miercuri, 29 ianuarie 2014
Fii temator de Dumnezeu!
Intr-o anumita conjunctura pe care nu o pot aminti aici, un credincios a exclamat:
”Unde e Pavel acum ca sa vada aceste lucruri?”
Imediat, in mintea mea s-a conturat un gand:
“De ce nu esti tu un Pavel?
Sa duci Vestea Buna a Evangheliei pana la marginile Pamantului.”
De ce nu esti plin de Duhul Sfant si de credinta la fel ca Barnaba, apostolul care l-a insotit pe Pavel in lucrare?
Fii o Lidie care sa-si puna casa la dispozitia sfintilor si sa fie ospitaliera.
De ce nu esti un Petru- pescar de oameni.
De ce nu esti plin de Duhul Sfant si de credinta la fel ca Barnaba, apostolul care l-a insotit pe Pavel in lucrare?
Fii o Lidie care sa-si puna casa la dispozitia sfintilor si sa fie ospitaliera.
De ce nu esti un Petru- pescar de oameni.
Umbra ta sa ii vindece pe cei bolnavi iar cuvantul lui Dumnezeu sa fie vestit cu indrazneala prin tine?
Fii un Ioan care sa isi puna capul pe pieptul lui Isus caci numai la pieptul Sau vei gasi odihna si alin.
Fii un Ioan care sa isi puna capul pe pieptul lui Isus caci numai la pieptul Sau vei gasi odihna si alin.
Daca stai asa de aproape de Domnul nu te vei putea indeparta de El, nu?
Fii o Marie, sora Martei si a lui Lazar;
Fii o Marie, sora Martei si a lui Lazar;
Domnul sa te laude ca ii asculti invataturile si ii iubesti poruncile.
Fii un Zacheu sa darui cu bucurie sau fii acel tanar Timotei care sa lucrezi sarguincios pentru lucrarea lui Dumnezeu;
Fii un Zacheu sa darui cu bucurie sau fii acel tanar Timotei care sa lucrezi sarguincios pentru lucrarea lui Dumnezeu;
puneti tineretea la picioarele Creatorului tau.
Cand cei din jurul tau umbla mai mult dupa lucrurile firesti decat dupa cele duhovnicesti datatoare de viata vesnica, tu umbla cu Dumnezeu.
Cand cei din jurul tau umbla mai mult dupa lucrurile firesti decat dupa cele duhovnicesti datatoare de viata vesnica, tu umbla cu Dumnezeu.
Fii un Enoh, un exemplu de credinta.
Fii un Noe, un om neprihanit in mijlocul unui neam pacatos.
Fii acel Avraam declarat neprihanit prin credinta , traind prin ea. Sa mijlocesti pentru Sodoma si Domnul sa te numeasca prietenul Sau.
Fii un exemplu de sotie supusa sotului ei la fel ca Sara.
Fii un Iosif; sa nu cedezi ispitei si sa nu ai gand de razbunare.
De ce nu esti un Aaron, “gura” lui Moise (omul lui Dumnezeu) prin care Dumnezeu sa vorbeasca si sa sustii mainile slabanogite si obosite.
Fii un Caleb, un Iosua, cu gandiri pozitive, care sa insisti inaintea poporului ca sa aiba credinta.
Fii un prieten adevarat asa cum i-a fost Ionatan lui David;
Fii un Noe, un om neprihanit in mijlocul unui neam pacatos.
Fii acel Avraam declarat neprihanit prin credinta , traind prin ea. Sa mijlocesti pentru Sodoma si Domnul sa te numeasca prietenul Sau.
Fii un exemplu de sotie supusa sotului ei la fel ca Sara.
Fii un Iosif; sa nu cedezi ispitei si sa nu ai gand de razbunare.
De ce nu esti un Aaron, “gura” lui Moise (omul lui Dumnezeu) prin care Dumnezeu sa vorbeasca si sa sustii mainile slabanogite si obosite.
Fii un Caleb, un Iosua, cu gandiri pozitive, care sa insisti inaintea poporului ca sa aiba credinta.
Fii un prieten adevarat asa cum i-a fost Ionatan lui David;
sa prietuiesti prietenia.
Fii un David care sa manifesti dependenta de Dumnezeu si sa te increzi in El si sa il lauzi pentru ca El, Singurul, merita toata adorarea.
Fii un erou al credintei.
Fii un Solomon sa ceri Domnului intelepciune.
De ce nu esti un Samuel, consacrat in slujba lui Dumnezeu caci El astfel de oameni doreste:
Fii un Solomon sa ceri Domnului intelepciune.
De ce nu esti un Samuel, consacrat in slujba lui Dumnezeu caci El astfel de oameni doreste:
dedicati trup si suflet.
Fii un Ilie, profetul, si roaga-te pentru ploaie peste pamantul secetos al inimii.
Manifesta preocupare pentru cei saraci si neajutorati la fel ca Neemia.
Cand cei din jur se complac in pacate, de ce nu esti tu un Sadrac sau Mesac ori Abed-Nego si sa refuzi sa te pangaresti cu lucruri necurate sau sa te inchini altor dumnezei, ci numai adevaratului Dumnezeu?
Cand fratele trece prin mari incercari, fii un Bildad sau un Tofar care sa-i mangai putin suferinta pentru a trece mai usor prin ea.
Fii un Ilie, profetul, si roaga-te pentru ploaie peste pamantul secetos al inimii.
Manifesta preocupare pentru cei saraci si neajutorati la fel ca Neemia.
Cand cei din jur se complac in pacate, de ce nu esti tu un Sadrac sau Mesac ori Abed-Nego si sa refuzi sa te pangaresti cu lucruri necurate sau sa te inchini altor dumnezei, ci numai adevaratului Dumnezeu?
Cand fratele trece prin mari incercari, fii un Bildad sau un Tofar care sa-i mangai putin suferinta pentru a trece mai usor prin ea.
Fii temator de Dumnezeu la fel ca Iov, fii un exemplu de perseverenta si de neprihanire.
luni, 27 ianuarie 2014
duminică, 26 ianuarie 2014
Ce pot face eu pentru Domnul?
Ocazional aud credincioşi întrebând :
Ce pot face eu pentru Domnul?
Faptul că o asemenea întrebare se poate naşte a fost întotdeauna pentru mine o nedumerire. Domnul Isus a dat instrucţiuni clare în Cuvântul Său despre domeniul activităţilor şi modul în care El doreşte să fie făcute.
Pare inutil să mai întrebi, acolo unde Cuvântul este clar.
Dar cu siguranţă că dacă întrebarea este pusă, ea arată cel puţin o dorinţa de a sluji, chiar în cazul în care cel care întreabă nu are încredere să facă ceva sau are o viziune insuficientă asupra proporţiilor imense ale oportunităţii care va rămâne până ce Domnul va reveni.
Se poate să cauţi o slujbă interesantă, care este pe gustul tău.
Trebuie să înveţi că Domnul îţi va da cea mai umila slujbă, în care poţi dovedi că eşti credincios în cele mai mici lucruri, înainte să-ţi încredinţeze nişte responsabilităţi mari.
Poate că doreşti un mecanism care să te ajute să începi sau poate vrei să ÎI slujeşti Domnului dar habar nu ai cum şi unde să începi.
Domnul este Cel către care trebuie să priveşti;
El îţi va satisface nevoile în fiecare zi - chiar dacă prietenii tăi gândesc altfel.
Nu aş vrea să fiu ca unul care dă slujbe - avem un Stăpân care este singurul ce deţine autoritatea de a da slujbe ce trebuiesc făcute pentru El şi pentru poporul Lui.
Nu aş vrea să fiu ca unul care dă slujbe - avem un Stăpân care este singurul ce deţine autoritatea de a da slujbe ce trebuiesc făcute pentru El şi pentru poporul Lui.
Dar totuşi mi se pare că Scriptura arată faptul că unii din marii slujitori ai lui Dumnezeu au avut de multe ori un învăţăcel, un lucrător lângă ei care a învăţat de la ei locul şi sarcina lor.
Moise şi Iosua, Ilie şi Elisei, Pavel cu Timotei şi Tit sau chiar Ioan, zis şi Marcu, sunt exemple care îmi vin în minte.
Îţi sugerez să mergi cu un frate în lucrarea Domnului şi să îi fi un ajutor în lucrarea lui.
Apoi, sunt lucrări unde este nevoie de mai mulţi lucrători, de exemplu distribuirea de tractate
- te implici regulat în aceasta?
Dumnezeu să binecuvânteze distribuirea de tractate.
Este o slujba urgentă de făcut la bătrânii de la spitalul sau azilul din apropiere
- vizitarea celor ce nu au vizitatori. Depozitul local de biblii şi literatură are de asemenea nevoie de ajutor:
cineva care să gătească, să facă curat, unii pentru a tipări, alţii pentru a vopsi sau pentru a construi.
