Inima mea să fie ca a Ta

Inima mea să fie ca a Ta

Plină de har și de compasiune.

Vreau să inund pe cei din jurul meu

Cum ești  Tu Isuse , Domnul meu

Cu fapta mea să te onorez doresc

Pe cel căzut să îl ridic ca Tine.

Dragostea Ta să fie în viața mea

Slujirea mea să fie ca a Ta.

 cor: 

Sunt aici Isus ,trimite-mă pe mine

Folosește-mi viața pentru Slava Ta

Inima mea bate numai pentru Tine

Tu -mi ești deajuns și T e voi lăuda

Inima ea să fie doar  a Ta

Plină de har și de compasiune.

Vreau să -i văd pe cei din jurul meu,

Cum îi vezi Tu Isuse Domnul meu.

Cu fapta mea să te oglindesc doresc,

Pe cel căzut să-l ridic ca Tine.

Dragostea Ta domnească în viața mea,

Slujirea mea să fie ca a Ta.

cor:

Sunt aici Isus ,trimite-mă pe mine

Inima mea să fie ca a Ta

Folosește-mi viața pentru Slava Ta

Inima mea bate numai pentru Tine

Tu mi ești deajuns și T e voi lăuda

Doamne învață-mă ,Doamne ajută-mă

Doamne ascultă -mi ruga mea

Chipul Tău Isus tot mai mult aș vrea

Să se vadă în viața mea

Sunt aici Isus ,trimite-mă pe mine

Folosește-mi viața pentru Slava Ta

Inima mea bate numai pentru Tine

Tu mi ești deajuns și Te voi lăuda

Eşti un adevărat credincios?

Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; el pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte la alţii, pentru a păstra pentru el. El vede nevăzutul; el aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul! 

Ţie ţi se potriveşte o astfel de descriere? Eşti un adevărat credincios?

despre viaţa de rugăciune...vegheaţi!

Datorită neascultării de Dumnezeu şi de prorocii Lui,poporul Iudeu a fost dus în robia babiloniană, iar cetatea Ierusalimului a ajuns o cetate devastată, cu porţile arse de foc.
La timpul hotărât, Dumnezeu a stârnit duhul lui Neemia, fiul lui Hacalia, paharnicul împăratului Artaxerxe, să se reîntoarcă la Ierusalim ca să rezidească cetatea.
Neemia, din poziţia de dregător peste ţara lui Iuda, ajunge să fie trimis împuternicit de împărat spre a rezidi Ierusalimul.
Lucrarea nu s-a făcut fără împotrivire din partea oamenilor rău voitori.
Un samaritean,cu mare influenţă în acele vremuri, cu numele de Sanbalat, s-a supărat, s-a mâniat, iar apoi şi-a bătut joc de ei.
Când Sanbalat văzut că Neemia şi poporul continuau să lucreze sârguincios la repararea zidului cetăţii, a aranjat diferite atentate la viaţa dregătorului Neemia, dar acestea nu i-au izbutit.
Vrăşmaşii lui Neemia au folosit metoda intimidării, oferte de mituire şi acuzaţii nedrepte prin scrisori şiret ticluite către împărat, toate cu scopul de a opri lucrarea de rezidire a cetăţii.
Privind cu încredere către Dumnezeu, Neemia a continuat lucrarea de zidire în ciuda tuturor împotrivirilor întâmpinate şi a dus la bun sfârşit ceea ce Dumnezeu i-a pus pe inimă să facă pentru Israel.
Neemia a făcut două lucruri foarte importante şi acestea ne vor sluji ca exemplu nouă astăzi, care suntem în lupta şi în lucrul Domnului.
Starea în care s-a aflat Neemia era o stare foarte asemănătoare cu starea creştinilor din ziua de astăzi.
Dacă vrei să faci voia lui Dumnezeu şi să lucrezi la zidirea tempului zidit din pietre vii, adică din suflete mântuite, Satan nu va bate din palme în semn de aprobare, ci cu duhurile întunericului va forma o opoziţie.
El va căuta să te atace, pentru ca oprindu-te pe tine, să oprească înaintarea lucrării lui Dumnezeu pe pământ, lucrare pe care Domnul a încredinţat-o robilor Săi.
Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească; (1 Petru 2:5).
Lucrarea de zidire a lui Dumnezeu numită biserica nu numai că va ajunge sã fie terminatã, dar ea este predestinată să ajungă în Cer şi va ajunge acolo.
Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un Locaş al lui Dumnezeu prin Duhul (Efeseni 2:22). Fiecare credincios, în mod individual, alege dacă vrea să plătească preţul ascultării de Dumnezeu, nu numai pentru a rămâne parte din Biserică, ca suflet mântuit, dar şi de a rămâne un lucrător al zidirii Bisericii.
Cineva spunea că un creştin este ca o punguliţă ce conţine ceai şi nu ştii ce fel de ceai este până când nu îl pui în apă fierbinte.
Lupta pe care o dăm cu armele luminii împotriva a tot ce nu este după placul lui Dumnezeu va dovedi ce fel de creştini suntem.
Satan, împotrivitorul dorinţei de bine a lui Dumnezeu pentru om, ştie că suntem vulnerabili atâta timp cât existăm în acest trup care adăposteşte o fire veche, răstignită, de aceea nu va ezita să folosească tot felul de săgeţi, numite de noi necazuri, cu scopul de a ne opri din lucrarea de zidire la care ne-a chemat Dumnezeu.
După cum Neemia a fost prevenit de planurile şi capcanele puse de Sanbalat şi noi suntem preveniţi de Cuvântul lui Dumnezeu, care ne oferă singuranţă dacă ne lipim tare de Bine, adică de Domnul Isus .
-să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui..(2 Corinteni2:11).
Succesul nostru de a rămâne necompromişi şi de a ajunge la locul răsplătirilor bune ale lui Dumnezeu va depinde de strategia pe care alegem să luptăm .
vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.(1 Petru 5:8).
La fel ca Neemia, care s-a rugat şi a vegheat, va trebui să angajăm străji puternice pentru a ne proteja de atacurile vrăşmaşului, fiindcă suntem în plin război.
Primul lucru pe care Neemia l-a făcut a fost ca să şi înălţat rugăciunile către Dumnezeu.
Succesul înseamnă a căuta voia lui Dumnezeu prin Cuvânt, rugăciune şi a asculta de El indiferent de preţ, folosindu-ne de armele de apărare şi de lovire puse la îndemâna noastră.
Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”(Marcu 14:38).
Prima strajă pe care va trebui să o angajăm va fi rugăciunea.
Organizaţiile de spionaj din lume lucrează cu informaţii obţinute în secret pe care le numesc confidenţe , dar în lumea nevăzută de noi, a duhurilor, se transmit mesaje şi se dau lupte la care participăm şi noi atunci când ne rugăm.
Cei care prin închinare în duh şi adevăr stabilesc o legătură cu cerul, rugându-se nu numai cu gura ci şi cu duhul, primesc secrete inteligente adică informaţii confidenţiale şi cârmuire din partea lui Dumnezeu.
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,(Efeseni 6:18).
După cum prorocii din vechime au primit de sus, informaţii, şi au putut vesti lucrurile ce vor avea loc în viitor, tot aşa prin rugăciune copiii lui Dumnezeu primesc sfatul Său,care-i fereşte de laţul vânătorului de suflete.
Prin rugăciune inima noastră se poate acorda ca un instrument cu voia între voia Lui şi a noastră, dar totdeauna a noastră va trebui să fie modificată.
Rugăciunea credinciosului care are Duhul lui Dumnezeu în templul trupului său este un atac violent împotriva întunericului şi prin ea se pot întrerupe planurile vrăşmaşului, aşa cum David a făcut cu planurile lui Ahitofel. Este bine să nu faci din rugăciune un obicei, ci mai întâi este necesar să observi faptul că intri în prezenţa lui Dumnezeu.
Aceasă intrare în prezenţa Lui se face cu o minte limpede, ca să-L putem auzi şi să putem cunoaşte care este voia Lui.
Prin rugăciune putem să ne atingem de El, ştiind că atunci când te atingi de El ceva minunat se va întâmpla. Copiii ne pot învăţa câte ceva despre felul cum să ne rugăm, pentru că ei sunt sinceri şi originali.
Domnul Isus, prin pilda judecătorului nedrept relatată în Luca18, ne-a învăţat cât de important este să insistăm în rugăciune până trecem de orice împotrivire şi ajungem în prezenţa lui Dumnezeu, ca să depunem pe altarul Său rugăciunile noastre.
Dacă luptăm fără să avem această strajă a rugăciunii în viaţa noastră vom fi înşelaţi de vrăşmaşi.
Iosua s-a rugat şi ca un strigăt către Dumnezeu, aduce rezultate întotdeauna.
Oamenii mari ai credinţei au dat mare importanţă acestei strategii de luptă pe genunchi.
Spurgeon, ştiind importanţa rugăciunii, a spus că prefera să înveţe un om să se roage decât să înveţe zece oameni să predice.
Biserica a fost iniţiată la Rusalii prin rugăciune şi tot rugăciunea Duhul Sfânt o păstrează curată şi harnică ca pe o logodnică care aşteaptă pe Mirele ei.
Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui (Fapte 1:14).
O femeie s-a dus la pastor şi l-a întrebat dacă poate să aducă înaintea Domnului, în rugăciune, problemele ei mici şi uşoare.
Pastorul i-a răspuns printr-o întrebare retorică şi a întrebat-o dacă există ceva mare şi greu pentru Dumnezeu.
Putem aduce toată viaţa noastră înaintea Lui, pentru că El este interesat de binele sufletului nostru şi chiar a trupului nostru.
Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat (Evrei 4:15).
Într-o lume în care totul se schimbă şi se clatină te poţi baza cu toată încrederea pe Domnul Isus Hristos care este Singurul Absolut.
El îţi dă putere să te supui atunci când trebuie să faci ceea ce firii nu-i convine, lăsând ca dorinţa ta să fie înfrântă de dorinţa de a face voia Lui, aşa cum a făcut Domnul Isus în Ghetsimani.
Când lăsăm ca voia Domnului să învingă, ne umilim sub mâna tare a lui Dumnezeu, şi aceasta ne face deosebiţi de oamenii de rând care nu au putere duhovnicească.
Viaţa de creştin este o încleştare în luptă cu forţele întunericului, dar rugăciunea nu numai că ne ocroteşte de vitregia lumii prin mângâierile pe care le primim, dar ne şi păstrează o perspectivă corectă asupra lucrurilor în care facem totul pentru Evanghelie ca să avem parte de ea. pentru Evanghelie,
Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.(1 Corinteni 9:23).
Suntem chemaţi să ne rugăm neîncetat, dar aceasta nu înseamnă să nu mergem la serviciu sau să nu ne facem treburile.
A te ruga neîncetat înseamnă a avea pe Domnul necurmat înaintea ta asemenea psalmistului:
Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin (Psalmul 16:8).
Rugăciunea nu este doar un ritual, ci este modul prin care îi dai Domnului povara ta.
Mulţi fac acest lucru, dar după un timp ei vor povara înapoi, asemenea Sarei care a crezut că a cerut de prea mult timp un copil de la Dumnezeu, dar după o vreme şi-a luat povara înapoi şi a încercat să-şi rezolve problema cu ajutorul roabei sale.
El ne-a promis că este cu noi în toate zilele şi ne putem încrede în dragostea Lui care nu va îngădui nimic peste puterile noastre.
Binecuvîntat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mîntuirea noastră(Psalmul 68:19).
Fariseii au transformat relaţia lor cu Dumnezeu într-o serie de reguli ţi legalităţi cu privire la Lege, lipsite de căldura prieteniei şi a dragostei dintre un tată şi copilul său.
Rugăciunea dorită de Dumnezeu este cea care are căldură şi ne face să simţim sau să spunem cu duhul nostru cuvântul Ava, adică Tată.
O traducere mai precisă spune , lucru care îmi spune cât de mult vrea Dumnezeu să aibă părtăşie cu noi, prin Duhul, în rugăciune.
El nu vrea să-I explicăm doctrina Lui în rugăciuni prefabricate, învăţate sau auzite, ci având la bază meritul sângelui din Golgota şi promisiunile Sale vrea să fim sinceri şi în acelaşi timp specifici în ceea ce îi spunem că vrem şi simţim.
Copilul lui Dumnezeu învaţă să nu se plângă la alţii, ci să-şi aducă cererile împreună cu mulţumiri înaintea lui Dumnezeu.
Degeaba ne plângem la oameni, pentru că pe majoritatea nu-i interesează, o altă parte nu te cred, iar alţii se poate să fie dintre cei cărora le pare bine de necazul tău, gândind cât de mult meriţi aşa ceva.
A-ţi spune secretele şi tainele inimii unor oameni nesinceri este ca şi cum ai arunca mărgăritarele înaintea porcilor.
Atunci afli că ai ajuns pe mâna chinuitorilor sau aşa cum spun cuvintele Mântuitorului:
Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte, şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, şi să se întoarcă să vă rupă. (vezi Matei 7:6).
Sunt şi fraţi a căror purtare şi roadă dovedesc că sunt sinceri şi simt cu cel care a ajuns în necaz şi are nevoie de sprijin în rugăciune. Astfel de suflete trebuie preţuite, pentru că mare putere are rugăciunea celui neprihănit.
În primul rând, Neemia din mijlocul necazului şi-a înălţat rugăciunile cu credinţă către Dumnezeu, ştiind că El îi poate ajuta să ducă la îndeplinire lucrarea de rezidire.

