Te iubesc doar pentru că ești Tu și Tu meriți să fii iubit....

Dacă taci, Doamne, nu pot decât să sper că într-o zi voi înțelege de ce se întâmplă lucrurile așa, chiar dacă nu vei folosi cuvinte să-mi explici.

Dacă Te ascunzi, nu pot decât să cred că mi-ai cerut să Te caut cu mai multă ardoare și de aceea am să Te găsesc.
Dacă mă mustri pot doar să sper că ai să mă și mângâi, pentru că la mustrarea Ta se usucă și marea, cum să nu se usuce duhul meu?...
Dacă mă împingi de pe stâncă, pot doar să sper că ai să mă și prinzi.
Dacă mă frângi, pot doar să sper că ai să găsești o cale să mă și repari.
 Dacă mă dai, pot doar să sper că ai să mă primești înapoi și dacă mă omori pot doar să sper că ai să mă și înviezi ...
dar chiar dacă nu ai face nimic din ceea ce sper eu, ai dreptul să faci ce vrei cu mine, pentru că eu sunt al Tău.
Pentru că te iubesc, pot să-Ți sufăr tăcerea.
Pentru că Te iubesc nu pot să nu Te caut, oricât ar dura până să Te găsesc.
Pentru că Te iubesc, pot să primesc mustrarea Ta, oricât s-ar usca ființa mea la gândul că Ți-am rănit inima. Pentru că Te iubesc, pot să fiu împins de Tine, frânt de Tine, alungat dinaintea Ta și chiar omorât de Tine pentru că faptul că Te iubesc nu are nici o legătură cu ce-mi dai sau ce-mi iei.
 Te iubesc doar pentru că ești Tu și Tu meriți să fii iubit, Doamne.

 Doar pentru că ești Tu și nimic altceva.
Orice om vrea să fie iubit pentru ceea ce este el cu adevărat și dacă Tu poți să Te uiți la mine și să mă vezi cum sunt în realitate, nu cum încerc să par a fi și cu toate astea să mă iubești, atunci Doamne și eu pot să Te iubesc pentru ceea ce ești Tu în realitate, nu ceea ce pari în ochii mei de carne sau în fața lumii.
AMIN-

Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.

Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită. Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sînt fără prihană.Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate, şi pe cea mai mare credincioşie .Rîvna mea mă mănîncă, pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale. Cuvîntul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.

Rugaciunea a fost intotdeauna cea mai eficienta „linie” de comunicare pentru credinciosii Domnului si chiar intre credinciosii Domnului. Atunci cand ne rugam unii pentru altii avem parte de o comunicare divina, si cred ca acest mod de a comunica e mai bun decat orice retea telefonica.

Exista momente in care orice fel de comunicare este imposibila, dar mai exista o „linie” care intdeauna e disponibila oricarui crestin, si chiar daca e solicitata mereu, de fapt nu e niciodata ocupata. Dumnezeu are timp pentru noi ca si cum numai eu sau numai tu am exista in lumea aceasta. Trebuie sa facem doar un apel, iar El este gata sa ne asculte.

Iata apelul pe care psalmistul l-a facut catre El in psalmul cu numarul 119:Un apel catre Dumnezeu :

-Initiatorul este psalmistul, care se roaga lui Dumnezeu, apeleaza la El, iar interlocutorul este Dumnezeu. Omul lui Dumnezeu apeleaza la credinciosia lui Dumnezeu:

- „Adu-ti aminte de fagaduinta data robului Tau, in care m-ai facut sa-mi pun nadejdea”. El isi constata conditia de rob, slujitor. Atunci cand venim inaintea lui Dumnezeu, trebuie sa fim constienti de conditia noastra de slujitori, supusi intru totul voii Lui.

O ancora sigura!-Promisiunea lui Dumnezeu este o ancora pentru credincios. Dumnezeu promite ca El nu ne va lasa niciodata singuri si parasiti, ci va fi mereu alaturi de noi, caci atunci cand Il chemam, El va raspunde.

„Aceasta este:- mangaierea mea in necazul meu:- ca fagaduinta Ta imi va da iarasi viata”. Dar promisiunea lui Dumnezeu este conditionata de perseverenta: „...eu nu ma abat de la Legea Ta” chiar si atunci cand sunt batjocorit de cei din jur.

Un adevar incontestabil:-Adevarul incontestabil este acela ca Dumnezeu nu Isi paraseste niciodata copiii. El este credincios. Psalmistul evoca experientele trecute cu Dumnezeu, ceea ce el numeste „odinioara”, experiente in care Domnul i-a fost adapost si sprijin.

- Un adevar care mangaie.- „Oranduirile” Domnului il determina sa Ii dea lauda Stapanului, caci El este Acela care este drept, si le vine in ajutor celor care Il cheama, ele „sunt prilejul cantarilor mele in casa pribegiei mele”. Iar Numele Lui, este scris in inimile celor preaiubiti de El, pe care nu Ii uita niciodata. „Noaptea imi aduc aminte de Numele Tau”, caci te iubesc....

Crestinismul autentic este o relatie....

Daca a fost Cristos aspru vreodata, daca a jignit pe cineva, acestia au fost exact acei teologi religiosi din vremea cat  EL a umblat pe pamant.
EL le-a spus: “fatarnicilor” (ipocritilor, ca sa folosesc un cuvant mai putin arhaic) “morminte varuite”; cu ei a fost aproape totdeauna in conflict, pe ei S-a maniat si i-a certat.
Pe vamesi, prostituate, pacatosi nu i-a jignit niciodata, dimpotriva i-a tratat cu dragoste,compasiune si fara dispret, a mancat cu ei la masa, fara a aproba trairea lor, totusi fara a-i jigni:
-“Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. Duceti-va si invatati ce inseamna :
-”Mila voiesc , iar nu jertfa!”
Caci n-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi.”