Lucrurile practice pot ajuta şi facilita lucrarea mărturiilor scrise.
Apoi, mai este lucrarea Evangheliei
- ai o maşină pentru transportat lucrători în aer liber?
O foloseşti pentru a-ţi aduce vecinii să audă Cuvântul?
Nu exista loc pentru indolenţă.
Avem o sarcină pe care Domnul o vrea îndeplinită.
Domeniul lucrării este nesfârşit:
Domeniul lucrării este nesfârşit:
câteva paragrafe sunt insuficiente pentru a alcătui un eseu cuprinzător despre acest subiect, dar ceea ce este scris aici ar trebui să fie un stimulent pentru tine în a lua în considerare nevoia şi în a discerne partea ta de contribuţie, fiind un împreună lucrător cu Dumnezeu 1. Corinteni 3:9
Voi fi fericit să aud despre oricine este încă încercat în aceasta problemă.
vineri, 24 ianuarie 2014
Dumnezeu nu smerește pe nimeni!
Gândurile mult clocite, scot pui bine colorați care țipă tare să fie intens hrăniți!´
Fericiți aceia care recunosc că nu au nimic care să poată acoperi nevoia lor de Dumnezeu.
Ferciți aceia care recunosc că toate bogățiile lor și a întregei lumi sunt gunoaie comparat cu slava, sfințenia, neprihănirea, pacea, bucuria....pe care le dă Dumnezeu.
Explicație practică:
Oamenii care au o părere înaltă despre sine însuși (vezi vameșul din Templu (Ev. Luc.) și păcătosul care pleacă îndreptățit de Dumnezeu) oamenii aceștia care au o părere înaltă, bună, măreață despre ei înșiși sunt oameni bogați în duh.
Cei care au o părere umilă despre ei înșiși și sunt smeriți înaintea lui Dumnezeu, lipsindu-se de considerente proprii, înțelegând că adevărata lor valoare este în, prin și din Dumnezeu, recunoscând că sunt lipsiți de adevărată valoare dacă nu-l au pe Dumnezeu tronând peste duhul și inima lor; sunt ,,săraci în duh”! (Vezi: Apoc.3,17-18.)
Oamenii care se încred în ei înșiși fără să recunoască cu adevărat nevoia lor permanentă și totală de Dumnezeu sunt bogați cu duhul.
Cei care au o părere umilă despre ei înșiși și sunt smeriți înaintea lui Dumnezeu, lipsindu-se de considerente proprii, înțelegând că adevărata lor valoare este în, prin și din Dumnezeu, recunoscând că sunt lipsiți de adevărată valoare dacă nu-l au pe Dumnezeu tronând peste duhul și inima lor; sunt ,,săraci în duh”! (Vezi: Apoc.3,17-18.)
Oamenii care se încred în ei înșiși fără să recunoască cu adevărat nevoia lor permanentă și totală de Dumnezeu sunt bogați cu duhul.
Să nu fii mândru și bogat în duhul tău ci smerit și recunoscător lui Dumnezeu.
Supraaprecierea demască pe cel bogat în duh.
Aprecierea corectă a valorii sale, prin prisma dependenței totale de Dumnezeu și a recunoștinței față de Lucrarea, mila și Puterea lui Dumnezeu care se manifestă în viața lui, denotă sărăcia în duh.
Dumnezeu nu smerește pe nimeni!
Dumnezeu nu smerește pe nimeni!
Nu vă rugați nebunește:
,,Doamne smerește-ne Tu!”
- smerenia este ceea ce trebuie să te caracterizeze și ceea ce-ți aparține în totalitate.
Dumnezeu însă, umilește pe cei mândri sau care nu se smeresc înaintea Lui.
Smerește-te și nu vei fi nicicând umilit de Dumnezeu ci înălțat de El.
joi, 23 ianuarie 2014
cât am iubit?
Exista o diferenta intre scopul unei intrebari si scopul cu care punem intrebarea?
Desigur.Am sa va dau un exemplu concret: O mama isi intreaba fetita: "Ti-ai terminat temele?" Sa presupunem, ca mama stie deja raspunsul la aceasta intrebare, stie ca fetita ei nu si-a terminat temele pentru urmatoarea zi de scoala.Stiu din proprie experienta ca parintii obisnuiesc sa puna asemenea intrebari la care stiu deja raspunsul. Intrebarea este de ce? Poate ca vor ca prin acest mijloc sa spuna indirect fetitei lor ca ceva nu e in regula daca temele nu sunt inca facute si sa trezeasca un sentiment de mustrare dar in acelasi timp provocator care sa o faca sa-si duca temele la bun sfarsit. Scopul intrebarii in sine este acela de a afla o informatie:daca fetita si-a terminat temele sau nu. Scopul cu care mama pune intrebarea este ca fetita ei sa realizeze ca temele trebuiau facute.
Asadar, desi aparent nu luam seama la asemenea detalii, desi in subconstient ne folosim de ele, diferentele sunt semnificative.
Dar de ce ma leg de lucruri marunte? Pentru ca eu cred ca astfel de lucruri de aparenta lipsa de valoare constituie o sursa extrordinara de material numai bun pentru a ne deschide ochii si a privi lucrurile dintr-o alta perspectiva.
Isus ne spune sa fim credinciosi in lucrurile mici si apoi vom primi in administratie si lucruri de mai mare valoare...
La multe intrebari fundamentale pe care si le pune omul raspunsurile sunt simple si pot fi invatate din prisma lucrurilor mici. Dar noi intotdeuna ne complicam si cautam raspunsuri cat mai filozofice care sa ne satisfaca. In primul rand, un raspuns nu trebuie sa satisfaca prin complexitatea lui lingvistica, stiintifica sau filozofica...ci prin simplitate, acuratete si veridicitate.
Intrebarea la care vreau sa raspund este "De ce omul este atat de iubit de Dumnezeu?".
Raspunsul este tot mai greu de dat pe masura ce omul se denatureaza si se indeparteaza de Dumnezeu. Dar oricat ar fi omul de departe de Dumnezeu si oricat de mult rau ar fi pricinuit semenului sau Creatorului sau...Dumnezeu inca mai iubeste. De ce? Ce l-ar determina sa faca asa ceva? Sa iubesca chiar si un om care s-a dezis de El si care se declara ateu?
Aici isi intra in rol mica discutie ce am avut-o la inceput despre scopul unei intrebari.
Asa cum exista o diferenta intre scopul unei intrebari si scopul cu care punem intrebarea asa exista si o diferenta intre dragostea , de care suntem toti capabili ca oameni (sper) si dragostea lui Dumnezeu. Noi suntem capabili de o dragoste care poate suferi modificari in timp in functie de contextul fizic si spiritual in care suntem antrenati, dragoste care poate chiar sa dispara in raport cu diferite persoane care trec prin viata noastra. In schimb, Dumnezeu "sufera" de o dragoste acuta de care nu se poate desface.
Scopul cu care Dumnezeu iubeste este acela de a ne vedea mantuiti si impreuna cu El in slava ce ne asteapta. Revenind la cuvantul propriu "scop" este interesant de a face apel la radacina sa greaca si anume "skopos" care inseamna tinta/sfarsitul unei curse. Noi suntem cu totii angrenati intr-o cursa a vietii a carui final ne poarta spre o vesnicie.
Dumnezeu, prin dragostea Sa, priveste deasupra timpului la acel final de cursa pe care fiecare il atingem in timpul nostru si independent de ceilalti.Cineva spunea ca Dumnezeu ne va pune o singura intrebare odata ajunsi inaintea Sa. Nu cata milostenie am facut, nu cat de mult ne-am oferit pentru altii si nici la cate programe de biserica am fost pe luna ci cât am iubit. Se pare ca inaintea lui totul se masoara in dragoste.
Un argument in plus la scopul dragostei lui Dumnezeu este pasajul care spune ca Dumnezeu voieste ca nimeni sa nu piara ci toti sa vina la cunostiinta mantuirii Sale. El priveste la sfarsitul cursei si scopul sau porneste de la radacina, nealterat.
Dumnezeu ne va iubi atata timp cat traim pentru ca cat traim mai avem o sansa sa ajungem la aceasta cunostiinta a harului Sau pe care nu-l da prin credinta.
Talharul de pe cruce mantuit in ultima clipa a vietii sale e un bun exemplu pentru ilustrarea acestei iubiri a lui Dumnezeu.
Dar ce spun Ca Dumnezeu are o alta dragoste fata de cea pe care o avem noi? Nu cred asta. Eu cred ca este vorba de aceeasi dragoste dar alte grade de manifestare a ei. Nu suntem inca capabili sa iubim ca El... Noi ne exprimam altcumva dragostea. Dar aceeasi dragoste.
