Mila, cea mai mare responsabilitate .

Înveţi a gândi drept....

Nu socoti neînsemnate gândurile rele!

O rădăcină care stăruie sfarmă şi piatra. Înveţi a gândi drept, gândind despre tine de parcă ai fi altul şi despre altul de parcă ai fi tu.

Cum nu laşi porcii în salon, aşa nici gândurile necurate în templul inimii.

Gândurile rele nu se sting combătându-le, ci cultivând cele bune.

Orice idee care nu devine ideal ucide în suflet o putere.

Orice idee care devine ideal crează în om puteri de viaţă.

Dacă meditez la Dumnezeu şi la Cuvântul Său plin de putere şi bucurie, aflu că am un Răscumpărător şi un Tată care se ocupă de mine.

N-are nici un rost să arunci adevăruri înaintea unor oameni care nu sunt învăţaţi să gândească dezinteresat.

Prin gânduri păcătoase poţi strica o faptă bună.

Pentru ce să strigi Aleluia

ce ar spune Domnul de noi astazi?

Iata ce spune Domnul despre poporul acesta: Le place sa alerge incoace si incolo. Nu-si cruta picioarele; de aceea Domnul n-are placere de ei Ieremia 14:10 Am citit…si m-am gindit ..oare …despre cine vorbeste? In vechime le spunea evreilor, dar astazi? Astazi cred ca ne poate spune la fiecare din noi in mod personal si… ia ghiciti!!! O sa ni se potriveasca! Una dintre metodele celui rau de a ne departa de Dumnezeu este si aceea de a ne tine ocupati. Si nu cred ca pe vremea cind oamenii aveau de sapat, de cosit, de muls vaca… erau mai ocupati ca astazi. Deosebirea este ca ocupatiile de atunci le oboseau oamenilor trupul, pe cind astazi  multe din ocupatiile noastre ne obosesc si ne distrug  sufletul .  Si ma uit la fraza asta…”nu-si cruta picioarele…” si ma gindesc cum nu ne crutam deloc; ca nu ne crutam nici sufletele, nici emotiile; nu ne pastram nici valorile, nici relatiile. Oare ce ar spune  Domnul de noi astazi, daca ar vorbi despre noi cum a vorbit cu Ieremia? Sau chiar mai aproape…Ce ar spune de mine? Si de ce nu?! Si de tine!

Nu-ți risca niciodată mărturia

Nu-ți risca niciodată mărturia

Nu cred că este înțelept să mergi la plajă cu alte familii de prieteni.

Nu cred că este cazul să mergi la jacuzzi în aceeași cadă cu persoane de sex opus.

Nu te dezbrăca în fața fraţilor,surorilor de credinţă.

Cînd predici Nu vrei ca apropiații să își amintească de fizionomia ta intimă.

Ține-te departe de situații care ar putea fi ridiculizate de tinerii din biserică.

Să nu stai niciodată singur cu o femeie în casă, dacă nu este mai mare cu 50 de ani decît tine sau dacă nu este vreo verișoară extrem de urîtă .

Înțelept este să nu iei în mașină deloc o personă de sex opus, iar dacă este o urgență, aceasta ar trebui să stea pe bancheta din spate.

Sînt cazuri în care este mai înțelept să Nu te dai gentleman.

Nu te întîlni niciodată cu o femeie de unul singur.
 Dacă este o problemă de consiliere pastorală, neapărat mergi împrenă cu soția

Nu sta în aceeași clădire cu o femeie de vîrstă apropiată.

Nici 20 de ani diferență acum nu mai reprezintă o limită sigură. 
Lucrat împreună în același birou pînă seara tîrziu?

Cale bătută spre adulter.

Călătorii împreună în interes de servici?

Prostii!

Curvia-i la ușă!

Nu atinge niciodată o altă femeie, exceptînd o scurtă strîngere de mînă dacă e rudenie apropiată...

Nu ai de ce să ții mîna altei femei în mîna ta în timp ce îi explici ce dulce este părtășia creștină.

Sărutatul de mîini nu prea se mai practică, așa că …. ai scăpat.

Nu fă complimente prea generoase.

Este extrem de enervant să vezi soți care își tratează soțiile ca pe niște sclave, dar se gudură pe lîngă nevasta altuia, care-i un pic mai arătoasă.

Curvie!

Aţi văzut cum masculi înfierbîntați se înfoaie ca niște curcani în prezența tinerelor femei și se dau în stambă cu amabilități nenecesare.

Boi!

Ca boii la tăiere,

Deodată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,Prov 7:22

.... femeile simt imediat cînd începe flirtul.

Dacă sînt femei serioase și credincioase le provocați greață.

Te poți ascunde Doamne?

Botez Nou Testamental

Nu dispreţui lucrurile mici, o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face niciodată soarele: să lumineze noaptea!...
Un lucru pe care trebuie să-l înveţe încă multe persoane este că, mergand pe o cale rea nu poţi ajunge la o destinaţie bună....
A trăi înseamnă a suferi, iar a supravieţui înseamnă a găsi găsi un sens în suferinţă.
Nici o zi nu este completă fără a vorbi cu Dumnezeu .
Ateii il neaga pe Dumnezeu prin vorbe,credinciosii prin fapte.
Marturiseste-te doar lui Dumnezeu , si celui ce i-ai gresit.
Facand aceasta, vei fi eliberat si vindecat! 
"Nu zice: 
-Cum se face ca zilele de mai inainte erau mai bune decat acestea? Caci nu din intelepciune intrebi asa"
 (Eclesiastul 7:10);
- "Nu va mai ganditi la ce a fost mai inainte, si nu va mai uitati la cele vechi! Iata, voi face ceva nou, si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoaste-ti voi oare?" 
(Isaia 43:18-19). 
Sa tanjesti dupa persoana potrivita.
 E mai bine sa doresti ceea ce nu ai decat sa ai ceea ce nu-ti doresti. 
Poti ajunge ca femeia care a spus:
- "Nu am stiut niciodata ce era fericirea adevarata pana cand nu m-am maritat cu sotul meu; acum este prea tarziu!"
 Doi oameni disfunctionali nu formeaza de regula un cuplu fericit. Cand este de unul singur macar stii cu cine ai de-a face.
 Dumnezeu stie de ce ai nevoie mai bine decat tine si "Domnul ...nu lipseste de nici un bine pe cei ce duc o viata fara prihana" .
(Psalmul 84:11).
In loc sa gasesti persoana potrivita, lupta-te sa devii un om mai bun! 
Sa tanjesti dupa o destinatie viitoare. 
Este o greseala sa crezi ca atunci cand ajungi intr-un anumit loc vei fi fericit;
- ca atunci cand ajungi la pensie vei face calatoria mult visata sau iti vei atinge un ideal. 
Cele mai fericite clipe se gasesc pe parcurs, nu la sfarsitul calatoriei.
Cand este vorba de traire nu poti modifica ce spune Scriptura: 
-"Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne veselim in ea!"