“Matei 9: 12, 13."
Pe cei ce au incercat sa traiasca in neprihanire cu o inima sincera i-a iubit:
“Isus S-a uitat tinta la el si l-a iubit” Marcu 10 :21 (despre tanarul bogat care a pazit cu grija, din tineretea lui poruncile) chiar daca L-a intristat faptul ca le lipsea dedicarea si dragostea .
Celor ce erau ai Lui le-a spus:
-Veniti dupa Mine!
 sau cu alte cuvinte :
-traiti ca Mine, incercati sa faceti ca Mine.
 Adica de la voi cer mult.
Si acestia sunt adevarata Biserica, nu vreo confesiune sau cladire ci acei oameni nascuti din nou care traiesc ca si Hristos, sau macar in mod sincer persevereaza in a incerca asta, recunoscandu-si zilnic slabiciunea dar luptandu-se iar si iar sa semene mai mult cu Hristos.
Crestinismul autentic nu este o religie, este o relatie restaurata cu Creatorul prin jertfa lui Cristos, este un mod de-a trai (umblare cu EL), este viata traita in Adevar, este credinta si nadejde, este o lupta si perseverenta zilnica in a calca pe urmele lui Cristos.
Religiile si confesiunile religioase de la cele mai vechi, pana la cele mai moderne au fost infiintate de oameni (de asta nici una nu e perfecta):
- unii bine intentionati si incercand sa gaseasca si sa duca adevarul;
-altii de la inceput departe de adevar.
Apoi uneori, religiile au fost folosite pentru a manipula, pentru a dobandi putere asupra oamenilor, ba chiar pana acolo s-a ajuns incat s-a folosit “o religia crestina” pentru a persecuta si oprima, ceea ce este atat de clar impotriva invataturilor lui Hristos!
Oricine persecuta sau dispretuieste sau oprima se aliaza automat cu dusmanii lui Hristos, pentru ca EL va fi mereu de partea celor persecutati, dispretuiti si oprimati.
El aduce libertate in adevar , si daca vrei sa-L cunosti si incepi sa te apropii de EL vei vedea ca atat de mult pretuieste Dumnezeu libertatea omului, atat de mult incat si-a asumat riscul suferintei, durerii, respingerii, a raului.
EL care iubeste bucuria si veselia, rasul, ceea ce-i placut si frumos, si-a asumat riscul de a vedea tot ce EL a creat atat de frumos pervertit de alegeri gresite, murdarit de alegeri nebune.

Toate astea pentru ca El a vrut fii si fiice,
 oameni liberi care sa-L aleaga fiindca asa vor ei, din dragoste:
-nu obligati, nu fortati.
Care e imaginea LUI la usa inimii omului?
"EU stau la usa si bat..."
-câtă blandete , respect si politete!
EL care este Viteazul Vitejilor, Atotputernic Dumnezeu, la a carui glas se cutremura creatia si orice putere spirituala sau fizica, EL care face  ce vrea in cer si pe pamant,
El care daruieste viata si aliniaza planetele, care spune si se face din nimic, EL "sta la usa si bate", respectand libertatea ta de a alege.
Dar libertatea vine la pachet cu responsabilitatea:
- va trebui sa culegi ce ai semanat, sa traiesti cu roadele alegerilor tale.
Si daca crezi ca L-ai gasit sau L-ai primit si totusi dispretuiesti, judeci si arati cu degetul, te inseli.
 EL nu e cu tine.
EL e acolo unde e cel dispretuit de tine, de partea celui aratat de degetul tau, judecat de tine; de partea acelei prostituate murdare fara valoare, de partea acelor jegosi analfabeti, mizerabili sarantoci, de partea celui cazut, indurerat, singur si aratat cu degetul, de partea celui de pe margine, care nu face fata la scoala sau la cerintele societatii sau ale “bisericii”;

- da, acolo e EL, de partea lor si impotriva ta daca persecuti, daca vorbesti cu dispret, fara sa te doara de starea sufletelor lor, iubite de Dumnezeu, pretuite atat de mult incat EL Si-a dat viata pt ei.
Daca esti lider religios sau daca crezi ca detii controlul asupra adevarului si ca doar tu si numai tu ai dreptate sau daca ai obiceiul de a “cerceta” cu mare migala Scripturile sa gasesti acolo argumente prejudecatilor tale inguste, pentru a lovi sau a dispretui sau pentru a-L inghesui pe Dumnezeu in patratul tau mic si stramt , o , cat de tare te inseli!
 Cat de departe esti de Dumnezeu, daca nu cumva lucrezi chiar impotriva LUI.
Si daca stai linistit pentru ca ai o religie sau faci parte dintr-o confesiune si crezi ca asta te va duce in rai, te inseli!
Daca vrei sa fii un crestin adevarat, teme-te sa judeci, sa dispretuiesti si sa persecuti; judeca-te pe tine insuti si pocaieste-te, smereste-te.
 Daca vrei sa-L urmezi pe Hristos, se cere mult de la tine: sa te asemeni cu EL tot mai mult in fiecare zi in sfinţenie, neprihănire si mai ales in Dragoste !

Ce trebuie sa faci azi?

Cand Dumnezeu imi vorbeste stiu ca El exista .
Cand Dumnezeu imi vorbeste stiu ca se intampla ceva , si atunci Cand El imi vorbeste stiu ca o sa aflu ceva nou despre El . Provocarea insa sta in faptul ca noi trebuie sa ajungem intr-un loc anume ca sa ii auzim Vocea calda si Blanda, ca sa descoperim ceva depre Dansul.
 In Vechiul legamant ..Vocea lui Dumnezeu,si despre cine este El era descoperita ..profetilor ..
El isi anunta Vocea din cer..insa in Noul Legamant Dumnezeu a facut ceva uimitor..S-a gandit EL bine si si-a trimis vocea Sa chiar pe pamant...
ca apoi ISUS - Fiul Său preaiubit sa afirme ..
" cine M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal". 
in epoca prezentă Dumnezeu l-a trimis pe Fiul prin care a vorbit.
Ca sa il cunosti pe Dumnezeu trebuie sa fii aproape de Dumnezeu si sa aculti vocea Lui.
 Si asta ma invata ceva ...Dumnezeu vorbea in Gradina primilor oameni ( Adam si Eva)...Gen 3:8
...apoi lui Avraam se raporteaza asemenea unui prieten.
Lui Noe la fel in Gen 7.Dumnezeu chiar vrea sa aiba o familie.
Ce scump e !.

 Dumnezeu creatorul vietii spune:
- " caut un om"
El creatorul sunetelor si muzicii ...autorul gurii si limbii ..doreste sa comunice cu omul.
 Insa in rautatea lor oamenii nu mai doresc Vocea Sa.
 Se intampla si azi la fel ..
-Dumnezeu sa vina si sa vorbeasca cu mine azi si eu sunt indiferent. Conditia ca Dumnezeu sa iti vorbeasca este sa fii neprihanit si El va veni sa iti vorbeasca. ( Gen 6:9b si 7:1). 
sa fii un om care isi doreste sa il cunoasca pe Dumnezeul Atotputernic .
 In timpul perioadei proorocilor si a poporului evreu dus in robii ...Dumnezeu transmitea din cer 
-" pocaiti -va" 
- Azi şi acum este o voce ce se repeta...si pentru ca ma iubeste ..isi transforma vocea Lui Creatoare- intr-o voce rugatoare. 
Dumnezeu se roaga de mine sa vorbesc cu El .
Nu iti copleseste si sfasie inima gandul asta?
Apoi mai gandeste-te ce puternica este Suflarea si Vocea lui Dumnezeu .
 Scriptura spune cum il va nimici pe cel rau, cum il va distruge pe Anticrist
-" prin suflarea Gurii Lui"
 -atat si ii va fi suficient Vrajmasului .
 Apoi Ioan 1:1 prezinta Cuvantul Sau . 
Cuvant ce a luat un trup de om. 
Si Dumnezeu spune :
-" Imi voi trimite Vocea Mea printre ei ! pe ISUS fiul Meu sfant ".
De ce este atat de important ca sa citesc si azi Cuvantul Sau? 
-pentru ca vreau si imi doresc sa il cunosc pe El mai mult , sa ii descopar Inima 
..si sa il vad intr-o zi faţa in faţa.
Ce trebuie sa faci azi practic pentru ca sa ii asculti vocea lui Dumnezeu ?
- roaga te personal 
...citeste Scrisoarea lui de dragoste 
..din geneza in apocalipsa, si intra in reteaua lui cu semnal de cer, vorbeste cu oameni care il cunosc pe Fiul sau si au o relatie cu EL. Daca ai o relatie cu Dumnezeu 
..vei avea semnal si nu este lucru mai minunat !

Ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!

Sămînţa lui va fi puternică pe pămînt; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvîntat

Psalmul 112 este o descriere a ceea ce inseamna sa traiesti in binecuvantarile lui Dumnezeu.
Primul verset reprezinta usa pe care trebuie sa intri pentru a le primi. “Ferice de omul care se teme [se increde, il lauda si asculta] de Domnul, si care are o mare placere pentru poruncile Lui!”
 Cand vezi ce le ofera Dumnezeu acestor oameni, vrei sa te grabesti la versetul urmator.
 Dar nu poti, trebuie sa te califici!
Acest verset este eticheta cu pretul; verific-o atent.
Nu poti face nimic pentru a castiga dragostea lui Dumnezeu, dar trebuie sa asculti de El pentru a trai in binecuvan­tarile Lui, iar cand te califici, iata rasplata:

“Samanta lui va fi puternica pe pamant; neamul oamenilor fara prihana va fi binecuvantat. El are in casa bogatie si belsug, si neprihanirea lui dainuieste in veci. Celui fara prihana ii rasare o lumina in intuneric, El este milostiv, indurator si drept. Ce bine-i merge omului care face mila si imprumuta pe altul, si care isi randuieste faptele dupa dreptate! Caci el nu se clatina niciodata; pomenirea celui neprihanit tine in veci. El nu se teme de vesti rele, ci inima lui este tare, increza­toare in Domnul. Inima ii este mangaiata, n-are nici o teama, pana ce isi vede implinita dorinta fata de potrivnicii lui. El este darnic, da celor lipsiti; milostenia lui tine in veci; capul i se inalta cu slava”
(Psalmul 112:2-9).
Aceasta inseamna sa traiesti in binecuvantarile lui Dumnezeu.

Cuvinte înţelepte

Încrede-te în Domnul… şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!” Proverbe 3.5

Unii privesc înainte şi vad un sfârşit fără speranţă, alţii văd o speranţă fără sfârşit.

Prosperitatea dobândeşte prieteni, iar restriştea ii pune la încercare.

Ascunde-ţi nefericirea, ca să nu-i bucuri pe duşmani.

Cei cărora nenorocirea aproapelui le produce plă­cere, sunt lipsiţi de bucurie proprie şi nu-şi dau seama că nevoile vieţii sunt aceleaşi pentru toţi.

Să nu râdem niciodată de cei nenorociţi, căci cine poate fi sigur că vom fi totdeauna fericiţi?

Cel mai rău conducător este acela care nu se poate conduce pe sine însuşi.

Azi bucurie, mâine durere – aceasta este nestatornicia lumii.

Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?

Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.”

Rugăciunea cea mai fierbinte este cu adevărat cea mai potrivită şi mai puternică pentru a obţine orice lucru, iar cea mai nobilă dintre toate lucrările este ce e zãmislitã de un spirit abandonat. 
Cu cât spiritul este mai abandonat, cu atât rugăciunea si lucrarea sunt mai puternice, nobile, folositoare, vrednice de laudã şi desãvârsite. Spiritul abandonat poate totul. 
Dar ce este un spirit abandonat? 
Un spirit abandonat este acela care nu se tulbură de nimic, care nu este legat de nimic, care nu şi-a legat binele său suprem de nimic altceva, care nu ia câtuşi de puţin în seamă ceea ce este al său, care este complet cufundat în voinţa divină şi ieşit din sine însuşi. 
Nimeni nu poate îndeplini vreodată o lucrare, oricât de umilă ar fi ea, dacă nu primeşte de acolo putere şi tãrie.
Omul trebuie să se roage atât de înfocat, încât să dorească nespus ca toate membrele, toate puterile sale, ochii, urechile, gura, inima şi toate simţurile sale să-şi dea osteneala în rugăciune şi nu trebuie să înceteze rugăciunea mai înainte de a simţi cum se uneşte cu cel care este prezent şi la care se roagă: 
-Dumnezeu.

Domnul Dumnezeu este tăria mea

M-am dus la locul meu de strajă, şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul, şi ce-mi va răspunde la plângerea mea
. Noi am ramas urcind spre culme,
 Calvarul si mai greu de-acum,
 Cind voi va-ntoarceti in cetate
 Si singuri ne lasati in drum…
 De-acum amestecati in ceata
 De carturari si farisei,
Veti cere rastignirea noastra,
Ne veti lovi si voi cu ei
. Nu va putem urma cararea
 Pe care v-ati intors ‘napoi,
Desi ne-ati dus atitea lacrimi
Si-atitea amintiri cu voi…
 Simti-vom de sub greul crucii
Cind biciuiti vom fi cumplit;
Si sti-vom dintre mii de bice
 Ca-i “frate” cel ce ne-a lovit.
 Cunoaste-vom din mii de buze
 Pe-a “fratelui” ce ne-a scuipat;
 Din mii de cuie vom cunoaste
 Cind mina “fratelui” a dat.
 Si vom intoarce-n alta parte
 Obrazu-nsingerat si strins,
 Vom inghiti in noi durerea
 Si nu ne veti vedea c-am plins.
 Dar cind vom fi intinsi pe cruce
 De voi, pe care v-am iubit,
V-ancepe vesnicia noastra
 Caci ceasul vostru s-a sfirsit.
 Suim si grea e crucea-n spate
Rabdam si geme plinsu-n noi,

Ne doare despărţirea voastră
 Dar nu ne-ntoarcem inapoi!
 (traian dorz)