Ma bucur ca Dumnezeu ma iubeste indiferent de ceea ce am facut stiind ca nu trebuie sa ajung eu la o stare de "mai bun" ca sa ma primeasca ci atat de slab incat sa accept dragostea lui care priveste tinta la sfarsitul alergarii mele.
De ce ne iubeste Dumnezeu asa de mult? Pentru ca suntem de drept ai lui dar ne vrea si de facto, adica fizic in prezenta Sa, un "fizic" nu asa cum il stim noi ci asa cum a pregatit Dumnezeu...
Dar ceea ce e mai important decat aceasta intrebare este chiar cauza care declanseaza aceasta intrebare aparent retorica : Ca Dumnezeu ma iubeste. Si aceasta e cel mai important!
Desigur.Am sa va dau un exemplu concret: O mama isi intreaba fetita: "Ti-ai terminat temele?" Sa presupunem, ca mama stie deja raspunsul la aceasta intrebare, stie ca fetita ei nu si-a terminat temele pentru urmatoarea zi de scoala.Stiu din proprie experienta ca parintii obisnuiesc sa puna asemenea intrebari la care stiu deja raspunsul. Intrebarea este de ce? Poate ca vor ca prin acest mijloc sa spuna indirect fetitei lor ca ceva nu e in regula daca temele nu sunt inca facute si sa trezeasca un sentiment de mustrare dar in acelasi timp provocator care sa o faca sa-si duca temele la bun sfarsit. Scopul intrebarii in sine este acela de a afla o informatie:daca fetita si-a terminat temele sau nu. Scopul cu care mama pune intrebarea este ca fetita ei sa realizeze ca temele trebuiau facute.
Asadar, desi aparent nu luam seama la asemenea detalii, desi in subconstient ne folosim de ele, diferentele sunt semnificative.
Dar de ce ma leg de lucruri marunte? Pentru ca eu cred ca astfel de lucruri de aparenta lipsa de valoare constituie o sursa extrordinara de material numai bun pentru a ne deschide ochii si a privi lucrurile dintr-o alta perspectiva.
Isus ne spune sa fim credinciosi in lucrurile mici si apoi vom primi in administratie si lucruri de mai mare valoare...
La multe intrebari fundamentale pe care si le pune omul raspunsurile sunt simple si pot fi invatate din prisma lucrurilor mici. Dar noi intotdeuna ne complicam si cautam raspunsuri cat mai filozofice care sa ne satisfaca. In primul rand, un raspuns nu trebuie sa satisfaca prin complexitatea lui lingvistica, stiintifica sau filozofica...ci prin simplitate, acuratete si veridicitate.
Intrebarea la care vreau sa raspund este "De ce omul este atat de iubit de Dumnezeu?".
Raspunsul este tot mai greu de dat pe masura ce omul se denatureaza si se indeparteaza de Dumnezeu. Dar oricat ar fi omul de departe de Dumnezeu si oricat de mult rau ar fi pricinuit semenului sau Creatorului sau...Dumnezeu inca mai iubeste. De ce? Ce l-ar determina sa faca asa ceva? Sa iubesca chiar si un om care s-a dezis de El si care se declara ateu?
Aici isi intra in rol mica discutie ce am avut-o la inceput despre scopul unei intrebari.
Asa cum exista o diferenta intre scopul unei intrebari si scopul cu care punem intrebarea asa exista si o diferenta intre dragostea , de care suntem toti capabili ca oameni (sper) si dragostea lui Dumnezeu. Noi suntem capabili de o dragoste care poate suferi modificari in timp in functie de contextul fizic si spiritual in care suntem antrenati, dragoste care poate chiar sa dispara in raport cu diferite persoane care trec prin viata noastra. In schimb, Dumnezeu "sufera" de o dragoste acuta de care nu se poate desface.
Scopul cu care Dumnezeu iubeste este acela de a ne vedea mantuiti si impreuna cu El in slava ce ne asteapta. Revenind la cuvantul propriu "scop" este interesant de a face apel la radacina sa greaca si anume "skopos" care inseamna tinta/sfarsitul unei curse. Noi suntem cu totii angrenati intr-o cursa a vietii a carui final ne poarta spre o vesnicie.
Dumnezeu, prin dragostea Sa, priveste deasupra timpului la acel final de cursa pe care fiecare il atingem in timpul nostru si independent de ceilalti.Cineva spunea ca Dumnezeu ne va pune o singura intrebare odata ajunsi inaintea Sa. Nu cata milostenie am facut, nu cat de mult ne-am oferit pentru altii si nici la cate programe de biserica am fost pe luna ci cât am iubit. Se pare ca inaintea lui totul se masoara in dragoste.
Un argument in plus la scopul dragostei lui Dumnezeu este pasajul care spune ca Dumnezeu voieste ca nimeni sa nu piara ci toti sa vina la cunostiinta mantuirii Sale. El priveste la sfarsitul cursei si scopul sau porneste de la radacina, nealterat.
Dumnezeu ne va iubi atata timp cat traim pentru ca cat traim mai avem o sansa sa ajungem la aceasta cunostiinta a harului Sau pe care nu-l da prin credinta.
Talharul de pe cruce mantuit in ultima clipa a vietii sale e un bun exemplu pentru ilustrarea acestei iubiri a lui Dumnezeu.
Dar ce spun Ca Dumnezeu are o alta dragoste fata de cea pe care o avem noi? Nu cred asta. Eu cred ca este vorba de aceeasi dragoste dar alte grade de manifestare a ei. Nu suntem inca capabili sa iubim ca El... Noi ne exprimam altcumva dragostea. Dar aceeasi dragoste.
Ma bucur ca Dumnezeu ma iubeste indiferent de ceea ce am facut stiind ca nu trebuie sa ajung eu la o stare de "mai bun" ca sa ma primeasca ci atat de slab incat sa accept dragostea lui care priveste tinta la sfarsitul alergarii mele.
De ce ne iubeste Dumnezeu asa de mult? Pentru ca suntem de drept ai lui dar ne vrea si de facto, adica fizic in prezenta Sa, un "fizic" nu asa cum il stim noi ci asa cum a pregatit Dumnezeu...
Dar ceea ce e mai important decat aceasta intrebare este chiar cauza care declanseaza aceasta intrebare aparent retorica : Ca Dumnezeu ma iubeste. Si aceasta e cel mai important!
miercuri, 22 ianuarie 2014
Ce bine ma simt cand in clipa cea grea
Ce bine ma simt cand in clipa cea grea
aud glasul Tau cum ma cheama.
O, pune-mi in inima linistea Ta
si scapa-ma, Doamne, de teama
Apuca-mi Tu bratul, puternic, si ia-l,
cand marea ma-nvolbura-n spume.
Ramai langa mine la oricare val,
si scapa-ma, Doamne, de lume
Ajuta-mi privirea spre Tine sa tin,
predat inchinarii depline,
asterne-o marama pe tot ce-i strain
si scapa-ma, Doamne, de mine.
Ce bine ma simt cand la ceasul cel greu
simt liniste-n piept cum revine.
O, scapa-ma, Doamne, de tot cei al meu
si umple-ma-n totul de Tine.
Atatia dusmani ma inconjoara…teama, grijile, lumea si vorbele ei, eu insami,…
De cate ori mi-am dorit sa scap de ei, sa fug si sa ma ascund; stiu, nu se poate, dar e prea greu sa-i birui pentru ca nu vor sa se lase infranti deloc.
Si totusi exista o cale de scapare: sunt bratele Aceluia care de atatea ori mi-a strigat :
”Nu te teme, caci Eu sunt cu tine;
nu te uita cu ingrijorare,
caci Eu sunt Dumnezeul tau;
Eu te intaresc,
tot Eu iti vin in ajutor,
Eu te sprijinesc
cu dreapta Mea biruitoare.”
Isaia 41.10
Numai acolo ma pot odihni in liniste,
Numai acolo ma pot odihni in liniste,
departe de orice gand care vrea sa mi-o fure…
marți, 21 ianuarie 2014
Deasupra tuturora,
Chiar dacă s-ar desface din temelii pământul
Chiar dacă s-ar deschide a cerului fereşti
Chiar dacă şi-ar deschide şi mările adâncul
Deasupra tuturora, Tu, singur, Doamne, eşti...
Chiar stelele sau luna cum fructele ce-s coapte
Ar tot cădea cum cade o lacrimă din rai
Şi ziua de s-ar stinge şi s-ar preface-n noapte
Deasupra tuturora Tu singur, Doamne, stai.
Năluci de nefiinţă chiar dacă-ar fi să vină
Nimicul să-şi întindă ca-n ziua cea dintâi
Tu, singur, Doamne sfinte, ai să rămâi Lumină,
Deasupra tuturora, Tu, Doamne-ai să rămâi...
Chiar dacă s-ar deschide a cerului fereşti
Chiar dacă şi-ar deschide şi mările adâncul
Deasupra tuturora, Tu, singur, Doamne, eşti...
