cum să mai trăim în păcat?

Lăsăm Biblia să vorbească:

Isus Hristos este un Mântuitor puternic şi evanghelia lui este atît glorioasă cît şi puternică.
Un suflet care este cu adevărat plin de căinţă va primi prin răscumpărare nu numai iertarea păcatelor ci de asemenea el va fi despărţit de orice păcat. Da, un creştin trăieşte fără să păcătuiască.

Este trist, că ceea ce este acceptat în ziua de asităzi ca Evanghelie, nu este Evanghelia corectă. Ea ţine oamenii în păcat şi ei nu cred că pot fi eliberaţi de el pînă la moarte. Aceasta este „o altă Evanghelie” şi „un alt Isus” care nu corespunde cu mîntuirea Biblică. Orice persoană, care învaţă că se poate păcătui şi încă ar putea fi un creştin, nu este de la Dumnezeu. Aceştia, au o formă de evlavie dar tăgăduiesc puterea: Fereşte-te de astfel de oameni!

Prea iubiţilor, verificaţi experienţa voastră, în ceea ce priveşte acest lucru important, în lumina Bibliei. Destinul tău veşnic depinde de ea: „Cine păcătuieşte, este dela diavolul…Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte…
Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului…” 1Ioan 3:8-10

1) Scopul venirii lui Isus a fost să ne răscumpere de orice necurăţire
Matei 1:21 „Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mîntui pe poporul Lui de
păcatele sale.”
Luca 1:68,75 „Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat şi a
răscumpărat pe poporul Său… trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii
noastre. “
Tit 2:14 „El S’a dat pe Sine însuş pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi
curăţească un norod care să fie al Lui, plin de rîvnă pentru fapte bune.”
1Ioan 3:8 „Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.”

2) Cei care sînt răscumpăraţi nu mai continuă să păcătuiască şi nu mai au nevoie de a se căi
Luca 15:7 „Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decît pentru nouă zeci şi nouă de oameni neprihăniţi cari n’au nevoie de pocăinţă. “
Ioan 5:14 „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întîmple ceva mai rău.”
Romani 6.1-2 “Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
Nicidecum! Noi, cari am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?”

adevaruri biblice

Tu mustri pe cei îngâmfaţi, pe blestemaţii aceştia care se rătăcesc de la poruncile Tale...
Când vine mândria, vine şi ruşinea, dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
Prin mândrie se aţâţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.
Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii.
Privirile trufaşe şi inima îngâmfată, această candelă a celor răi, nu este decât păcat.
Cel lacom stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug.

iubirea omului...

iubirea ta, omule, e ciudata.

azi ma incanta
maine ma uimeste,

ma oboseste in minutul asta
dar in minutul urmator

 aleg sa o prind
iubirea ta, omule,

e ciudata. dragostea Ta e minunata!

azi ma inunzi cu ea, 
Dragostea Ta, 

Domnul meu, e minunata!
azi ma inunzi cu ea, 
maine ma inconjori cu ea
cand cad ma ridici
cand jignesc,

 ma privesti cu mila,
cand obosesc 

imi dai noi puteri
cand ma mandresc

imi arati cat de mica sunt
cand uit de Tine

ai rabdare,

cand ma incred in Tine

imi zambestisi imi dai noi si noi puteri...
cand arat bunatate imi dai zambete pe chip
Dragostea Ta, Domnul meu, e minunata!

Tu domnesti pe tronul slavei

    

Tu domnesti pe tronul slavei in vesnicie imbracat,
  Stralucirea slavei Tale ma uimeste ne-ncetat.
  Cine oare se compara doamne cu puterea Ta;
  Tu esti Domnul vietii meu tu esti mantuirea mea.

Cor:    Lauda cinste onoare mielului ce-a inviat!
           Noi aducem inchinare numelui glorificat,
          Lauda cinste onoare melului ce sta pe tron;
        Noi aducem inchinare doar pe el il inaltam.
2.      Ingerii si heruvimii fredoneaza toti in cor
        El e vrednic de marire doar El e biruitor,
        Peste moarte ai calcat Doamne cu puterea Ta;
        Tu esti Domnul vietii mele Tu esti mantuirea mea.

Bridge  :      Peste moarte ai calcat Doamne cu puterea Ta,
                    Tu esti Domnul vietii mele Tu esti mantuïrea mea.

ajuta-ne Doamne!

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!

cand stai pe langa

oameni nemultumiti ai grija sa nu te molipsesti

cand stai pe langa oameni ironici ai mare grija sa nu semeni cu ei.

(bine ar fi sa nu stai pe langa ei dar cateodata e imposibil)

.....cultiva bunatatea, pacea, multumirea...

stai si asculta, cauta sa vezi partile bunele ale caracterelor lor.

 ajuta-ne Doamne!

hai la pescuit! -dumitru budac

rugandu-ne pentru derbedei / max lucado

Umple-mă acum!

Oamenii se roagă şi Îi cer lui Dumnezeu să fie umpluţi, dar în tot acest timp manifestă o ingeniozitate deosebită - acea contradicţie care împiedică voinţele noastre să fie mişcate, până în punctul în care să-L lase pe Dumnezeu să facă cum vrea El.