Semnele sfarsitului

Sigur vine

rugaciune

Curăță-ne Doamne casa și masa, și duhul, și trupul, de toate rătăcirile, de toate păcătuirile, de toate nelegiuirile, așa încât să nu ne rămână decât o singură grijă, un singur drum, o singură dragoste și o bucată de pâine pe masă.

Izbăvește-ne Doamne de străvechiul nostru blestem de a porni peste tot și nu a ajunge nicăieri, de a încărca mai mult decât putem duce, de a le începe pe toate și a nu duce nimic până la capăt.

Scoală-ne Doamne în zori și trimite-ne la muncă, la munca cea care nu atât pentru tine, cât pentru aproapele tău, nu atât pentru trup, cât pentru suflet. Dăruiește-ne o zi bună cu spor și hărnicie, așa încât spre seară întorși acasă, împăcați cu sine și cu lumea din jur .

Frunzele care nu cad iarna

Întăreşte-te şi îmbărbătea­ză-te!

O, cât de mare este ispita de a cădea în disperare câteodată! Sufletul nostru devine deprimat şi descurajat, şi credinţa ni se clatină sub încercările şi testele severe care vin în viaţa noastră, mai ales în perioadele de pierderi grele şi suferinţă. Ajungem până acolo că spunem: „Nu mai pot să suport. Aproape că am ajuns la disperare în aceste situaţii îngăduite de Dumnezeu. El îmi spune să nu disper, dar ce aş putea să fac dacă am ajuns în acest punct?“

Ce ai făcut în trecut când te-ai simţit slăbit fizic? Nu puteai face nimic. Te-ai oprit din a mai face ceva. În slăbiciunea ta, te-ai bizuit pe cineva drag şi puternic. Te-ai bizuit complet pe altcineva şi te-ai odihnit, liniştindu-te şi încrezându-te în puterea altuia.

La fel este şi când eşti tentat să disperi în necazuri spirituale. Când eşti gata să cazi în disperare, mesajul lui Dumnezeu nu este:  „Întăreşte-te  şi  îmbărbătea­ză-te“ (Iosua 1:6), pentru că El ştie că eşti stors de putere şi curaj. În loc de aceasta, El îţi spune dulce: „Opreşte-te, şi să ştii că Eu sunt Dumnezeu“ (vezi Psalmul 46:10).

