu toti si tresaltati,ca-n sange sfant ati fost spalati
In sangele ce-a curs cu amar pe lemnul crucii din Calvar
Cu totii asteptam o zi e ziua insorita
Acolo toate s-or sfarsi de-acea-i mult dorita
Vom lua zborul catre Cer in Tara unde toate pier
Dureri si lacrimi si suspini,ispite,zbuciume si chin
Acolo toate le-om uita,in Cer cu totii vom canta
Si bucurii vor fi nespus caci intre noi va fi ISUS
Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei case de îndărătnici, care au ochi să vadă şi nu văd, urechi de auzit şi n-aud; căci sunt o casă de răzvrătiţi. - Ezechiel 12:2
La ce bun să ai ochi, dacă nu îi foloseşti?
Dacă alegi să-ţi foloseşti ochii să vezi doar nelegiuire şi răutate, dacă îţi place mai bine să vezi profanul decât ce este sacru şi la urmă ajungi să strigi indignat
-"unde este Dumnezeu?",
-dă-mi voie să-ţi spun că intri în categoria orbilor care au ochi dar nu văd.
Singur îţi întinezi ochii şi apoi te mai miri că ochii tăi deja murdăriţi nu pot să-L vadă pe Dumnezeul Cel Sfânt şi Atotputernic
Dar nici nu ai cum!
Poţi să-L vezi doar"dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ" (Ieremia 15:19).
Dacă ochii tăi văd şi un film la care nu ar trebui să te uiţi şi apoi te duci şi citeşti din Scriptură, ce anume crezi că poţi să vezi?
Poate ai impresia că a te uita la Harry Potter este ceva inofensiv, dar exact cum nu e inofensiv să te uiţi la un film interzis minorilor pentru că ştii că lui Dumnezeu nu îi place, am veşti pentru tine:
-nici vrăjitoria nu-i place la fel cum nu-i place pornografia.
Simte-te la fel de liber să te uiţi la Harry Potter şi la Lord Of The Rings cum te-ai simţi dacă te-ai uita la pornografie.
-Dumnezeu le vede pe amândouă la fel.
Am stat de vorbă cu aşa zişi căutători de adevăr, care susţin că ei l-au căutat pe Dumnezeu, dar nu l-au găsit. Dacă îţi iroseşti viaţa privind la tot ce neagă existenţa lui Dumnezeu, cum anume îţi închipui că ai să poţi să-L vezi? Dacă ai urechi şi le întrebuinţezi să asculţi bârfe, erezii şi muzică ce neagă tot ce este sacru, de ce te mai plângi că nu-L auzi pe Dumnezeu?
Poate pentru că te simţi liber să te uiţi la ce vrei şi să asculţi ce vrei, crezi că eşti oarecum superior muritorilor de rând închişi la minte care sunt atât de legalişti încât nici măcar nu se uită la Lord Of The Rings, iar apoi, tot cu aceeaşi atitudine superioară, mai şi dispreţuieşti încredinţarea lor.
Dă-mi voie să te întreb:
-te-ai gândit mult până când ai ajuns la aceste concluzii?
Dacă da, atunci mă tem că avem păreri diferite în ce priveşte valabililitatea Cuvântului lui Dumnezeu.
Sfinţenia lui Dumnezeu este aceeaşi în veci şi cerinţa de a fi sfinţi cum El este Sfânt, încă stă în picioare.
Dacă vrei să-L vezi pe Dumnezeu trebuie să-ţi curăţeşti ochii, să ţi-i vindeci de toate lucrurile pe care ai ales să le priveşti.
Dacă vrei să-L auzi, trebuie să-ţi sfinţeşti urechile, să ţi le antrenezi să asculte lucrurile lui Dumnezeu, ca să poate să recunoască glasul Lui şi să nu mergi după un străin.
-vei rămânea după cele lecturate un îndărătnic?
-vei sfida îndemnul Domnului Dumnezeu de a te opri din mersul tău orb?
-vei auzi tu glasul Domnului ce te strigă duios :
-vino acasă fiu rătăcitor!
Inchinare, adorare,
Meriti tu o Domnul meu
Doar iubire si iertare
Este tot ce vrea sufletul meu
Ma inchin cu umilinta
Ingenunchez la crucea Ta
Coplesti de-a Ta iubire
Ma prostern in fata Ta
Inchinare, adorare,
Meriti tu o Domnul meu
Doar iubire si iertare
Este tot ce vrea sufletul meu
Multumire,proslavire
Meriti tu o Domnul meu
Vindecare, alinare
Este tot ce vrea sufletul meu
Ma inchin cu umilinta
Ingenunchez la crucea Ta
Coplesti de-a Ta iubire
Ma prostern in fata Ta
Multumire,proslavire
Meriti tu o Domnul meu
Vindecare, alinare
Este tot ce vrea sufletul meu
Inchinare, adorare,
Meriti tu o Domnul meu
Doar iubire si iertare
Este tot ce vrea sufletul meu
Când mă întreb ”cine sunt?”
-sunt puțin spiritual
dar, întotdeauna eu sunt creştin
și asta-i ceva special.