Din acest motiv, nu-mi place să cer adunării să cânte unul din cântecele vechi "Umple-mă acum". Cred că este una din cântările cele mai lipsite de speranţă scrise vreodată - e sumbră şi neputincioasă. Vreau să găsesc pe cineva care a fost umplut în timp ce cânta "Umple-mă acum, umple-mă acum". Pur şi simplu nu merge aşa, pentru că dacă tu te împotriveşti lui Dumnezeu poţi cânta toate cele patru strofe şi o poţi repeta pe ultima plângând, dar Dumnezeu tot va trebui să aştepte decizia ta cu privire la acea parte din tine pe care tu o scapi de cruce.

Cei care trăiesc în această stare de contradicţie continuă, nu pot fi creştini fericiţi. Un om care stă mereu pe cruce, numai bucată după bucată, nu poate fi fericit în acest proces. Dar atunci când acel om îşi ia locul pe cruce împreună cu Isus Hristos o dată pentru totdeuna, el îşi predă duhul lui Dumnezeu, renunţă la toate şi încetează să se mai apere. Cu siguranţă, el a murit, dar urmează o înviere!

Dacă noi vrem să mergem pe această cale a biruinţei cu Isus Hristos, atunci nu putem continua să fim creştini mediocri, opriţi la jumătatea drumului, spre culme. Până când nu renunţăm la interesele noastre, nu va fi niciodată destulă pasiune în fiinţele noastre de a găsi voia Lui supremă.

Şi de ce durează aşa de mult? Cine este vinovat de faptul că intenţiile inimii noastre nu sunt atât de curate, încât să-L putem iubi fără încetare, să-L putem sluji cu vrednicie, să putem fi umpluţi cu Duhul Său şi să umblăm în victorie?

Sper că am clarificat faptul că vina este a noastră şi nu a lui Dumnezeu! "Această lucrare nu necesită mult timp pentru a fi înfăptuită deplin, după cum cred unii, pentru că e cea mai scurtă lucrare pe care oamenii şi-o pot imagina. Nu e nici mai lungă, nici mai scurtă, ci potrivit cu pasiunea care este în tine, potrivit cu voinţa ta." Dacă eşti unul din cei care sunt convinşi că trebuie să dureze mult timp, te înşeli. Poate fi cea mai rapidă şi cea mai scurtă lucrare pe care omul o poate cunoaşte - tot atât de scurtă sau lungă după creşte voinţa ta.

Mulţi dintre noi ne ţinem de ceva, ceva drag nouă, ceva care intervine între noi şi Domnul. Unii dintre voi, ca tineri, poate aveţi un copilaş care a devenit acum pentru voi cea mai scumpă comoară de pe pământ. Probabil că aţi auzit şoapta Domnului spunând: "Îmi veţi da înapoi acest copilaş? Îţi vei lua mâinile de pe cârma acestei vieţi şi o vei pune în mâinile Duhului Sfânt?"

Dumnezeu are de furcă cu noi când vine vorba de voia Lui supremă pentru vieţile noastre şi ale copiilor noştri.

Cine e dușmanul?

Jurăminte de fidelitate, dedicări şi rededicări, declaraţii religioase frumoase, atitudini emoţionale şi multe alte forme de manifestare a ataşamentului nostru faţă de Hristos poate face un credincios, când lucrurile sunt frumoase şi liniştite, când cerul e senin.

Ce se întampla însă când cerul se întunecă şi vine furtuna?
Ce se întamplă când “nevoia” te împinge să mai cobori ştacheta?
Ce se întamplă când oferta lumii şi a celui rău devine tentantă?
Ce se întamplă când preţul urmării lui Hristos ţi se pare cam prea mare?

Până unde crezi că poţi să Îl urmezi pe Hristos?
Care este nivelul ofertei ca ea sa devină atât de tentantă încât să îi întorci spatele lui Isus?
Care este “călcâiul lui Ahile” al tău unde ştie diavolul că poate lovi letal?
Indiferent că e frica, ruşinea, mândria, respectabilitatea, comoditatea sau relativismul, aici va ataca inamicul.
 Şi bazat pe fortele tale nu poţi rezista.
Dacă ar trebui să îţi fie frica de ceva sau de cineva, ar trebui sa îţi fie frică de tine. 
Tu îţi eşti cel mai mare duşman.
De aceea nu trebuie să ai încredere în tine şi să te bizuieşti pe forţele tale.
De aceea ai nevoie disperata de Isus.
Şi într-adevăr, numai în El biruinţa e garantată.

Ce ar spune de mine?

