ziua când a crăpat burduful

când "te iubesc" devine un cliseu

....când "te iubesc" devine un cliseu

 -taci si învata sa iubesti altfel. 

 Mai stii? 

Poate nu ai iubit deloc si doar ai avut impresia ca o faci. 

Când rugaciunile pe care le rostesti în gând se pierd printre griji si vise. . .

rosteste-le cu voce tare. 

Striga.

 Poate ca te gândesti la ce vor spune altii.

 Ei. . daca mereu te vei gândi la asta înainte de a actiona. . s-ar putea sa nu mai fii "tu", "un tu", ci "tu pe care îl doresc ceilalti".

 Jalnic.

Revin.

 Striga. 

Daca si strigatele tale sunt "cuvinte de lemn". . atunci taci.

 Taci si asculta. 

Taci, asculta, asteapta. 

Când cuvântul "Dumnezeu" este înlocuit cu "divinitate" în vocabularul tau, nu te mira ca în viata ta Dumnezeu pare un zeu absent, ignorant, surd, mut, orb. . 

Poate zici ca sunt niste simple cuvinte.

 Cuvinte si atât. 

Dar nu e asa. 

Cuvintele sunt o minimalizare a unor gânduri de o complexitate uimitoare. 

Daca am încetat sa mai gândim foarte mult si ne limitam doar la niste cuvinte. . asta e deja partea a doua.

Când "Dumnezeu" este înlocuit de "divinitate" . . îti urez succes în asteptarea divinului. Eu Îl voi cauta pe Dumnezeu.

Învata sa vorbesti când taci si sa taci când vorbesti.

 Învata sa taci înaintea lui Dumnezeu. . 

cauta în El sensul adevarat al cuvintelor si sadeste-ti în El gândurile.

El e Cuvântul!

Responsabilitatile unui lider

Responsabilitatile unui lider sunt foarte multe, iar el trebuie sa isi asume aceste responsabilitati, chiar daca unele nu sunt deloc placute.
- Una din responsabilitatile unui lider este aceea de a indrepta, mustra pe cei care din diferite motive nu traiesc dupa voia lui Dumnezeu.
- Proverbe 9:7 – Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
- Proverbe 3:11,12 - Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului şi nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!
- Proverbe 9:8 - Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
Cateva motive pentru care crestinii au nevoie de a fi mustrati sau indreptati.
 Tesaloniceni 5:14 Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.
Nesupunere fata de Cuvantul lui Dumnezeu
Atitudini gresite
Lipsa de etica si comportament 

 Lipsa de respect in relatiile cu alti crestini
Nesupunere fata de liderii pusi in autoritate in biserica
Invatarea unor invataturi care nu sunt din Cuvantul lui Dumnezeu etc.
Mustrarea sau indreptarea este necesara in toate aspectele vietii:
Parintii vor trebui sa-si indrepte copiii - Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-I în mustrarea şi învăţătura Domnului. Efeseni 6:4
O nota mica la scoala este o alta forma de mustrare a unui elev nesilitor
O amenda de circulatie, reprezinta o mustrare ce doare foarte tare…
Scopul final al unei mustrari este indreptarea, corectarea, revenirea la normal
Sunt doua extreme ale mustrarii:
Mustrarea exagerata – pedepse aspre, amenzi mari, recurgerea la violenta etc.
Lipsa mustrarii – lasatul in voia sortii a situatiilor critice.
- Imaginati-va ca nu s-ar lua masuri disciplinare in trafic, parintii si-ar lasa copiii sa faca ce vor, si nimeni nu ar lua vreo masura fata de cei care incalca legea – ar fi haos!!!
Dumnezeu ne invata in Cuvantul Sau ca atunci cand copiii Sai se departeaza de voia Sa sa fie mustrati!
Aceasta mustrare se va face in doua moduri:
In particular – cand greseala este fata de o persoana - Luca 17:3 Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!
In fata tuturor – cand incalcarea voii lui Dumnezeu este una publica si poate fi urmata si de alte persoane – 1 Tim 5:19,20 - Împotriva unui prezbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori. Pe cei ce păcătuiesc mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică.
De fiecare insa trebuie facuta in dragoste si cu intentia de a indrepta, de a invata. 

Daca cineva nu primeste mustrarea?
- Prov. 17:10 – O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
- Tit 3:10 – După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări,
O mustrare sau disciplinare dupa voia lui Dumnezeu aduce cel putin 5 castiguri  in viata noastra:
O mustrare corecta aduce clarificare .
Poti cunoaste ce anume s-a intamplat si de ce.
O mustrare corecta aduce schimbare
- Cu siguranta daca persoana mustrata intelege unde a gresit, se va schimba si va creste
 O mustrare corecta aduce puritate 

- Evident ca Dumnezeu doreste ca in mijlocul poporului sau sa nu existe pacat! Ex: Acan
 O mustrare corecta aduce respect
- In mod normal liderii ar trebui sa fie apreciati si respectati si mai mult pentru grija lor.
- Tit 2:15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască.
 O mustrare corecta aduce siguranta
- Este siguranta ca liderul vegheaza ca nimeni sa nu se departeze de voia lui Dumnezeu!
- Proverbe 25:12 – Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care  mustră, pentru o ureche ascultătoare.
- Proverbe 27:5 – Mai bine o mustrare pe faţă, decât o prietenie ascunsă.

ioan panican _ caracterul crestin

cine se increde in Domnul este fericit

Traim intr-o lume in care evenimentele de orice fel se desfasoara cu o viteza tot mai mare. 

Unii oameni, autori de carti, chiar au caracterizat secolul in care noi traim ca fiind secolul vitezei. 

Si evident ca aceasta caracteristica a timpului in care noi traim nu este intimplatoare, ci are o baza reala.

 Fara ca sa intram in amanunte privind aceasta afirmatie, sa luam un simplu crimpei din viata noastra moderna, care sa ne ajute sa intelegem aceasta, si anume calatoria. 

Daca in urma cu citiva zeci de ani, ca sa ajungem la citeva mii de  km aveam nevoie de zile sau saptamini, astazi prin calatoria cu avionul avem nevoie doar de citeva ore!

 Dupa citeva ore, in acest caz, vom intilni noi conditii atmosferice, noi oameni, noi locuri, noi posibilitati, noi situatii. 

Toate acestea inseamna de fapt schimbari rapide in nevoile, discutiile, sentimentele, comportarile, gindurile noastre.

Cert este ca timpul in care traim ne ofera situatii zilnice de orice fel care ne obliga la o gindire foarte activa, foarte intensa, foarte rapida. 

Din zi in zi trebuie sa gindim tot mai rapid si tot mai intens. 

In multe situatii mergem chiar peste limitele normale si atunci ne simtim obositi psihic.

Oamenii, in ultimul timp, la nevoile lor de gindire tot mai accelerata, si-au preparat posibilitati de informatii tot mai rapide. In cele mai multe situatii din viata, oamenii au nevoie de aceste informatii, care in realitate sint rezultatul gindirii altor persoane, sint ginduri si concluzii straine de ei insusi. 

Acest lucru, in mod paradoxal, ne-a dus pe noi oamenii moderni in situatia sa cugetam tot mai putin si tot mai putin.

 De fapt, ne-a dus la o comoditate tot mai adinca in propria noastra meditare! 

Si tot ce am facut si facem este pentru ca dorim nespus sa traim mai bine, mai usor, pentru ca dorim sa fim fara probleme in viata, intr-un cuvint pentru ca dorim sa fim fericiti. 

Si in fond dorinta noastra este absolut normala si ce este mai bine este ca aceasta dorinta a noastra este identica cu dorinta lui DUMNEZEU!