El este Mântuitorul crucificat

El este Mântuitorul crucificat Atunci când S-a nascut, El a fost numit Isus: "...Îi vei pune

numele Isus, pentru ca El va mântui pe poporul Lui de pacatele sale"; astfel i-a vorbit îngerul Mariei (Matei 1:21). Astazi, pe multi oameni îi caracterizeaza o adânca nemultumire, un vid launtric, un gol sufletesc. Ei cauta sensul vietii.  Sunt tineri sub 25 de ani, stapâniti de patima drogurilor, incapabili de a munci. Ei încearca sa-si mascheze golul sufletesc si se straduiesc sa gaseasca un sens vietii. Alcoolul a devenit drogul numarul unu chiar si pentru tineri." Este cea mai mare problema sociala de ordin medical. Astazi, avem deja circa 1,5-1,8 milioane de alcoolici. Numarul celor dependenti de alcool creste în rândul adolescentilor (12, 13, 14 ani). Motivele pentru care atâtia adolescenti si tineri între vârsta de 20-30 ani recurg la alcool sunt nemultumire, tensiuni interioare, un gol sufletesc, neacceptare de sine, depresie, lipsa bucuriei de a trai, relatii de familie sfarâmate, socul confruntarii cu realitatea, conflicte sociale, mânie, rusine, singuratate, complexe, nevoia de semnificatie neîmplinita, incapacitatea de a iubi etc. Este o constatare trista si înspaimântatoare. Altii, în schimb, stând cu teama înaintea vietii, recurg la ghicitorii, pentru a-si afla viitorul. O revista - de pilda - relateaza despre explozia unei miscari oculte. Astazi se vorbeste de milioane de oameni îsi comanda horoscopul, vrajitori, cititori în carti, cititori în palma, ghicitori si alti diversi exponenti ai superstitiilor, persoane înregistrate ca platind impozit pentru aceasta.  Astazi, cele mai multe confesari suna cam asa: "Din totdeauna mi-am cautat un om în care sa pot avea încredere, însa de fiecare data am fost înselat". O agentie de stiri a afirmat faptul ca începând din 1969 numarul sinuciderilor în rândul tinerilor între 15-25 ani a crescut cu mai bine de 40%. Motivele sunt multiple: grijurile vietii, teama pentru viitor, slabirea capacitatii de munca si multe altele. Exista oare vreun raspuns, vreun ajutor în aceasta privinta? Isus ne asigura: "V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace în Mine. În lume veti avea necazuri; dar îndrazniti, Eu am biruit lumea" (Ioan 16:33). Prin moartea Sa de pe cruce, El a învins pacatul, a platit datoria noastra. Nu trebuie sa ne mai refulam vinovatia. Putem fi eliberati de ea, aducând toate esecurile, toate problemele si toata teama noastra înaintea lui Isus, marturisindu-I-le si dându-I-le Lui - prin rugaciune. Multi oameni sunt în zilele noastre în cautarea sensului vietii, a unei paci launtrice adevarate, a bucuriei, a fericirii si a securitatii. Pe toate acestea omul le-a pierdut din clipa în care a fost despartit de Dumnezeu prin pacat. Exista o accentuata încercare de a suprima conceptele de pacat si vinovatie. Nu cu mult timp în urma, la o ora de religie, profesorul de religie ne-a spus: "Stiti... pacat, pacatos si vinovatie ...acestea sunt concepte care ar trebui sterse; în ziua de azi, ele oricum nu mai sunt întelese de tineri." Însa atunci când am întrebat tinerii daca stiu ce anume înseamna un vinovat, ei au raspuns: "Desigur ca stim. O stim înca de la regulile de circulatie rutiera. Cunoastem foarte bine ce înseamna sa te faci vinovat de încalcarea regulilor de circulatie. Cunoastem însa si ceilalti vinovati, pacatosii despre care vorbeste Biblia, numai ca - si acest lucru a fost spus corect - nu vrem sa admitem faptul ca suntem pacatosi, cu toate ca suntem convinsi de aceasta." La un asemenea raspuns nu s-ar fi asteptat profesorul de religie. El nu avusese curajul sa vorbeasca despre pacat si vinovatie, însa cum am putea vorbi despre maretia solutiei lui Dumnezeu în Isus, daca nu admitem faptul ca omul s-a facut vinovat de ruperea relatiei lui cu Dumnezeu si faptul ca pacatul sta de-acum ascuns în sufletul fiecaruia dintre noi. Isus a fost rastignii pentru ca, ispasind vina noastra, sa ne faca neprihaniti înaintea lui Dumnezeu si astfel sa faca din nou posibila relatia cu Dumnezeu. Isus vrea sa ne scape de aceasta vina si sa ne elibereze de noi însine. El doreste sa ne smulga din robia legaturilor noastre. El însusi doreste sa fie izvorul fericirii noastre. Dragii mei prieteni, de fapt abia în ultimele luni am înteles cu adevarat ca Isus nu doar ca vrea sa ne faca fericiti, ci El însusi este izvorul fericirii, adica fericirea sta în El însusi. De aceea poate spune Cuvântul lui Dumnezeu: "Bucuria Domnului este taria voastra" (Neemia 8:10). Acest Isus nu ne dezamageste. Am experimentat-o în propria mea viata. Isus a purtat pacatul lunii întregi. "Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii!" - a exclamat Ioan Botezatorul (Ioan 1:29). Daca Isus a purtat pacatul lumii, înseamna ca El a purtat si pacatul tau si pacatul meu. Aceasta înseamna însa ca El a purtat atât pacatele de ieri cât si pe cele de azi si pe cele de mâine, pe cele despre care noi astazi înca nici nu stim nimic. Chiar daca ne pâraste Acuzatorul nostru - Satan -, chiar daca ne chinuie constiinta si credem de multe ori ca pentru noi nu mai exista scapare: zapisul cu poruncile lui, care statea împotriva noastra si ne era potrivnic, a fost nimicit pe crucea de la Golgota (Coloseni 2:14). Isus Cristos, Cel care n-a cunoscut pacat, a fost facut pacat, pentru noi (2 Corinteni 5:21) -, de aceea este El neprihanirea noastra, o neprihanire valabila înaintea lui Dumnezeu. De ce am avea mai mare nevoie, decât de o completa eliberare de vinovatie si pacat si ce ar putea fi mai urgent pentru noi, decât o rascumparare de toata nelegiuirea din viata noastra. El este dreptatea si neprihanirea noastra. "Dreptatea Ta si sângele sfânt,/ Haina de glorie îmi sunt" - spun cuvintele unei cântari. Sângele lui Cristos a devenit pentru mine nu doar haina de duminica, ci si una de toate zilele - a devenit chiar haina mea de lucru. Astfel putem spune ca El Si-a dat sângele pentru orice pacat - pentru cel savârsit ieri, sau azi, cât si pentru cel care ne va doborî mâine (1 Ioan 1:7). Dumnezeu doreste ca tuturor oamenilor sa li se spuna Vestea Buna - pentru ca toti oamenii sa auda marea veste aducatoare de fericire si eliberare. Tocmai pentru aceasta este datoria fiecaruia care a gustat eliberarea sa spuna si altora despre extraordinara veste, sa o marturiseasca - la serviciu, acasa sau printre vecini. Sa marturiseasca deschis si sincer: Isus este Domnul si Dumnezeul meu. El este Cel vesnic, Cel imuabil: Cel care a fost, este si va fi. Isus este Biruitorul pacatului, al iadului, al mortii si al diavolului Daca ne asezam picioarele pe aceasta temelie nu înseamna ca noi am si încetat sa pacatuim. Vechiul Adam - natura noastra umana - nu devine sfânt, el continua sa fie ispitit si, nu de putine ori, biruit de pacat. Însa Isus a dat o lovitura de gratie pacatului. Unde îti este boldul, moarte, unde îti este biruinta, locuinta a mortilor? Efectul pacatului este moartea. Boldul mortii sau acul cu venin al mortii este pacatul.