Unde mergi crestine.....

 Unde mergi crestine draga, cand e zi de sarbatoare?
La petreceri, pe la jocuri, sau la vorba-n drumul mare?
Tu n-auzi un glas prea dulce, tu n-auzi un glas frumos,
Care zice: “Lasa-ti toate si veniti catre Hristos”?
Unde mergi crestine draga, cand e zi de sarbatoare?
Pe la molluri, sau la targuri, sa-ti duci marfa de vanzare?
Tu nu vezi, iubite frate, ca-n zadar te ostenesti,
Si din munca ta, sarmane, mai nimic nu folosesti!
Unde mergi crestine draga, cand e zi de sarbatoare?
Sa-ti vezi turma, mieluseii, campul si-a tale ogoare?
Si socoti, iubite frate, ca deacum esti fericit?
Nu crestine, niciodata tu nu vei fi multumit.
Unde mergi crestine draga, cand e zi de sarbatoare?
Esti dispus sa mergi prin cranguri, prin paduri la vanatoare?
Insa uiti un lucru frate, uiti ca tu esti invitat,
La un ospat foarte mare si foarte imbelsugat.
Unde mergi crestine draga, cand e zi de sarbatoare?
Esti bolnav si-ti cauti leacul la vreo baba-n departare?
Ah! te plang, iubite frate ca satan rau te-a mintit,
Tu nu stii ca Domnul nostru este doctor iscusit?
Unde mergi crestine draga, cand e zi de sarbatoare?
Unde ti se indreapta pasii? incotro? pe ce carare?
Spre Altarul cel de slava, spre Altarul cel frumos,
Unde locuieste Domnul, ducele nostru Hristos?
Unde mergi crestine draga, cand e zi de sarbatoare?
Ti-ai pus intrebarea asta, sau stai poate-n nepasare?
Fraţii cântă şi se roagă, , la Bisericuta sus,
Stii ca sunt solii crestine, ce ne cheama la Iisus?
Vino dar, crestine draga, cand e zi de sarbatoare,
La Biserica, la slujba, vino draga fratioare,
Vino, caci acolo este locul cel mai potrivit,
Unde poti gasi pe Domnul, pe Isus Cel rastignit.
Vino, vino, frate draga, cand e zi de sarbatoare,
Vin-cu toti ai tai din casa la Locasul de-nchinare,
Vino, vino, iubit frate, vino nu mai zabovi,
Vino, cat mai este vreme, caci ca maine vom muri.
Si vei merge în văpaia iadului mistuitor.
De n-asculţi chemarea sfântă din al Domnului pridvor.
De vei vrea s-asculţi îndemnul grabnic, deci te pocăieşte
Prin credinţă în a Sa jertfă tu pe Isus îl primeşte,
Cere-i Domnului iertare pentru timpul tău pierdut,
Pentru multele-ţi păcate ,pentru sufletu-ţi pierdut-
Vino să te legi cu fraţii în buchet de părtăşie
Căci curând veni-va Domnul....vrei să-i fii a Lui solie?

Primele adevăruri ale ultimei cine

Dragostea sa n-o grabesti

   Cantarea cantarilor 8:4

Dragostea sa n-o grabesti
Niciodata, ca gresesti!
Ca ea singura soseste
Cand vremea ei se iveste.    

Romani 15:1,17

Sa te lauzi, e frumos,
Insa numai cu Hristos!
Cand vei crede ca esti tare
Dumnezeu sa-ti dea rabdare
Ca sa rabzi si altora
Slabiciuni, in ziua rea.    


Matei 6 :25

Nu-ti face griji, draga mea,
Pentru ce se va-ntampla!
Ca nici crinii de pe camp
Nu lucreaza, nici nu strang
Si totusi,nici Solomon
N-a avut strai ca al lor!
Cu ce ai si ce primesti,
Doar Domnului sa-i slujesti! 

   Filipeni 4:6

De nimic nu te-ngriji
Fiindca Dumnezeu va fi
Langa tine zi de zi.
Spune-i Lui in rugaciune
Orice greu ce te rapune!
Si El te va invata
Ce sa faci cu grija ta
El de grija-ti va purta 
Si iti va da pacea Sa.

      Faptele ap.16:31

Domnul in a Sa-ndurare
Te indeamna la rabdare.
Sora draga, nu uita
Si aplic-o-n viata ta
Si-a copilasilor tai
Sa fie copii ai Sai,
Ca e binecuvantare
In familia ce are
Si parinti, dar si copii
Mantuiti si "pietre vii"      

2 Corinteni 1:3-5

Sora draga, nu uita
Sa veghezi la viata ta
Sa nu uiti ca-i o putere
Ce-ti poate da mangaiere
In dureri si suferinta
Dac-o primesti cu credinta.
Este-un "prieten bun si-un frate"
Care ne ajuta-n toate.         

Tit 2:5 

Vrei in casa ta sa fie
Totdeauna armonie?
Incepi prin a fi tu-intai
Dupa voia Domnului
Fi deci foarte cumpatata
Ai mereu viata curata
Fii supusa sotului
Dupa voia Domnului!      

Veniţi să Zidim Iarăş Zidul Ierusalimului, şi să nu mai f...

Biserica in flacari

Am ales să aştept

Am ales să aştept.

-nu pentru că vreau, dar pentru că nu ştiu ce altceva mai bun să fac. 
Am să aştept să-mi crească aripi să-mi pot înălţa fiinţa deasupra indiferenţei unei lumi ce nu-mi aparţine.

M-am săturat să fiu aruncat în ţărână doar pentru că nu-s a lor, doar pentru ca am ales să nu fiu a lor...
-am să aştept ca Mâna Divinului să potolească furtuna din mine şi să umple razboiul meu cu pace.

 Am să aştept să mor puţin câte puţin, până când nimic din firea-mi nenorocită nu va mai rămânea în mine, până când Cerescul mă va umple iar.

Am să aştept să-mi îmbrăţişez veşnicia!
Am să aştept să-mi fie ruinate toate visurile, ca astfel să fac loc pentru visul si Planul Lui pentru mine.

Am să aştept până când în mine va lua formă Visul Lui.
am să aştept ca Lumina să-mi cureţe inima stricată de iluzii.

Am  să aştept ca Lumina să-mi vindece inima îmbolnavită de lumesc.

fii plin de râvnă!