Dar cuvintul lui Dumnezeu este clar si raspicat in aceasta privinta:

 "Cine cugeta la Cuvintul Domnului, gaseste fericirea, si cine se increde in Domnul este fericit"

 (Proverbe 16:20).

 Ca sa fim fericiti asa dar, este necesar si bine, sa ne rupem de treburile noastre zilnice, si sa cugetam la ce ne spune Creatorul nostru, avind incredere deplina in Cuvintul Lui, pe care il gasim scris in Sfintele Scripturi.

Daca stam putin si cugetam la viata noastra de pe pamint, incepind de la nastere si pina la moarte, putem constata usor ca ceia ce facem la un moment dat, constient sau din instinct, facem in cea mai mare masura pentru viitorul nostru (Ex: cind eram copii mici, dadeam din miini si din picioare pentru ca mai tirziu sa umblam si sa executam miscari clare si necesare pentru activitatea zilnica; ne odihnim acum pentru ca in clipele urmatoare avem nevoie de energie; mincam acum pentru ca in viitoarele zile dorim sa traim; invatam acum pentru ca la o vreme care va veni, vom avea nevoie de cunostintele dobindite, etc.). 

Si pentru ca intotdeauna exista un viitor cladit pe prezent, putem sa tragem concluzia, ca de fapt viata care o traim acum, o traim pentru viitorul nostru.

Cu Domnul pe munte

Cu Domnul pe munte

 Stiu ca Dumnezeu este  si in vale si pe munte. 

Ajuta-ma sa strabat valea cu Tine, ca sa pot fi pe munte cu Tine Doamne, cine va locui in cortul Tau? 

Cine va locui pe muntele Tau cel sfant?
cel neprihanit: 

- Cel ce umbla in neprihanire,

 -cel credincios: 

cel ce face voia lui Dumnezeu, 

-cel sincer: 

si spune adevarul din inima.

 -cel ce nu barfeste/nu huleste:

-Acela nu cleveteste cu limba lui, 

-cel ce iubeste pe semeni: 

nu face rau semenului sau, si nu arunca ocara asupra aproapelui sau.

 -cel drept:

 -El priveste cu dispret pe cel vrednic de dispretuit, dar cinsteste pe cei ce se tem de Domnul.

 -cel ce isi tine cuvantul: 

El nu-si ia vorba inapoi, daca face un juramant in paguba lui. 

-cel cinstit: 

- El nu-si da banii cu dobanda, si nu ia mita impotriva celui nevinovat.  

Cel ce se poarta asa, nu se clatina niciodata.

Sa ma tunzi, nu sa ma tai

dacă te vaieți, îți trece?

Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor! N-am şezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă înveselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte căci mă umplusei de mânie.Ieremia 15:16-17

Este o izolare pe care ți-o provoci singur și este un fel de izolare pe care o provoacă Domnul Dumnezeu.
Cu prima nu sunt de acord, iar a doua nu am altă șansă decât să o accept.
Te-ai gândit ce motiv ar putea avea Domnul Dumnezeu să te izoleze de oameni, de prieteni și de familie, oare n-a spus chiar El că nu e bine omul să fie singur?
Însă cred că dacă Domnul Dumnezeu izolează pe cineva, întotdeauna e cu un scop și pe un termen limitat.
Pe Avraam l-a izolat de poporul lui și l-a dus într-o țară străină pentru că Domnul Dumnezeu avea nevoie să-i vorbească singur.
Pe Iacov l-a izolat de familia lui și când a rămas singur, Domnul Dumnezeu i-a schimbat numele și calea.
Pe Iosif l-a izolat de frații lui, l-a dus într-o țară păgână și l-a crescut ca să fie o binecuvântare pentru frații lui. Pe Samuel l-a ținut izolat de oameni în Casa Domnului Dumnezeu ca să-l crească.
Pe David l-a izolat și l-a ținut singur la oi ca să învețe să păstorească pe Israel.
Pe Ilie l-a dus în pustie ca să îi vorbească.
Pe Ieremia l-a izolat de oameni din cauza mâniei Domnului Dumnezeu.
Pe profeți i-a izolat cu un scop.
Domnul Isus s-a izolat 40 de zile ca să-şi înceapă lucrarea....
Domnul Dumnezeu te izolează uneori cu un scop precis și niciodată motivul nu e ca să-ți facă rău.
Cu teoria asta în minte L-am întrebat pe Domnul Dumnezeu de ce mă izolează de oameni și de tot ce mi-e familiar, de ce m-a adus până în punctul în care literalmente sunt doar eu și El.
Nu mi-a răspuns.
Simțeam doar că stă și se uită la mine și tace.
Am început să mă gândesc de ce ar fi necesar ca cineva să rămână singur atunci când Domnul Dumnezeu vrea ca respectivul să priceapă ceva și am ajuns la concluzia că noi, oamenii în general, suntem cel mai ușor influențați de alți oameni, de percepția lor asupra vieții , de durerile lor, de nemulțumirile lor, până acolo că nici măcar nu știi de ce ai început să crezi sau să vezi lucrurile într-un anume fel.
Atunci Domnul Dumnezeu  face tăcere, reduce la tăcere orice glas cu influență din viața ta și te îndepărtează de toți atât de mult încât și dacă ar striga nu-i mai auzi.
Chiar dacă îți pui toată inima să crezi promisiunile Domnului Dumnezeu, dacă te lași înconjurat de oameni care se scaldă în necredință și negativism, îți va influența inevitabil credința.
Nu neg că sunt oameni încercați care suferă și suferința lor chiar e reală, dar dacă din suferința lor oamenii pricep doar că Domnului Dumnezeu îi place să chinuie oamenii, atunci suferă degeaba.
Nu vreau să mai aud plânsete și gemete aiurea, nu vreau să mai aud ce greu e pe cale și cum de-abia ne tragem  sufletul precum Lot în Sodoma
Bunicul meu avea o vorbă :-”și dacă te vaieți, îți trece?”
Câteodată nu realizăm cât de mult stricăm cu văicărelile noastre și că îi facem pe ceilalți să-și piardă speranța, pentru că încep să se uite la noi în loc să se uite la Domnul Dumnezeu.
Am simțit că Domnul Dumnezeu îmi ia fața în mâini și îmi spune:- ”ai să devii ceea ce vezi, te-am lăsat singur să nu mai ai la cine să te uiți decât la Mine și să te faci asemenea Mie”.
Normal că dacă mă uit la mine am toate motivele să disper și să cred că totul e pierdut, dar dacă mă uit la El nu mai am timp să disper pentru că tot ce vreau e să mai învăț o trăsătura de caracter de pe Fața Lui. Dacă izolarea este prețul pe care trebuie să-l plătesc ca să nu mai aud prostii, Domnul Dumnezeu să fie binecuvântat!
Dacă trebuie să rămân singur ca să poată Domnul Dumnezeu să-mi schimbe mentalitatea mă bucur, chiar dacă nu e cel mai fain sentiment din lume.
Dar nu mai vreau să aud și să știu nimic altceva decât că Domnul Dumnezeu e minunatul meu Tată!
M-am uitat destul la mine și la ce pot și la ce nu pot și lucrul acesta a dat naștere doar la și mai multă neputință și dezamăgire.
"Când îţi întorci privirile spre El te luminezi de bucurie şi nu -ţi se umple faţa de ruşine".

Construieste o prietenie cu Isus

Fara credinta te scufunzi..
Un crestin care nu are radacini este recolta usoara pentru Satana.
In armata lui Dumnezeu, nu exista soldati necunoscuti.
Prietenii se ajuta intre ei pentru ca sa creasca in Hristos.
Nu-ti insusi invataturile false.
Cei ce se pleaca pentru a servi pe pamant, vor fi drepti in Cer.
Biblia este cartea raspunsurilor mici si mari.
Daca-l avem pe Hristos, avem toate motivele de a avea speranta.
Hristos lua pacatul meu, plati vina mea si ma libera.