Chiar stelele sau luna cum fructele ce-s coapte
Ar tot cădea cum cade o lacrimă din rai
Şi ziua de s-ar stinge şi s-ar preface-n noapte
Deasupra tuturora Tu singur, Doamne, stai.
Năluci de nefiinţă chiar dacă-ar fi să vină
Nimicul să-şi întindă ca-n ziua cea dintâi
Tu, singur, Doamne sfinte, ai să rămâi Lumină,
Deasupra tuturora, Tu, Doamne-ai să rămâi...
luni, 20 ianuarie 2014
adevaruri pentru toti,
1. Omul trebuie sa aiba si prieteni si dusmani.
2. Prietenii il invata ce trebuie sa faca, iar dusmanii il obliga sa faca ce trebuie.
3. Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta.
4. Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea.
5. Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.
6. Timiditatea - un defect al oamenilor mari, tupeul - defectul oamenilor mici.
7. Nu trebuie sa fii trist ca n-ai fost remarcat. Fii trist ca n-ai facut nimic remarcabil.
8. Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate.
9. Toata lumea se plange ca nu are memorie,dar nimeni nu se vaita ca nu are logica.
10. Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar.
11. Daca ceea ce ai de facut pare simplu, inseamna ca nu ai aflat inca totul.
12. O personalitate este aceea care se daruieste, nu se justifica.
13. Numai dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare.
14. Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna.
Nu uitati ca Iuda avea amici ireprosabili.
15. Focul intareste intotdeauna ceea ce nu poate distruge.
16. Experienta este cel mai dur profesor, pentru ca intai iti da testul si apoi iti spune care era lectia.
17. Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont.
18. Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri.
19. Inainte sa va suparati pe cel care va pune la treaba, amintiti-va ca fara presiune nu se formeaza diamantele.
20. Adevarul este pretutindeni, dar nu-l recunoaste decat ce-l care-l cauta.
21. Nu te teme niciodata de umbre.
Ele arata doar ca exista lumina in apropiere.
22. Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti.
23. Bine ne pot face numai unii oameni; rau ne pot face toti.
24. Tinerii nu stiu, iar batranii nu mai stiu.
25. Deoarece lunea aceasta pica intr-o marti din ziua de miercuri, intalnirea noastra saptamanala de joi va avea loc vineri, sambata aceasta, pentru ca duminica e zi libera.
26. Cea mai inversunata lupta este cu tine insuti.
Te afli in ambele tabere.
27. Nimic nu costa mai mult decat nestiinta.
28. Munca in echipa presupune in primul rand sa-ti pierzi jumatate din timp explicandu-le celorlalti de ce nu au dreptate.
29. Nu-ti fie teama ca inaintezi prea incet.
Teme-te daca te opresti.
30. Oamenii sunt ca vinurile.
Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet.
31. In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun.
Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma.
32. Multi indivizi din societatea moderna sunt ca barcagii: trag la vasle dar stau cu spatele la viitor.
33. Daca vrei sa stii cine este un om, da-i o functie de conducere.
34. E loc sub soare pentru toata lumea.
Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra.
35. Sa fii liber nu inseamna sa faci tot ce vrei, ci sa stii ca poti sa vrei.
36. Lenea este mama tuturor viciilor, dar - fiind o mama - trebuie respectata.
37. Daca vrei sa faci pe cineva bogat, nu-i spori puterea ci ia-i din dorinte.
38. Nu munci atat de mult, ca nu mai ramane timp ca sa castigi bani.
39. Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene.
40. Cand toata lumea iti da dreptate, ori esti al naibii de destept, ori esti patron.
41. Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei.
42. Inteleptul nu spune ce stie, iar prostul nu stie ce spune.
43. Rasul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum.
44. Curiozitatea ii impinge pe unii sa descopere America si pe altii sa asculte la usa.
45. Moartea nu vine odata cu varsta, ci odata cu uitarea.
46. Cand vezi ca ai aceeasi parere cu majoritatea e bine sa mai reflectezi o data.
47. Daca ai impresia ca educatia e scumpa, atunci incearca sa vezi cum e ignoranta.
48. Lenesul are totdeauna chef sa faca ceva, dar incepand de maine.
49. Gluma e o trasura buna pentru adevar.
50. Nimeni nu e de neinlocuit dar - uneori - este nevoie de mai multe persoane pentru a inlocui una singura.
51. Violenta este ultimul refugiu al incompetentei.
52. Memoria schimba culoarea amintirilor.
53. Dorinta nemasurata de putere i-a facut si pe ingeri sa se prabuseasca.
Oamenii nu au cum sa scape.
54. Cel mai greu lucru de pastrat e echilibrul.
55. Critica este un lucru pe care poti sa-l eviti nespunand nimic, nefacand nimic si nefiind nimic.
56. Cine vrea sa spuna ceva interesant, trebuie sa minta putin.
57. A gandi liber e mare lucru. A gandi corect e si mai mare lucru.
58. Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti pe gratis.
59. Nu e greu sa fii darnic astazi.Greu e sa nu regreti maine.
60. Romania este o tara pe care cu cat o cunosti mai bine, cu atat o intelegi mai putin.
61. Inteligentii se impart in doua: buni si rai.
Prostii se impart in una: rai.
62. Oboseala si lenea au aceleasi simptome.
63. Cand ai 10 pasi de facut, 9 pasi sunt jumatatea drumului.
64. Anumite lucruri sunt imposibil de cunoscut. Dar este imposibil de aflat care sunt acestea.
65. Exista batalii pe care e bine sa le ocolesti; nu din teama ca le-ai putea pierde, ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu-le.
66. Problemele care exista acum in lume nu pot fi rezolvate de mintile care le-au creat.
67. O conducere in trei nu functioneaza decat atunci cand unul din membri este bolnav si altul e in concediu.
68. Nimeni nu e destul de inteligent ca sa poata convinge pe un prost ca e prost.
69. Orice lingusitor traieste pe cheltuiala cui il asculta.
70. A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune.
71. Cand muncesti, joaca-te.
Munca, daca este o datorie, te ucide.
72. Niciodata nu se minte atat de mult ca inaintea unor alegeri, in timpul unui razboi sau dupa o vanatoare.
73. Un prost care nu spune nici un cuvant nu se deosebeste de un savant care tace.
74. A fi inteligent presupune a folosi si inteligenta altora.
75. In politica, prostia nu e un handicap.
76. Cand statul nu plateste profesorii, copii sunt cei care vor plati.
77. Cu cat regula e mai stricta, cu atat capul care a conceput-o e mai prost.
78. Cand apare un om destept pe lume, poti sa-l recunosti dupa faptul ca toti prostii il urasc.
79. Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu stie sa citeasca, ci cel care nu stie sa inteleaga.
80. Singurul lucru mai rau decat sa fii vorbit pe la spate este acela sa fii ignorat total.
81. Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteaptă.
82. E bine sa ai putere, dar e si mai bine sa n-ai nevoie de putere.
83. Prea multe informatii iti creaza impresia de vid.
84. Daca ar trebui sa ne gandim la tot norocul pe care l-am avut fara sa-l meritam, n-am indrazni sa ne plangem de nenoroc.
85. Nici o razbunare nu e mai mare decat uitarea.
2. Prietenii il invata ce trebuie sa faca, iar dusmanii il obliga sa faca ce trebuie.
3. Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta.
4. Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea.
5. Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.
6. Timiditatea - un defect al oamenilor mari, tupeul - defectul oamenilor mici.
7. Nu trebuie sa fii trist ca n-ai fost remarcat. Fii trist ca n-ai facut nimic remarcabil.
8. Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate.
9. Toata lumea se plange ca nu are memorie,dar nimeni nu se vaita ca nu are logica.
10. Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar.
11. Daca ceea ce ai de facut pare simplu, inseamna ca nu ai aflat inca totul.
12. O personalitate este aceea care se daruieste, nu se justifica.
13. Numai dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare.
14. Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna.
Nu uitati ca Iuda avea amici ireprosabili.
15. Focul intareste intotdeauna ceea ce nu poate distruge.
16. Experienta este cel mai dur profesor, pentru ca intai iti da testul si apoi iti spune care era lectia.
17. Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont.
18. Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri.
19. Inainte sa va suparati pe cel care va pune la treaba, amintiti-va ca fara presiune nu se formeaza diamantele.
20. Adevarul este pretutindeni, dar nu-l recunoaste decat ce-l care-l cauta.
21. Nu te teme niciodata de umbre.
Ele arata doar ca exista lumina in apropiere.
22. Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti.
23. Bine ne pot face numai unii oameni; rau ne pot face toti.
24. Tinerii nu stiu, iar batranii nu mai stiu.
25. Deoarece lunea aceasta pica intr-o marti din ziua de miercuri, intalnirea noastra saptamanala de joi va avea loc vineri, sambata aceasta, pentru ca duminica e zi libera.