Viaţa este o luptă acerbă pe care o purtăm fie cu cei din jur, fie cu Dumnezeu, fie cu noi înşine. Însă, oricare ar fi ea, lupta, de multe ori ne lasă fără putere, fără vlagă şi parcă am da să spunem că nu suntem în stare de nimic. 
Dar lupta… vrem s-o ducem şi nu ne lăsăm cu una cu două.
Şi, aşa vlăguiţi cum suntem, ne ridicăm din nou, punem mâna pe arme de tot felul şi dăm să luptăm. 
Şi pierdem şi azi, am pierdut şi ieri, vom pierde şi mâine, dar tot nu ne lăsăm.
Ne luptăm cu cei din jur, gândindu-ne că am avea ceva de câştigat dacă ne impunem punctul de vedere, dacă ne spunem şi noi părerile;
 credem că ar conta.
 Dar nu, lucrurile nu stau nici pe departe aşa.
 Lupta rămâne luptă… şi nu lasă în urmă decât morţi sau măcar răniţi.
 Şi rănile dor, ne dor mai mult decât ne-am aştepta. 
Şi suntem dezamăgiţi, pentru că lupta noastră nu a fost pe măsura aşteptărilor.
Ne mai luptăm şi cu Dumnezeu, ca şi cum puterile noastre ar fi pe măsura puterilor Lui, ca şi cum am avea vreo fărâmă de şansă în faţa Lui.
 Suntem mereu cârtitori, îi cerem mereu să ne facă aşa şi pe dincolo, de parcă ar fi la dispoziţia noastră. 
Şi suntem dezamăgiţi de Dumnezeu.
Şi de parcă n-ar fi de ajuns, ne mai luptăm şi cu noi înşine. 
Suntem mereu neîncrezători, nemulţumiţi…
 şi dacă în proprii ochi nu avem valoare, atunci în ochii cui avem pretenţia să însemnăm ceva?
Şi-uite-aşa… tristeţea şi dezamăgirea se cuibăresc în sufletul nostru.
 Şi ajungem să nu mai ştim cum trec zilele, anii, nu ne mai bucurăm de nimic, stăm mereu cu capul în mâini şi ne întrebăm la ce bun şi viaţa aceasta.
Dar în astfel de momente nu trebuie să cedăm gândindu-ne că nu mai este nici o şansă ca viaţa noastră să fie frumoasă, să ne încânte. 
Ci, aşa cum îmi spunea cineva:
-e vremea să ne răsune în adâncul sufletului  aceste sfinte cuvinte:
 -cum m-a încurajat pe mine  cineva drag ,așa îți doresc și ție...
 -n-am să uit niciodată cuvintele acestea; 
-fii plin de râvnă si luptă-te  lupta cea bună a credinței!
-mereu vei fi pentru mine o încurajare!
 A venit momentul în care să nu ne mai plângem de milă, momentul în care să nu ne mai lăsăm doborâţi aşa de uşor. 
Trebuie să stăm cu fruntea şi inima sus, să ne oţelim, să fim puternici pentru aceste vremuri.
Descurajările bat la uşa mereu. 
Dar nu aceasta ar fi problema, ci problema e cum anume le privim, cum ne raportăm la ele. 
Descurajările nu întotdeauna doar vin şi pleacă. 
De multe ori le place să rămână în viaţa noastră şi noi le alimentăm cu energia noastră, cu timpul nostru şi ne simţim tot mai slăbiţi, mai deznădăjduiţi, mai înfrânţi, pentru că dezamăgirea de mână cu tristeţea şi frustrarea ştiu întotdeauna să facă echipă la a ne distruge.
 Dar noi ne vom aminti de acele cuvinte: 
- fii o credincioasă plin de râvnă si luptă-te  lupta cea bună a credinței!
…

Până va reveni

alege pacea-este mostenirea ta!

“Va dau pacea Mea” (loan 14:27)

Pavel a spus: “Pacea lui Hristos … sa stapaneasca in inimile voastre” (Coloseni 3:15). Pacea este dreptul tau primit prin nastere. “Va las … pacea Mea”. Cuvantul a lasa este utilizat in cazul executarii unui testament. Cand cineva moare, el lasa celor dragi cea mai mare parte a posesiu­nilor mai valoroase; nu o sa le lase lucruri de aruncat la gunoi. Totusi, pentru ca Domnul Isus ne-a lasat pacea Sa, nu inseamna automat ca aceasta opereaza in vietile noastre. Este un depo­zit din care trebuie sa extragem in fiecare zi. Vrasmasul va face tot ce-i sta in putinta pentru a epuiza aceasta rezerva. El stie ca atunci cand suntem in necaz facem si spunem lucruri pe care mai tarziu le regretam si in plus, cand ne-am pierdut pacea este mai greu sa-L auzim pe Dumnezeu.

Anxietatea este deseori prima noastra reactie fata de conflict sau de probleme. In acele momente pacea poate parea o tradare sau un lucru neplacut. In subconstient ne gandim: “Daca imi pasa, ma ingrijorez. Daca este ceva important, trebuie sa raman suparat”. Este o idee eronata faptul ca rezultatul va fi afectat in mod pozitiv de cantitatea de timp pe care o petrecem ingrijorandu-ne. Nu, cea mai buna resursa pentru rezolvarea problemei este pacea. Solutiile apar mult mai usor si mai natural dintr-o stare de pace, in timp ce teama si anxietatea impiedica solutiile. Anxietatea accentueaza problema: nu ajuta la nimic sa inmagazinezi necazul. Pacea lui Dumnezeu este disponibila atunci cand o alegi. Asa ca nu lasa ca emotiile negative sa puna stapanire pe viata ta. Biblia spune: “Roada Duhului… este pacea” (Galateni 5:22). Domnul Isus a spus: “Sa nu vi se tulbure inima” (loan 14:1). Aceasta inseamna ca ai de ales intre pace si conflict launtric. Asadar alege pacea; este mostenirea ta!