Construieste o prietenie cu Isus in istoria vietii tale !

doua case si o furtuna

un pocait ieftin , foarte ieftin

Cum sa ma pocaiesc cand "cutare" este asa, face asa, se comporta astfel...etc?
In ultima vreme tot mai des am auzit o astfel de scuza, atat de ieftina ca m-am oprit serios sa meditez, oare omul chiar nu este constient caci se pacaleste singur?
Este adevarat, suntem chemati sa fim lumina pentru cei din jurul nostru, sa fim modele de urmat, sa fim faruri in bezna nopti aratand calea sper Cel care salveaza si mantuieste.

 Dar daca nu gasim   sau mai bine zis nu vrem sa gasim un model de urmat, o astfel de scuza ma va scoate la liman in ziua judecatii?
Daca eu folosesc astfel de scuze, caci pocainta mea depinde de comportamentul celor din jurul meu, Domnul ma va scuza ca nu L-am urmat si nu i-am facut voia caci nu am vazut in oameni un model de urmat? 

Nicidecum!
Toti oameni au slabiciuni, si totusi exista oameni model in care putem vedea pe Domnul, insa singurul model demn de urmat in orice privinta este Isus Cristos. 

Cu tristete zic, caci tot mai multi crestini cauta modele de urmat in oameni si nu in Isus Cristos. 

Si-au luat privirile de la Domnul si le-au fixat in idoli omenesti. 

Inainte putea-i vedea lucrul aceste in cei care nu il cunosteau pe Cristos. 

Intre crestini aceasta intrebare este tot mai populara: care este idolul tau?
Oh!,
-pai, cu entuziasm raspund,
ex: staruri cinematografice, muzicale, fotbaliste, chiar persoane celebre din muzica crestina...etc.
 Acum si copii Domnului au idoli, aspirand sa ajunga candva ca ei...

 Idol =Persoana sau lucru care este obiectul unei adoratii.
Isus Cristos este un model invechit de urmat; bland, smerit, umil, drept, iubitor, iertator... Acum gasim scuze ieftine prin care sa ne debarasam de Acest model.
 Ioan14:6
Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.
Nici o scuza nu va fi indeajuns inaintea Domnului, nu te amagi asa usor. 

Esti un pocait ieftin daca folosesti scuze din astea, foarte ieftin. 

Nu ai greutatea inaintea Domnului. 

Daca cu adevarat ai dori sa te pocaiesti te-ai uita la Cel care este vrednic de urmat, si indiferent daca ar exista sau nu oameni in care sa Il vezi pe Cristos, tu ti-ai ridica privirile la Dumnezeu si cu adevarat ti-ai vedea ticalosia, ai vedea drumul pe care trebuie sa pasesti, caci Isus Cristos este Calea, Adevarul si Viata, nimeni altul.
Daca cu adevarat ai dori sa ajungi sus cu El in locasurile Lui ceresti, te-ai uita la Isus Cristos si la nimeni altul.
Nu fi ca robul din pilda talantilor, aducand o scuza ieftina inaintea Domnului; scuze ieftine, om ieftin.
De aceea calea este tot mai usor de parcurs, caci tot mai larga este, caci modelul nu mai este Isus Cristos. Isus a spus: 

Matei 7:13-14
Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea.
Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla.
Cauta-L pe Domnul si urmeaza-L. 

Priveste numai la El si astfel vei trai o pocainta autentica.
Oh, Doamne cerceteaza-ne, si cunoaste-ne inima, incearca-ne si cunoaste-ne gandurile! Vezi daca suntem pe o cale rea, si du-ne pe calea vesniciei!
O, Dumnezeule, chiar daca am fi singuri ca si Iosif in Egipt, ajuta-ne sa Iti ramanem credinciosi Tie si Tu sa fie mereu modelul nostru.
Poti recunoaste inaintea Domnului: 

-Doamne, eu sunt vinovat caci nu Te-am luat model pe Tine, ci pe oameni, iarta-ma. 

Eu sunt vinovat caci nu am trait o pocainta adevarata, ci o pacainta ieftina pangarind modelul autentic: 

Isus Cristos, iarta-ma!

 Iarta-ma caci mi-am luat model omul, necinstindu-Te ,avand un idol!
2Corinteni 13:5a
Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta.

 Pe voi insiva incercati-va.

 Nu recunoasteti voi ca Isus Cristos este in voi?
Plangerile lui Ieremia 3:40
Sa luam seama la umbletele noastre, sa le cercetam si sa ne intoarcem la Domnul.

Nu mai cauta scuze ieftine, caci in realitate ceea ce spui de fapt este ca nu doresti sa traiesti pocainta adevarata, nu iti place sa fii crestin credincios autentic! 

Iti place prietenia lumii mai mult decat a Domnului!

un exemplu demn de urmat

Un vizitator venit din Ungaria să-l întâlnească pe un credincios renumit din Polonia ajunse în orașul credinciosului, opri un trecător pe o stradă întrebându-l: 

-Îmi puteți arăta, vă rog, direcția spre casa credinciosului și-i rosti numele.....?”

Omul și-a ridicat pleoapele uimit: 

-Vrei să-mi spui că ai călătorit tot drumul din Ungaria să-l vezi pe acest neisprăvit din Polonia?! 

-Au ajuns exagerările și înfloriturile despre acest om atât de departe?

- Îl cunosc personal pe acest creștin! 

-Este un zero absolut!

- Mă tem că ai pierdut timpul și banii degeaba dând crezare unor zvonuri prostești!
Vizitatorul fu nespus de indignat.

 -Tu, om josnic, te disprețuiesc!

tună el.

-Ce știi tu?! 

-Se vede că n-ai nici o înțelegere despre cele sfinte și spirituale!

 Încă fumegând de mânie, vizitatorul o luă din loc grăbit.
Mai târziu, în aceași zi, când intră în casa  dreptului credincios , omul aproape că leșină de uimire, rușine și părere de rău. 

Bărbatul pe care îl apostrofase pe stradă cu puțin timp în urmă nu era nimeni altul decât  acel credincios însuși!

 Cu lacrimi în ochi el ceru iertare slujitorului Celui PreaÎnalt.
-De ce ești atât de supărat?

 îl întrebă umil credinciosul . 

-Nu e nevoie să-mi ceri scuze. 

-Eu ți-am spus adevărul, dar și tot ce-ai spus dumneata a fost, este de asemenea, adevărat…
Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.

Proverbe 29:23

gps crestin.....gata pentru slujire

vladimir pustan botez august 2015

cine spune adevărul?