Iata ce spune Domnul despre poporul acesta:
Le place sa alerge incoace si incolo.
Nu-si cruta picioarele;
 de aceea Domnul n-are placere de ei
Ieremia 14:10
Am citit…
si m-am gindit ..
oare …
despre cine vorbeste?
 In vechime le spunea evreilor,
dar astazi?
 Astazi cred ca ne poate spune la fiecare din noi in mod personal si…
 ia ghiciti!!!
O sa ni se potriveasca!
Una dintre metodele celui rau de a ne departa de Dumnezeu este si aceea de a ne tine ocupati.
Si nu cred ca pe vremea cind oamenii aveau de sapat, de cosit, de muls vaca…
 erau mai ocupati ca astazi.
 Deosebirea este ca ocupatiile de atunci le oboseau oamenilor trupul, pe cind astazi multe din ocupatiile noastre ne obosesc si ne distrug sufletul .
 Si ma uit la fraza asta…
”nu-si cruta picioarele…”
si ma gindesc cum nu ne crutam deloc;
ca nu ne crutam nici sufletele
, nici emotiile;
nu ne pastram nici valorile,
 nici relatiile.
Oare ce ar spune Domnul de noi astazi, daca ar vorbi despre noi cum a vorbit cu Ieremia?
 Sau chiar mai aproape…
Ce ar spune de mine?
Si de ce nu?
.... Si de tine!

Un singur lucru îți lipsește

Un singur lucru îți lipsește,

 spunea Domnul Isus. 

Când cineva face o astfel de afirmație, te-ai aștepta ca singurul lucru lipsă despre care vorbește să fie unul de importanță minoră, în comparație cu ceea ce omul-interlocutor posedă. 

Ar părea că spune:

 Ai 249 de dolari. Îți mai lipsește unul singur ca să-ți cumperi bicicleta mult dorită.

 Până la urmă, ce este un singur dolar în comparație cu cei 249?

 Un fleac! 

Îți lipsește doar unul.

Un singur lucru îți lipsește…

 Bănuiesc că, auzind prima parte a răspunsului, omul din fața lui Iisus s-a simțit încurajat. 

Un singur lucru!?

 Grozav! 

Sunt atât de aproape! 

Am tortul, am pus și lumânarile, îmi lipsește doar focul.

Care să fie singurul lucru, Doamne, se întreba nerăbdător omul, așteptându-se la un fleac.

Și Domnul  Isus continuă. 

Un singur lucru îți lipsește… vinde tot, dă săracilor, și urmează-Mă!

 Gândesc că omului i s-a prăvălit tot ceru-n cap.

 Grozav fleac!

 Puțin lucru lipsă: 

să vinzi tot ce-ai strâns o viață!

Se pare că un singur lucru îi lipsea, dar nu genul de lucru de valoare insignifiantă, la care ar fi renunțat fără să clipească, ci o lepădare de ceea ce iubea el cel mai mult.

 Se pare căDomnul  Isus i-a spus ceva de genul: 

Ai lumânările și focul.

 Un singur lucru îți lipsește: 

tortul.

Sau: 

Ai potcoavele.

 Cal îți mai trebuie!

 Ce ironie!

De altfel, se pare căDomnul  Dumnezeu nu ne cere fleacuri, lucruri care nu ne costă nimic. 

Pe astea I le-am da cu mare drag.

 Însă El dorește să renunțăm la iubirile noastre care se ridică mai presus decât iubirea de El. 

Domnul Dumnezeu vrea să vindem tot ce avem noi mai scump în viață, orice ni-i mai drag ca El:

- poate iubirea de noi înșine, 

confortul,

 reputația,

dependețele, 

timpul irosit în fața ecranului

 ori anumite relații.

Știu că nu sună deloc bine, însă aceasta-i provocarea creștinismului: 

Lasă (vinde) tot ce ai și urmează-Mă!

Și stiu că nu pare deloc convingător, decât după ce înțelegem că El a fost Cel dintâi care a lăsat totul… pentru mântuirea noastră!

Ridica-voi ochii mei la ceruri_ bianca cernisov

Ridica-voi ochii mei la ceruri
De unde va veni ajutorul meu
Ajutorul meu de la Dumnezeu
Cel ce a făcut cerul şi pământul
Ajutorul meu de la Dumnezeu
Cel ce a făcut cerul şi pământul

Către Domnul paşii mei voi duce
Şi legea Lui va fi îndreptarea mea
Îndreptarea mea de la Dumnezeu
Cel ce a făcut cerul şi pământul
Îndreptarea mea de la Dumnezeu
Cel ce a făcut cerul şi pământul

Ridica-voi ochii mei la ceruri
Pe unde va veni mântuirea mea
Măntuirea mea de la Dumnezeu
Cel ce a făcut cerul şi pământul
Mântuirea mea de la Dumnezeu
Cel ce a făcut cerul şï pământul

atît de aproape

...este noapte...totul în jur e întuneric....si linişte.
Un dor e în inima mea....un dor de cer...
după acel timp care nu se mai sfarseste...
Mi-e dor de tine Tata...

cînd Te voi întîlni....acolo Acasă
voi alerga , voi alerga...la Tine
în braţe Îţi voi cădea
si ca un copil....nu te voi mai lasă.

pentru ca Te iubesc...iubire ce mă tine
...atît de aproape de Tine.