In Biblie se vorbeste foarte putin despre tineretea lui Iosua desi acesta a ales sa slujesca Domnului inca de tanar. In majoritatea cazurilor el apare in Biblie ca slujind lui Moise. El s-a nascut in timpul robiei poporului Israel in Egipt.
- Numele sau dat de Moise este Iosua-inseamna Domnul mantuieste sau Domnul este mantuitorul, si care are aceasi forma cu numele lui Isus.
Insa numele sau adevarat era Hosea („mantuire”, Numeri 13:8,16) .Acestea sunt numele bărbaţilor, pe care i-a trimis Moise să iscodească ţara. Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua El este fiul lui Nun din semintia lui Efraim nepotul lui Elisama, capetenia lui Efraim
(1 Cron. 7:27; Num. 1:10).Nun, fiul său; Iosua, fiul său.
28. Ei aveau în stăpânire şi ca locuinţă Betelul cu satele lui; la răsărit: Naaran; la apus: Ghezer cu satele lui, Sihemul cu satele lui, până la Gaza cu satele ei.
Moise la numit ’’Iosua” si acest nume i-a ramas.
Se spune despre el ca era „ tanar” avand in vedere diferenta de varsta din acel timp fata de cea de azi, inseamna ca Iosua ar fi putut sa aiba o varsta cuprinsa intre 25 si 30 de ani, dar in nici un caz mai mult de 30. Pentru acel timp inseamna ca era destul de tanar.
Prima intrare in scena biblica a lui Iosua este atunci cand Moise se urca a doua oara pe munte. Exod 24:13, Moise s-a sculat, împreună cu Iosua, care-i slujea: şi Moise s-a suit pe muntele lui Dumnezeu.
Versetul arata ca era ceva obisnuit ca Moise sa il ia cu el pe Iosua de cate ori mergea pe munte. Exod 32:17 Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, şi a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!”- il arata pe Iosua iarasi pe munte cu Moise. Desi urca pe munte cu Moise el totusi trebuia sa stea la o anumita distanta de Moise, deci nu statea langa el si nu auzea nici nu vedea ce facea Domnul cu Moise.
La cererea lui Moise, Iosua s-a aflat in fruntea armatei lui Israel in lupta cu Amalec la Refidim,Atunci Moise a zis lui Iosua: „Alege nişte bărbaţi, şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.” Iosua a făcut ce-i spusese Moise, şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s-au suit pe vârful dealului. (Exod 17:9,10). Amalec a vrut sa bata pe Israel si chiar sa il nimiceasca in aceasta lupta, insa Domnul a fost de partea lui Israel. Iosua a mers ca si in calitate de general si a luptat impotriva Amalecitilor. In acesta lupta el s-a aratat a fi foarte priceput in strategie si tactica militara. Totusi, ca sa biruiasca a fost nevoie ca Moise sa stea tot timpul cu mainile ridicate in sus, un lucru deloc usor avand in vedere ca nu mai era asa de tanar, fiind undeva in jurul varstei de 80 de ani.
Exod 24:13-14Moise s-a sculat, împreună cu Iosua, care-i slujea: şi Moise s-a suit pe muntele lui Dumnezeu. El a zis bătrânilor: „Aşteptaţi-ne aici, până ne vom întoarce la voi. Iată, Aaron şi Hur vor rămâne cu voi; dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei.”- Il gasim din nou pe Iosua foarte activ in slujirea sa pentru Domnul. Moise ii incredinteaza acestuia supravegherea Cortului intalnirii. Exod 33:11Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul cortului. - Cand Moise era in tabara, locul de slujire al lui Iosua era in mijlocul cortului intalnirii, de unde nu avea voie sa iasa, decat daca il lua Moise. Aceasta slujba i-a rapit lui Iosua mai tot timpul sau liber. O astfel de slujba cere mult timp dedicat Domnului si mult devotament si el apare aici ca un tanar cu adevarat devotat Domnului. El a fost ales sa slujesca Domnului si nu a fugit de acesta responsabilitate fiind de un real folos lui Moise. Exod 32:17 Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, şi a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!” Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu, este glasul unor oameni care cântă!”- Iosua era iarasi pe munte cu Moise. Intelegem ca Iosua nu a participat la inchinarea idolulului pe care Aaron l-a facut de frica poporului pentru a se inchina la el. Daca el nu ar fi stat cu Moise atunci ar fi stiut ce se intampla jos in tabara, dar textul ne arata ca nu stia ce se petrecuse jos in tabara, prin urmare nu avea unde sa stea decat undeva pe munte in apropiere de Moise. Iosua a presupus ca strigatul care se aude este un strigat de razboi, insa Moise aflase de la Domnul ce se intampla in tabara. Moise a raspuns: „ ce aud eu este glasul unor oameni care canta” (v.18b). Deci era un cantec de „inchinare” pe care poporul il canta la acel idol facut de Aaron. Acest dialog intre Iosua si Moise se desfasura inainte ca ei sa ajunga in tabara deci se aflau in coborare de pe munte. Stim ca odata ce a ajuns jos Moise si a vazut ce se intampla s-a maniat si a sfaramat primele table ale legii (v.19).
Numeri 11:28 . Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul, şi a zis: „Domnule Moise, opreşte-i.”- In acest verset gasim mentionat ca Iosua il slujea pe Moise din tineretea lui.
Din cauza legilor stricte el a crezut ca s-a facut iarasi o nedreptate lui Moise, doar vazuse destule pana atunci si a reactionat prompt. El i se adreseaza lui Moise cu "Domnule" indicand stima pe care o avea pentru maestrul sau. Dar Moise cu blandetea sa obisnuita l-a linistit, pentru ca Moise chiar ar fi dorit asa ceva pentru tot poporul, deoarece daca toti ar fi fost plini de Duhul lui Dumnezeu lucrurile ar fi mers cu totul altfel, spre binecuvantarea lor.