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. - Evrei 4:12
Domnul Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Lui şi l-a făcut un suflet viu.
 Sufletul meu este substanță spirituală care-mi dă viață şi este socotită de origine divină şi cu esență veșnică constă în intelect, emoţii, trăiri cu pasiune, cu convingere.
Eu sunt un suflet şi am un trup şi un duh.
Eu, cel care gândeşte, scrie, suferă din vorbe, eu cel întărit de vorbe, eu cel care cuget rime, eu cel care visez, eu cel care iubesc, eu nu sunt doar trupul meu.
Nu trupul meu prinde putere când ascult o melodie care îmi place, nu trupul meu este secătuit de putere când văd prea multe rele, nu trupul meu simte îndemnul să spere, ci eu. Sufletul.
Duhul meu este partea care se poate relaţiona la Domnul Dumnezeu ca şi cum l-ar cunoaşte, ca şi cum l-ar vedea, iar eu sufletul găsesc asta imposibil.
Eu sufletul trăiesc doar prin ce sufăr, prin ce cuget, prin ce iubesc şi îmi doresc, dar partea de duh din mine trăieşte doar să Îl laude pe Domnul Dumnezeu. Acestea două sunt aproape mereu în luptă iar mie mi-e greu să fac diferenţa .
De pildă, sufletul meu poate să creadă Domnul Dumnezeu îmi va face un avion să aterizeze in curtea mea, pe când duhul meu poate să mă îndemne să nu îmi pun nădejdea în aşa ceva, atunci pe care din ele ar trebui să le ascult?
Sufletul meu poate să strige :
-El vrea să mă binecuvinteze, nimic nu-i prea greu pentru El, deci mă rog să-mi dea un avion!
Duhul meu îmi va spune :
-La ce ţi-ar folosi un avion?
Are să zidească ceva bun în tine dacă l-ai primi?
Unii ascultă de suflet (adică de ei) şi aceştia sunt cei de care auzi că au ajuns în lume pentru că au fost dezamăgiţi de Domnul Dumnezeu.
 Alţii ascultă de duh şi sunt aceia de care poate nu auzi niciodată, cei pe care poate nici nu te sinchiseşti să îi saluţi în adunare că nu sunt la fel de vesele ca şi tine, dar ei sunt cunoscuţi în inima Domnului Dumnezeu ca fiind sfinţii care au crezut împotriva oricărei necredinţe, chiar şi în cele mai mici lucruri.
Ce face diferenţa?
Ce determină care dintre astea două, suflet şi duh, au dreptate?
Cum alegi de care să asculţi şi care spune adevărul?
Cuvântul Domnului Dumnezeu El face diferenţa.
 El este sabia care desparte duhul de suflet.
Prin lumina Cuvântului trebuie să trec orice lucru în care aleg să-mi pun credinţa.
Dacă nu ştii care parte din tine are dreptate, atunci uită-te în Cuvânt.
Lasă-L pe El să despartă ce e duhovnicesc de ce e lumesc.
Dacă se întâmplă să dai cu bâta-n baltă nu pune întrebări stupide de genul :
-de ce nu m-a oprit Domnul Dumnezeu, că doar vedea că greşesc?
Domnul Dumnezeu i-a dat o poruncă lui Adam:
-dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit. Gen 2:17
Domnul Dumnezeu nu stătea de pază ca nu cumva Adam să tragă cu ochiul în direcţia pomului.
Când omul era pe cale să încalce porunca,Domnul Dumnezeu nu l-a strigat din ceruri
- nu-i voie, pune-l jos!
... pentru că Adam avea porunca ce trebuia să îl oprească.
Domnul Dumnezeu nu te va opri când păcătuieşti pentru că El a lăsat Cuvântul Lui, iar tu, pe baza Lui să-ţi trăieşti viaţa şi să te opreşti singur!

Cum sa ne bucuram de locul de munca?

Ce îl frânge pe unul îl întărește pe altul.

Un rege, demult, avea o piatră prețioasă nemaipomenită, un diamant neprețuit. 

Ținându-l în lumină, de pe fiecare din fațetele mărgăritarului străluce perfecțiunea. 

Această piatră scumpă, credea regele, trebuia să devină fără îndoială perla de căpătâi a coroanei regale.

Într-o dimineață, regele se trezi și, luând perla să se mai bucure odată de frumusețea ei, descoperi cu multă tristețe că, pe una din fețele diamantului, cobora o crăpătură fină.
Cei mai buni bijutieri au fost chemați să analizeze piatra scumpă doar-doar o vor putea repara, dar nimeni nu putea să facă nimic – crăpătura era destul de adâncă pe fața perlei așa că orce încercare de a elimina crăpătura nu putea decât să ducă la distrugerea mărgăritarului.
În cele din urmă, un bijutier, un om simplu dintr-unul din satele învecinate, s-a apropiat pretinzând că el va salva diamantul.
Regele râse. Cei mai mari meșteri bijutieri din lume examinaseră perla și nu i-au dat nici o șansă; cum putea el, un simplu bijutier de la sat, să spere că va putea face ceva mai bun decât ceilalți?
Ce putea însă să piardă? Regele i-a permis bijutierului să petreacă o noapte, doar o singură noapte cu diamantul. Dacă îl va repara, bijutierul va primi o răsplată regească. Dacă nu va reuși, va vedea el cu ce osândă strașnică știe împăratul să pedepsească neobrăzarea!
Închis în camera-i, bijutierul privi îndelung la mărgăritar. Era cu adevărat magnific, strălucind ca focul soarelui când mângâie suprafața apelor. Iar crăpătura, deși mai subțire decât un fir de păr, nu putea fi înlăturată fără pericolul distrugerii iremediabile a viitoarei bijuterii a coroanei regale. Ce putea el face?
A doua zi dimineața, bijutierul ieși din cameră cu piatra prețioasă în mână și cu o privire triumfătoare pe chipul său obosit.
Când a prezentat diamantul, întreaga curte regală – regina, căpeteniile, chiar și nebunul curții – au izbucnit în strigăte de uimire. Crăpătura era tot acolo, nu putu fi ștearsă, dar pe fața cu crăpătura, bijutierul a săpat un trandafir, simbolul regatului, transformând crăpătura în tulpină.
Regele s-a ridicat din tronul său și l-a îmbrățișat pe simplul, modestul bijutier, spunând: „Acum, cu adevărat, aceasta este nestemata coroanei regale! Diamantul era magnific și până acum, cel mai frumos din toate câte am văzut. Dar era, totuși, un diamant ca toate celelalte diamante. Acum însă, el este o comoară cu adevărat unică!”
Adesea în viață avem de întâmpinat diverse situații care, deși sunt îngăduite de „sus”, par a fi atât de „jos”. Aceste lucruri negative – nu numai tragedii devastatoare, dar și dureri și neplăceri prin care trecem în viața de fiecare zi – lasă urme în ființa noastră, dacă nu prin forța lor proprie, cel puțin prin efectul lor cumulativ și prin prezența lor aproape constantă. Fiecare experiență și fiecare persoană pe care o întâlnim contribuie la țesătura vieții noastre.
Două persoane pot trece prin același eveniment, dar pot avea două abordări complet diferite. Ce îl frânge pe unul îl întărește pe altul. Ce pentru unul este crăpătură în diamant, pentru altul este tulpină de trandafir.
„Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine.” Genesa 50:20a

despre tine si despre biserica....

 Orice Biserica multumita cu starea ei se afla pe drum inspre cimitir.
Biserica  adevarata nu cauta sa-L coboare pe Christos la nivelul oamenilor, ci sa-i inalte pe oameni la nivelul lui Christos.
Magarul nu poate si da cu copita si trage la caruta in acelasi timp. Aceasta este valabil si pentru oricare membru al Bisericii.
Oricine poate iubi Biserica ideala. 

Proba de incercare insa este daca o putem iubi pe cea reala.
Sunt unii care n-au destula credinta ca sa-i duca pana la Biserica din colt, dar spera sa ajunga in cer.
 Dupa ce am parcurs lectura unui curs de "Istoria Bisericii" am ajuns sa cred ca Domnul Isus va spune la marea Judecata: 

"Voi v-ati zidit bisericile voastre in timp ce Eu singur zideam Biserica Mea."
Puterea ta spirituala si atasamentul tau fata de Biserica sunt determinate nu de parerile tale despre predicator, ci de ceea ce crezi despre Domnul Isus!
Stiu, trebuie sa-ti marturisesti pacatele, dar, crede-ma, n-ai nici o obligatie sa le marturisesti si pe ale ... altora!
Am observat ca cea mai buna cale de a afla caracterul cuiva este sa-l intrebi despre un altul.
Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente, iar mintile reduse ii discuta pe altii.