Cu voce dulce

Biserica era frumoasă şi plină de enoriaşi,
Avea o orgă maiestoasă, cea mai perfectă din oraş;

Însă-apăruse o problemă, un frate-n vârstă, credincios,
Participa mereu la cor, să cânte laudă lui Cristos.
 Dar vocea-i era râguşită, iar la cântările mai noi,
Uita cuvintele adesea şi rămânea mereu ‘napoi.
Încet, nori grei de supărare, s-au adunat pe firmament
Că…, -dacă fratele mai cântă, corul va fi un faliment.
 Atunci toţi fraţii, plini de râvnă, au pus problema la păstor,
Iar 2-3 fraţi din comitet, i-au dat o mână de-ajutor;
Şi-aşa ‘ntr-o zi, mai pe-nserate, au luat maşina şi s-au dus
În vizită la acest frate, să-i spună ce aveau de spus.
 Şi l-au găsit sezând pe prispă, în faţa casei, liniştit,
Iar raza soarelui de vara, îi mângâia părul albit.
El, murmura încet un cântec de laudă şi mulţumire:
“Cel ce Te-ai deschis mie, Stâncă de mântuire…!”
 -“Suntem aicea frate dragă, cu aprobarea tuturor,
Să te rugăm de azi ‘nainte să nu mai faci parte din cor;
Sperăm că ne vei înţelege, …e-un stil mai nou,   Frate.. ne-auzi?
Cântarea-i veche, stilul vechi… deci frate, nu mai corespunzi!”
 Încet, din piept ridică capul, în semn că “da”, i-a auzit,
Şi spuse blând bătrânul frate cu glasul stins, abia şoptit:
-“În cei 80 de ani de viaţă, pe Domnul meu am lăudat,
Şi-atunci când inima mă-ndeamnă să cânt, cum aş putea să tac???!
 Cântarea mi-a fost mângâiere de-a lungul drumului meu greu
Şi psalmii lui David, scumpi mie, dau pace sufletului meu;
”Cred c-am greşit cântând în cor, n-am vrut ca să vă fac necaz
Îmi cer iertare!”  – spuse el şi-o lacrimă-i căzu pe-obraz….
 “Mă-ntreb, dincolo de-aceşti nori, la Tatăl meu când voi sosi,
În corul miilor de sfinţi, să cânt atunci…., mă va opri?”
Tăcere-adâncă se făcu…., şi-n timp ce fraţii au plecat,
Bătrânul capu-ncet lăsă, dându-şi suflarea cu-n oftat…. 

În ceruri sus, la Dumnezeu, pe veci de veci va rămânea
Doar ce aicea ai lucrat, DIN INIMĂ SPRE SLAVA SA .

Că fratele bătrân nu e…., un timp coriştii-au observat,
Privind la scaunul său gol, apoi, cu timpul…., l-au uitat….
Dar sus în ceruri se-mplinea dorinţa lui, la infinit….
Cu voce dulce el cânta, spre Slava Tatălui Iubit…

nu te teme,

”...nu te teme, căci Eu sunt cu tine...” Isaia 41.10

Când trecem prin suferinţe sau suntem chemaţi în slujba Domnului, căutăm adesea să ne facem provizii de puteri, deoarece băgăm de seamă că puterea noastră este limitată şi insuficientă pentru nevoile ce le avem. Atunci, să ne păzim de a ne lăsa doborâţi căci, prin versetul de mai sus, avem făgăduit tot ceea ce avem nevoie. Puterea lui Dumnezeu este nelimitată şi El vrea să ne dea chiar din această putere ; şi făgăduinţa Lui este că ne va fi dată. El vrea să ne fie hrană pentru suflet şi sănătate pentru trup. Este cu neputinţă să se spună câtă putere poate să pună El într-un om ; când această putere divină ne umple, slăbiciunea omenească nu mai este o piedică.

Nu ne mai amintim noi de timpurile de lucru şi încercări deosebite, când am primit o putere de care ne miram noi înşine ? Eram liniştiţi și în pace în pericol, supuşi încercării, răbdători în suferinţă, îndurând cu blândeţe dispreţul sau opoziţia. Într-adevăr, Dumnezeu ne dă o putere neaşteptată în încercările mari, aşa încât nu ne mai recunoaştem pe noi înşine. Cei slabi ajung curajoşi, cei neînvăţaţi primesc înţelepciune, cei timizi primesc la timpul potrivit ceea ce trebuie să spună. Sentimentul slăbiciunii noastre ne poate clătina, dar făgăduinţa lui Dumnezeu ne redă viaţa.

Doamne, întăreşte-mă "după făgăduinţa Ta".

un .... vis uitat!