 Toti oamenii trebuie sa moara, pentru ca toti - si aici nu exista exceptie - au pacatuit, însa nu moartea va avea ultimul cuvânt. Puterea lui Dumnezeu, extraordinara Sa putere creatoare, care a strigat în haosul începutului: „Sa fie...” „si...a fost", a strigat si la mormântul din Betania: "Lazare, vino afara!". Si Lazar a iesit afara, cu toate ca fusese mort de patru zile si mirosea greu. Aceeasi putere creatoare a lui Dumnezeu l-a strigat si Fiului în dimineata învierii: "Isuse, scoala-te!";

si incredibilul s-a împlinit: Isus a parasit odata pentru totdeauna împaratia mortii. Aceasta putere creatoare a lui Dumnezeu vrea s-o puna Isus în viata noastra, prin Duhul Sau. Romani 8:11 precizeaza: "...Daca Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morti locuieste în voi, Cel ce a înviat pe Cristos Isus din morti, va învia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste în voi." Isus Cristos este acelasi, ieri azi si în veci. Puterea Lui a fost si ramâne aceeasi, ieri, astazi si în vecii vecilor. Diavolul a fost învins, Sarpelui i-a fost zdrobit capul; iar Isus vrea sa ne faca parte si noua de biruinta Lui asupra lui Satan si asupra pacatului.

....poţi creea relaţii?

Mai mulţi oameni au ajuns în biserică prin căldura dragostei creştine arătate individual decât prin toate argumentele teologice luate la un loc.

 Cred că fiecare dintre noi putem întări această afirmaţie prin propriile noastre exemple din viaţă, situaţii în care atitudinea celor din jurul nostru a contat mai mult decât toate argumentele lor.

 Ştim, de asemenea, că este mult mai uşor să-ţi faci un prieten arătându-te interesat de relaţia cu el, decât aşteptând ca el să fie interesat de tine. 

Cu toate acestea, se pare că ne este mult mai comod să aşteptăm şi, atunci când aşteptarea devine frustrantă, să ne lamentăm. 

Vreau să privim la felul în care Domnul Isus a iniţiat şi mai apoi a dezvoltat relaţii în cel mai natural mod cu putinţă, cunoscând totodată că în spatele naturaleţei Sale a stat o disciplină personală.
Isus şi-a făcut o prioritate din zidirea relaţiilor cu alţi oameni, înţelegând că acestea sunt cheia spre inima oamenilor. 

Viaţa şi lucrarea Sa pe pământ ne-au demonstrat că există o multitudine de modalităţi prin care putem zidi relaţii cu cei din jur. 

Isus a avut propriul Său cerc de prieteni apropiaţi din care făceau parte: Iacov, Ioan, Petru sau, un altul, Maria, Lazăr şi Marta. 

Aceasta însă nu l-a împiedicat să cultive alte relaţii cu scopul de a-i apropia de Sine. 

Realitatea este că nu poţi influenţa pe cineva decât dacă te apropii de el.
Isus a avut iniţiativa în dezvoltarea unei relaţii. 

Isus s-a apropiat de femeia samariteancă la fântână şi a intrat în dialog cu ea, chiar dacă pentru aceasta a trebuit să treacă peste prejudecăţile vremii sau peste propria Sa oboseală .(Ioan 4:6).
Isus nu a lăsat nici un moment ca prejudecăţile de orice fel să fie o piedică în calea unor relaţii ce pot apropia pe cineva de Împărăţia lui Dumnezeu.

De foarte multe ori, părerea altora despre o anumită persoană sau prejudecata pe care ţi-ai format-o cu privire la ea te vor împiedica să zideşti o relaţie durabilă. 

Isus nu s-a sfiit să cultive astfel de relaţii chiar cu oamenii care erau deja etichetaţi de către cei din jur drept păcătoşi (Matei 9:9; Luca 7:39).

Isus a înţeles că a mânca la masă cu cineva este o ocazie deosebită pentru a întări o relaţie şi a demonstra deschidere şi apreciere. (Luca 19:5)
Pentru Isus, relaţiile cu alţii erau atât de importante încât, deşi era pe cruce, nu a renunţat la această disciplină. Tâlharul a ajuns în rai pentru că Domnul Isus, înainte de a muri pentru el, a dorit să intre în dialog cu el ( Luca 23:42).
Experienţa fiecăruia dintre noi ne-ar putea determina să ne legitimăm neimplicarea în viaţa şi problemele altora, folosindu-ne, în esenţă, de cam aceleaşi scuze:
“M-am fript” o dată, nu mai am chef de o altă experienţă neplăcută!
Nu am nevoie de nimeni, deci nimeni să nu aibă nevoie de mine!
Am propriile mele prejudecăţi faţă de anumite persoane peste care nu pot trece, şi atunci decât să fiu făţarnic, mai bine nu mă apropii deloc.
Nu am timp nici de mine, darămite de alţii. 

Iar ca să renunţ la ceva de-al meu pentru alţii e prea mult şi prea costisitor.
Nu am să încerc să-ţi demonstrez că toate scuzele sunt false, ci am să-ţi spun că doar lepădându-te de tine însuţi vei putea să mergi mai departe după Domnul şi vei putea să-I imiţi felul de viaţă.
Fii tu însuţi! 

Nu căuta să fii nici mai mult, nici mai puţin decât eşti prin harul lui Dumnezeu! 

Caută să te faci primit de orice cuget, fără să cazi în cursa de a căuta să faci pe placul tuturor; nu vei reuşi (Romani 12:3).
În fiecare zi cere-i Domnului să aşeze El în calea ta oameni pe care să-i poţi sluji în vreun fel sau altul!

 Nu uita că pentru Dumnezeu nu există întâmplare şi deci nici pentru un urmaş al Său. (Efeseni 2:10).
Fii prietenos şi arată întotdeauna bunătate!

Vei rămâne uimit să vezi cât de mulţi vor fi impresionaţi de atitudinea ta. (Filipeni 4:5 sau Proverbe 21:15).
Fii tu întotdeauna cel care iniţiază dialogul, pentru că doar aşa îl vei putea conduce spre un scop mai înalt!

 Fii pregătit să asculţi mai mult decât să vorbeşti! 

Nu uita că pentru aceasta Domnul ţi-a dat două urechi şi doar o gură (Iacov 1:19).
Participă la bucuriile şi tristeţile altora cât mai sincer cu putinţă!

 Cineva spunea:

- O bucurie împărtăşită se dublează, în vreme ce o tristeţe împărtăşită se înjumătăţeşte- (Galateni 6:2).
Caută întotdeauna să faci pace şi fii tu însuţi un om al păcii!

 Oameni de această factură nu vor rămânea neobservaţi într-o lume a urii- (Romani 12:18).
Nu abandona niciodată, chiar dacă adesea vei rămâne dezamăgit!