Ce Îl impresioneaza pe Dumnezeu?

acolo Sus, însemni Ceva

De ți-e paharul jumătate
Să nu te plângi că nu e plin
Ci bea, atât cât ți se-mparte,
Că-ar fi putut fi mai puțin.

Dacă pe cerul tău vezi nori,
Gândește că un curcubeu
Se va așterne în culori,
Pictat de Însuși Dumnezeu.

Când doare talpa obosită
Și-s numai pietre-n calea ta,
Adu-ți aminte de aripă
Și-n loc să mergi, tu vei zbura.

Călătorind pribeag prin viață,
Pe la răscruci de rătăcești,
Deschide ochii și învață
Cum, singur, drumul să-l găsești.

Te luptă să îți fii lumină
Când noaptea încercării vine
Primește voia cea divină
Și din tot răul fă un bine.

Pe-acela care te iubește
Iubește-l, însă, nu-l lega
Și nu da-n cel ce te rănește
Ci numai fugi din calea sa.

Și dacă toți te părăsesc,
Nu plânge și nu dispera,
De tine, îngeri și-amintesc
Și-acolo Sus, însemni Ceva.

Chemări la miez de noapte

un profet național

Nu mai călcaţi iarba....

Nu- mi mai călcaţi iarba, nu-mi mai rupeţi florile
Voi vă aveţi unii pe alţii ,.....
Numai că Tu  DOAMNE ești
Iubitor  de oameni, Tu adori culorile

Și aerul  iubirii eterne
Tu DOAMNE pe oameni  nu-i mulțumești.

De harul Lui omule  treci indiferent
Pe calea poleită cu mirosul  verii răsfățat

Aștepți înfrigurat eternul coerent
Nepregătit pentru momentul așteptat.

Mai sincer decât gladiola care-şi mărturiseşte 

Public culoarea roşie albă
Prin alte clipe efemere visezi o pace

A Cerului sublim ca salbă.

Aşa că ferice de săracii în duh ,cei care cântă
Când văd culoarea deşi îi ştiu ascunzişurile
Mulțumitori căci batjocora lumii-i încântă
Sunt pregătiți spre zborul către stele.

Lângă El orice lacrimă va fi doar o simplă amintire...

Viaţa e o alergare continuă. Încă de la paşii mamei ce se îndreaptă grăbită spre maternitate, până la paşii celor ce ne conduc pe ultimul drum, suntem în continuă mişcare.
Nici o staţie, nici o pauză, nici o oprire. Trăim pe fugă, iubim între două sonerii de clopoţel, mâncăm din mers. (Numai de gândit gândim în reluare). Totul se deplasează cu o viteză copleşitoare care de multe ori ne ameţeşte lasându-ne leşinaţi prin vreun cotlon întunecat, pe vreo bancă acoperită cu zăpada căzută în luna mai.
Timpul trece prin noi şi noi trecem prin timp. De multe ori însă trecem prin viaţă ca gâsca prin apă. Fără să lăsăm vreo urmă, fară să schimbăm ceva. Numai timpul se mai oboseşte să lase câte-un semn asupra noastră. Un rid, o cicatrice, o inimă rănită, o lacrimă ascunsă în colţul ochiului.
Cred că fiecare om este în adâncul său un căutător de comori. Diferenţa dintre noi o face modul în care privim comoara şi valoarea pe care o are aceasta. Pentru asta, unii se obosesc dezgropând potcoave de cai morţi, pe când alţii nu se mulţumesc cu atât de puţin. Cu toate asemănările şi deosebirile, există o comoară râvnită de toţi. O comoară dorită şi de bogaţi şi de săraci, de profesori şi de elevi, de bătrâni şi de prunci. Comoara asta nu poartă un nume pompos, nici nu e împachetată în staniol. Nu-i nici dată cu sclipici ca să fure priviri, nici nu poartă eticheta vreunei companii renumite. E un lucru atât de simplu şi totuşi atât de complicat. Comoara asta e fericirea.
Fericirea, însă, nu-i un obiect, nu-i un cufăr, nici „Cloşca cu puii de aur”. Nu-i un vis, nici utopie. Pentru că fericirea există! Toată viaţa noastră o căutăm, dar de multe ori nu o găsim pentru că nu ne uităm unde trebuie. Alteori, chiar în momentul în care o găsim ne scapă printre degete asemeni unei vrăbii ce zboară atunci când ridicăm cutia pentru a ne uita la ea.
Sunt momente în viaţă când fugim de ce ne caută şi căutăm ceea ce fuge de noi. Problema pentru care suntem trişti este că noi tânjim (chiar suferim) după un anumit tip de fericire, care ni se pare nouă perfectă, şi refuzăm fericirea ce ne caută, cea de care avem nevoie cu adevărat.
Pentru unii fericirea e o pereche nouă de pantofi, pentru alţi e încă un etaj la casă. Pentru unii fericirea e să scape un weekend de părinţi, pentru alţii este o oră petrecuta de vorbă cu ei. Pentru unii fericirea e să ai iubit de Valentine’s day, pentru alţii este să ai mamă de 8 martie...
Fericirea nu este palpabilă pentru că e ceva ce ţine de mentalitatea fiecărui om. Cum nu există doi oameni la fel aşa nu există două concepţii identice despre fericire. Fericirea e o haină ţesută de mintea fiecăruia şi e concepută în aşa fel încât să se potrivească de minune pe croitor. Nu-i condamna pe alţii pentru că nu gândesc la fel ca tine; fericirea ta nu o să stea niciodată la fel de bine pe ei, nici invers.
Fericirea e la fiecare colţ de stradă, e pusă în fiecare om. Aşteaptă să fie găsită şi este suficientă pentru toţi. Însă aşa cum oamenii orbi nu pot vedea lumina zilei, nici nemulţumiţii nu pot vedea fericirea. Niciodată un om cârtitor nu va cunoaşte parfumul fericirii, pentru că nemulţumirile lui îl vor face locuitorul unei lumi inodore.
Fericirea nu e un simplu sentiment, este un mod de viaţă. E o trăire zilnică, 24/24.
Fericirea nu-i un lucru mare, ci este un milion de lucruri mici.
Fericirea nu este să ai de toate, ci să fii mulţumit de toate lucrurile pe care le ai.
Oricum fericirea pământească e şi ea trecătoare. Pantofii se dezlipesc, tinereţea trece, cei dragi se duc, casa cu n etaje ia foc, sau rămâne altuia... Fericirea absolută e abia dincolo...
În momentele mele de linişte interioară văd în oglinda sufletului azurul paradisului şi parcă simt deja mirosul fericirii promise... Maranatha!
Lângă El orice lacrimă va fi doar o simplă amintire...