Numeri 12:1-15 - Daca in situatiile obisnuite el trebuia sa stea in cortul intalnirii, este foarte posibil ca si in cazul certi cu Aaron si Maria, fratii lui Moise care s-au rasculat impotriva lui, Iosua sa fi fost acolo cand Domnul a vorbit Mariei si lui Aaron pentru a finaliza acest conflict. Chiar daca Moise ar fi gresit in privinta casatoriei sale cu o etiopianca, Domnului nu i-a placut ceea ce ei au vorbit. Plangerea lor se pare ca avea un cu totul alt motiv in ceea ce ei urmareau. Dar Domnul nu i-a lasat. Domul este cel care l-a ales pe Moise. Astfel de lucruri se intampla si in zilele noastre si nu ii plac Domnului, El ne vrea cu inima si mintea curata si plina de El si nu de alte ganduri.
Numeri 13:1-33 - Istoria celor 12 iscoade este destul de cunoscuta astazi. Printre ce alesi pentru a pleca in cercetare, Moise l-a trimis si pe Iosua, doar il mai folosise in operatiuni militare. Impreuna cu el a mai fost trimis si Caleb, care nici el nu era mai prejos si amandoi cunosteau bine pe Domnul si stiau in cine se incred. Numeri 14:6-9 - Credinta celor doi in Dumnezeul lui Israel era matura si serioasa, dar celelalte iscoade au inmuiat inima poporului si ei au nesocotit pe Dumnezeul lor. Poporul nu i-a crezut pe cei doi care le spuneau adevarul prin credinta, dar erau in minoritate ci i-au crezut pe ceilalati zece care reprezenta majoritatea dar care nu-l cunosteau pe Dumnezeu asa de bine ca ceilalti doi. Astfel ca in loc de 40 de zile ei vor plati cu 40 de ani aceasta nesocotire a lui Dumnezeului lor. Este insa destul de trist cand si in zilele noastre mai exista acelasi procent de cunoastere a lui Dumnezeu, si uneori se alege si se iau decizii in acelasi fel ca si atunci ....
Numeri 27:18-23 – Cei 40 de ani au trecut si Domnul isi pregateste poporul pentru a-l duce in Canaan. Dumnezeu ii atrage atentia lui Moise asupra lui Iosua. Domnul il vrea ca succesor oficial al lui Moise pentru ca el sa duca mai departe poporul in Canaan. Deja Duhul lui Dumnezeu locuia in inima lui Iosua. Domnul ii cere lui Moise sa ii scoata in evidenta oficial pe Iosua in fata adunarii si sa faca sa capete autoritate inaintea poporului lui Dumnezeu. Astfel Domnul l-a confirmat pe Iosua si l-a ridicat inaintea poporului prin cateva mijloace:
1 - Sa iti pui mana peste el.
2 - Sa il asezi inaintea adunarii si sa ii dai porunci.
3 - Sa il faci partas la dregatoria ta.
4 - Preotul Eleazar sa intrebe pentru el judecata lui Urim si Tumim.
Astfel Domnul a dat un urmas lui Moise, conducator al poporului si dregator peste Israel. Domnul ii spune mai inainte lui Moise sa se suie pe muntele Abarim (Num.27:12). Abarim inseamna "regiunea de dincolo " sau "trecatoare". El doar a vazut ce este dincolo dar nu va trece dincolo. Iosua avea acum in jur de 70 de ani.
Deut.31:7 - Timpul pe care Iosua la petrecut in slujba de slujire in cort si lui Moise nu a trecut fara rost. El avea acum in jur de 70 de ani. El a vazut puterea lui Dumnezeu, felul in care lucreaza Dumnezeu, dar a vazut si rautatea poporului, modul de cartire al acestuia si stia ca nu ii va fi usor deloc. Domnul il avea in planul sau pe Iosua, si de aceea el a trebuit sa invete mai intai si sa se smereasca pentru ca dupa aceea Dumnezeu sa il poata folosi ca conducator pentru poporul Israel. El trebuia sa fie pentru Israel atat un conducator militar , pentru ca trebuia sa treaca iordanul si sa cucereasca acele cetati care reprezenta mostenirea lor, cat si un conducator spiritual, ceea ce nu era ceva asa de simplu, mai ales cand era vorba despre un popor asa de dificil care se razvratea asa de repede atat impotriva Domnului cat si conducatorului sau. Atat Moise cat si Domnul (v.23), ii dau lui Iosua anumite sfaturi folositoare pentru conducerea poporului dar si pentru el insusi. Iosua stia foarte bine prin ce incercari a trecut Moise conducand acest popor. Dar Domnul i-a promis ca va fi cu el.
Deut.34:9 - Astfel ca Domnul il pregateste pentru aceasta slujba si ii da intelepciune, care sa il calauzeasca pentru a putea conduce un astfel de popor. - "Era plin de duhul intelepciunii".
Deut. 32:44 - Dupa ultima cuvantare a lui Moise, Iosua fiul lui Nun era cu el. Se poate banui ca a urmat o imbratisare, o strangere de mana intre elev si maestru si apoi un „la revedere” pentru ca oricum se vor mai vedea in "sanul lui Avraam" la Domnul.
- Spre deosebire de Moise, Iosua a trebuit sa conduca poporul dincolo de Iordan unde Moise nu a mers niciodata cu acest popor, si era o zona necunoscuta pentru popor. Iosua a facut si greseli, ne gandim la poporul Gabaonitilor in care el nu a mai intrebat pe Domnul si astfel Gabaonitii l-au inselat. Un alt cuplu maestru ucenic este Ilie si Elisei. Doar ca Elisei a fost la fel ca maestrul sau daca nu chiar mai puternic, insa Elisei avea o indoita masura din duhul lui Ilie. De aceea cand Domnul ne da o slujba este bine sa-i cerem si putere pentru acea slujba pentru ca sa nu slabim pe drum, si slujba pe care El ne-o da sa o indeplinim cu multa constinciozitate asa cum ar placea Domnului si cum ne-ar placea si noua. Si pentru ca de obicei pentru toate exista o carte de aducere aminte (Mal.3:16; Ps.56:8) in care e posibil sa fie scrisa constinciozitatea noastra aceea care nu se vede inaintea oamenilor dar care nu este ascunsa de Dumnezeu. Iosua este autorul acelor cuvinte ca : „ ...alegeti astazi cui vreti sa slujiti..” si „ Cat despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului”.
Daca vrei sa schimbi ceva, uneori nu conducerea este cea pe care trebuie sa o schimbi ci relatia ta cu Dumnezeu. Schimba intai relatia ta cu Dumnezeu si atunci se pot schimba si celelalte lucruri pentru ca El e cel ce face toate lucrurile.