Hudson Taylor era atât de slăbit şi de sfârşit în ultimele luni ale vieţii încât a spus unui prieten: „Sunt atât de slăbit că nu mai pot să scriu. Nu pot să citesc Biblia. Nu pot nici măcar să mă rog. Tot ce pot să fac este să stau liniştit în braţele  lui Dumnezeu ca un copil mic, încrezându-mă în El“. Acest minunat om al lui Dumnezeu, care avusese o mare putere spirituală, a ajuns la un punct al suferinţei fizice şi al slăbiciunii în care tot ce ar mai fi putut face era să stea liniştit şi să se încreadă.

Asta-i tot ce vrea Dumnezeu de la tine ca şi copil al Său iubit. Când eşti slăbit din cauza văpăilor aprige ale nenorocirii, nu încerca să „fii tare“. Ci doar „Opreşte-te, şi să ştii că [El este] Dumnezeu“. Şi să ştii că El te va susţine.

Dumnezeu Îşi păstrează cele mai bune medicamente pentru perioadele noastre de cea mai adâncă disperare.

suntem invitaţi să medităm.

Dacă Dumnezeu te-a chemat ca să te facă în totul asemenea lui Isus,atunci El te va conduce pe drumul crucii şi al umilinţei… Dumnezeu îţi va cere o astfel de ascultare care nu-ţi va permite să-i urmezi pe alţi credincioşi. Nu se poate cuprinde cu mintea de ce, în aparenţa Dumnezeu le permite altora ceea ce ţie î-ţi este interzis. Alţi credincioşi, aparent evlavioşi de care Dumnezeu se foloseşte, merg înainte pe drumul lor, au sanşa să realizeze multe; î-şi întocmesc planuri şi le şi îndeplinesc. Ţie însă, nimic nu-ţi este îngăduit. Chiar dacă vei încerca să cucereşti ceva, atunci te va ajunge un asemenea insucces şi î-ţi vei atrage o astfel de pedeapsa de la Dumnezeu încât vei fi silit să te căieşti din adâncul sufletului. Alţii pot vorbi despre ei înşişi, despre rezultatele la care au ajuns, despre munca lor; ţie nimic asemănător nu-ţi va permite Duhul Sfânt. Şi dacă totuşi vei îndrăzni să faci ceva, atunci te va arunca într-o aşa ruşine, încât tu îţi vei urî toate faptele tale “bune” .Unii vor avea – poate – norocul să strângă mulţi bani sau să se “logodească” cu venituri frumoase, aşa încât ei î-şi vor putea permite multe, în timp ce tu vei rămâne sărac.
Şi toate acestea se întâmplă cu tine pentru că Dumnezeu ţi-a sortit ceva mai bun, şi anume: desăvârşita atârnare de El, pentru că El Însuşi să te poată hrăni, zi dupa zi, din nesecata Lui comoară. Altora Dumnezeu le permite să ajungă populari şi onoraţi, dar pe tine te lasă în umbră căci vrea să facă în tine rodul slavei veşnice, rod care să se coacă numai la umbră. Altora Dumnezeu le permite să se înalte, să lucreze cu puterile proprii şi să-şi agoniseasca slava; soarta ta însă, este să lucrezi şi să serveşti cu conştiinţa lipsei de productivitate a muncii tale.
Da, ca să mărească valoarea muncii tale, El le permite altora să culeagă roadele silinţelor tale şi să se bucure de pe urma semănatului tău cu lacrimi. Aceasta însă, î-ţi va mari de o sută de ori răsplata zilei celei mari a venirii Domnului Isus. Duhul Sfânt te va urma cu rivnă şi cu iubire; El te va mustra delicat pentru timpul pe care-l pierzi cu risipa zădarnică de cuvinte fără sare, precum şi pentru dorinţele simţurilor tale. Toate acestea nu îi neliniştesc nicidecum pe alţi credincioşi, căci lor totul li se pare îngăduit.
Inţelege bine că Dumnezeu nu este un Stăpânitor mărginit şi ca e în puterea Lui să hotărască soarta fiecaruia. Multe nu î-ţi va lamuri El din cele ce î-ţi vor părea de neînţeles în drumurile Lui. Tu nu ai altceva de făcut decât să te încredinţezi Lui şi să-L urmezi. Dumnezeu se bazează pe promisiunea făcută de tine. Dacă tu te-ai predat lui, ca să-I fii rob, atunci El te va cuprinde cu o iubire plină de rivnă. El nu-ţi permite să vorbeşti sau să faci lucruri care sunt permise în viaţa altora .
Lasă să fie aşa ca tu să ai de-a face doar cu Duhul Sfânt care întotdeauna are puterea sa-ţi lege mâinile, să-ţi astupe urechile, să-ţi închidă ochii prin mijloace necunoscute altora. Dacă Dumnezeul cel viu te va stăpâni aşa încât la aceasta disciplină deosebită, intima secretă şi severă tu vei putea să răspunzi cu strigăte de bucurie, atunci tu te găseşti în pragul porţilor de mărgăritar, dincolo de care vei fi stâlp în templul Dumnezeului Atotştiitor .
In vremea când lupii au ajuns să stăpânească atât de perfect arta deghizării luîndu-şi înfăţişarea de oi, ciobanii erau nedumeriţi : “Cum se poate, îşi ziceau ei, că noi scoatem dimineaţa la păşune numărul obişnuit de oi, iar seara când se întorc la stână, printre ele sunt şi lupi mascaţi în oi, de nu mai ştim care este cu adevărat oaie şi care este lup?“
La un moment dat, unuia i-a venit o idee : s-a aşezat în strunga stânii, seara, la întoarcerea turmei şi lăsând să treacă un singur animal – oaie sau lup ce se dădea drept oaie – le lovea pe fiecare, cu o nuieluşcă peste spinare. Oile îşi ziceau în ele însele : “Este nuiaua stăpânului, pastorului nostru ” şi treceau mai departe ; lupii însă, cu un ”hrrr ! ” îşi arătau colţii.
In felul acesta, ciobanii au putut face deosebirea între oile cu adevărat oi şi lupii îmbrăcaţi în blăni de oi.
“Domnul este Pastorul meu” cânta, odinioară, regele poet David ..Pentru el, faptul de a se şti sub ocrotirea Lui Dumnezeu nu excludea acceptarea ” nuielei”. Dimpotrivă vedea în ea o mângâiere. Psalmul 23.

Santier in lucru

Sa nu te plangi c-ai obosit

Naum 1:7,12

Domnul este bun si drept,

El e un loc de scapare

Pentru cel ce-i intelept;

El aduce alinare.

Chiar de-ai avut suparare,

Tot El te va bucura,

Te va privi cu-ndurare,

Te va binecuvanta.



Ezechiel 36;8,9




Iata, Domnul e cu tine,

Iti e binevoitor

Te indreapta spre ce-i bine

Si-ti ara-al vietii ogor,

Ca apoi, roade bogate

Pentru-imparatia Sa

Sa aduci si tu, in toate

Zilele din viata ta.

Isaia 8:11-14



Domnul iti va da tarie

Si te va calauzi

Vei avea si bucurie

Ca gradina-n zori de zi!

Chiar si-n locuri fara apa

Vei sorbi din sfant izvor

Fiindca Domnul vrea sa faca

Din tine un slujitor.

Sa-ti opresti mereu piciorul

De la orice lucru rau

Si-atunci ti-o raspunde Domnul

Si ti-o da din harulSau!




Habacuc 2:1




Stai la locul tau de straja,

Sus pe turn,unde-ai fost pus

Chiar de-i noapte, tu vegheaza

Fiindca Domnu-asa ti-a spus.

Zorile albe-or miji"

Soarele neprihanirii"

Pentru tine-o rasari.




Isaia 30:18-20




Domnul s-o-ndura de tine,

Daca-l strigi, te-o asculta;

Necazu-ai sa-l treci cu bine

Caci El te va ajuta.

In necaz iti va da paine

Si apa, de-i inseta.




Isaia 31:5




Pasarea-si intinde-aripa

Sa-si apere puiul Sau.

la fel, Domnul face-n clipa

Cand ti-o fi tie mai greu..