26. Cea mai inversunata lupta este cu tine insuti.
Te afli in ambele tabere.
27. Nimic nu costa mai mult decat nestiinta.
28. Munca in echipa presupune in primul rand sa-ti pierzi jumatate din timp explicandu-le celorlalti de ce nu au dreptate.
29. Nu-ti fie teama ca inaintezi prea incet.
Teme-te daca te opresti.
30. Oamenii sunt ca vinurile.
Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet.
31. In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun.
Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma.
32. Multi indivizi din societatea moderna sunt ca barcagii: trag la vasle dar stau cu spatele la viitor.
33. Daca vrei sa stii cine este un om, da-i o functie de conducere.
34. E loc sub soare pentru toata lumea.
Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra.
35. Sa fii liber nu inseamna sa faci tot ce vrei, ci sa stii ca poti sa vrei.
36. Lenea este mama tuturor viciilor, dar - fiind o mama - trebuie respectata.
37. Daca vrei sa faci pe cineva bogat, nu-i spori puterea ci ia-i din dorinte.
38. Nu munci atat de mult, ca nu mai ramane timp ca sa castigi bani.
39. Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene.
40. Cand toata lumea iti da dreptate, ori esti al naibii de destept, ori esti patron.
41. Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei.
42. Inteleptul nu spune ce stie, iar prostul nu stie ce spune.
43. Rasul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum.
44. Curiozitatea ii impinge pe unii sa descopere America si pe altii sa asculte la usa.
45. Moartea nu vine odata cu varsta, ci odata cu uitarea.
46. Cand vezi ca ai aceeasi parere cu majoritatea e bine sa mai reflectezi o data.
47. Daca ai impresia ca educatia e scumpa, atunci incearca sa vezi cum e ignoranta.
48. Lenesul are totdeauna chef sa faca ceva, dar incepand de maine.
49. Gluma e o trasura buna pentru adevar.
50. Nimeni nu e de neinlocuit dar - uneori - este nevoie de mai multe persoane pentru a inlocui una singura.
51. Violenta este ultimul refugiu al incompetentei.
52. Memoria schimba culoarea amintirilor.
53. Dorinta nemasurata de putere i-a facut si pe ingeri sa se prabuseasca.
Oamenii nu au cum sa scape.
54. Cel mai greu lucru de pastrat e echilibrul.
55. Critica este un lucru pe care poti sa-l eviti nespunand nimic, nefacand nimic si nefiind nimic.
56. Cine vrea sa spuna ceva interesant, trebuie sa minta putin.
57. A gandi liber e mare lucru. A gandi corect e si mai mare lucru.
58. Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti pe gratis.
59. Nu e greu sa fii darnic astazi.Greu e sa nu regreti maine.
60. Romania este o tara pe care cu cat o cunosti mai bine, cu atat o intelegi mai putin.
61. Inteligentii se impart in doua: buni si rai.
Prostii se impart in una: rai.
62. Oboseala si lenea au aceleasi simptome.
63. Cand ai 10 pasi de facut, 9 pasi sunt jumatatea drumului.
64. Anumite lucruri sunt imposibil de cunoscut. Dar este imposibil de aflat care sunt acestea.
65. Exista batalii pe care e bine sa le ocolesti; nu din teama ca le-ai putea pierde, ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu-le.
66. Problemele care exista acum in lume nu pot fi rezolvate de mintile care le-au creat.
67. O conducere in trei nu functioneaza decat atunci cand unul din membri este bolnav si altul e in concediu.
68. Nimeni nu e destul de inteligent ca sa poata convinge pe un prost ca e prost.
69. Orice lingusitor traieste pe cheltuiala cui il asculta.
70. A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune.
71. Cand muncesti, joaca-te.
Munca, daca este o datorie, te ucide.
72. Niciodata nu se minte atat de mult ca inaintea unor alegeri, in timpul unui razboi sau dupa o vanatoare.
73. Un prost care nu spune nici un cuvant nu se deosebeste de un savant care tace.
74. A fi inteligent presupune a folosi si inteligenta altora.
75. In politica, prostia nu e un handicap.
76. Cand statul nu plateste profesorii, copii sunt cei care vor plati.
77. Cu cat regula e mai stricta, cu atat capul care a conceput-o e mai prost.
78. Cand apare un om destept pe lume, poti sa-l recunosti dupa faptul ca toti prostii il urasc.
79. Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu stie sa citeasca, ci cel care nu stie sa inteleaga.
80. Singurul lucru mai rau decat sa fii vorbit pe la spate este acela sa fii ignorat total.
81. Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteaptă.
82. E bine sa ai putere, dar e si mai bine sa n-ai nevoie de putere.
83. Prea multe informatii iti creaza impresia de vid.
84. Daca ar trebui sa ne gandim la tot norocul pe care l-am avut fara sa-l meritam, n-am indrazni sa ne plangem de nenoroc.
85. Nici o razbunare nu e mai mare decat uitarea.
duminică, 19 ianuarie 2014
Cum cauţi tu faţa Domnului?
Doamne,
mi-aş dori să Te văd şezând pe scaunul de domnie.
Isaia Te-a văzut pe un scaun de domnie foarte înalt.
M-aş bucura să văd poalele mantiei Tale umplând Templul (şi templul vieţii mele) cu prezenţa Ta.
Aş vrea să strig şi eu cu serafimii:
sfânt, sfânt, sfânt eşti, Doamne al oştirilor!
Cred că inima mea s-ar zgudui în prezenţa Ta.
Aş spune şi eu ca şi Isaia:
vai de mine!
Sunt pierdută, sunt o femeie cu buze necurate.
Am nevoie de atingerea Ta ca să fiu curăţită.
Tu ai un cărbune şi pentru buzele mele.
Tu poţi să îndepărtezi nelegiuirile mele de la mine.
Tu poţi să ispăşeşti păcatul meu.
Doamne, vreau să-Ţi aud glasul.
Doamne, vreau să-Ţi aud glasul.
Te rog să-mi vorbeşti.
Unde mă trimiţi?
Unde mă trimiţi?
Care este mesajul pe care vrei să-l duc mai departe?
Ajută-mă să-Ţi spun: iată-mă, trimite-mă!
Nu mă lăsa să am o inimă împietrită, o ureche surdă, un ochi rău sau orb.
Ajută-mă să-Ţi spun: iată-mă, trimite-mă!
Nu mă lăsa să am o inimă împietrită, o ureche surdă, un ochi rău sau orb.
Nu mă lăsa să fiu tare de urechi, să îmi astup ochii, să nu înţeleg cu inima şi să fiu nepricepută.
Ajută-mă să vestesc mesajul Tău chiar dacă este în pustiu sau lipsă, oameni mulţi sau puţini, căci Tu ai oameni pe care vrei să-i salvezi.
Deschide-mi ochii ca să Te văd, Doamne,
Şi fă-mi urechea să Te asculte.
Inima îmi zice din partea Ta:
Ajută-mă să vestesc mesajul Tău chiar dacă este în pustiu sau lipsă, oameni mulţi sau puţini, căci Tu ai oameni pe care vrei să-i salvezi.
Deschide-mi ochii ca să Te văd, Doamne,
Şi fă-mi urechea să Te asculte.
Inima îmi zice din partea Ta:
,,Caută faţa Mea!”
şi faţa Ta, Doamne, o caut!
Îţi spune Domnul să cauţi faţa Lui?
Cum cauţi tu faţa Domnului?
Ţi-ai dori să-L vezi pe Domnul?
Îţi spune Domnul să cauţi faţa Lui?
Cum cauţi tu faţa Domnului?
Ţi-ai dori să-L vezi pe Domnul?
Tânjeşte inima ta după prezenţa Lui?
Doamne, dă-mi o inimă care caută prezenţa şi sfinţenia Ta!
Doamne, dă-mi o inimă care caută prezenţa şi sfinţenia Ta!
sâmbătă, 18 ianuarie 2014
am pus nişte străjeri ...
Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte străjeri care nu vor tăcea nici odată,
nici zi, nici noapte! Voi, care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi
de loc!” Isaia 62:6
În Matei 24:31 citim:
nici zi, nici noapte! Voi, care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi
de loc!” Isaia 62:6
În Matei 24:31 citim:
„El va trimite pe îngerii Săi cu (trîmbiţa răsunătoare) şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi de la o margine a cerurilor (religioase) pînă la cealaltă.”
În alt loc Apoc.8:2 citim:
„Şi am văzut pe cei şapte îngeri ( predicatorii Bisericii lui Dumnezeu), care stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s-au dat şapte trîmbiţe.”
Dumnezeu dă darul de a predica (citeşte Efes. 4:8.) Sunarea trîmbiţei înseamnă:
„Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trîmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!”