 Şi nu uita: 

-cerul ar fi extrem de plictisitor fără relaţiile cu ceilalţi, care vor şi ei acolo-

bârfa omoară mai mult decât orice alte boli...-4

bârfa omoară mai mult decât orice alte boli...3

te rog mă iartă.......(the messengers)-cântare

„Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se,
poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?...
Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine;
căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi.
Ajunge zilei necazul ei”

(Matei 6:27-34).

Îngrijorarea este un ciclu de gânduri
ineficiente care se învârt în jurul
unui centru de teamă.
Îngrijorarea este un abuz al darului lui
Dumnezeu de a avea imaginaţie şi
dobânda pe care o plătim pentru necazurile care nu ne-au ajuns încă.
Atunci când credinţa scade, îngrijorarea creşte.
Îngrijorarea este substituentul rugăciunii.
Dacă îngrijorarea poate îneca Cuvântul, atunci umple-ţi inima cu Cuvântul lui Dumnezeu, până acesta va îneca orice îngrijorare.
Eşti stresat de îngrijorare, atunci când te trezeşti strigând, iar apoi îţi dai seama că de fapt încă nici nu ai adormit.
Teama de pericol este de o mie de ori mai distrugătoare decât pericolul prezent.
Pentru toate pericolele noastre, există în Dumnezeu o soluţie.
 Îngrijorarea începe acolo unde ne temen că soluţia lui Dumnezeu nu se conformează soluţiei noastre.
Nu poţi schimba trecutul, dar îţi poţi nenoroci un prezent liniştit, îngrijorându-te pentru viitor.
Îngrijorarea nu ajută la nimic, dar reuşeşte să strice totul.

predestinare în slujire/predici creştine_gicu stan-4

" iată un om în care nu este vicleşug".

predestinare în slujire/predici creştine_gicu stan-3

cu multi ani in urma.....

Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti.

Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui

Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El (Fapte 10:38 ).

Biblia ne spune cǎ Isus a fost uns cu Duhul Sfânt şi cu putere, şi a umblat fǎcând bine. Acum, ‚fǎcând bine’se referǎ la mai mult decât hrǎnindu-i pe flǎmânzi sau fǎcând acte caritabile. Se referǎ la manifestarea gloriei lui Dumnezeu şi stabilirea voinţei Lui pe Pǎmânt. Asta a fǎcut Isus cât a fost fizic pe Pǎmânt . Biblia spune, “... Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” (1 Ioan 3:8).Isus a spus, “Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, …” (Luca 4:18-19). Aceste cuvinte ale Domnului capteazǎ exact rolul ungerii: vestirea Evangheliei cǎtre sǎraci, tǎmǎduirea celor cu inima zdrobitǎ, propovǎduirea eliberǎrii robilor de rǎzboi şi cǎpǎtarea vederii de cǎtre orbi;eliberarea celor apǎsaţi! Acestea sunt lucrǎrile bune pentru aţi fost chemaţi şi unşi. Câştigarea sufletelor şi scoaterea oamenilor din întuneric cǎtre minunata luminǎ a Domnului este modul de viaţǎ natural pe care copiii lui Dumnezeu trebuie sǎ îl urmeze. Biblia spune:“…Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi (rezidiţi)în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10).Dumnezeu te-a creat şi te-a uns pentru a face fapte bune (în cartier, acasǎ, la servici şi la şcoalǎ); simte-te liber în a face munca lui Dumnezeu! Vindecǎ-i pe cei bolnavi, curǎţǎ-i pe leproşi şi învie-i pe morţi pentru cǎ ai fost uns pentru fapte bune! Sunt lucrarea lui Dumnezeu în Isus Cristos, creat şi uns pentru fapte bune. Oriunde merg, manifestez gloria Tatǎlui şi proclamez voia Lui pentruca vieţile oamenilor sa fie transformate prin lucrarea pe care m-a trimis sǎ o fac. Prin mine, lucrarea diavolului e paralizatǎ oriunde mǎ aflu, iar Imparatia Tatǎlui domneşte. Aleluia!

Câteva obiecţii negrăite împotriva predicării..

Starea de spirit împotrivitoare ideii de autoritate a Cuvântului Divin  este tot mai apăsătoare în bisericile evanghlice de astăzi!

Încâ de la căderea omului în păcat, natura umană a fost rebelă, în vrăjmăşie împotriva  Lui Dumnezeu şi fără dorinţa de a se  supune legii Lui. 

Fiindcă umblarea  după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici  nu poate să se supună.    Rom. 8:7

 Însă de când există lumea aceasta, niciodată nu a fost martoră la o asemenea revoltă cu bună ştiinţă împotriva autorităţii Sfintelor Scripturi.

Toate formele de autoritate acceptate cândva, acum sunt puse la îndoială: şcoala,familia, Biserica, Biblia, Dumnezeu.

Într-o societate dezumanizată, părtăşia bisericii locale va deveni tot mai importantă;

-membrii ei se pot întâlni unii cu ceilalţi, pot vorbi şi se pot auzi reciproc, faţă în faţă, nu prin intermediul unui ecran.

 În acest context divin al dragostei reciproce, e strict necesar ca predicarea şi auzirea Cuvântului lui Dumnezeu să devină nu mai puţin, ci dimpotrivă, tot mai mult util pentru păstrarea credincioşiei noastre faţă de Dumnezeu cât şi părtăşia credincioasă unii pentru alţii.

Televizorul are un efect otrăvitor în ce priveşte predicile şi ascultarea acestora.

 Televizorul face ca oamenilor să le fie greu să asculte într-un mod atent şi interactiv,aşezaţi comod în fotoliile de acasă.

 Astfel că predicatorii  în biserici au dificultăţi chiar în a capta atenţia congregaţiei, ca să nu mai vorbim de un răspuns adecvat al acesteia la mesajul transmis.

De ce oare televizorul are efectul de a-i face pe oameni leneşi din punct de vedere fizic? 

-Ai tot ce-ţi doreşti acasă în materie de divertisment, trebuie doar să apeşi un buton: 

-de ce să te mai deranjezi să  mergi la biserică?

Ecranul te împiedică să participi personal şi deplin la părtăşia, actelor  de cult şi inchinarea bisericii.

Deasemenea televizorul inhibă simţul critic din punct devedere intelectual.

După o zi obositoare de muncă, omul vrea să fie distrat şi amuzat, nu  să participe activ,şi cu atât mai mult să găndească. 

Diagnosticul:

-spectatorită.!

 Oamenii nu mai pot asculta fără să fie stimulaţi vizual , televizorul le oferă mai mult imagini decât argumente.

Creştinii nu ar trebui să accepte nici un lucru care le poate răpi ascuţimea facultăţilor intelectuale vitale:

- de a fii tu însuţi direct implicat în slujire.

 -televizorul îi face pe oameni insensibili din punct de vedere emoţional.

-atâtea orori, foamete, sărăcie, crize de tot felul în întreaga lume – devenim imuni ...dacă sunt fictive, într-un film sau pur şi simplu închidem ochii dacă sunt reale,intr-un documentar.

 Emoţiile noastre au o limită până la care pot suporta durerea sau tragedia.