Aruncă-l din barcă

Dovada nevinovăţiei este liniştea sufletului.

„...dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă,

va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău”

(Proverbe 1:33).

„O inimă liniştită este viaţa trupului...”

(Proverbe 14:30).

Pacea cu Dumnezeu înveseleşte,

linişteşte şi bucură inima omului,

este un dar al cerului pentru pământeni.

Liniştea este cea mai ieftină muzică,

un omagiu pe care cuvântul

îl aduce spiritului.

Liniştea este calmul minţii;

liniştea este pentru spirit

ceea ce este somnul pentru trup,

o împrospătare necesară.

Binecuvântat este cel care este prea ocupat

cu munca, ca să se îngrijoreze în timpul zilei

şi prea obosit ca să o facă în timpul nopţii.

Când nu îţi găseşti liniştea în tine însuţi,

zadarnic o cauţi în altă parte;

fă ordine în suflet şi vei fi fericit.

Dovada nevinovăţiei este liniştea sufletului.

Duhul lui Dumnezeu se odihneşte peste cei sfinţi.

Liniştea este o neîntreruptă închinare înaintea lui Dumnezeu şi statornicie în faţa Lui.

Nu suntem singuri pe acest drum.

Calea Domnului este bună şi sigură.
 Ea a fost deschisă de Mântuitorul şi ne duce în gloria cerească. 
Cei care o cunosc cu adevărat, se consideră privilegiaţi.
 Ei ştiu că oricât de mare ar fi preţul rămânerii şi înaintării pe ea, el merită plătit. 
Tot ei ştiu că dacă ne întoarcem de pe această cale pe calea lumii, mergem spre pierzare. 
Cu toate că Domnul ne vrea pe ea şi ne dă putere să înaintăm, din nefericire, sunt mulţi care o abandonează. 
Pentru noi, singura explicaţie este orbirea produsă de diavolul şi înşelarea celor în cauză cu strălucirea lumii prezente.
 Ştiind că sunt două categorii de oameni, te îndemn să îţi înnoieşti decizia bună. 
Alege astăzi să spui ca şi apostolul: eu şi cei dragi ai mei nu suntem din aceia care dau înapoi. Indiferent cât ar fi de greu şi de lung drumul, noi vom rămâne consecvenţi pe calea Domnului, pe calea crucii şi a sfinţeniei.
 Dragii mei, noi ştim drumul înainte şi nu ar fi înţelept să abandonăm lucrarea făcută până acum.
 Noi ştim că mai avem puţin în comparaţie cu ceea ce-a fost.
 Ce-a fost mult s-a dus. 
Suntem pe ultima sută de metri. 
Să nu ne înspăimânte greutăţile.
Nu suntem singuri pe acest drum. 
Avem fraţi şi surori de credinţă. 
Există un mare nor de martori credincioşi care ne privesc.
 Mai important însă este faptul că pe drumul acesta este prezent cu noi, Căpetenia credinţei noastre, Domnul Isus. 
El îi iubeşte pe cei perseverenţi, îi ajută şi apoi îi va răsplăti cu veşnica cunună. 
Să ne întărim,dacă este cazul, să ne ridicăm, să ne redresăm şi să ne continuăm alergarea. 
Răsplata şi viitorul sunt inexplicabil de frumoase. 
De cealaltă parte, dacă ştiţi pe unii care au dat înapoi şi nu mai sunt pe calea credinţei, vă rog să îi căutaţi şi să îi ajutaţi să găsească drumul spre casă. 
Numai în casa Tatălui este belşug pentru toţi. 
Să îi căutăm deci pe toţi fiii risipitori şi să îi ajutăm să revină în Casa Tatălui şi în adunarea noastră. Atunci vor putea începe cântecele de bucurie în multe vieţi, familii, dar şi în cer.

Hai să vorbim despre talente!

..nu mi-e rușine de Evanghelia lui Cristos căci este puterea lui Dumnezeu și în ea este descoperită o dreptate a lui Dumnezeu (Romani 1:16-17)

Există numai două religii în lume, una care își trage seva din om și alta care își trage Viața din Cristos.
Există numai două legăminte, unul naște pentru robie, pentru muncă, pentru oboseală și altul naște pentru înfiere, pentru înviere, pentru Viață, odihnă și pace.
Dumnezeu a făcut două începuturi, unul prin crearea omului, a lui Adam, întâiul și alt început prin întruparea Fiului, al doilea Adam.
Există numai două neprihăniri(îndreptățiri), una făcută de om cu faptele lui, alta căpătată prin credința în Cristos.

Consider ca o condensare a unei idei comune, ceea ce se crede că trebuie să ajungă un tînăr:

-ipotetic vorbind  faptul că talentul azi  este considerat  ceva bun, că Domnul l-a făcut aşa ca să aducă fărîma lui de suflet în lucrare, mi se pare aberant, ucigător. E drept că altele sunt darurile Duhului, despre care vorbeşte şi Isaia dar asta nu exclude faptul că talentul unit cu harul, cu darul fără plată, pot face minuni, adevărate treziri la Viaţă  asta e o erezie nimicitoare.De fapt munca, oboseala nu o vedem lăudată nicăieri în Vechiul Testament ca fiind virtute. MUNCA A VENIT ÎN LUME PRIN PĂCAT, PRIN CĂDERE, e roada blestemului. Egiptul a fost un loc al muncii, Canaanul un loc în care ”Vei stăpani cetăți mari și bune pe care nu tu le-ai clădit, case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puţuri de apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu i-ai sădit.
Altarele trebuiau zidite din pietre necioplite, neatinse de daltă, le-ar fi spurcat.
Marea roșie a fost trecută fără să vâslească și pe Egiptenii nu i-au omorât ei.
Moise a trebuit doar să vorbească stâncii, nu să o lovească, observați glorificarea Cuvântului în defavoarea acțiunii.
Iordanul l-au trecut fără sa facă pod sau baraj.
Ierihonul l-au biruit fără efort.
Ghedeon a trebuit să renunțe la ostași și și la arme, au luat doar trâmbițe și făclii.
David a renunțat la armele lui Saul.
În aceste istorii -dreptatea lui Dumnezeu s-a arătat fără lege, fiind mărturisită de lege și profeți. Aceste istorii mărturisesc dreptatea lui Dumnezeu. Adică, în toate aceste istorii trebuie să vedem dreptatea lui Dumnezeu, cea fără de fapte, fără de lucrări, fără de transpirație și fără de talente umane, adamice. Căci legea se bizuie pe -cel ce va face.

Dar așa cum într-un dormitor, cu cât somnul tuturor e mai adânc se poate face zgomot relativ mai mare, nimeni nu se va trezi, tot așa cu cât erezia e mai stăpână, trâmbița nu se mai aude și trâmbițașul este mai apostrofat.

Talentul unit cu harul, cu darul fără plată, pot face ravagii ucigatoare .
Dacă te lepezi ușor de acele evidente rele din tine, faptele firii, îți e greu să lepezi  cele bune , talentele, pe care vrei să le pui  în slujba lui Cristos. Această idee nu se găsește nicăieri în tot Noul Testament.
Hai să vorbim despre talente!
Sunt ele ceva rău în sine? Nu sunt. Dar sunt din Cristos? De când le avem, cum le-am primit, pe cine laudă? Aici e problema: Romani 3:27 deci unde este lauda? Prin ce lege-principiu ? A faptelor? Nu, ci prin legea –principiul credinței.
Să nu uităm că Legea se întemeiază pe -cel ce va face, pe faptă, pe acțiune. Pentru a-L înălța pe Cel ce ne dă Duhul prin care trăim în El și avem viață, căpătată prin credință, fără talente și virtuți umane trebuie sa acceptam in totul lucrarea Duhului.
Recunosc că este o taină, nici lui Moise nu i-a fost ușor să înțeleagă, de ce prima dată să lovească stânca-starea firească , apoi să vorbească stâncii-starea duhovnicească?