Isaia 58:1
Apoi citim în
Apoi citim în
Efes.5:11,13:
„şi nu luaţi de loc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osîndiţi-le (tăcere înseamnă, a fi de acord)!
Dar toate aceste lucruri, cînd sînt osîndite de lumină, sînt date la iveală;
pentrucă ceiace scoate totul la iveală, este lumina.”
Este prea multă tăcere în adunările lui Dumnezeu, faptul acesta ne îngrijorează pentru că produce o cădere generală de la cuvîntul lui.
Este prea multă tăcere în adunările lui Dumnezeu, faptul acesta ne îngrijorează pentru că produce o cădere generală de la cuvîntul lui.
Dumnezeu cheamă astăzi predicatori care au darul de a predica (a suna trîmbiţa) cu seriozitate
„şi să nu se ferească să vestească tot planul lui Dumnezeu.”
Va fi necesar să avem mult curaj ca să descoperim șireteniile păcatului, dar chiar acest lucru va produce „sunarea trîmbiţei.
Va fi necesar să avem mult curaj ca să descoperim șireteniile păcatului, dar chiar acest lucru va produce „sunarea trîmbiţei.
” Predicatorii care nu sună tîmbiţa, (a veghea şi a da sunetul de alarmă) nu sînt predicatori.
Sînt anumite lucruri „în timpul luminii de seară” (timpul de pe urmă), cari trebuie descoperite, şi descoperirea acestor lucruri este exact ceea ce Dumnezeu cere, ca El să poată turna binecuvîntările Lui peste noi.
De acea am vrea să accentuăm încă o dată, căci tăcerea nu este întotdeauna înţelepciune ci de multe ori înseamnă consimţire.
vineri, 17 ianuarie 2014
Credinţa sau neascultare...
“Ferice de (binecuvântat să fie) omul care nu se duce la sfatul celor răi şi nu stă pe calea păcătoşilor şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori” (Psalmul 1:1 ).
Cine s-ar potrivi perfect cu descrierea aceasta?
Şi cine se potriveşte cu aceste standarde elevate?
Acest verset, cu toata probabilitatea, descrie calităţile morale ale Domnului nostru Isus Hristos, dovedite în timpul mersului Său pe acest pământ.
Ne-am putea gândi la Avraam, tatăl evreilor, sau la Moise, marele legiuitor;
ne-am putea gândi la David, regele prin excelenţa după inima lui Dumnezeu, la Iosif sau la apostolul Pavel, sau la alţi oameni de seamă ai lui Dumnezeu.
Cu toate acestea, nici unul dintre ei nu este în concordanţă deplină cu aceste gânduri ale Psalmului 1 … cu excepţia lui Mesia, Domnul nostru Isus Hristos!
El este, desigur, singura excepţie, din moment ce Biblia spune ca toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu (Romani 3:23 ).
Domnul, şi doar El singur, a fost fără păcat; El nu a cunoscut sau făcut vreun păcat, El a fost separat de păcat
Domnul, şi doar El singur, a fost fără păcat; El nu a cunoscut sau făcut vreun păcat, El a fost separat de păcat
(1. Ioan 3:5 ; 2. Corinteni 5:21 ; 1. Petru 2:22 ; Evrei 4:15 ).
O provocare şi o promisiune
În acelaşi timp, acest Psalm reprezinta o provocare pentru orice credincios, răscumpărat şi îndreptăţit de lucrarea lui Hristos la cruce, prin sângele Lui vărsat, prin moartea şi învierea Lui.
O provocare şi o promisiune
În acelaşi timp, acest Psalm reprezinta o provocare pentru orice credincios, răscumpărat şi îndreptăţit de lucrarea lui Hristos la cruce, prin sângele Lui vărsat, prin moartea şi învierea Lui.
În limba ebraică, cuvântul “binecuvântat” are legatură cu ceea ce este drept şi legitim, cu o cale dreaptă, şi prin urmare cu fericirea.
Cuvântul “omul” nu exclude femei, dar accentuează responsabilitatea umană, fie a bărbatului fie a femeii.
Verbul “se duce” indică ceea ce se practică: slujbele sau ocupaţiile noastre, acţiunile şi modul nostru de viaţă, în cel mai larg sens, dar implică deasemenea direcţia drumului pe care cineva merge.
Verbul “se duce” indică ceea ce se practică: slujbele sau ocupaţiile noastre, acţiunile şi modul nostru de viaţă, în cel mai larg sens, dar implică deasemenea direcţia drumului pe care cineva merge.
Obiceiurile, comportamentele şi cuvintele noastre nu pot avea nimic în comun cu răul sau cu cel rău, nici cu privire la ţelul nostru, nici cu privire la sfaturile cerute sau la acţiunile prevăzute.
Pe lângă aceasta, versetul de mai sus demonstrează o creştere în intensitate a răului, indicată de verbele:
Pe lângă aceasta, versetul de mai sus demonstrează o creştere în intensitate a răului, indicată de verbele:
(1) se duce,
(2) stă,
(3) se aşază.
Abaterea începe cu un pas mic, dar direcţia şi intenţia lui sunt greşite, deoarece acest prim pas greşit conduce în cele din urmă la un refuz total al gândurilor lui Dumnezeu.
Creştinul merge prin credinţa, mergând pe o cale care este plăcută lui Dumnezeu, pentru că fără credinţă nu se poate ca cineva să-I fie plăcut
(Evrei 11:5 ).
Acest drum al credinţei este numit
“calea cea dreaptă”
(Psalmul 107:7 )
sau
“o cale dreaptă”
(Ezra 8:21).
Promisiunea lui Dumnezeu, şi anume că El ne va conduce şi ne va face fericiţi, implică din partea noastră provocarea ascultării credinţei şi a separării de rău.
Credinţa sau neascultare
Dumnezeu va conduce credinciosul pe calea dreaptă:
Credinţa sau neascultare
Dumnezeu va conduce credinciosul pe calea dreaptă:
“Eu te voi instrui şi te voi învăţa calea pe care trebuie să mergi;
Eu te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta” (Psalmul 32:8 ).
Aceasta este ceea ce ne face fericiţi. Responsabilitatea creştinului de a asculta merge mână în mână cu grija lui Dumnezeu de a-L ghida.
Dar aceasta va funcţiona doar în măsura în care credinţa mă motivează şi mă ghidează.
Cu alte cuvinte, dacă facem ce trebuie să facem, dupa cum ne aratăPsalmul 1:1 , Dumnezeu va face ceea ce nu putem noi face: El ne va îndrepta pe calea cea adevarată şi ne va face fericiţi.
În schimb, cel necredincios este condus de privire:
În schimb, cel necredincios este condus de privire:
natura şi felul său de a fi, precum şi căile lui, sunt o urăciune înaintea lui Dumnezeu.
În contextul acesta găsim o altă progresie:
lipsit de evlavie/rău, păcătos, batjocoritor. Deja am remarcat o progresie, exprimată prin seria de verbe “se duce”, “stă”, “se aşează”, sugerând un proces de împietrire, descris în mod solemn de aceste cuvinte.
Cât de tragic este ca cineva să se împietrească şi să se împotrivească lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, cel credincios se judecă pe sine în lumina lui Dumnezeu, în timp ce se roagă cu David,
Pe de altă parte, cel credincios se judecă pe sine în lumina lui Dumnezeu, în timp ce se roagă cu David,
“Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!
Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Şi vezi dacă este în mine vreo cale a întristării şi condu-mă pe calea eternă!”
(Psalmul 139:23,24 ).
Domnul Isus a rezumat acest contrast în felul următor:
Domnul Isus a rezumat acest contrast în felul următor:
“Cine crede în Fiul are viaţa eternă;
şi cine nu crede în Fiul (sau nu se supune Fiului) nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:36 ).
miercuri, 15 ianuarie 2014
un Top al grijilor
Niciodata nu am mai auzit de un Top al grijilor . Da, un top care sa evidentieze care sunt cele mai comune griji pe care oamenii si le fac.
TOPUL GRIJILOR
• Cheltuielile zilnice
• Senzaţia că nu mai poţi ieşi dintr-o problemă
• Creşterea în greutate
• Datoriile
• Îmbătrânirea
• Nesiguranţa financiară
• Şefii şi colegii – problemă
• Siguranţa locului de muncă
• Senzaţia că nu mai poţi gestiona stresul
• Preţurile la benzină
• Viaţa sexuală
• Starea de sănătate
• Nemulţumirea că nu-ţi poţi trăi viaţa din plin
• Plata facturilor
• Părerea celorlaţi despre tine
• Senzaţia că “nu mai ai timp de nimic” (lipsa timpului liber)
• Îmbolnăvirea unor membri ai familiei sau a unor prieteni
• O viaţă socială care lasă de dorit
• Calcule de tipul “cum să-ţi permiţi o vacanţă”
• Preţurile locuinţelor
• Certurile cu partenerul
• Părinţii în vârstă care au nevoie de tine şi de care trebuie să ai grijă
• Copiii
• Gândul că nu te distrezi şi nu râzi suficient de mult
• Cancerul
Vreau sa confruntam aceste griji cu cateva versete din Scriptura…
Matei 6:25 ” Deaceea vã spun: Nu vã îngrijorati de viata voastrã, gîndindu-vã ce veti mînca, sau ce veti bea; nici de trupul vostru, gîndindu-vã cu ce vã veti îmbrãca. Oare nu este viata mai mult decît hrana, si trupul mai mult decît îmbrãcãmintea?”