 în căutarea sufletului meu am alergat şi găsindu-l, i-am zis: 
Povesteşte-mi de când inima mi-era împodobită de mireasă şi spune-mi cum era strălucită de bucuria ce mă înconjura...
cântă-mi despre vocea Iubitului meu, ca să-mi pot aminti!
oh, 
suflet străin venit de departe, 
suflet ce eşti în mine, 
călătoreşte prin ceaţă şi ia-mă înapoi!
 fiindcă doresc să ştiu ce a fost, pentru a inţelege ce sunt. Lanţuri de regrete îmi strigă că, fugind după acei ochi hoinari, mi-am pierdut şansa pentru totdeauna... 
Şi însăşi carnea ce mă înveleşte este doar amintirea acelei haine imaculate ce s-a înnegrit cu timpul fără El. 
Spune-mi suflet despre ochii ce i-am lăsat în urmă în acea vale!
Pentru că tu erai acolo...
Când eu am plecat, tu ai rămas lângă EL.
Spune.mi ce durere a curs din EL, pentru că vreau să ştiu. Aminteşte-mi de Iubitul inimii mele căci doar umbra Lui mi-a rămas şi mi-e teamă c-am s-o pierd si pe aceasta...
Fură-mă şi lănţuieşte-mă în tine,
 Suflet bătrân ce plângi în mine. 
Deschide-mi ochii să-I aud.
 Vocea cum pictează orice colţ din mine. 
toată încrederea mea era covingerea că totul se terminase. dar acum mă laşi fără cuvinte. 
credeam că nimic nu mai poate lega ceea ce a fost Speranţa unui viitor. 
Dar acum Suflet? 
de ce-mi surâzi?
Oare ce.mi ascunzi?
Străinul ce-L văd în faţa mea tu deja Il cunoşti!
Ce vrei să-mi spui, suflet ciudat, lucruri necuprinse în limbi ce nu am cum să le cunosc.
pentru că Îi vad Picioarele murdare de atâta drum şi mâinile rănite de atâta trudă...
Şi în Ochii Lui... 
Da!
Joacă o scânteie ce-mi aminteşte de cuvintele unui vis uitat!

Eu merg acasă, eu merg acasă

Mii de oameni se grăbesc înspre pierzare

Şi mă-ntreabă cu dispreţ unde merg

De ce sunt aşa retras din lumea mare

Şi care este calea care o aleg




R: Eu merg acasă, eu merg acasă

Eu merg acasă la Domnul meu

Eu merg acasă, eu merg acasă

Eu merg acasă, la Domnul meu




Mii de oameni sunt speriaţi de ce-o să vină

Sunt majore-ameninţări peste tot

Vor să ştie toţi care îmi e nădejdea

Şi cum atât de liniştit să fiu eu pot




Vreau acum să le propun tuturora

Să îşi lege de Isus viaţa lor

Vor avea atunci şi ei siguranţă

Şi vor dori şi ei să cânte acest cor

Bucuria şi frica sunt fundamental incompatibile.

Ai întâlnit vreodată o persoană plină de voie bună, dar în acelaşi timp cu o îngrijorare cronică? 

Frica distruge bucuria. 

Trăieşte în frică, şi vei recunoaşte durerea anxietăţii constante, cronice, de cea mai joasă speţă.

 Treci dincolo de ea, şi vei fi încântat.Miza - relaţională, emoţională şi spirituală - este foarte mare. 

Nu am mai riscat niciodată atât de mult cu Dumnezeu.

 Puneţi-vă încrederea în El, Dumnezeu lucrează cu adevărat!

 Şi acum tot ce am în cap este :

- să sperăm că aşa va fi!

  Toate semnele cuiva care înceracă în mod curajos să aibă încredere şi să asculte - entuziasm, anticipare, suspans, rugăciune, un simţământ profund de dependenţă, activitate semnificativă, întindere până la limita capacităţilor sale.

 Asta e viaţa aşa cum ar trebui să fie.

 El a ieşit din barcă. 

Încrederea în faţa fricii şi a provocării produce bucurie.

Pe de altă parte, depunerea armelor în faţa fricii ucide orice urmă de bucurie.

 Conform cercetărilor curente, cei mai mulţi oameni care se îngrijorează par să aibă o imaginaţie foarte bogată.

 Au de obicei coeficient de inteligenţă peste medie. 

Sunt adesea oameni cu foarte mult potenţial creativ. 

Dar imaginaţia lor o ia razna, spre tărâmul negativismului. 

Ei tind să transforme totul într-o catastrofă:

-Dacă se va întâmpla ceva rău? 

Dacă voi avea un accident şi voi distruge maşina? 

Dacă îmi pierd portofelul? 

Dacă predica mea nu va fi bună?

Toate aceste lucruri sunt condiţionale, sunt în viitor, şi s-ar prea putea să nu se întâmple niciodată! 

De fapt, cele mai multe dintre ele nu se întâmplă niciodată. 

Dar când îmi trăiesc viaţa cu o perspectivă plină de frică, le dau acestor lucruri puterea de a-mi fura viaţa de acum!

Un simţământ sănătos al perspectivei ne permite să asociem acestor evenimente nişte răspunsuri realiste care să ne ajute să continuăm viaţa.

Dacă îţi vei accidenta maşina? 

Poţi lua una nouă!

Dacă îţi pierzi portofelul? Îţi iei unul nou!

Dacă pastorul are o predică slabă?

 Îl trimiţi în concediu în Hawaii, la refacere!

Dar atunci când trăieşti în frică, puterea lui "Dacă" devine copleşitoare şi vei trece prin viaţă fără pic de bucurie.