Istoria lui Moise este o lecție din Marea Carte de didactică a lui Dumnezeu pentru noi. Moise nu a respectat scenariul care ne-ar fi prins bine. Ne învață poate mai mult pedeapsa lui. Să învățăm această lecție- Lecția odihnei, a ascultării, a nelucrării firii, a veșnicului sabat, a lui să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta  căci cine a intrat în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, ca Dumnezeu de ale Sale. M-aș bucura ca fiecare să ne lăsăm de lucrările noastre, să facem lucrările Lui.
Care este lucrarea lui?
La întrebarea ucenicilor:

-Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?

Răspunsul Domnului este năucitor:

-să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.

 Ioan 6:28-29
Aici e miezul evangheliei:

- lepădarea de sine. 

Evanghelia este o taină, nu e de mirare că mulți n-o văd, dar tocmai aceasta este treaba noastră, ca să punem în lumină care este administrarea acestei taine.
-Cristos în noi, înseamnă că noi nu mai trăim, cu bune, cu rele.

Talentele noastre nu sunt daruri de sus- ci ,ne laudă pe noi, creația cea veche, căzută și avidă după slavă de sine. E o tărie în aceste talente, ceva de admirat, dar nu este din Domnul, nu este Domnul, nu este Stânca. E o altă stâncă. Cine se duce la acea stâncă nesocotește Stânca mântuirii Lui.

 Deut 32:15

A aduce  jertfe unor dumnezei noi, veniți de curând, a părăsi Stânca înseamna abatere si cadere din har .

S-au îndreptat spre altă stâncă, talentul lor, tăria lor, construcția lor.

Ca spre orice idol!

Cine zice că manifestarea talentelor nu este printre faptele firii pământești greșește amarnic, este idolatrie, și sunt toate răsvrătiri spirituale ale celor ce se laudă pe ei înșiși. Bisericile de astăzi, unde se aduce atâta slavă, zis Domnului, dar obligatoriu cu mult talent transpirat, muzicanți cu ani de școală și coruri cu sute de ore de repetiții, uniforme și ținută, cu scene ca la teatru și oratorii de paradă sunt locuri de manifestare a unui nou fel de idolatrie, la altă stâncă. Stânca sfărâmicioasă a omului, a firii lui putrezicioase, a talentului lui flămând de glorie deșartă. Câtă înșelătorie!
Ci ,viţa lor este din sadul Sodomei
Şi din ţinutul Gomorei;
Strugurii lor sunt struguri otrăviţi,
Bobiţele lor sunt amare,
Vinul lor este venin de şarpe,
este otravă cumplită de aspidă.
Oare nu este ascuns lucrul acesta la mine?
Pecetluit printre comorile mele?

Deuteronom 32:32-33
-Se numește Taina fărădelegii, degradarea tainică, propășirea ca otrava, ca șarpele, prin infectare, prin doze mici.
Talent + har este hrană otravită.
 Recomand oricărui tânăr să se îndoiască de faptul că talentul său este ceva bun , să ezite să aducă fărîma lui de suflet în lucrare. Talentul său nu e din Cristos, nici prin Cristos, nici pentru Cristos, e din firea lui veche, din adamul lui, nu din firea cea nouă. Nu numai să ezite, dar să evite cu tot dinadinsul să aducă Domnului din destoinicia lui, din înțelepciunea lui firească-sufletească. Să nu încerce nimeni să unească talentul cu harul.

-Nu poți în aceeași predică să arăți și că tu ești deștept, și că Cristos este minunat. Una exclude pe alta.
Dacă n-ar fi vorba de însăși esența Veștii Bune, dacă ar fi vorba de un lucru secundar, aș tăcea.
Vorbesc însă pentru că Domnul îmi dă aceste gânduri, stau în fața feței Lui, a Cuvântului Lui și mă minunez de Gloria Lui. Glorific această glorie, cuvinte capăt, cuvinte dau, așa cum mi le deslușește Domnul și cum mă bucur împărtășindu-le cu cei care le trăiesc . 

Si daca am sa plec maine

Sincer si neintelept - Dumitru Budac

Binecuvântă-ne Doamne

1. Binecuvântă-ne Doamne
Pe noi întotdeauna
Ca să fim noi poporul Tău
Veşnic spre-a Te lăuda.

R: Iar Isus al nostru soare,
Plin de har şi de-ndurare,
Vocea lui mângâietoare
Şterge lacrimi şi suspini.

2. Şi acasă, şi pe cale,
Despre Isus, vesel, cânt,
Dar nicicând nu cânt mai vesel
Decât în locaşul sfânt.

3. Îngerii pot să-l mărească
Prin cântări pe Dumnezeu
Dar ca despre har să-I cânte,
Ei nu pot ci numai eu.

Ridica-voi ochii la ceruri

Ridica-voi ochii la ceruri,
De unde va veni ajutorul meu
Ajutorul meu de la Dumnezeu,
Cel ce a făcut cerul şi pământul
Ajutorul meu de la Dumnezeu 
Cel ce a făcut cerul şi pământul.

Către Domnul paşii mei voi duce
Şi legea Lui va fi îndreptarea mea
Îndreptarea mea de la Dumnezeu.

Ridica-voi ochii la ceruri,
Cel ce a făcut cerul şi pământul
Îndreptarea mea de la Dumnezeu
Cel ce a făcut cerul şi pământul.

Ridica-voi ochii mei la ceruri
Pe unde va veni mântuirea mea
Măntuirea mea de la Dumnezeu,
Cel ce a făcut cerul şi pământul
Mântuirea mea de la Dumnezeu 
Cel ce a făcut cerul şï pământul.

Suferința ce naște credința

Painea vietii

1. Într-o lume-n care toate
Sunt aşa de schimbătoare
Cuvântul Tău rămâne neschimbat
Ca o stânca neclintită
Între valurile mării
E cuvântul sfânt pe care ni L-ai dat.

R: Dă-ne nouă astăzi pâinea vieţii
Hrana sfântă de la Tine o primim
Să ne-nveţe, să mustre,
Să îndrepte, să dea înţelepciune
În neprihănire.

2. Lui Israel în vechime
I-ai purtat mereu de grijă
Mană sfântă Tu din cer i-ai dat
Azi îţi cerem să ai milă
De foamea sufletelor noastre
Un cuvânt din partea Ta vrem să primim.

3. Cuvântul Tău e armătura
Pe care o purtăm în luptă
Şi cu el suntem mereu biruitori
Prin cuvânt suntem destoinici
Pentru orice faptă bună
Pe care, Doamene, din 'nainte ai pregătit.

B: Căci nu vom trăi doar cu pâine
Ci cu orice cuvânt de la Tine, Doamne.

O sa ni se potriveasca!