 Astfel că…

-fie schimbăm canalul;

-oprim televizorul;

-continuăm să privim fără a simţi ,

 -emoţiile noastre fiind suprimate;

Devenim experţi în autoapărare emoţională;

Nu mai avem deloc emoţii.

 Astfel, generaţia care aude Vestea Bună şi-a deteriorat mecanismele de reacţie ;

-televizorul poate crea confuzie din punct devedere psihic.

Mediul tv este artificial – filmat într-un studiou.

 Putem evada din această lume a fanteziei tv?

Sau doar trecem de la o situaţie ireală la alta?

Putem recunoaşte noi, atunci când auzim Cuvântul lui Dumnezeu şi ne închinăm Lui că aceasta e într-adevăr suprema realitate?

Televizorul crează o dereglare a moralităţi.

Această dereglare se petrece într-un mod subtil:

 -percepţia noastră despre ce este normal sau nu începe să se modifice;

- având impresia ca toată lumea o face şi că astăzi nimeni nu mai crede cu adevărat în Dumnezeu, în sfinţenie sau adevăruri absolute, lăsăm garda jos şi sistemul nostru de valori se schimbă, chiar fără să ne dăm seama -Ce e de făcut?

-Exercitarea unei discipline stricte în ce priveşte accesul la cele amintite. 

-Creştinii ar trebui să încerce să  aibă influenţă în mass-media, 

-Predicatorii trebuie să se ocupe de biserici care au reflexele condiţionate de televizor,astfel s-a ajuns la:

-Pierderea încrederii Bisericii în Mesajul Evangheliei! 

Aceasta este piedica de căpătâi în ce priveşte predicarea Cuvântului.

-A predica înseamnă a-ţi asuma rolul de vestitor, de a proclama public mesajul.

- A evangheliza înseamnă a răspândi Vestea Bună.

- Fără un mesaj clar şi plin de încredere predicarea nu este posibilă şi totuşi se pare că exact acest lucru îi lipseşte Bisericii din zilele noastre.

Absenţa predicării pline de autoritate.

Nu doar că tagma marilor predicatori pare să fi dispărut, dar  şi puterea divină amvonului(altarului) s-a diminuat. 

Amvonul de azi nu mai are un mesaj bine conturat, clar şi răsunător.

Autoritatea Scripturii a fost subminată.

-spunem poveşti,glume proaste şi de prost gust, ilarizăm totul şi pe toţi ce ne cad la îndemână , ne prezentăm propriile noastre opinii;

- nu ne facem timp pentru a face exegeza unui text; 

-suntem leneşi şi iresponsabili. 

Predicarea nu este proclamarea unei teorii sau discuţia despre vreun lucru îndoielnic.

A face speculaţii nu înseamnî a predica 

Predicarea este proclamarea Cuvântului, a Adevărului, aşa cum a fost el revelat.

-în concluzie:

Starea de spirit împotrivitoare autorităţii divine

Comunicarea  în stilul tv-ului

Pierderea încrederii în mesajul Evangheliei.

Având în vedere toate aceste lucruri, noi TREBUIE să luăm Cuvântul lui Dumnezeu în serios.

Credinţa este un dar !

Credinţa este un dar de la Dumnezeu.
 Nu este un merit, un efort personal sau o strădanie religioasă a omului.
 De fapt, a confunda credinţa cu eforturile menţionate mai sus, indică o bază legalistă a legăturii cu Dumnezeu şi a vieţii spirituale (dacă mai poate fi una!), şi nu o autentică relaţie cu Dumnezeu bazată pe credinţă şi pe meritul lui Isus Hristos! 
O astfel de "credinţă" este o urâciune şi o amăgire, respinsă de Dumnezeu.
 Ea este o ispitire a harului Său îmbelşugat care ne-ar "dărui-o fără plată" în schimbul acceptării de către noi a neprihănirii lui Hristos în locul neprihănirii de sine. 
Este necesară reafirmarea permanentă a acestui adevăr fundamental, fiindcă omul, în rebeliunea sa împotriva lui Dumnezeu, rămâne totuşi o fiinţă incurabil religioasă care caută să-şi satisfacă acest instinct prin a-şi crea propriile divinităţi şi crezuri compatibile cu acestea. 
Pe acestea le preferă, negreşit, în favoarea Dumnezeului Celui Viu, fiindcă aceste marionete îi permit lui să tragă sforile şi să evite orice constrângere rezultată din vreo obligaţie morală faţă de ele! 

Ce fac oamenii pentru odihna lor?!

-Fiţi veseli cei care puteţi dormi în orice vreme!

 Noi, ceilalţi, cunoaştem ce înseamnă să mori de oboseală şi, totuşi, să nu te ia somnul!

 Un mic sfat pentru cei ce suferă de insomnii: 

-nu vă propuneţi să dormiţi cu orice chip! 

-Pentru odihnă, e nevoie de relaxarea minţii, teama de “a nu dormi şi-n noaptea asta” garantând insuccesul. 

-Când nu vă puteţi odihni, uitaţi de somn! 

-Umpleţi-vă timpul cu lucruri frumoase şi de folos sufletelor dumneavoastră!

Tot cugetând la chestiunea aceasta a odihnei, am dat peste spusele Scripturii, cu referire la fericita stare a celor mântuiţi, în lumea de dincolo:

- “Şi cetatea nu are nevoie de soare, nici de lună, ca s-o lumineze, pentru că a luminat-o gloria lui Dumnezeu şi lumina ei este Mielul… Şi porţile ei nicidecum nu vor fi închise ziua, pentru că noapte nu va fi acolo” (Apocalipsa 21, 23;25).
În Paradis, somn nu va mai fi, nici nevoie de el, nici neputinţă de a-l obţine. 
Odihna sfinţilor este Cristos şi, vai, cât de dulce trebuie să fie preaplinul părtăşiei veşnice cu El!
Pe paginile Genezei 8), stă scrisă o istorisire a cărei tâlcuire ne va fi necesară pentru a înţelege subiectul propus. 
Din cauza păcatului, oamenii se stricaseră iremediabil, iar Dumnezeu hotărâse că era ceasul pentru dezlănţuirea sfintei Sale judecăţi. 
Un potop avea să acopere tot pământul, iar toate vieţuitoarele urmau să fie distruse.
 În marea-I îndurare, Dumnezeu hotărâse însă şi o cale de salvare pentru cei care, la ultima chemare, se vor îndrepta, şi pentru câte o pereche din animalele pământului: 
-corabia lui Noe.
Şi a venit potopul. 
Cei salvaţi se aflau în corabie. 
După multe zile, Noe a deschis fereastra corabiei, lăsând un porumbel să cerceteze dacă apele de pe faţa pământului au scăzut. 
Dar porumbelul n-a găsit loc de odihnă pentru piciorul său şi s-a întors. 
După alte şapte zile, porumbelul a zburat din nou şi iarăşi a revenit în corabie, purtând în cioc o frunză ruptă de măslin. 
Apele scăzuseră. 
După alte şapte zile, porumbelul nu a mai venit înapoi. 
Frumos spune un exeget:
- “Porumbelul nu a găsit nici un loc pe care să-şi aşeze picioarele în lumea aflată sub judecată divină. 
El n-a putut locui decât în noua creaţie”.
 La fel s-a întâmplat şi atunci când Spiritul Sfânt a luat chip de porumbel, cu prilejul botezului Domnului Isus. 
Venit din înaltul cerului, Porumbelul nu Şi-a găsit odihna decât coborând peste Domnul Cristos (Marcu 1, 10).
Multe fac oamenii pentru odihna lor. 
Unii muncesc o viaţă în ideea că se vor odihni împliniţi la bătrâneţe şi adesea nu mai apucă timpul senectuţii.
 Alţii sunt în stare să ia medicamente care le pun în pericol viaţa pentru o noapte de somn.
 Şi, orice formă ar îmbrăca odihna aceasta, fie că e vorba de un concediu la mare sau la munte, de petrecerea unor clipe frumoase cu cei dragi, de sărbătorile de iarnă 
– care iute vin peste noi
 -...., de pensionare, fie că este vorba despre aspectul particular al odihnei 
– somnul nostru cel de toate nopţile
 -..., repausul acesta este efemer şi prea lesne supraestimat. 
Adevăratul Sabat e, pentru dumneavoastră şi pentru mine, doar Domnul Isus.
 Arvuna odihnei celei adevărate o avem din clipa în care păşim într-o relaţie personală cu El, când ne oprim zborul nostru spre ţinte false şi ne odihnim pe umerii Lui, pe braţele Sale sfinte. 
Plinătatea veritabilei odihne ne este păstrată în Cetatea de Sus, unde chiar Domnul S-a dus ca să ne pregătească un loc, după ce ne-a deschis cerurile, ne-a lăsat să auzim declaraţia de înfiere a Tatălui, ne-a înmânat invitaţia la Fericire.
Mult mi-aş dori, scumpi prieteni, să ajungem a ne odihni de toate lucrările noastre, de noi înşine, de zborul nostru obosit spre nicăieri. Isus ne cheamă iarăşi:
- “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni!” (Matei 11, 28). 
Când Porumbelul Duhului Sfânt se va odihni bucuros peste noi, noi ne vom odihni bucuroşi în Cristos. 
De aceea, să ne rugăm şi noi: 
-Doamne Isuse , Fiu al lui Dumnezeu, odihnă a duhului meu, cunoscător al rărunchilor mei, păzitor al inimii mele, iubitor al ticălosului şi nevrednicului meu suflet, aşterne mântuirea Ta peste mine şi cu aripile sfinţirii în Tine îmi îndreaptă zborul spre adevărata odihnă! 
Căci Tu eşti Dumnezeul meu şi Ţie mă închin, deopotrivă slăvindu-L pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt, în unire cu care vieţuieşti şi domneşti în toţi vecii vecilor.

în fiecare zi sunt cu Isus

pe Isus cu cât Îl cunoşti/cântare

motive de rugaciune ptr evanghelizare iunie -iulie 2011

Evanghelizare România: 8-24 iulie 2011 > ÎN DIRECT

Puteţi urmări turneul de evanghelizare în direct accesând următorul link: http://www.speranta.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=6&Itemid=24 Partea I: 24 iunie - 3 iulie 2011 ZIUA DATA LOCALITATEA ORA  LOCATIA  PREDICATOR VINERI 24.06.2011 calatorie -     SAMBATA  25.06.2011  Satu Nou,Ucraina - - Natanael Costea DUMINICA 26.06.2011 Satu Nou, Ucraina - -  Natanael Costea LUNI 27.06.2011 calatorie  -      MARTI 28.06.2011 ADJUD, VN 18:00 Casa de Cultura Gabriel Zagrean MIERCURI 29.06.2011 BARLAD, VS 18:00 Gradina Publica - Teatrul de Vara Gabriel Zagrean JOI 30.06.2011 NEGRESTI, VS 18:30 Langa platou BCR Gabriel Zagrean VINERI 1.07.2011 IASI, IS 18:00 Casa de Cultura Gabriel Zagrean SAMBATA 2.07.2011  DUMBRAVENI, SV 18:00 Parcul Comunal Gabriel Zagrean DUMINICA 3.07.2011 SPERMEZEU,BN 18:00 Terenul de fotbal Gabriel Zagrean Partea a II-a: 8 iulie - 24 iulie 2011 ZIUA DATA  LOCALITATEA  ORA  LOCATIA  PREDICATOR  VINERI 8.07.2011 TILEAGD, BH 18:00 Stadionul FORESTA Luigi Mitoi SAMBATA  9.07.2011  ROSIA, BH 18:00 Intre Rauri (la intrare in Lazuri) Luigi Mitoi DUMINICA 10.07.2011 SARBI, BH 18:00 Terenul de Sport Florin Ianovici LUNI 11.07.2011 CAREI, SM 18:00 Stadionul VICTORIA Luigi Mitoi MARTI 12.07.2011 NEGRESTI OAS, SM 18:00 Stadionul OASUL Luigi Mitoi MIERCURI 13.07.2011 REPEDEA, MM 18:00 Terenul de fotbal Luigi Mitoi JOI 14.07.2011 BAIA MARE, MM 18:00 Stadionul Municipal Luigi Mitoi VINERI 15.07.2011 ULMENI, MM 18:00 Zona Primariei Luigi Mitoi SAMBATA 16.07.2011  JAC, SJ 18:00 Scoala Generala  (in curte) Luigi Mitoi DUMINICA 17.07.2011 GHERLA, CJ 18:00 Stadionul OLIMPIA Luigi Mitoi LUNI 18.07.2011 zi libera - - - MARTI 19.07.2011 HUNEDOARA, HD 18:00 Stadionul CORVINUL Gabriel Zagrean MIERCURI 20.07.2011 LIPOVA, AR 18:00 Stadionul SOIMII LIPOVEI Gabriel Zagrean JOI 21.07.2011 in curs - - Gabriel Zagrean VINERI 22.07.2011 CARANSEBES, CS 18:00 Stadionul C.F.R. Mircea Filip SAMBATA 23.07.2011  SACELE, BV 17:00 Stadionul FC PRECIZIA Gabriel Zagrean DUMINICA 24.07.2011 GHERMANESTI, IF - - - Partea a III-a: 25 iulie - 31 iulie 2011 ZIUA DATA LOCALITATEA ORA  LOCATIA  PREDICATOR LUNI 25.07.2011 BARBULESTI, IL -     MARTI  26.07.2011   BUCURESTI - - - MIERCURI 27.07.2011  MURFATLAR, CT - - Natanael Costea JOI 28.07.2011  CERNAVODA, CT  -  - Natanael Costea VINERI 29.07.2011 BUZAU, BZ - - - SAMBATA 30.07.2011  GALATI, GL - - - DUMINICA 31.07.2011  TARGU JIU, GJ - -