Bucuria şi frica sunt fundamental incompatibile.

...Si va face la fel si cu tine!

Petru s-a coborat din corabie, si a inceput sa umble pe ape ca sa mearga Ia Isus

(Matei 14:29)

 Petru a demonstrat ca atata vreme cat privirea ta este atintita asupra lui Isus si respecti plan­ul, nu te vei scufunda.

 Sa remarcam:

 1)

 Inainte sa te angajezi la ceva, asigura-te ca este voia lui Dumnezeu pentru tine!

Petru a spus:

 Doamne … daca esti tu, porunceste-mi sa vin la tine pe ape. (Matei 14:28),

 iar Isus i-a spus ;

-Vino!

Inainte sa incepi ceva, cum ar fi mersul pe apa, roaga-te si asigura-te ca Dumnezeu este cu tine. Cu alte cuvinte, vezi care este planul lui Dumnezeu si respecta-l. 

2) 

Nu te astepta ca toti ceilalti din barca sa vina cu tine.
Mersul pe apa este o chemare per­sonala;

 te pune deoparte fata de cei ce sunt timizi si preocupati de siguranta;

totodata exista ten­dinta de a atrage critica din partea celor care cred ca ii pui intr-o lumina rea prin comparatie cu tine. 

3) 

Daca astepti vreme buna, vei rata momentul.
Cand Domnul Isus a spus

 -Vino!

-ei erau in mijlocul unei furtuni. 

Sa recunoastem:

-tuturor ne-ar placea sa avem toate solutiile inainte de-a actiona.

 Dar cat de des se intampla asa ceva? 

Petru nu mergea pe apa, el mergea pe Cuvant! 

Ce ti-a spus tie Dumnezeu sa faci?

 Nu mai astepta conditii ideale si incepe sa actionezi! 

4)

 Nu te astepta la o performanta lipsita de greseli.
Nimeni nu merge fara fluctuatii. 

Biblia isi descrie eroii printr-o singura propozitie: 

-prin credinta … 

au fost viteji in razboaie

(Evrei 11:34).

- toti marii oameni pe care ii admiri trec prin perioade in care mai intai se afunda, iar apoi striga :.

-Doamne, scapa-ma!

(Matei 14:30). 

-Si stii ceva?

El o face! 

...Si va face la fel si cu tine!

Nu amestecaţi vremile…

Ades aud zicându-se: 

-Dacă Dumnezeu ar iubi pe cei săraci, n-ar îngădui ca ei să fie săraci. 

Alţii, văzând un om căzut pradă unei neputinţe, unei boli lungi, întreabă:

- Ce s-au făcut cu milosteniile acestora? 

Cu bunele lor fapte?
Ca nu cumva să cădeţi într-o asemenea greşeală, să cercetăm în amănunţime această chestie.
De vreme ce nici un om înţelept n-ar putea să dispreţuiască binele şi să îndrăgească răul, cum îndrăzni-vom să punem în sarcina Domnului asemenea gânduri?
Cum să credem că Dumnezeu poate dispreţui pe cei ce se află în sărăcie, chiar virtuoşi, şi iubi pe cei ce sunt în îmbuibare, chiar stricaţi fiind? 

Cum să ridicăm o asemenea blasfemie şi să nu ne dăm seama de grozăvia judecăţii noastre?
Ca să depărtăm o asemenea greşeală, băgaţi bine de seamă ceea ce-i place lui Dumnezeu şi ceea ce nu.
Pe cine iubeşte El?

Şi care-i acel pe care-L aruncă de la sine? Cel care nu-I împlineşte poruncile.

 Aşa că de vedeţi un om care nu împlineşte poruncile lui Dumnezeu, fie el sănătos, fie stând pe multe în bogăţii, aşezaţi-l printre cei pe care Dumnezeu îi alungă de la sine.

Şi dimpotrivă, omul plin de virtute, chiar bolnav sau lipsit, socotiţi-l între cei iubiţi de Domnul. 

Căci în încercări se arată semnele prieteniei dumnezeieşti şi nu în îndestulări pământeşti. N-aţi băgat de seamă, chiar în lumea aceasta, că prietenii căpeteniilor de oaste, sunt acei care, în lupte, stau cei dintâi în bătaia primejdiilor, primesc răniri, sunt trimişi în depărtate iscodiri?

 N-ati auzit, oare, că

- “Domnul încearcă pe cel pe care-l iubeşte, şi că loveşte cu nuiaua pe fiecare din cei ce şi-i alege de copii ai Săi?”.
Dar mulţi se poticnesc de cele ce văd. Greşeala nu-i în ceea ce văd, ci în propria lor lipsă de minte. 

Nu aici ne este răsplata pentru truda noastră. Aici munca, dincolo, premiile şi cununile.