Deci oricat ar fi de mare

Greul si durerea ta,

Nu uita bratul Lui tare,

Care te va mangaia.




Isaia60:1,2




Scoala-te, te lumineaza,

Fiindca Dumnezeu vegheaza

Si lumina sfanta vine

Si rasare peste tine.

Chiar daca-ntuneric mare

Este pe pamant,acum

Tu ramai pe drumul Său

Caci slava Domnului tău

Te va lumina mereu.




Isaia 56:1,2




Sa pazesti ce este bine

Gandul sa-ti fie-ntelept

Fiindca Domnul nostru vine

,Deci pazeste ce e drept.

Ferice de cel statornic

Si de cel neprihanit

Care dupa bine-i dornic

Caci el va fi rasplatit.

Mana deci ti-o stapaneste

Sa nu faca niciun rau

Ce e bun si drept pazeste

Slavindu-l pe Dumnezeu.




Isaia 40:1,9




Dumnezeu a spus mereu:

"Mangaiati poporul meu!

'El acum vine spre tine

Spunand: "sa-i vorbim de bine! "

Suie-te deci tot mai sus

Si ramai langa Isus,

Caci El cu putere vine

Si-are rasplata cu sine.



Isaia 40:29-31




Sa nu te plangi c-ai obosit

Si ca puterea ti-a slabit!

Tu nu uita ca Dumnezeu

Va fi mereu in jurul tau!

El nicicand nu oboseste,

Cand ti-e greu,te intareste

El mereu te-o ridica

Si-ti va da puterea Sa.

Caci cei ce se-ncred in El

Vor fi tari, in orice fel!

Anii trec, viața se duce

 

Anii trec, viața se duce
Treci și tu cu ea
Si la capăt te așteaptă
Doar ce ți-ai adunat.

De-ai semănat în câmpul tău numai neghină
Nu aștepta la capăt să culegi grâu
Căci doar umblarea ta cu Domnul în lumină
Îți va aduce rodul cel mai bun.

Uită-te la tine, frate
De ești născut din nou
S-au trăiești tot pentru lume
Făcând ce este rau.

Dacă nu te-ntorci acuma
Și schimbă-ți viața ta
Prin Cuvântul din Scriptură
Care-ți este dat.

Orișice ai făcut în viață
Stă scris în ceruri sus
Și răsplata-ți va fi dată
După rodul adus

Fundația pentru copii Agape - Concert de Colinde decembrie 2016

Surorile Mandici - O casa mica

Spune-mi de viata lui Isus,

Spune-mi de viata lui Isus,
Spune-mi mereu din Cuvânt;
Spune-mi de viata-I duioasa,
De Numele Lui cel sfânt...
Spune-mi cum îngerii în cor
I-au cântat la nastere;
"Lauda Tatalui, marire
Pace, buna-nvoire!"

Spune-mi de viata lui Isus,
Spune-mi mereu din Cuvânt;
Spune-mi de viata-I duioasa,
De Numele Lui cel sfânt!

Spune-mi si zilele Lui
Când în pustie-a postit,
Cum a suferit pentru noi,
Dar toate le-a biruit!...
Spune-mi cum El a învatat,
Spune-mi durerile Lui
Dispretuit si chinuit
La moarte-n locu-mi S-a dat.

Spune-mi chiar de a Lui cruce,
Cum în dureri a strigat...
Când oamenii L-au rastignit,
El pentru ei S-a rugat.
Cum El mortea a biruit
Si sus la cer S-a-naltat
De-aceea eu Îl maresc,
Caci din pacat m-a salvat

Duminicile lui Isus

Esti langa mine

Esti aici mereu chiar daca te simt doar cateodata...

Esti mereu langa mine, ma vezi si ma studiezi in fiecare dimineata cand ma trezesc plina de bucurie sau nervoasa...

Esti langa mine in miez de noapte cand am un somn linistit sau cand sunt agitata si nu pot dormi. 

Esti aici langa mine acum cand am curaj sa scriu aceste randuri, acum cand incerc sa-ti fiu placuta dar si atunci cand fac lucruri care te dernjeaza.

. Esti aici langa mine cand incerc sa ma gandesc la Tine dar si atunci cand imi permit sa-mi pierd vremea cu gunoaie...

Esti langa mine cand apreciez, incurajez si zambesc dar si atunci cand critic, jignesc si sunt tulburata de manie..

Esti langa mine cand ma bucur de caldura soarelui dar si atunci cand ma cuprinde melancolia in timp ploios si nefavorabil..

Esti langa mine atunci cand iti multumesc si ma bucur de prezenta Ta dar si atunci cand uit de Tine. Esti langa mine mereu, in orice moment, 100% din timpul meu si eu decid daca te fac sa zambesti sau nu. 

Eu un fir de praf am puterea sa decid...raspund si eu pentru ceva in lumea asta....viata mea! 

Tu imi dai sansa sa-mi fac viata o capodopera sau un gunoi...imi dai sansa sa te fac sa zambesti sa sa te intristez...

Vreau sa-mi amintesc totdeauna ca Tu esti aici chiar daca nu te simt..fericirea mea depinde de cat de mult imi dau seama ca Tu esti langa mine...

Esti cel mai fericit dintre toate fiintele si bucuria mea o gasesc in Tine....

Cei patru dusmani ai trezirii

Hai sa dam mana cu mana! pentru Romania

În loc să mai plecăm capul de la suferinţă, să-l ridicăm spre cer căci de acolo vine binecuvântarea. În loc să mai arătăm cu degetul, să ne folosim degetele pentru a le uni în semn de rugăciune. 

În loc să ne mai încrucişăm braţele a nemulţumire, să le folosim pentru îmbrăţişare, pentru unire.

 Aşadar, să ne unim cu gândul, cu inima şi cu fapta pentru o Românie mai bună, mai curată şi mai frumoasă! 

A venit vremea să înţelegi că tu poţi schimba acestă ţară doar cu atitudinea ta. Fii tu însuţi schimbarea pe care vrei s-o vezi în această ţară!
E timpul să facem ceva pentru această ţară prin noi înşine.

 Dacă eşti nemulţumit de atitudinea românilor din jurul tău, fii tu însuţi un model pentru ceilalţi şi cu cât se adună mai multe modele, cu atât cresc şansele de schimbare.

Fie ca imnul acestei ţări să devină Iubirea.

Să renunţăm la feţele posomorâte şi la tot ce ne apasă, la tot ce ne separă, căci ne putem uni prin puterea gândului

 – emiţând gânduri bune pentru toţi românii şi putem schimba ţara prin puterea exemplului personal, fără să ne mai plângem şi fără să mai criticăm.

 Iar dacă crezi că nu ai puterea să schimbi în bine această ţară, aminteşte-ţi că ai puterea să te schimbi pe tine însuţi! in loc să mai privim în gol a resemnare, să ne folosim ochii pentru a vedea frumosul şi soluţiile din noi înşine


Doamne, Tu,-n necazuri, langa noi ramai;

Chinurile noastre, Tu le-nduri intai.
Ele mai-nainte trec prin mana Ta
Si ingadui numai cat putem purta...

Cor: Nu te teme! Crede ne'ncetat!
Prin Isus, esti binecuvantat!
Fie cat de mare crucea care-o sui,
Mergi cu fiecare pas pe urma Lui!...

Lacrimile noastre numarate sunt;
Tu masori povara duhului infrant;
Tu porti mana care taie rana grea
Si ingadui numai, cat putem purta.

Doamne, in necazuri, fii cu toti ai Tai,
Sa nu mearga singuri pe-a-durerii cai;
Cantareste crucea, Tu, cu mana Ta,
Sa ingadui numai, cat putem purta.

Hai să-ți spun câte ceva despre mine,

Trebuie să recunosc că nu sunt creștin, dar m-am decis în sfârșit să vin la adunarea ta în duminica următoare. Dare te rog să nu te aștepți la multe din partea mea. Dacă se ivește altceva s-ar putea să nu vin, dar după cum stau lucrurile acum, mă gândesc să vin. Simt nevoia de a merge dar nu știu de ce. Hai să-ți spun câte ceva despre mine, înainte ca să ne întâlnim la adunare.