În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor

Ca o ploaie de primavara, si ca apa proaspata de izvor, asa e cunostinta pentru sufletul si mintea celui ce inseteaza dupa ea. Dar care e sursa adevaratei cunostinte? Si ce o pastreaza buna si nepoluata? Cunostinta e, fara nici o indoiala, necesara. In general, cunostinta se poate descrie ca informatie pe care o avem despre realitate. Ea poate fi acumulata prin logica, experienta sau poate fi primita de la o persoana cu autoritate intr-un anumit domeniu. Din pacate insa, nici una din aceste metode nu e infailibila sau perfecta. De exemplu, logica e un lucru bun, si putem afla anumite cunostinte, adevaruri despre realitate prin folosirea ei, dar in mod limitat. Fizica secolului al XIX-lea si logica lui Newton ne-au dat adevaruri partiale; dar n-am stiut ca sunt partiale pana cand teoria si matematica fizicii moderne ne-au descoperit “adevaruri mai adevarate”, care ne-au umilit logica. De asemenea, experientele noastre de viata si experimentele stiintifice ne pot da cunostinte, dar nu sunt ele oare limitate de cunostintele noastre precedente, de capacitatea noastra, de timp, de imprejurari, si multe alte variabile? Iar in ce priveste persoanele cu autoritate si cunostinte intr-un anumit domeniu, desi cu capacitate si abilitati mai vaste decat noi, ceilalti, si ei sunt umani, limitati, si cu tendinta de-a face greseli. De fapt, pe oamenii cei mai inteligenti si educati pe care i-am intalnit, majoritatea oameni de stiinta, i-am aflat si foarte umili, acut constienti de faptul ca vasta lor cunostinta e numai un strop in oceanul de intrebari si raspunsuri al universului. Daca crezi ca universul, pamantul si viata sunt numai intamplari, lucruri si evenimente fara sursa precisa sau scop, atunci cunostinta pe care o cauti nu e de certitudini, ci de presupuneri. Complexitatea si bogatia, detaliul si balanta ce o vad in natura, necesitatea unei forte pri- mare, si “de ce-ul” incoltit in fiecare minte umana, ma fac sa cred ca exista un Creator, si daca a creat universul, omul si viata, atunci are si cunostinta perfecta si totala despre ele. Unul din cei mai intelepti oameni a carui cuvinte sunt mentionate pe paginile Vechiului Testament, isi recunoaste limitele in cunostinta si intelegere, si in acelasi timp vede nelimitarea lui Dumnezeu cand zice: “Poti spune tu ca poti patrunde adancimile lui Dumnezeu, ca poti ajunge la cunostinta desavarsita a Celui Atotputernic?” (Iov 11:7). Daca vreau din aceasta cunostinta, atunci trebuie sa merg la aceasta sursa, la Creator, la Dumnezeu, si la cartea prin care a decis sa ni se reveleze, Biblia. Aceasta carte vorbeste despre cunostinta ca despre ceva pretios, si arata ca, de fapt, cea mai importanta si valoroasa cunoastere e cunoasterea lui Dumnezeu, deoarece numai aceasta e folositoare atat pentru trupul, cat si pentru sufletul omului. Proverbe 2:5-10 spune: “… vei gasi cunostinta lui Dumnezeu. Caci Domnul da intelepciune; din gura Lui iese cunostinta si pricepere. El da izbinda celor fara prihana, da un scut celor ce umbla in nevinovatie. Ocroteste cararile neprihanirii, si pazeste calea credinciosilor Lui. Atunci vei intelege dreptatea, judecata, nepartinirea, toate caile care duc la bine. Caci intelepciunea va veni in inima ta, si cunostinta va fi desfatarea sufletului tau”. Cunostinta lui Dumnezeu e perfecta nu numai fiindca e completa, dar si fiindca e asociata cu o dragoste si o bunatate absoluta. Daca Creatorul nostru ar fi perfect in cunostinta, dar nu si in bunatate sau dragoste, atunci ori ne-ar face rau or nu i-ar pasa de noi. In dragostea Lui insa, ne-a iubit chiar si atunci cand nu L-am respectat, nu L-am iubit, si nu L-am ascultat, si ni L-a trimis pe Isus Cristos, Cuvantul Sau intrupat, ca sa primim atat cunostinta despre cum putem sa fim din nou in armonie si unitate cu El, cat si metoda, calea acestei mantuiri, acestei reinstaurari. In Luca 1:77-79 scrie “… sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii, care sta in iertarea pacatelor lui; - datorita marei indurari a Dumnezeului nostru, in urma careia ne-a cercetat Soarele care rasare din inaltime, ca sa lumineze pe cei ce zac in intunericul si in umbra mortii, si sa ne indrepte picioarele pe calea pacii!” Recunoscand ca suntem pacatosi, neascultatori de El, ca avem nevoie de iertarea Lui, si acceptand moartea Domnului Isus Cristos ca jertfa pentru pacatele noastre, putem avea din nou o relatie buna cu Dumnezeu, Creatorul nostru, si putem primi din acea cunostinta perfecta. Iar aceasta cunostinta nu e numai teoretica, ci e o cunoastere si o impartasire din natura dumnezeiasca, care duce la schimbarea sufletului, gandirii si vietii catre bine. In acelasi fel insa cum cunoasterea Binelui duce la bine, cunoasterea raului duce la rau. Cati oameni nu au fost tentati sa afle mai mult despre diavolul, despre vrajitorie, ghicire, sau alte lucruri de felul acesta? Curiozitatea, dorinta de cunoastere, aparentul mister al acelor lucruri pot atrage pe multi intr-o directie gresita, si intr-o intimitate cu raul care duce la pierzarea sufletului. De asemenea, cunostinta fara dragoste duce la ingamfare, si la rebeliune fata de Dumnezeu: “cunostinta ingamfa pe cand dragostea zideste.” (1Corinteni 8:1) Cunostinta dumnezeiasca este in contrast cu cunostinta fireasca, care de fapt vine de la cel rau: “Intelepciunea care vine de sus, este, intai, curata, apoi pacinica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica. Dar daca aveti in inima voastra pizma amara si un duh de cearta, sa nu va laudati si sa nu mintiti impotriva adevarului. Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, fireasca, draceasca ...” ( Iacov 3:17,14,15) Sa dorim si sa cautam deci sa primim cunostinta de la Cel care are toata cunostinta, toata bunatatea si dragostea, si care ni le-a daruit si descoperit in Fiul Sau, Isus Cristos. Ma rog pentru toti cei ce vor citi aceste randuri ca “…sa li se imbarbateze inimile, sa fie uniti in dragoste, si sa capete toate bogatiile plinatatii de pricepere, ca sa cunoasca taina lui Dumnezeu Tatal, adica pe Hristos, in care sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei.” (Coloseni 2:2-3). Amin.

Toate sunt gata - veniti la cina

Răpirea! Răpirea!

 

Oare cum va fi răpirea?
Oare când vom fi luați?
Doamne fă să vină ceasul,
Când acas' vom fi chemați!
Așteptăm evenimentul,
Când de-aici surori și frați,
Vom străbate Universul,
Fiind de Duhul transformați!
Refren
/:Răpirea! Răpirea!
Aceasta în curând se va-ntâmpla!
Tu frate, tu soră!
De vei fi gata Domnul te va lua!:/

O ce mare întristare,
Peste lume va veni!
Peste cei ce-or vedea sfinții,
Cum la cer Îi va răpi!
Strigăte și lacrimi multe,
Chiar prin adunări vor fi!
Cei ce vor rămâne-n vale,
Cu amar se vor căi!

Cei ce au respins pe Domnul,
Și-au glumit mereu râzând,
Ei vor pierde veșnicia,
Vor rămâne pe pământ!
Este timpul de trezire,
Fraților și pentru noi,
Să pornim cu zel 'nainte,
Și vom fi biruitori!

Fraților de vreți răpire,
Ridicați stindardul sus!
Nu mai stați în ațipire,
Vine mirele Isus!
Să păstrați cărarea 'ngustă,
Făr' abateri fel de fel,
Chiar de unii ne acuză,
Noi să mergem către cer!

Isus e Stânca Mântuirii!