Iata ce spune Domnul despre poporul acesta: Le place sa alerge incoace si incolo. Nu-si cruta picioarele; de aceea Domnul n-are placere de ei Ieremia 14:10 Am citit…si m-am gindit ..oare …despre cine vorbeste? In vechime le spunea evreilor, dar astazi? Astazi cred ca ne poate spune la fiecare din noi in mod personal si… ia ghiciti!!! 

O sa ni se potriveasca! 

Una dintre metodele celui rau de a ne departa de Dumnezeu este si aceea de a ne tine ocupati. Si nu cred ca pe vremea cind oamenii aveau de sapat, de cosit, de muls vaca… erau mai ocupati ca astazi. Deosebirea este ca ocupatiile de atunci le oboseau oamenilor trupul, pe cind astazi  multe din ocupatiile noastre ne obosesc si ne distrug  sufletul .  Si ma uit la fraza asta…”nu-si cruta picioarele…” si ma gindesc cum nu ne crutam deloc; ca nu ne crutam nici sufletele, nici emotiile; nu ne pastram nici valorile, nici relatiile. 

Oare ce ar spune  Domnul de noi astazi, daca ar vorbi despre noi cum a vorbit cu Ieremia? 

Sau chiar mai aproape…Ce ar spune de mine?

 Si de ce nu?! 

Si de tine!

Întâlnirea ce schimbă

adevaruri ale vietii,

Cine vrea un prieten perfect, va ramane fara prieteni.

Cine se trezeste de dimineata departe ajunge .

Cine se trezeste  de dimineata departe ajunge .

Daca esti matinal, vei avea mai mult succes in actiunile pe care le intreprinzi. 

S- a demonstrat ca persoanele matinale sunt mult mai eficiente si chiar mult mai fericite. 

Atentie, fericirea nu consta in ora cu care se trezesc mai devreme decat celelalte persoane, ci in viata luata in ansamblu.

Persoanele care au un program care incepe devreme se simt mult mai in forma decat cele care fac nopti albe. 

Cei care se trezesc dimineata au mai mult timp pentru anumite indatoriri casnice, pe care le pot rezolva inainte de a incepe ziua de lucru. 

De altfel, oamenii care au succes in afaceri au confirmat ca adopta un astfel de program. 

Trezitul de dimineata iti ofera energie pentru intreaga zi si o putere de concentrare mai mare.

placerea partasiei cu Tatal Ceresc

Multi creştini vorbesc despre intimitatea cu Domnul, despre umblarea în El, de a-L cunoaşte pe El, de a avea pãrtãşie cu El.
 Dar nu putem avea comuniune, pãrtãşie, relatie adevãratã cu Dumnezeu dacã nu primim în inimile noastre din plin revelatia dragostei Sale, harul şi mila Sa. Comuniunea cu Dumnezeu constã în douã lucruri: 1. Sã primim dragostea Tatãlui
 2. Sã-L iubim si noi, la rândul nostru.
 Poti petrece ore în sir in fiecare zi in rugãciune, spunând Domnului cât de mult îl iubesti, dar nu aceasta este comuniunea.
 Dacã n-ai primit, dacã n-ai acceptat dragostea Sa, atunci n-ai experimentat comuniunea cu El.
 Pur si simplu nu poti împãrtãsi intimitatea cu Domnul dacã nu esti pecetluit în dragostea Lui pentru tine.
 Eu stiu cã atunci când vin la Domnul meu, nu vin la un Tatã dur, nemilos, care-mi cere ce stie cã nu pot.
 El nu mã asteaptã cu o faţã mânioasã, gata sã-mi mai tragã o nuia peste spate.
Nici nu mã urmăreste ca pe un vânat, gata sã vadã dacã dau gres, ca sã-mi poatã zice:
- “Te-am prins!”
Nu, ci vin la un Tatã care mi S-a revelat mie cu o dragoste purã, neconditionatã.
El este bun si milos, plin de har si îndurare, si de-abia asteaptã sã-mi ia toatã povara si grijile.
Si stiu cã El niciodatã nu mã va respinge când îl chem!
- Iatã de ce o sã vin “în curtile sale” cu laudã si multumiri deoarece sunt recunoscãtor pentru (ce este si) cine este Dumnezeul meu.
Lui îi pasã de tot ceea ce e în legãturã cu mine, de tot ce mã priveste!
 (Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pămîntului!

Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui.

Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne -a făcut, ai Lui sîntem: noi sîntem poporul Lui şi turma păşunei Lui.

Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cîntări în curţile Lui! Lăudaţi -L şi binecuvîntaţi -I Numele.

Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui din neam în neam. Psalmul 100). Profetul Ţefania spune ceva de necrezut despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi.
El scrie:
- “Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine” (Ţefania 3:17). Acest verset ne spune douã lucruri importante despre felul în care ne iubeste Domnul:
1. Dumnezeu se “odihneste în tăcere” în dragostea Sa pentru poporul Sãu. In Evrei, expresia
"El va tăcea în dragostea Lui" vrea să spună "El va sta în tăcere, va tãcea din cauza dragostei Lui".
 Dumnezeu spune, în esentã:
 "Mi-am gãsit adevarata mea dragoste si sunt complet satisfãcut!
 Nu am nevoie sã caut în altã parte, pentru că n-am de ce să mă plâng.
 Sunt complet multumit, împlinit de aceastã relatie, si nu-Mi voi lua dragostea înapoi, nu Mi-o voi retrage! Dragostea mea este sigurã!"
2. Dumnezeu găseste mare plăcere în poporul Sãu.
Ţefania mărturiseste:
-“nu mai poate de veselie pentru tine”.
El spune, “dragostea lui Dumnezeu pentru tine este asa de mare, că pune un cântec pe buzele Sale!”
A se bucura înseamna "a avea bucurie si încântare", “a se bucura în ceva”.
Este o expresie exterioarã a ceva ce vine dinãuntru, adicã încântarea.
Este de asemenea cel mai puternic fel de a exprima dragostea.
Cuvântul evreiesc pe care Tefania îl foloseste aici pentru "a se bucura" este “tripudiare” însemnând "a sãlta, a sãri în sus de bucurie, ca cineva care e coplesit de extazul biruintei”.
Poti tu sã te gândesti la Tatãl tãu ceresc ca fiind asa de îndrãgostit de tine, cã sare în sus de bucurie numai gândindu-Se la tine?
 Poti tu sã primesti, sã accepti cuvântul Sãu cã te-a iubit mai înainte ca lumea sã fi fost creatã, înainte ca omenirea sã fi existat, înainte ca tu sã fi fost mãcar nãscut?
Poti tu sã accepti cã te-a iubit chiar si dupã ce ai cãzut în pãcatul adamic, rãsculandu-te astfel impotriva Lui?