1. Nu o să înțeleg jargonul sau limbajul religios, și te rog să ții seama de chestia asta când o să conversăm. Nu înțeleg

-„uciderea în duhul, Dumnezeu mă  atinge, acoperit cu sânge(le Mielului), trebuie să mor față de mine însumi, doar trebuie să fii în Cuvânt, ai nevoie de o viață nouă, etc. Dacă o să conversăm în astfel de lozinci religioase, probabil că n-o să înțeleg nici jumătate din cuvinte… și probabil că o să fiu de părerea că sunteți um pic duși cu pluta.

2. Când mă vei întreba ce mai fac, să ştii că nu am încredere în tine. Probabil am să trag o minciună și o să răspund că fac bine. Nu ca și cum nu aș vrea să-ți spun; doar că tocmai am avut o dezamăgire și încă nu-s sigur că pot avea încredere în tine. Ce-ar fi ca să-mi spui tu primul istoria ta? Dacă o să-mi placi și n-o să am sentimentul că încerci să mă duci cu preșul sau ceva de felul acesta, o să-ți spun și eu povestea mea.

3. Să știi că limbajul meu este destul de necioplit și sunt unele lucruri cu privire la care pot fi plin de amărăciune sau mânie. Dacă te miros că ai o atitudine de superioritate, dispar. Dacă aștepți să-ți vină rândul să spui și tu ceva, în loc să asculți cu adevărat ceea ce-ți spun, nu voi fi interesat (într-o asemenea conversație). Nu te aștepta să fiu exact ca tine.

4. Nu te obosi să mă prezinți la toți cunoscuții tăi. Înțeleg să cunosc doi sau trei oameni, dar să nu îi înșirezi pe toți ca să dea mâna cu mine. Sunt acolo doar pentru a-mi face o idee despre ce este vorba; deci, am nevoie de un pic de spațiu.

5. O să văd dacă cineva este în mod sincer interesat în mine. Nu vreau să mă simt ca un proiect personal de mântuire a mea sau să devin o nouă crestătură pe bastonul tău numit „am mai mântuit unul”. Dacă Isus este cel ce pretinde că este, atunci o să caut să-l descopăr pe Isus în tine. Asta așa merge, corect?

6. O să am întrebări. Am nevoie să aud adevărul, nu preferințele tale religioase, deci te rog să-mi spui doar ceea ce spune Biblia.

7. Trebuie să mă simt binevenit. Există o  durată de timp peste care vizita mea nu mai este binevenită? Ceea ce vreau să zic este că am fost și la alte biserici și se pare că exista o anumită presiune asupra mea de a mă decide, sau cam așa ceva. Deci, cât timp am până nu mai sunt binevenit?

Mulțumesc că m-ai ascultat. Sunt destul de sigur că voi veni duminica viitoare. Dar, s-ar putea să nu vin....

Te iubesc predicatore!

Te iubesc omule de la Altar, oglindă a cerului şi slujitor al suferindului. Te iubesc pentru că ai ştiut Adevărul şi ţi-ai asumat rostirea Lui. În întunericul din biserică erau mulţi care credeau în lumină, dar atât de puţini gata s-o aprindă. Erau mulţi care credeau în adevăr, dar atât de puţini gata să sufere pentru Domnul Isus şi tu ai devenit torţa noastră, luminând din Sfeşnicul Luminii sfinte întreaga biserică. Te iubesc pentru curajul de a crede şi de a rosti adevărul, într-o vreme când el era exilat sau întemniţat în suflete pângărite de tăcere. Îţi mulţumesc că nu ai păcătuit şi tu prin tăcere.
Îţi mulţumesc pentru că Adevărul descoperit prin Revelaţie divină, şi care te-a eliberat de tirania răului şi a fricii, era soluţia bisericii şi n-ai pregetat să ni-l spui. Îţi mulţumesc pentru că la Altar nu ai reînviat fantomele trecutului, adormindu-ţi enoriaşii, ci ai adus miezul dragostei divine redându-l întru înţelepciunea prezentului.
Ai ştiut să faci din Altarul la care slujeai, locul în care Dumnezeu răspundea întrebărilor bisericii aflate sub jugul păcatului . Ai devenit vocea Lui şi vocea noastră. Ai trecut de partea Sa şi a celor obidiţi, acuzând tirania păcatului şi necredinţa fariseilor. Ştiai că va fi o cruce a suferinţei şi martirajului, dar nu te mai temeai de moarte după ce veşnicia te adoptase.
Îti mulţumesc pentru reabilitarea înaltei slujbe pe care o aveai, slujbă atât de compromisă de cei ce au predicat apă dar au băut vin, de cei ce se proslăveau pentru o slavă deşartă în mizeria mândriei personale. Te-ai ridicat la înălţimea chemării unui înaintaş a lui Cristos şi ai demascat păcatul curviei spirituale al fariseismului bisericesc, şi pentru că iubeai adevărul, au început oamenii să te iubească până la a se pune zid de apărare în jurul tău. Ţi-ai apărat turma cu hotărâre de jertfă, şi turma s-a pus între tine şi colţii lupilor. Te iubesc şi toate nădejdile mi-au înflorit, cugetând la fapta ta şi a turmei tale. Mă cutremuram ori de câte ori citeam cuvintele Scripturii: “Bate-vor păstorul şi oile se vor risipi”. Îmi citeam sentinţa şi mă resemnam la gândul rănii care se va lăsa ca o prăpastie într-o zi între mine şi cei pe care-i iubeam, cum s-a căscat nemiloasă la crucificarea Păstorului celui Bun, Isus Cristos.
Te iubesc predicatore, care ai ascultat mai mult de Dumnezeu decât de înaltele feţe bisericeşti de comitetele celor ce uzurpă prin stăpânirea lor pe Stăpânul Atotputernic căruia i se cuvine toată închinarea şi adorarea .Te iubesc , căci ai preferat adevărul Lui Cristos împreună cu suferinţa Lui, refuzând arginţii lor murdari şi înaltele lor favoruri lumeşti . Mi-ai cucerit inima şi mi-ai reînviat visul.
Îmi vei spune că n-ai vrut să fii erou şi că nu e nici o faptă de eroism în tot ce ai făcut. Te cred şi te iubesc cu atât mai mult. Dar nu e oare eroism să spui adevărul într-o biserică a minciunii,o sinagogă a Satanei? Nu e eroism să fii gata să mori pentru adevăr, într-o lume care minte pentru a trăi? Nu e oare eroism să stai la Altar, ca jertfă vie, într-o lume care jefuieşte altarele? Sau ce faptă poate fi mai eroică decât să te faci părtaş luminii cereşti într-o viaţă de întuneric a unei biserici moarte căreia îi merge doar numele că trăieşte?
Să stai drept în mijlocul unora care au învăţătura lui Balaam şi in faţa celor care se târăsc la picioarele Izabelei da e putere divină ce te ţine! Şi cum ar fi învăţat biserica să se ridice în capul oaselor dacă n-ar fi avut în tine modelul? Cum ar fi îngenunchiat biserica în faţa lui Dumnezeu, după ce îngenunchiase în faţa unei prostituate, dacă n-ar fi fost genunchii tăi plecaţi în mijlocirea pentru biserică?
Acum când citeşti aceste rânduri şi vezi starea bisericii tale te rog în numele Domnului Isus înflăcărează darul Duhului Sfânt ce este în tine şi pregăteşte biserica pentru a fi vrednică pentru întâlnirea cu Mirele-I iubit .


Maranata!

De ce nu te rogi?

Mor cei ce nu se roagă,
De cea mai grea urgie.
E lenea veacului nostru
Sărmani, fără iubire -
Mor cei ce nu se roagă.
Tâlhărind în noapte ,
Josnica murdărie a lumii
Ce lumina zilei o neagă.
Mor cu terifiantă urgie
Cei ce nu se roagă.
Fug de ei ca de-o lepră,
Ca de-o plagă,
Ce poate viaţa să-mi ruine.
Mă tem că cei ce nu se roagă,
vor jefui copiii,adulţii,
De rai şi veşnicie.