Domnul sa te binecuvanteze si sa te intareasca Abiel, sa te umple cu putere si cu orice fel de har.  El sa faca sa lumineze fata Lui peste tine Abiel si sa toarne belsug de binecuvantare peste tine .
Rostesc pentru Abiel aceasta sfânta si bine venita binecuvântare :
ochii lui Elisei,
urechile lui Samuel,
vocea lui Ioan Botezatorul,
picioarele lui Pavel,
autoritatea lui Ilie,
blandetea Domnului Isus,
partasia Duhului Sfint.
Bunatatea si indurarea Domnului sa nu te paraseasca niciodata, pacea lui Isus Hristos sa se reverse intotdeauna din belsug peste tine Abiel si sa fii totdeauna plina de curaj in Duhul Sfint.
Bucuria Domnului sa fie totdeauna taria ta Abiel.

nicu wagner_vreau sa zidesc din nou altarul

Îngenunchiat cu fața-n palme cu sufletul îndurerat
Regret cu lacrimi ziua -n care,pe căi străine am plecat
Încă orbit de neștiință trecând pe al răului hotar
Am transformat într-o ruină al rugăciunii sfânt altar
Atunci splendoarea părtășiei și focul dragostei s-a stins
În locul care prin credință întotdeauna am învins
./.A venit ploaia necredinței într-un adevărat șuvoi
Acoperind pietrele sfinte cu al păcatului noroi
Atunci splendoarea părtășiei și focul dragostei s-a stins
În locul care prin credință întotdeauna am învins./.
O! Tată Sfânt te rog ascultă, durerea unui fiu pierdut
Și dă-mi din nou puterea sfântă și dragostea de la început
Primește-mă în legământul făgăduinței cum am fost
Căci fără Tine Doamne viața în lume n-are nici un rost
Voi ridica din nou altarul pierdut cândva,pe același loc,
Iar Tu să pui ceresc Părinte pe altar al dragostei sfânt foc
Și prima jertfă închinată Tie Puternic Dumnezeu,
Pe altarul sfânt al rugăciunii în umilință vo fi eu.
./.Doamne stărpește răutatea din inima mea zi de zi
Și umple-mă de îngăduință,pe frații mei să-i pot iubi
Cu mâini curate totdeauna să mă pot Ție închina
Și orice gând, vorbă sau faptă să fie doar spre slava Ta./.
Nu vreau să mai domnească -n mine eul meu vechi și păcătos
Căci Domn pe veci al vieții mele de astăzi este doar Cristos
Voința mea chiar de-ar ajunge cenușă spulberată-n vânt
În mintea mea va fi Stăpână Puterea Duhului Tău Sfânt.
./.Eu nu mă mai depart vreodată de-al rugăciunii sfânt altar
Căci doar aici rod al credinței se împart comori cerești de har
Un Tată bun din Cer trimite,în dar răspuns la rugăciuni
Și-n voia Lui și-arată slava vorbind prin semne și minuni./.
.//.Eu i -am simtit apropierea cand prin credinta mi- a iertat 
Trecutul meu plin de păcate si trupul mi l-a vindecat
Cum as putea sa-I uit iubirea celui mai mare Dumnezeu
Ce candva sus pe lemnul crucii si a dat viata in locul meu.//.

mai aproape de El!

Asa cum inteleg eu, ne nastem in firea pacatoasa. Aceasta este firea noastra standard, toti ne nastem cu ea. Cel putin asa ne spune Biblia, dupa caderea lui Adam toti ne nastem in pacat.

Si totusi, in momentul intoarcerii noastre la Dumnezeu, mai apare in interiorul nostru o fire, firea duhovniceasca. La inceput, mult mai slaba decat cea veche. Partea cea mai dificila este sa iti dai seama unde incepe si unde se termina fiecare, mai bine zis imposibila, pentru ca ele se intrepatrund. Nu le poti separa, ele sunt prezente in noi, in acelasi timp.

Conform Bibliei, lupta intre cele doua firi se da in mod permanent, in interiorul nostru. Suntem indemnati sa luptam in fiecare clipa, cu fiecare gand, cu toate resursele noastre.

Revenind la intrebarea de inceput, cum se naste in noi ideea? Eu unul cred ca, excluzand cazurile de posedare demonica, diavolul nu ne poate impinge propriu-zis in pacat. El nu poate stapani corpul nostru, asa cum nu ne poate citi gandurile. Insa el stie ca poate totusi sadi ganduri, aprinde scanteia, fara ca noi sa ne dam seama cine o face. El incolteste gandul nelegiut, dar el nu il poate duce la indeplinire.

De aici, eu cred ca preia stafeta firea noastra pamanteasca. Ea isi doreste lucrurile acelea nelegiute, se hraneste de aici. Si astfel apare conflictul intre ceea ce ne dorim noi si ceea ce facem. Cred ca de asta spune Pavel ca face ceea ce nu vrea sa faca. E o lupta apriga cu noi insine. Cea mai grea batalie de altfel, cred ca e mai usor sa lupti cu ceva venit din exterior decat cu propriul tau eu pacatos.

Cum putem lupta cu asta? Sincer, nu stiu. Eu unul am descoperit cateva lucruri care ma ajuta in aceasta lupta, dar nu cred ca exista o reteta clara. Am invatat ca e foarte important sa constientizez ca sunt slab si ca am nevoie de ajutorul Domnului, in aceasta lupta continua. Si ii cer ajutorul de fiecare data cand simt ca sunt in pericol. Al doilea lucru care ma ajuta este activitatea, tinutul mintii ocupate. Am constatat ca ideea pacatoasa vine cel mai des atunci cand mintea este odihnita si plictisita, cand nu ai nici o ocupatie. Asa ca ajuta sa iti faci de lucru, intotdeauna.

Si cred ca mai este un lucru important, sa nu iti lasi mintea napadita de vinovatie pentru acel pacat. Nu spun ca nu trebuie sa iti para rau, ba din contra trebuie sa te pocaiesti in fiecare zi. Insa trebuie sa ai grjia sa nu cazi in capcana vinovatiei, te gandesti atat de mult la pacatul infaptuit incat intri intr-un cerc vicios si ajungi sa cazi iarasi in el, pentru ca numai la asta te-ai gandit. Biblia ne spune ca Domnul Isus a fost si El ispitit ca noi, asa ca stie prin ceea ce trecem si ne intelege foarte bine luptele. Nu avem un Dumnezeu care sta cu biciul acolo sus, ci Unul care a fost aici pe pamant si a dus aceleasi lupte. Cred ca aceasta capcana, a auto-invinuirii, este una din cele mai perfide in care putem cadea. Sa nu uitam ca Dumnezeu ne iubeste si ca daca noi ne pocaim cu adevarat dupa ce am pacatuit, El ne iarta si ne spala in sangele Sau. Tocmai de asta Si-a dat viata la Golgota.

Singura solutie pe care o avem este sa ne ridicam de fiecare data, sa ne pocaim si sa mergem mai departe, ducand in continuare aceasta lupta neintrerupta cu pacatul. Punerea armelor jos nu este o solutie, asa cum nici acceptarea pacatului in viata noastra nu poate fi.

Continua sa lupti, cu fiecare biruinta esti mai aproape de El!