Matei 6:34 ” Nu vã îngrijorati dar de ziua de mîne; cãci ziua de mîne se va îngrijora de ea însãs. Ajunge zilei necazul ei.”
Filipeni 4:6 “Nu vã îngrijorati de nimic; ci în orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugãciuni si cereri, cu multãmiri.”
Cred ca deja te gandesti: “OK, ce-i de facut? Cum putem face noi asa ceva?”
1 Tesaloniceni 5:17-18 “Rugati-vã neîncetat. Multãmiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; cãci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”
N-a zis nimeni ca e usor sa nu te ingrijorezi. Nici Dumnezeu nu a promis o viata fara griji si fara probleme, dar in schimb a promis ca va fi langa noi.
Solutia: Rugaciunea care ne apropie de gandul si inima lui Dumnezeu.
Atunci cand ajungem sa simtim ca El, sa gandim ca El, toata lista de griji, tot acest TOP, va fi vazut de inima noastra altfel.
Totusi, care este care mai mare grija a crestinului?
luni, 13 ianuarie 2014
Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile..
Obişnuiţi să privim lucrurile dintr-o singură perspectivă, cea a satisfacţie şi a consecinţei favorabile imediate, obişnuită la rândul meu să văd lucrurile plan, fără să realizez că El priveşte viaţa mea dintr-o perspectivă tridimensională, Nemulţumirea era cea mereu instalată pe loc de cinste şi reflectată atât de clar prin atitudinea şi acţiunile mele.
Şi ce se întâmpla cu lucrurile ce lucrează spre binele acelor ce-L iubesc?
Priveam uneori cu suspiciune la Adevărul ce se plasa inevitabil în calea Nemulţumirii, şi mă regăseam mormăind ceva despre existenţa unor excepţii de la regulă.
Problema era undeva la colţ, unde încercam să înghesui nişte planuri „mai bune”, în faţa planurilor lui Dumnezeu şi într-un final mă întâlneam tot cu Nemulţumirea, ce mă aştepta cuminte, ca de fiecare dată.
Problema era undeva la colţ, unde încercam să înghesui nişte planuri „mai bune”, în faţa planurilor lui Dumnezeu şi într-un final mă întâlneam tot cu Nemulţumirea, ce mă aştepta cuminte, ca de fiecare dată.
Trebuia să o fac cumva să plece, chiar dacă mi-era greu să mă desprind de compania ei şi de acel zâmbet „cald” de auto-victimizare.
Cum puteam totuşi să fiu mulţumitoare pentru toate lucrurile? Trebuia să-mi instalez Încrederea, asta era cert, undeva, să se mute la cineva, sau ceva. În oameni?
Cum puteam totuşi să fiu mulţumitoare pentru toate lucrurile? Trebuia să-mi instalez Încrederea, asta era cert, undeva, să se mute la cineva, sau ceva. În oameni?
În lucruri?
Sau, probabil în aptitudinile mele?
Nimic nu era suficient de sigur.
Lăsând la o parte calculele, presupunerile mele, predicţiile şi viziunea mea limitată, am permis dragostei Lui să mă asigure de faptul că şovăiala nu mă făcea decât să stagnez caraghios în faţa garanţiei că Dumnezeu ştia cel mai bine să-mi poarte de grijă.
Atitudinea de mulţumire şi laudă pentru orice ar fi venit în viaţa mea, nu este altceva decât încredinţarea că El conduce corabia mea, prin apele învolburate pe care le numai El le cunoaşte.
Atitudinea de mulţumire şi laudă pentru orice ar fi venit în viaţa mea, nu este altceva decât încredinţarea că El conduce corabia mea, prin apele învolburate pe care le numai El le cunoaşte.
Îi mulţumesc pentru valurile înalte, de care mă ocrotea atunci când ţineam ochii strâns închişi neştiind încotro mă voi îndrepta şi de binecuvântările pe care El le revarsă în viaţa mea.
Îi mulţumesc că nu am de ce să mă înspăimânt şi că viaţa mea nu se transformă într-o epavă cu fiecare talaz pe care-l înfruntă, ci într-un vas gata să navigheze cât mai departe pentru slava Lui.
„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la voi, în Isus Cristos” (1 Tesaloniceni 5:18)
„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la voi, în Isus Cristos” (1 Tesaloniceni 5:18)
marți, 7 ianuarie 2014
Vreau să simt prezența Ta
Nu
mai vreau să rătăcesc pe căi străine
Nu
mai vreau să merg spre marea de păcat
Obosită
sunt de atâtea drumuri Doamne
Pace sfântă în Tine eu azi am aflat
Refren:
./.Lasă
Duhul să lucreze în noi
Umple
locul acesta de prezența Ta
Întărește
pașii spre locașul sfânt
Ca
să pot să stau pe veci la dreapta Ta./.
Vreau
să simt prezența Ta în orice vreme
Orice
teamă știu că atunci va dispărea
Duhul
Tău aș vrea mereu să mă îndrum
Pașii
mei să
îi îndrept spre casa Ta.
Aud cum noaptea se
sfârșește,
Cum stropi de
ploaie cad pe geam.
E încă liniște
afară
și sufletu-mi se
zbate în taină;
te simt tot mai
îndepărtat...
Aș vrea să cred mai
mult în Tine,
să-mi scad voința
zi de zi.
Mi-e inima tot mai
pustie,
mi-e teamă că n-ai
să mai vii.
Vreau să-ți vorbesc
să ți spun ce
simt...
și știu că mă
asculți din ceruri
dar,Doamne îți
mărturisesc
că nu te mai aud de
vremuri...
Cu fiecare zi ce
trece
încerc să caut fața
Ta
aș vrea să pot să
te descopăr
și-n fiecare clipă
grea
să simt mai mult
iubirea Ta.
Aș vrea să mă înalț
spre Tine,
aș vrea să –mi
vindeci inima.
Mi-e sufletul amar
de plâns,
aștept călăuzirea
Ta.
La Tine Tată e
răspunsul
ce, încă în liniște
îl aștept.
Doar Tu îmi cunoști
întreaga-mi ființă.
Doar Tu îmi cunoști
adânci dorințe
și –n Tine Doamne
mă încred.
Te rog să vindeci
cu putere
a mea
îndoială ,necredință,
să dai un sens
trăirii mele,
și dacă vin clipe
mai grele
să mi fii Tu steag
de biruință.
luni, 6 ianuarie 2014
Cuvintele potrivite la momentul potrivit
Este necesar, nu numai să ne dăm seama cine sunt oamenii şi ce fac ci, la fel de necesar, este să transmitem ,prin cuvinte, sentimente de apreciere față de cei din jur. Aprecierea transmite celuilalt:
eşti important, contezi eforturile tale nu sunt în zadar.
Aprecierea încurajează, aduce bucurie, dă curaj, putere de a merge mai departe şi motivaţie pentru a face lucrurile mai bine. Felicitările şi complimentele sincere sunt forme prin care ne putem exprima aprecierea faţă de ceilalţi.
Complimentele transmit preţuire, stimă, o atitudine prietenească de consideraţie. Un compliment este ca un dar de care se bucură, în aceeaşi măsură, şi cel care îl face, şi cel care îl primeşte.
Un compliment este binevenit dacă este făcut din toată inima şi dacă se potriveşte contextului în care este adus.
A face un compliment nu este totuna cu a flata pentru că a flata presupune nesinceritate şi linguşire.
Complimentele care linguşesc sunt supărătoare, inconfortabile pentru că transmit ideea că sunt făcute cu scopul de a obţine ceva.
Nu este potrivit să facem un compliment pentru că ni se pare că ar fi o idee bună. Oricine îşi dă seama când un compliment nu vine din inimă şi, ca atare, ne vom pierde credibilitatea. Poate să devină şi penibilă o situaţie în care persoana respectivă este conştientă că nu i−a ieşit tocmai bine un lucru iar noi îi tot facem complimente cu privire la lucrul respectiv.
În astfel de situaţii putem rosti cuvinte de apreciere pentru eforturile depuse.
Vom fi astfel şi sinceri şi vom reuşi să susţinem şi să încurajăm.