Cum sa scapi de demonii trecutului

Cei cu inima curată … vor vedea pe Dumnezeu!Matei 5:8
În Cortul întâlnirii era un vas mare pentru spălat care se numea lighean (Exod 30:/8). 

Piciorul lui de aramă era ca o oglindă, permiţându-i preotului să-şi vadă mizeria de pe picioare, înainte de a se putea apropia de Dumnezeu, trebuia să se oprească şi să se spele, altfel murea. 

Psalmistul scrie: Cine se va ridica până la locui Lui cel Sfânt? 

– Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată …

 Acela va căpăta binecuvântarea Domnului
(Psalmul 24:/3-5). 

Binecuvântările lui Dumnezeu sunt condiţionate de starea inimii. 

Oare asta înseamnă că trebuie să fii fără păcat?

 Nu, ci că trebuie să fii conştient de păcat şi să-l rezolvi imediat.
De ce atâta zgomot pentru curăţie? 

Deoarece Domnul Isus a spus: Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!, 

problema nu este imposibilitatea lui Dumnezeu de a fi văzut, ci neputinţa noastră de a-L vedea.

 Nu e de mirare că David s-a rugat:

Zideşte în mine o inimă curată. (Psalmul 51:/10). 

Cuvântul curat vine de la cuvântul grecesc katharos care înseamnă a curăţa. 

Când ai auzit şi ai văzut prea multe, ai nevoie de o curăţenie spirituală. 

Numai o inimă curată poate înţelege voia lui Dumnezeu şi poate deosebi căile Lui. 

Păcatul neidentificat, nemărturisit şi neiertat îţi va bloca arterele spirituale.
O inimă care nu este curată te va face să cauţi înţelepciunea celor din jur şi nu pe cea a lui Dumnezeu. 

Te va face să ai nevoie de rugăciune în loc să te rogi tu pentru ceilalţi. 

Nu duce cu tine ceea ce Dumnezeu vrea să laşi jos.

 Scapă de orice pedică, şi păcatul care te înfăşoară aşa de lesne(Evrei 12:/1). 

Ceea ce doreşte Dumnezeu să-ţi arate merită efortul de a te curăți tu însăți.

Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău.

Să nu umbli cu bârfe în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău.
Eu sunt Domnul.Leviticul 19:1

 -a umbla cu bârfe este egal cu a te ridica împotriva vieții aproapelui tău.
 -să vorbești despre aproapele tău când acesta nu este de față;
 -să spui unei a treia persoane ceva ce nu ai vrea ca aproapele tău să audă;
 -să povestești mai departe, chiar și un adevăr auzit, despre o persoană, dacă acea persoană ar căpăta o imagine rea în fața celui care a auzit povestea ta;
  -să inventezi lucruri despre cineva doar ca să îi scoți un nume rău ;
O persoană care se îndeletnicește cu bârfa nici măcar nu va mai realiza că și-a făcut din bârfă un mod de viață.
Această persoană, fără un motiv anume, va încerca să își atragă cât mai mulți participanți la acest păcat.
 De obicei te va aborda cu o replică de genul ”ai auzit....ai văzut...știi ce s-a întâmplat...”
 Acești oameni iubesc să vorbească doar să se audă vorbind și nu contează despre cine și nici cu cine atâta timp cât bârfesc.
 Acești oameni păcătuiesc și nici măcar nu au nici o satisfacție de pe urma acestui păcat.
Adică, dacă un om fură într-adevăr este un păcat grav dar cel care săvârșește păcatul are un fel de satisfacție de pe urma păcatului său, dar cel care bârfește nu își satisface vreo poftă de nestăpânit, ci pur și simplu refuză să se gândească la ceea ce face și nu își înfrânează limba.
În Iacov 1:26 scrie:
”Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.”
și în Iacov 3:5-6
”Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.”
Cei care umblă cu bârfe se numesc  stăpâni ai bârfe a vorbirii negative, sau cei care stăpânesc ”arta bârfei”, iar acest lucru înseamnă că numele dat este însăși caracterul satanic(uzurpator),  este însăși esența lor, să bârfească.
S-ar prea putea ca cei ce stăpânesc această ”artă a bârfei” să creadă că ei doar socializează, sau că spun câte o poveste nevinovată, dar în adevăr ei împrăștie otrava care ucide pe cel care este țintit de aceste ”povești nevinovate”.
Fiecare om are un prieten adică fiecare om care aude bârfa o va spune ”doar prietenului său de încredere”.
 În scurt timp, bârfa va cuprinde pe toată lumea.
Se spune despre un om care bârfea tot timpul.
 La o vreme i-a părut rău și a decis să se  pocăiască.
 A mers la un credincios și l-a întrebat ce să facă să fie iertat.
Credinciosul i-a spus să ia o pernă, să meargă în mijlocul satului să se urce in turnul bisericii și să împrăștie penele din pernă.
Omul a făcut acest lucru.
 Când a sfârșit, a mers din nou la credincios și i-a spus că a făcut ce i s-a cerut.
 Credinciosul s-a uitat la om și i-a zis ”acum du-te și strânge toate penele și fă perna la loc” omul a început să plângă și i-a spus că nu poate.
Tot așa este și cu vorbele noastre.
 Cum omul nu a putut să strângă penele împrăștiate, nici noi nu mai putem să ne luăm vorbele înapoi, dar putem să fim mai atenți.
Dacă un om are o părere rea cu privire la un alt om, ar fi mai bine să se roage pentru acel om.
Dacă auzi pe cineva vorbind rău de tine, nu te supăra și nci nu te du mai departe să spui ce ”nedreptate” ți s-a făcut.
Eclesiastul spune în cap 7:21-22
” Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.”
Dacă tu nu ești cel care spune ”povestea” totuși stai și tolerezi bârfa și doar asculți, acest lucru e viclenie și omul se face părtaș păcatelor celui care spune bârfa.
Ioan încurajează: 1 Ioan 3:18
Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.
Dacă îți iubești aproapele ca și pe tine însuți nu doar că nu vei vorbi rău despre el dar nici nu vei îngădui să se spună nimic rău despre el.
 Un om care vrea să umble în căile lui Dumnezeu, trebuie să se disciplineze nici să nu gândească rău de aproapele său.
Isus avea dreptate, din prisosul inimii vorbește gura, așa că încearcă să vezi binele în oameni.
 Un om nu poate să acuze o nelegiuire în cineva, dacă nu are și el măcar o urmă a acelei nelegiuiri în el însuși.
Așa că eu pot să acuz în aproapele meu doar ceva ce eu însuși fac.
De aceea, mai bine să ne scoatem cu toții bârnele din ochi și apoi să mergem să scoatem paiul din ochiul aproapelui-

Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile

„Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile…” 
Proverbe 10.8-

Mângâierea celor nenorociţi este să aibă tovarăşi de suferinţă.
Nevoia îl învaţă pe om, chiar şi când pricepe greu.
Nuiaua lui Dumnezeu este un creion cu care contu­rează chipul lui Hristos mai clar în noi.
Există mii de lucruri pe care le putem dobândi şi de­ţine şi pot fi numite drept lucruri mari în ochii lumii, dar, privite din perspectiva veşniciei, să nu aibă, de fapt, nicio valoare.
 Sunt persoane care au poveri şi griji, dar care nu fac altceva decât să se plângă de situaţiile existente. Ele vorbesc tot timpul despre starea rea de lucruri. Toată conversaţia lor nu are legătură decât cu tot ce este rău, şi ele merg prin viaţă, vorbind, dar nefăcând nimic.           
Prea multe interese secundare ne hărţuiesc. Creşti­nul trebuie să-şi controleze gândurile şi să le atribuie o ordine, după importanţa lor. Cât timp pierdem noi gândind la lucruri care într-o lună, poate într-un an, nu vor mai avea nicio importanţă!