Prin atatea valuri grele m-ai trecut

PRIN ATÂTEA VALURI GRELE CE-AM TRECUT,
NUMAI TU, ISUSE DOAMNE, MI-AI FOST SCUT…
CÂND ZICEAM Că SUNT PIERDUT,
TU, ISUSE MI-AI FOST SCUT
ŞI, DIN TOATE, NUMAI TU M-AI IZBăVIT…

CÂND FURTUNA A BăTUT, ÎN JURUL MEU, 
TU AI VENIT ŞI TE-AI LUPTAT, ÎN LOCUL MEU;
VALURILE LE-AI MUSTRAT,
PE MINE M-AI RIDICAT;
AZI, ÎŢI CÂNT, CăCI PÂNă AICI M-AI AJUTAT

RANA MEA ERA, ISUSE, ATÂT DE GREA 
ŞI ZICEAM Că, Să REZIST, NU VOI PUTEA
ATUNCI, TU ULEI AI PUS; 
OCHI MEI, UDAŢI DE PLÂNS,
AU PUTUT Să VADă STRăLUCIREA TA

FIECARE ARE AICEA DE LUPTAT…
LACRIMILE-I CURG DIN OCHI NEÎNCETAT…
IATă, VINE-AL NOST’ ISUS, 
Să NE DUCă-N CERURI SUS,
VOM UITA C-AM FOST CÂNDVA PE ACEST PăMÂNT…

ŞI ISUS, ACOLO SUS ÎN SLAVA TA,
MÂNGÂIEREA CE-AM DORIT VOM CăPăTA ; 
TU-MI VEI ŞTERGE LACRIMA 
ŞI CUNUNA ÎMI VEI DA,
DACă AICI O LUPTă BUNă VOI LUPTA.

o viata de evlavie

In imprejurarile relatate in Biblie instruirea are un rol fundamental in intemeierea si lucrarea comunitatii. 
Revelarea lui Dumnezeu poporului sau este elementul central al existentei acestuia; identitatea, raportarea la altii, idealurile, supravietuirea in vremuri grele atarna total de adevarul dat de Dumnezeu. 
Pentru ca acest element este atat de puternic devine tinta diferitelor abuzuri.
Adaugarea sau scoaterea din cele revelate sunt cele mai des intalnite abuzuri.
De aceea avem si atentionarea la sfarsitul Bibliei cu privire la ele. 
In viata poporului lui Dumnezeu a existat in mod constant pericolul inlocuirii cuvantului lui Dumnezeu cu poruncile oamenilor. 
Motivatiile sunt de fiecare data diferite, dar acest lucru a aparut mereu si mereu. 
In aceasta privinta exemplul din Matei 15 este graitor.
Aparenta sfinteniei este poleiala care ascunde adevaratele motive. 
Generatia noastra nu este scutita de acelasi pericol. 
Inaintea diferitelor provocari biserica se poate purta la fel si adesea sloganul sub care o face este sfintenia nu este niciodata prea multa.
Aceasta zicala presupune de multe ori alte agende:
porunci ale oamenilor. 
Apogeul revelatiei lui Dumnezeu ne este dat noua in persoana, invatatura, moartea si invierea Cuvantului intrupat, Fiul lui Dumnezeu.
La o cercetare atenta a revelatiei aduse de el si inscrisa in Evanghelii putem vedea ca el nu ofera raspunsuri la toate framantarile si intrebarile pe care le-am putea avea noi. 
Avem lucrarea apostolilor si Epistolele scrise de ei in care Duhul Sfant ii conduce in tot adevarul adus de Fiul lui Dumnezeu.
Cele revelate trebuie sa ne fie de ajuns si sa produca in noi maturitatea necesara pentru a trai in lumina revelatiei in situatii si problematici neacoperite in scrierile biblie.
Continutul si perimetrul invataturii noastre trebuie sa fie dat de revelatia adusa de Fiul lui Dumnezeu, iar rezultatul sa fie o viata de evlavie.

Pacatul ingroparii talantului

nu uita ! .... pe verticala esti foarte bine cunoscut.

Modestia a devenit un cuvint aproape absent din vocabularul unora a devenit un arhaism. 
Modestia si pacea interioara insa, sint doua prietene care se tin de mina in viata.
 Cu cit simti mai putin nevoia sa convingi pe altii cine esti tu, cu atit este mai usor sa dobindesti o multumire si o pace interioara. 
Daca pe orizontala nu te stie si nu te apreciaza nimeni ......
nu uita!................pe verticala esti foarte bine cunoscut.
Plus ca nevoia sa te dovedesti tot timpul este o cursa periculoasa, ca sa nu mai spun, la ce munci obositoare supune ea pe bietii oameni. 
Consumi o cantitate de energie enorm de mare ca sa tii in permanenta in aer balonul ala cu succese, laudindu-te si incercind sa-i convingi pe altii de valoarea ta ca fiinta umana, dindu-ti titluri si atribute care mai de care mai pompoase. 
Laudindu-te de fapt nu faci altceva decit sa diluezi starea si simtamintul pozitiv pe care il primesti odata cu multumirea pe care ti-o dau implinirile din viata de care ai avea toate motivele sa te simti multumit.
 Ca sa faci situatia chiar si mai de toata pomina , cu cit incerci mai mult sa demonstrezi cine esti, cu atit ceilalti o sa incerce sa te evite, o sa vorbeasca prin spate despre insecuritatile tale nesiguranta ta si nevoia ta permanenta si obositoare de a te lauda; probabil o sa aiba chiar resentimente fata de tine .
Cu toate astea, ironic chiar, cu cit mai putin cauti aprobarea celor din jur, cu atit esti acceptat si aprobat mai mult. 
Oamenii sint atrasi de cei care in tacere demonstreaza confidenta, incredere in ei insisi; sint atrasi de cei care n-au nevoie sa se strufoce sa arate perfecti, sa fie in virf, sa fie cei mai, sa fie la superlativul absolut tot timpul si care nu lasa nici un strop de glorie pentru altii. 
Cei mai multi oameni plac persoanele care n-au nevoie sa se laude tot timpul, plac mai degraba pe cei care isi desarta cu sinceritate propria inima si care nu isi ridica o statuie propriului Ego in toate pietele publice.
Modestia adevarata ca sa se dezvolte, trebuie insa practicata.
 Si ceea ce este placut este faptul ca practicind-o poti sa obtii rezultate imediate in ceea ce priveste calmul care il dobindesti si simtamintele sanatoase si placute.
   Modestia te va satisface..
Data viitoare cind ai oportunitatea sa te lauzi fa un sacrificiu rezista tentatiei.
 O sa-ti pice bine si tie si noua! 
Multumim!

Sunt recunoscator ...

Sunt recunoscator ...

Sotului (sotiei) care sforaie toata noaptea,
Pentru ca doarme acasa cu mine si nu cu altcineva !

Fiicei mele adolescente care se plange ca trebuie sa spele vasele,
Pentru ca inseamna ca este acasa si nu pe strazi.

Impozitelor pe care le platesc,
Pentru ca inseamna ca sunt angajat.

Murdariei de curatat dupa o petrecere,
Pentru ca inseamna ca am fost inconjurat de prieteni.

Hainelor care sunt putin cam strimte,
Pentru ca inseamna ca am destul de mincare.

Umbrei mele care ma insoteste la munca,
Pentru ca inseamna ca sunt afara la lumina soarelui.

Podelei care trebuie stearsa si ferestrelor care trebuiesc
spalate,
Pentru ca inseamna ca am o locuinta.

Tuturor nemultumirilor la adresa guvernului pe care le aud,
Pentru ca inseamna ca avem libertatea cuvintului.

Locului de parcare pe care il gasesc tocmai la capatul parcarii,
Pentru ca inseamna ca pot sa merg si ca am fost binecuvantat cu un mijloc de transport.

Zgomotului pe care trebuie sa-l suport de la vecini,
Pentru ca inseamna ca pot auzi.

Gramezii de rufe de spalat si calcat,
Pentru ca inseamna ca am haine de imbracat.

Oboselii si durerilor musculare la sfarsitul unei zile,
Pentru ca inseamna ca am fost capabil sa muncesc din greu.

Soneriei care ma trezeste in zorii zilei,
Pentru ca inseamna ca sunt viu.

pentru prea multe e-mail-uri,
Deoarece inseamna ca am prieteni care se gandesc la mine.

O zi frumoasa...si incercati sa ganditi pozitiv...doar avem atatea
daruri...pe care le uitam din pacate toate astea mi le spun in
primul rand mie...