Complimentele trebuie să fie potrivite cu contextul dar şi cu relaţia în care suntem cu persoana căreia i le facem. Complimentele legate de aspectul fizic ne putem permite să facem celor cu care suntem în relaţii amicale sau apropiate.
Altfel, remarcile cu caracter personal pot să capete o semnificaţie deosebită nedorită sau pot să fie interpretate greşit.
Uneori trebuie să arătăm, în modul cel mai politicos cu putinţă, aprecierea faţă de realizările cuiva.
Numai că, acolo undeva în adâncul inimii, s/ar putea să avem ceva sentimente de invidie. Sâ apreciezi sincer, din inimă, chiar când simţi invidie, este o dovadă de nobleţe şi de demnitate.
Este nevoie de tact când facem complimente. Este o mare diferenţă între a spune:
“ Ne bucurăm pentru dumneavoastră!”
şi
“ A, felicitări!
Ce norocos sunteţi!”.
In general, când facem un compliment, trebuie să transmitem şi cât de mult ne bucură bucuria celuilalt!
Nu este sufficient să ştim cum să apreciem, cum să facem complimente ci, trebuie să ştim şi cum să primim complimente.
Nu le vom primi situându-ne pe o poziţie de sus, ca şi cum ni se cuvin.
Nici nu ne vom îmbufna dacă nu suntem apreciaţi aşa cum ne-am fi aşteptat, nici nu vom face crize reproşând celorlalţi că nu ne apreciază. Un pic de demnitate, vă rog !
Atunci când suntem complimentaţi să nu pretindem că nu merităm apreciere. Când ni se face un compliment zâmbim şi spunem mulţumesc. Nu ignorăm niciodată un compliment şi nu contrazicem persoana care ni-l face.
Dacă cineva ne laudă rochia nu spunem:
“A, este veche!”
pentru că transmitem persoanei care ne-a făcut complimentul că nu are discernământ, o facem să se simtă penibil.
În zona profesională, dacă suntemcomplimentaţi, nu spunem:
“O, a fost o nimica toată!”.
Este mult mai potrivit si de bun-simţ să spunem:
“ Mulţumesc, am depus eforturi!”.
Un aspect important :
să învăţăm să facem diferenţa între complimentele adresate activităţii noastre şi cele adresate propriei persoane.
Nefăcând aceată distincţie riscăm să devenim ridicoli atunci când reacţionăm la compliment. La fel de atenţi trebuie să fim ca prin răspunsul la compliment să nu îl supradimensionăm făcându-l să pară mai laudativ decât a fost intenţia celui care l-a făcut.
Să nu ne mândrim când suntem apreciaţi ci să depunem toate eforturile pentru a deveni mai buni şi a face toate lucrurile mai bine. Să facem complimente cu scopul de a aduce bucurie celorlalţi, de a consolida relaţii, de a ajuta pe ceilalţi să se dezvolte.
Cuvintele potrivite la momentul potrivit zidesc oameni şi zidesc relaţii !
eşti important, contezi eforturile tale nu sunt în zadar.
Aprecierea încurajează, aduce bucurie, dă curaj, putere de a merge mai departe şi motivaţie pentru a face lucrurile mai bine. Felicitările şi complimentele sincere sunt forme prin care ne putem exprima aprecierea faţă de ceilalţi.
Complimentele transmit preţuire, stimă, o atitudine prietenească de consideraţie. Un compliment este ca un dar de care se bucură, în aceeaşi măsură, şi cel care îl face, şi cel care îl primeşte.
Un compliment este binevenit dacă este făcut din toată inima şi dacă se potriveşte contextului în care este adus.
A face un compliment nu este totuna cu a flata pentru că a flata presupune nesinceritate şi linguşire.
Complimentele care linguşesc sunt supărătoare, inconfortabile pentru că transmit ideea că sunt făcute cu scopul de a obţine ceva.
Nu este potrivit să facem un compliment pentru că ni se pare că ar fi o idee bună. Oricine îşi dă seama când un compliment nu vine din inimă şi, ca atare, ne vom pierde credibilitatea. Poate să devină şi penibilă o situaţie în care persoana respectivă este conştientă că nu i−a ieşit tocmai bine un lucru iar noi îi tot facem complimente cu privire la lucrul respectiv.
În astfel de situaţii putem rosti cuvinte de apreciere pentru eforturile depuse.
Vom fi astfel şi sinceri şi vom reuşi să susţinem şi să încurajăm.
Complimentele trebuie să fie potrivite cu contextul dar şi cu relaţia în care suntem cu persoana căreia i le facem. Complimentele legate de aspectul fizic ne putem permite să facem celor cu care suntem în relaţii amicale sau apropiate.
Altfel, remarcile cu caracter personal pot să capete o semnificaţie deosebită nedorită sau pot să fie interpretate greşit.
Uneori trebuie să arătăm, în modul cel mai politicos cu putinţă, aprecierea faţă de realizările cuiva.
Numai că, acolo undeva în adâncul inimii, s/ar putea să avem ceva sentimente de invidie. Sâ apreciezi sincer, din inimă, chiar când simţi invidie, este o dovadă de nobleţe şi de demnitate.
Este nevoie de tact când facem complimente. Este o mare diferenţă între a spune:
“ Ne bucurăm pentru dumneavoastră!”
şi
“ A, felicitări!
Ce norocos sunteţi!”.
In general, când facem un compliment, trebuie să transmitem şi cât de mult ne bucură bucuria celuilalt!
Nu este sufficient să ştim cum să apreciem, cum să facem complimente ci, trebuie să ştim şi cum să primim complimente.
Nu le vom primi situându-ne pe o poziţie de sus, ca şi cum ni se cuvin.
Nici nu ne vom îmbufna dacă nu suntem apreciaţi aşa cum ne-am fi aşteptat, nici nu vom face crize reproşând celorlalţi că nu ne apreciază. Un pic de demnitate, vă rog !
Atunci când suntem complimentaţi să nu pretindem că nu merităm apreciere. Când ni se face un compliment zâmbim şi spunem mulţumesc. Nu ignorăm niciodată un compliment şi nu contrazicem persoana care ni-l face.
Dacă cineva ne laudă rochia nu spunem:
“A, este veche!”
pentru că transmitem persoanei care ne-a făcut complimentul că nu are discernământ, o facem să se simtă penibil.
În zona profesională, dacă suntemcomplimentaţi, nu spunem:
“O, a fost o nimica toată!”.
Este mult mai potrivit si de bun-simţ să spunem:
“ Mulţumesc, am depus eforturi!”.
Un aspect important :
să învăţăm să facem diferenţa între complimentele adresate activităţii noastre şi cele adresate propriei persoane.
Nefăcând aceată distincţie riscăm să devenim ridicoli atunci când reacţionăm la compliment. La fel de atenţi trebuie să fim ca prin răspunsul la compliment să nu îl supradimensionăm făcându-l să pară mai laudativ decât a fost intenţia celui care l-a făcut.
Să nu ne mândrim când suntem apreciaţi ci să depunem toate eforturile pentru a deveni mai buni şi a face toate lucrurile mai bine. Să facem complimente cu scopul de a aduce bucurie celorlalţi, de a consolida relaţii, de a ajuta pe ceilalţi să se dezvolte.
Cuvintele potrivite la momentul potrivit zidesc oameni şi zidesc relaţii !
duminică, 5 ianuarie 2014
ma doare?
ma doare placerea de a fi cu tine,
ma doare nostalgia timpului trecut,
ma doare "frumosul" petrecut impreuna,
ma doare iubirea mea,
ma doare placerea ta,
ma doare zambetu-ti nelinsitit,
ma dor zilele, anii,
ma doare ca gasesc placere in durere,
ma doare veselia inimii aici,
ma doare abisul de care mi-e frica,
ma doare pasul pe care ezist sa-l fac,
ma dor mainile spre care nu ma indrept,
ma doare ca imi place sa produc durere,
ma doare linisitea profunda de-acum,
ma doare...sau nu
ma doare ca nu stiu sa tac ,
ma doare ca nu stiu sa iubesc,
ma doare ca nu stiu sa zambesc,
ma doare ca nu am orizont.
ma doare?!
ma doare nostalgia timpului trecut,
ma doare "frumosul" petrecut impreuna,
ma doare iubirea mea,
ma doare placerea ta,
ma doare zambetu-ti nelinsitit,
ma dor zilele, anii,
ma doare ca gasesc placere in durere,
ma doare veselia inimii aici,
ma doare abisul de care mi-e frica,
ma doare pasul pe care ezist sa-l fac,
ma dor mainile spre care nu ma indrept,
ma doare ca imi place sa produc durere,
ma doare linisitea profunda de-acum,
ma doare...sau nu
ma doare ca nu stiu sa tac ,
ma doare ca nu stiu sa iubesc,
ma doare ca nu stiu sa zambesc,
ma doare ca nu am orizont.
ma doare?!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)