Pentru ce sa fim recunascatori

1. Când ești căzut în neagră disperare,
Când rătăcești și nu-ți ști calea ta,
Când copleșit ești de îngrijorare
Privește sus la dealul Golgota.

R: Nu dispera când greul te apasă,
Vine Isus, și vei pleca acasă,
Nu dispera când greul te apasă,
Vine isus, și vei pleca acasă.

2. Când lacrimi de dor și întristare
Brăzdează chipul tău de-atâția ani
Să-ți amintești acele clipe-amare
Când plâns-a Domnul tău în Ghetsimani.

3. Pierdut-ai tot ca Iov cel din vechime
Pe-aceia dragi și tot ce-ai adunat
Dar a rămas alături lângă tine
Isus Hristos, un Frate-adevărat.

4. De ce să plângi când vara e aproape
Și se zăresc de-acum ai zilei zori
Când nu mai e decât puțin din noapte
Și iată, vine Mirele pe nori.

5. Să-ți amintești întotdeauna frate
C-alăturea de tine e Hristos
E umbra ta, pe mâna ta cea dreaptă
El e susurul blând, sfânt și duios.

Binecuvantarile ascunse in furtuni

Amortirea simturilor

Biruinţa stă în rugăciune

1. Dacă ceas cu ceas răul îl învingi,
Urci mereu spre cer, nu rămâi pe loc,
Sfeşnicul de rugi nicicând să nu-l stingi,
Ţine viu divinul foc.

R: /: Biruinţa stă în rugăciune,
Ai credinţă, săvârşeşti minuni.
Al tău sfeşnic sfânt cu lumini cereşti,
Cu ardoare să-l păzeşti. :/

2. Când ţi-e trupul frânt, sufletul zdrobit,
Părăsit de toţi, tu aştepţi unu semn.
Vezi însângerat cum se roagă Crist,
Prins pe crucea Sa de lemn.

3. Când ţi-e dor de Crist, de venirea Lui,
Şi în drumul greu ai slăbit şi cazi,
Te mai roagă-un ceas, răsplătirea ta
Foarte-aproape este azi.

Zece reguli pline de dragoste faţă de copilul tău

Zece reguli pline de dragoste faţă de copilul tău

1) Nu-ţi exaspera copiii (vezi Efes. 6:4). Nu ne putem astepta  de la copii să se comporte ca adulţii. Dacă ai asteptări prea mari de la ei, vor renunţa să mai încerce să îţi fie pe plac, deoarece li se va părea imposibil.

2) Nu-ţi compara copiii cu alţi copii.

 Spune-le cât de mult le apreciezi calităţile si darurile unice date de Dumnezeu.

3) Dă-le responsabilităţi pe lângă casă ca să stie că sunt o parte importantă din familie.

Realizările sunt pietre de temelie pentru o autoapreciere sănătoasă.

4) Petrece timp cu copiii tăi.

Acest lucru le spune cât de  importanţi sunt pentru tine. Oferirea lucrurilor materiale nu este un substituent pentru dăruirea persoanei tale.

În plus, copiii sunt influenţaţi cel mai mult de cei care petrec cel mai mult timp cu ei.

5) Dacă trebuie să spui ceva negativ, încearcă să o spui într-o formă pozitivă.

Eu nu le-am spus niciodată copiilor mei că sunt „răi“ când nu m-au ascultat.

În schimb i-am spus fiului meu

-„Tu esti un băiat bun si băieţii buni nu fac ceea ce tocmai ai făcut tu!“

.6) Constientizează că „nu“înseamnă „îmi pasă de tine“.

Când copiii fac doar ceea ce vor, ei stiu în mod intuitiv că nu îţi pasă suficient de mult încât să îi împiedici.

7) Asteaptă-te să fii imitat de copiii tăi.

Copiii învaţă din exemplul părinţilor lor.

Un părinte înţelept nu-i va spune niciodată copilului său:

-„Fă ce îţi spun eu, nu ce fac eu.

8) Nu îi scoate pe copii din toate problemele în care se bagă. Îndepărtează doar pietrele mari.

Lasă-le pe cele mici să rămână pe cărare.

9) Slujeste-L pe Domnul din toată inima ta.

Am observat că se întâmplă rar ca acei copii ai căror părinţi sunt căldicei din punct de vedere spiritual să continue să Îl slujească pe Dumnezeu si când sunt mari.

 Copiii crestini care au părinţi nemântuiţi si copiii cu părinţi crestini devotaţi continuă de obicei să Îl slujească pe Dumnezeu si după ce „îsi iau zborul“.

10) Învaţă-i pe copii Cuvântul Domnului.

Părinţii fac o prioritate din educarea copiilor lor, dar uită să le dea cea mai dulce sărutare a dragostei!

Mai e putin ....

De unde ştiu care este calea dreaptă către Dumnezeu când sunt atâtea?

În zilele noastre, oamenii devin pe zi ce trece tot mai confuzi privind problema spiritualităţii şi a sufletului lor. Toţi oamenii caută Adevărul. Lumea în care trăim oferă o gamă variată de concepţii şi filosofii de viaţă, atât religioase cât şi laice, fiecare dintre ele oferind omului un Adevăr. Oamenii găsesc în cursul căutărilor lor mai multe sensuri ale acestui Adevăr. Unele dintre ele se pliază asemănându-se între ele, altele se contrazic


şi chiar se exclud, astfel că fiecare om ar putea ajunge să aibă Adevărul lui propriu.Unii oameni consideră că Adevărul trebuie căutat mult timp, chiar toată viaţa, prin multe căi, că este necesar ca omul să citească nenumărate cărţi şi să cunoască toate sistemele religioase şi culturale din lume pentru ca apoi să fie capabil să extragă Adevărul care şi el, la rândul lui, trebuie verificat dacă este Adevărul adevărat şi tot aşa. Astfel, unii dintre ei ajung să-şi piardă toată viaţa şi sufletul în complexitatea unor enigme filosofice, de multe ori fără rost. Alţii, năuciţi fiind de cantitatea enormă de informaţii provenită din diverse culturi, religii, ştiinţă, filosofie, ajung ca în neputinţa de a selecta ceva ca Adevăr să considere aproape toate concepţiile adevărate, oscilând astfel de la una la alta în funcţie de situaţiile de viaţă prin care trec.Sunt oameni care ajung să creadă atât în filosofia consumeristă seculară, în materialismul de zi cu zi, cât şi-n,creştinismul lui Isus, islamismul lui Mahomed, budismul lui Buddha, hinduismul lui Shiva, Brahma, Vishnu şi altele,care s-ar închina aceluiaşi Dumnezeu, unul pentru toţi, apoi se ia ce este mai bun de la fiecare şi este construit Adevărul... personal, relativ, subiectiv… greşit. Alţii, acceptă ca punct de referinţă pentru gândirea lor preceptul creştin dar sunt năuciţi de numărul mare de confesiuni şi culte creştine,de învăţăturile diferite pe care le întâlnesc la tot colţul, sunt dezamăgiţi de faptele creştinilor de-a lungul timpului, de slujitorii bisericilor, de religia creştină în ansamblu; ei cred în Dumnezeu şi-n Biblie dar nu în cadrul unei biserici, ci-şiconstruiesc mai degrabă o religie personală după care decid să-şi ghideze viaţa.În tot acest amalgam spiritual vorbim despre acei oameni care se întreabă şi ne întreabă „În ce să cred? Cum pot fi sigur că ceea ce cred este adevărat? De unde ştiu care este calea dreaptă către Dumnezeu când sunt atâtea? La ce biserică să merg? În ce religie să cred?”. Întrebări grele pentru oameni confuzi, năuciţi, care caută Adevărul în toate părţile şi nu-L găsesc nicăieri.