 Nu căutaţi, aşadar, în ceasul luptelor, în ziua bătăliei, pacea şi huzurul… 

Nu amestecaţi vremile…

Gândurile sfinte

Nu sunt într-un an atâtea ceasuri câte gânduri poate să aibă cineva într-un ceas. Gândurile zboară în stoluri ca graurii şi roiesc ca albinele. Cum nu poţi să numeri toamna frunzele uscate, aşa nu poţi să numeri gândurile. Ele sunt ca şi inelele dintr-un lanţ: unul trage pe celălalt. Ce fiinţă zbuciumată este omul! Gândurile îi joacă în cap în sus şi în jos ca musculiţele într-o seară de vară. Ca un ceas plin de rotiţe, al cărui pendul se mişcă mereu, aşa se mişcă gândul omului şi încă tot atâta de repede ca şi vremea. Aceasta face ca gândirea să fie un lucru foarte însemnat. De la un ou, se poate ajunge la un bou şi din multe gânduri uşoare, poate să iasă o mare greutate de păcate. Un bob de nisip este uşor, dar o grămadă de nisip este grea, zice Solomon. Unde sunt aşa de mulţi copii, este cazul ca mama să ia bine seama la ei. Şi noi cată să luăm bine seama la gândurile noastre, pentru că, dacă ele se schimbă în vrăjmaşi ai noştri, vor fi prea mulţi pentru noi şi ne vor târî în jos la pierzare. Gândurile cereşti ne vor umplea sufletele de cântări, cum umplu păsările văzduhul primăvara, dar gândurile rele ne vor muşca aşa ca nişte năpârci.
Oamenii îşi închipuie că gândul este ceva slobod, eu însă îmi aduc aminte că am citit undeva că gândurile, deşi sunt scutite de vamă, nu sunt scutite de iad şi vorba aceasta se potriveşte întocmai cu buna şi vechea Carte. Nu putem fi chemaţi în faţa niciunui tribunal de pe pământ pentru gândurile noastre, dar fiţi siguri că în faţa judecăţii din urmă vom fi judecaţi pentru ele. Gândurile rele sunt măduva păcatului, iasca ce prinde scânteie ispitei Diavolului, putineiul, în care laptele închipuirilor se încheagă în dorinţe şi planuri, cuibul, în care ouă toate păsările rele. De aceea, să ştiţi negreşit că, după cum focul arde nu numai vreascurile, ci şi lemnele groase, tot aşa şi Dumnezeu va pedepsi gândurile rele ca şi faptele rele.
Să nu-şi închipuie nimeni că gândurile nu sunt cunoscute Domnului, pentru că El are o fereastră înspre cea mai ascunsă odaie a sufletului şi această fereastră nu poate fi astupată cu nici un oblon. Cum vedem noi roiul de albine care lucrează după un geam, aşa ne vede şi ochiul Domnului pe noi. Biblia spune: "Iadul şi pierzarea sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile copiilor oamenilor." Omul nu este decât parte văzută pentru Dumnezeu. Pentru cer, nu există lucruri ascunse. Ce se petrece în odaia lăuntrică a inimii este, pentru ochiul care vede toate, tot aşa de descoperit, ca şi străzile unui oraş.
Unii vor zice însă că nu se pot opri să nu aibă gânduri rele. Se poate, dar întrebarea este: urăsc ei aceste gânduri sau nu? Nu putem să oprim pe hoţi să se uite pe fereastră, dacă însă le deschidem singuri uşa şi-i primim cu bucurie, atunci nu suntem mai buni decât ei. Nu putem să oprim păsările să zboare peste capetele noastre dar le putem opri să-şi facă cuib în părul nostru. Gânduri deşarte bat la uşa noastră, dar nu trebuie să le deschidem. Dacă totuşi se nasc în noi gânduri rele, să nu pună stăpânire peste noi. Cine plimbă o bucăţică dintr-o falcă într-alta, o face fiindcă îi place gustul ei, şi cine gândeşte la rău iubeşte răul şi este gata să-l şi facă. Gândeşte-te la Diavolul şi el se va arăta, îndreaptă-ţi gândurile spre păcat şi îndată mâinile vor urma gândurilor. Melcii lasă o dâră după ei şi tot aşa şi gândurile nefolositoare. Săgeata poate să zboare prin văzduh fără să lase urmă, dar un gând rău lasă totdeauna după el o dâră ca de şarpe. Unde se face mult negoţ cu gânduri rele, va fi şi mult noroi şi murdărie. Orice val nou de gânduri rele adaugă ceva la putregaiul stricat de pe ţărmul vieţii. Este grozav când te gândeşti că un gând ruşinos de care te-ai lăsat prins odată, îţi ia cheia minţii şi pe urmă poate să intre iarăşi foarte uşor, vrând-nevrând, şi poate să se întoarcă aşa fel, încât să aducă cu el alte şapte duhuri mai rele decât el; şi ce poate ieşi dintr-asta, nimeni nu ştie. Leagănă păcatul pe genunchii gândului şi se va face un uriaş. Moaie câlţi în gaz şi cum vor mai arde îndată ce-i vei apropia de foc! Moaie pe un om în gânduri stricate şi e gata să ia foc, păcătuind pe faţă, îndată ce va avea prilej. De aceea, înţelepciunea ne porunceşte să ne păzim în fiecare zi gândurile şi năzuinţele inimii noastre.
Gândurile bune sunt oaspeţi binecuvântaţi şi ar trebui primiţi cu drag, hrăniţi bine şi chiar căutaţi mult. Ca şi florile de trandafiri, ele răspândesc un miros plăcut când sunt păstrate în ulciorul amintirii. Ele nu pot fi cultivate îndeajuns, ci sunt o roadă care îmbogăţeşte pământul. Cum încălzeşte cloşca puii sub aripi, aşa ar trebui să îndrăgim toate gândurile sfinte. Ca oiţa săracului care mânca din bucăţica stăpânului ei, aşa de preţioasă şi de scumpă ar trebui să ne fie gândirea la lucrurile evlavioase. Gândurile sfinte dau naştere la cuvinte sfinte şi la fapte sfinte şi sunt semne adevărate ale unei inimi înnoite. Cine n-ar vrea să le aibă? Un mijloc fără greş, ca să ţii o baniţă fără pleavă, este s-o umpli bine cu grâu şi dacă vrea cineva să se ţină departe de gândurile deşarte, să aibă mintea plină de lucruri alese, la care să cugete, căci ele se găsesc uşor şi n-ar trebui să umblăm fără ele. O, de am putea să zicem ca David: "Când gânduri negre se frământă cu grămada în lăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul!