-nu sunt mai rău şi nici mai bun
doar puțin diferit!
-eu sunt simplu un credincios
şi dintr-o dată m-am întors
cu inima-mi către Cristos.
doar între eu şi mine însumi:
-sunt creştin şi asta-i ceva special
nu mai bun decât alții şi nici mai rău,
sunt pur şi simplu pus deoparte!
-Ca să putem fi uniţi azi împreună
un loc unde să fim în părtăşie
şi unde să mă închin, să cânt cu bucurie,
un loc unde să trăiesc smerit
să nu mă tem că nu-s iubit-
-pentru că eu sunt creştin dar,
asta-i ceva special.
nu mai bun decât alții şi nici mai rău
-simplu :-un credincios ce,
nimic nu va reuşi să mă zdrobească frate!
-sufletul meu este parte dintr-o lumină veşnică de sus să încerc să repar lumea - acesta e motto-ul meu
aşa m-am născut : - eu sunt un credincios lui Dumnezeu
simplu creştin - ca şi în alte religii
noi avem în Cristos, Adevărul, Viaţa, Lumina
toată lumea crede că are dreptate (...) dar, la final noi suntem copii Săi
înaintea scaunului Sfințeniei Sale!
-Mă tem de-al viciului păcat,
îmi iubesc fraţii cei sfinţi cu adevărat
și îmi iubesc poporul Sfânt,
În care am fost şi suntem altoiţi
-Bătaia inimii este ecoul dorului de Dumnezeu!
-Ce este o stea?
-Când vezi o stea înseamnă că Dumnezeu îţi face cu ochiul!
-Ce este un curcubeu?
-Un curcubeu este zâmbetul lui Dumnezeu!
-Ce vezi când te uiţi la cer?
-Îl văd pe Dumnezeu!
-Ce înseamnă să fii copil?
-Înseamnă să crezi în iubire, în frumuseţe, să ai credinţă.
- Înseamnă să fii atât de mic încât îngeraşii să ajungă să-ţi şoptească la ureche, înseamnă să fii plin de imaginaţie, să fii capabil să transformi lucruri şi fiinţe, să faci tot ce vrei din nimic, căci orice copil are un îngeraş bun ce -i călăuzeşte sufleţelul său.
biserica Domnului Isus Cristos trebuie să se întoarcă la primele începuturi apostolice,la dragostea dintâi ,altfel va fi vărsată din gura Domnului Isus - „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. cauza -5: -sodomia şi perversiunile sexuale sunt păcate ce robesc pe mulţi ,dar pe foarte mulţi credincioşi!
Un om prin propriul sau pacat se iroseste pe sine insusi, ceea ce inseamna ca a risipit ceea ce pe acest pamint ar trebui sa semene cit mai mult cu Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare tragedie a omului si cea mai mare durere a Lui Dumnezeu.
-Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.”
-Dar, Eu vă spun că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.
-Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
-Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapădă-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
-Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve?
-Nicidecum!
-Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea?
-Căci este zis:
- „Cei doi se vor face un singur trup”
- Fugiţi de curvie!
-Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său
-.Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu?
-Şi că voi nu sunteţi ai voştri? -masturbarea-un păcat practicat de 99,9% de credincioşi dar recunoscut şi lepădat doar de cei 0,1% -veţi întreba pe ce temei faci această afirmaţie? -vă sugerez un test simplu- -tu eşti acel mic procent 0,1% şi eşti un creştin devotat Domnului Isus de ce nu ai avertizat până în prezent pe cei apropiaţi de grozăvia şi urmările acestui scârbos păcat? -scuze nu vei avea nici acum ,nici înaintea Dreptului Judecător! pofta ochilor preacurvari afectează inima,apoi nesăbuinţa îndeamnă la autosatisfacere sexuală. narcisismul e iubirea de sine împinsă pîna la senzualitate şi autosatisfacere sexuală- -nu vă miraţi de ce în biserici este "melancolie" şi stare de apatie? -de ce oamenii sunt cu duh de muţenie în timpul orelor de rugăciune,de laudă şi închinare? , -aceştia sunt oameniii ce în timpul săptămânii au lucrat în firea lor : -,şi-au înăbuşit glasul conştiinţei ,au amorţit duhul cu senzualitatea lor proprie,mintea le e plină de imagini cu femei despoiate, nude ,cu filmele şi reclamele pline de senzaţii sexuale. -aceştia... "sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi; nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. -această robie demonică va continua să ţină legaţi pe credincioşi,atâta timp cât nu va fi mărturisit fiecare credincios starea deplorabilă, de plâns în care vieţuieşte. -Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.
-Tot aşa, oricine dintre voi, care nu seleapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu-.
-Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeului lui Israel, mărturiseşte şi spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic.
-Căci robul tău mărturiseşte că a păcătuit. Şi iată, vin astăzi, cel dintâi din toată casa ....
-sunt paşi ce trebuiesc făcuţi prin credinţa în Domnul Isus pentru a primi dezrobirea ,eliberarea ,vindecarea ,apoi o renaştere spirituală ce îţi va umple inima de pacea şi bucuria Mântuirii!
-Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?
-Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
-ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni,pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb, şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase: –
-păcatul homosexualităţii,alte perversiuni sexuale(..sexul oral,sado masochism,pornografia, gânduri murdare de curvie ,preacurvie si altele asemănătoare),tot ce e împotriva învăţăturii sănătoase va aduce judecata peste poporul Domnului-
-Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!
-prin îndurarea şi călăuzirea divină fac cunoscute poporului lui Dumnezeu aceste stări de păcat ce întristează mult inima milostivă a Bunului nostru Dumnezeu.
-orice bun şi drept credincios va lua aminte de cele mai sus menţionate va căuta să-şi curăţească duh suflet şi trup -
-Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos
-atîta timp cît mai e har ascultă glasul Domnului:
-"Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.
-De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării;
-dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.”
Cand tu aveai 1 an, ea te hranea si te imbaia.
I-ai multumit plangand toata noaptea.
Cand tu aveai 2 ani, ea te-a invatat sa mergi.
I-ai multumit fugind cand ea te chema.
Caind tu aveai 3 ani, ea iti pregatea toata mancarea cu dragoste.
I-ai multumit aruncand farfuria pe jos.
Cand tu aveai 4 ani, ti-a dat creioane colorate.
I-ai multumit colorand masa din sufragerie.
Cand tu aveai 5 ani, te-a imbracat pentru vacanta.
I-ai multumit sarind in prima balta.
Cand tu aveai 6 ani, te-a dus la scoala.
I-ai multumit strigand: “Nu merg”.
Cand tu aveai 7 ani, ti-a cumparat o minge.
I-ai multumit aruncand-o in fereastra vecinilor.
Cand tu aveai 8 ani, ti-a dat o inghetata.
I-ai multumit scapand-o in poala.
Cand tu aveai 9 ani, ti-a platit lectii de pian.
I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.
Cand tu aveai 10 ani, te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica, de la o zi de nastere la alta.
I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi.
Cand tu aveai 11 ani, te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema.
I-ai multumit cerandu-i sa stea in alt rand.
Cand tu aveai 12 ani, te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV.
I-ai multumit asteptand sa iasa din casa.
Cand tu aveai 13 ani, ti-a sugerat cum sa te tunzi.
I-ai multumit spunandu-i ca nu are gusturi.
Cand tu aveai 14 ani, ti-a platit o tabara de vara de o luna.
I-ai multumit uitand sa-i scrii macar o scrisoare.
Cand tu aveai 15 ani, venea de la lucru si-si dorea o imbratisare.
I-ai multumit stand in camera ta cu usa incuiata.
Cand tu aveai 16 ani, te-a invatat sa-i conduci masina.
I-ai multumit luandu-i-o de cate ori puteai.
Cand tu aveai 17 ani, ea astepta un telefon important.
I-ai multumit stand la telefon toata noaptea.
Cand tu aveai 18 ani, ea plangea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai multumit stand la petrecere pana in zori.
Cand tu aveai 19 ani, ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele.
I-ai multumit salutand-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.
Cand tu aveai 20 de ani, te-a intrebat daca te intilnesti cu vreo fata / vreun baiat.
I-ai multumit spunand-i: “Nu-i treaba ta!”
Cand tu aveai 21 de ani, ti-a sugerat anumite cariera pentru viitorul tau.
I-ai multumit spunand-i: “Nu vreau sa fiu ca tine!”
Cand tu aveai 22 de ani, te imbratisa la absolvirea facultatii.
I-ai multumit intreband-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.
Cand tu aveai 23 de ani, ti-a dat mobila pentru primul tau apartament.
I-ai multumit spunandu-le prietenilor ca era urata.
Cand tu aveai 24 de ani, ti-a cunoscut logodnica / logodnicul si te-a intrebat de planurile de viitor.
I-ai multumit spunandu-i printre dinti: “Maaaaami, te rog”!
Cand tu aveai 25 de ani , te-a ajutat sa-ti platesti nunta, si a plans, si ti-a spus cat de mult te iubea.
I-ai multumit mutandu-te in cealalta parte a tarii.
Cind tu aveai 30 de ani, te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil.
I-ai multumit spunand-i: “Lucrurile sunt diferite acum”
Cand tu aveai 40 de ani , te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude.
I-ai multumit spunandu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.
Cand tu aveai 50 de ani, ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea.
I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.
Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. Si tot ce nu ai facut vreodata, s-a intors lovind ca traznetul in INIMA ta.
Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata.
Daca ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si da-o mai departe.
Aminteste-ti mereu sa o iubesti pe mama ta.
Pentru ca nu ai decit o singura mama in toata viata ta.
............ va veni o zi in care persoana iubita va disparea pentru totdeauna din viata ta; o vei striga, iti va fi dor si vei da orice sa o vezi din nou. Noi, oamenii, suntem atat de grabiti si mereu in criza de timp, incat uitam sa apreciem ce avem, uitam sa spunem celor dragi ca ii iubim, uitam sa le demonstram asta; suntem obisnuiti cu binecuvantarile noastre si uitam sa le apeciem si sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ele, uitam ..