El niciodata nu tradeaza increderea

De multe ori uitam ca viata pe care o traim este un dar oferit de Dumnezeu si ca suntem pe pamant cu un scop.

Planul lui Dumnezeu pentru viata noastra intrece deseori granitele pana unde ne permitem sa visam.

 De aceea, trebuie sa il lasam pe Dumnezeu sa viseze prin noi.

 El, singurul, poate implini orice vis si are puterea sa indeplineasca orice dorinta pe care o sadeste intr-un suflet dedicat in intregime Lui.

Doar acela care se ofera pe altarul lui Dumnezeu va avea impliniri si biruinte deoarece El locuieste intr-o inima credincioasa si devotata.

Da! 

Credinta este cea care face ca orice vis sa poarte aripi si sa devina realitate pentru ca Dumnezeu nu pune in mintea umana o dorinta mareata fara s-o implineasca.

 El niciodata nu tradeaza increderea pe care omul si-o pune in puterea Sa. 

Niciodata.

Cum de-am crezut

Cum de-am crezut că vom zidi din piatră
locaş pentru Iehova Dumnezeu?
Când cerurile cerurilor, iată,
nu-L pot cuprinde-n ele vreodată,
cum va-ncăpea-ntre ziduri… Dumnezeu?!

El a zidit tot ceea ce-i mişcare
şi ceru-ntreg Îi e divinul tron,
pământul aşternut pentru picioare.
Cum să-L cuprindă catedrale, oare,
pe-Acela Care n-are etalon…?!

Cum ne-a orbit până-ntr-atât trufia,
să ne-apucăm zidiri a-I ridica,
să mărginim acolo veşnicia,
să coborâm acolo Măreţia
lui Durnnezeu, spre a-L glorifîca…?!

O, Cel Ce nu încape în tipare
încape-ntr-un locaş de necrezut,
dar nu e un locaş de închinare,
ci-i lacrima căinţei – cea mai mare
biserică în care e-ncăput…

o cântare

Mai cântă-ne Doamne Isus, o cântare
Trezeşte-Ţi poporul ce stă-n nepăsare!
Şi dă-ne, o, Doamne, la toţi inimi noi,
Iubirea să curgă în ele, şuvoi!

Mai pune balsam şi mai dă vindecare,
Trezeşte Isus, pe-ale Tale fecioare,
Si nimeni în ceruri sus, să nu lipsească...
Avânt Tu ne dă iar, spre Ţara Cerească!

Deschide iar cerul, mai dă Har Divin,
Mai şterge iar lacrimi, mai pune alin,
Mai lasă Uleiul să curgă în noi,
S-aduci Biruinţa în greu şi-n nevoi!

Doar Harul ne ţine pe Stâncă, Isus!
Prin El, vom zbura spre Cetatea de Sus,
Clădită cu aur şi străzi străvezii...
Mai cântă-ne Doamne şi azi, melodii!

cu Tine Isuse...

Cand tristetea te cuprinde priveste spre cer
Ingrijorarile cand te apasa vorbeste cu El
Cand simti ca inima de griji tie tulburata
Vino la Isus, caci El te asteapta..

Atunci cand ti-e greu si nu mai poti inainta
Cand esti cazut si simti ca povara e tot mai grea
Ridica-ti privirea spre cer si nu uita
Hristos are privirea indreptata asupra ta.

Te iubeste si iti va da ajutor
El va fi sprijinul tau in nevoi
Increde-te in El si nu descuraja
De grija mereu El iti va purta.

Cu Tine Isuse la greu
Cu Tine voi birui eu
Cu tine de mana,cu Tine impreuna
Cu Tine Isuse mereu.

Ochii Tai ma privesc
Mainile Tale ma ingrijesc
Vocea Ta ma alina cand inima imi suspina
Cu Tine Isuse mereu!