Un lucru e clar, toţi oamenii vor Adevărul. Mirajul Adevărului exprimă de fapt acea dorinţă incomensurabilă a omului de a-şi găsi sensul în viaţă, de a-şi găsi fericirea şi împlinirea sufletească. Biblia ne relevă Adevărul şi este foarte simplu: Isus Hristos este Adevărul. Doar identificarea cu El ne poate duce la Dumnezeu şi la împlinirea nevoilor noastre sufleteşti, nimic altceva! Recunoaşterea lui Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Dumnezeu Întrupat necesită renunţarea la orice altă filosofie de viaţă în favoarea valorilor şi principiilor creştine transmise de Isus Hristos. Dar, cu toate acestea, mulţi oameni nu văd şi nu acceptă Adevărul.

Pentru unii e prea uşor de descoperit, prea uşor pentru a-L crede, pentru unii e prea simplist pentru a-L crede, pentru alţii e prea încurcat pentru a-L vedea, pentru unii e prea mistic pentru a-L cunoaşte, iar pentru alţii e pur şi simplu intangibil, absolutul care nu poate fi atins. În felul acesta mulţimi de oameni pierd Adevărul angajându-se în fel şi fel de sisteme de gândire complicată şi distorsionată pierzând un mesaj atât de simplu, ca pentru nişte prunci: „Veniţi la Mine...şi Eu vă voi da odihnă” minţilor voastre. (Matei 11:28)

Dragoș Croitoru. Marturie despre situația fraților din Norvegia.

Dragoș Croitoru: Am fost invitat, in luna februarie, la biserica din Bergen, Norvegia, impreuna cu fratele Axinte Octavian impreuna sa slujim Domnului. Am sa va spun cam cum e starea fratilor vostri si a surorilor voastre de acolo.

Cand am facut prima escala pe aeroportul din Munchen, fratele care m-a invitat m-a sunat la telefon. El mi-a asigurat ca ma asteapta: „ai cazare,” el mi-a cumparat bilete, totul. Si acuma spune: „Frate Dragos, te rog frumos, iarta-ma. Eu nu pot sa vin la aeroport pentru ca mi-am luat nevasta si copiii si am fugit in tara. Am o fata de 13 ani. O colega de-a ei, norvegianca, a implinit varsta e 13 ani. A facut un banchet si a chemat-o si pe fata mea. N-am vrut sa o las. A venit diriginta la mine acasa si mi-a spus ca in momentul asta, fata se imbraca si pleaca la distractie. Eu am incercat sa ii spun ca sunt crestin. „O sa va dau eu voua, crestini,” [a zis diriginta]. Si cand s-a uitat la mine amenintator, dupa ce a plecat diriginta, mi-am imbracat copiii, fetita de doua luni nascuta, [mi-am luat] nevasta si sunt in tara, frate Dragos. O sa te astepte altcineva.”

M-a asteptat un frate si in timp ce ma ducea acasa, spunea: „Frate, te-as lua la mine, dar sotia nu-i acasa. Impreuna cu copiii pe care-i am, i-am dus, ca au venit patru politisti, au fortat fereastra, usa, ca sa intre sa imi ia copiii. Nevasta, terorizata, nu i-a dat apel [telefonic], i-a scris un mesaj. Si-i spune: „Mai barbate, astia au venit sa ne ia copiii.” Am urlat. Eram pe santier. Am sarit in salopeta pe masina. Copiii mei, Domnul a facut sa intarzie de la scoala pana acasa. Ei trebuiau sa fie acasa dar au intarziat si nu erau acasa. Am luat copiii si i-am dus in – la cineva. Mi-am dus si nevasta. Sunt singur.

Gazda mea imi spune: „Frate, poti sa dormi. Am casa mare. Nevasta si copiii sunt plecati. Am numai un baiat de 17 ani. E mare, voinic. Sa-l ia pe asta daca li-l trebuie (glumea). Dar pe ceilalti nu ii dau.

Am ajuns la adunare si fratii mi-au facut o urare: Bine ai venit, pe Tibles, frate Dragos. Tibles e muntele unde se sta trei zile pe post. Era plin de frati si la toate slujbele, mai mult de 15 surori nu am vazut in adunare si acelea cu groaza, cu frica, cu bagajele facute si cu dorinta de a pleca in tara. E o teroare cum nu va imaginati. La voi e o binecuvantare. Multumiti Domnului si rugati-va pentru cei de acolo. Pentru ca acolo exista niste legi, asa mi-au spus fratii, caci copiii sunt propietatea statului prin constitutia tarii. De la 10 luni, copilul il duci dimineata la cresa si il iei seara intre ora 6 si 7. Dar obligatoriu copiii, la opt [seara] trebuie sa fie culcati. Copiii n-au voie sa doarma cu parintii in camera. Trebuie sa doarma singuri ca sa isi formeze personalitatea. Nu ai voie sa dai dulciuri la copii, ei spun ca nu-i sanatos, decat samabata foarte putin. Daca ii intreaba pe copii si le spune ca le-ai dat miercurea dulciuri, vine si iti ia copiii.

De fapt e o politica ca sa rupa sentimentele astea paterne. Sa nu mai fie nici o legatura intre parinti si copii. Ei lucreaza deja acuma la a treia generatie de oameni de dupa razboi. Oameni fara sentimente. Roboti. Si vor sa creeze roboti. N-ai voie sa-l dragostesti copilul, sa-l saruti… Ce a ramas acolo, pe mine m-a ingrozit. [Mi-au zis]: Frate, asta-i aici la noi in Norvegia.

Si apoi, presa e cenzurata cum era la noi cu Ceausescu. Cata valva s-a facut [cu protestele], acolo nu se scria nimic. Locuitorii de acolo si crestinii spun ca e Protectia Copilului si este bine. Copiii sunt terorizati. Imi spuneau fratii o statistica arata ca un procent din copiii dati in adoptie se sinucid. Daca stiti dvs. in Norvegia, acum vreo trei ani, un tanar a impuscat vreo 80. De fapt, era de fapt un copil care a crescut in adoptie si a vrut sa se razbune pe sistemul norvegian.

Casa in care am stat [in aceasta vizita] era la marginea unui pod peste niste fiorduri mari. Un pod mare si mi-au spus, frate, am vazut copii cum se arunca dupa pod in apa si nu mai stie nimeni de ei. Nu rezista toti. Copii astia sunt terorizati.

Copilul, dupa ce este dat in adoptie, nu mai este asa de supravegheat. Aici au alte legi [si se intampla] abuzuri sexuale si altele. Dar, dupa ce e dat in adoptie, asociatia asta isi ia mana de pe copil. Asociatia asta are drept sa intre la orice ora in casa ta, dimineata sau seara, si sa verifice copiii. Nu exista propietate privata. Se prezinta, se legitimizeaza, unul dintre 20.000 + oameni care ii are si verifica copiii, tot, tot, tot. Este un abuz extraordinar. Presa nu scrie. Parintii sunt terorizati. Tot e tacit. In biserica, nu stiam ce sa predic, mai oameni buni. Stateau ca la morti toti. Cand am ajuns la prima seara, fratele cu care eram a zis: „Am avut o vedenie, fratilor. Se vedea ca o ridicatura de pamant plina cu ochi, cu niste ochi sticlosi, dusmanosi, care priveau in toate partile si aruncau o mare teroare. De la sute km, mii km, ochii astia supravegheau. In toate familiile intrau.” Si spunea proorocul, „Vedeam cum un fulger de la Dumnezeu a coborit si a lovit acolo si a distrus totul.” Nu pot sa spun ca e asociatia asta, dar eu cred ca e asta. Si eu ma rog ca Domnul sa faca dreptate.

Intr-una din zile, la plecare, m-am intalnit si cu fratele Marius si cu sora Ruth. Ne-am dat intalnireEi nu stau in Bergen, stau la 300km si copiii sunt dati, doi aici, doi acolo, la sute km unul de altul ca sa nu-i poata vizita sau sa-i oboseasca. L-am intrebat: „Mai Marius, mai lucrezi?” O zi pe saptamana i-au dat de lucru si spunea, acuma, autoritatile poate o sa spuna: „Cum sa-ti dam copiii daca nu lucrezi si n-ai cu ce sa-i tii?” Deci, totul e demonic, fratilor. Eu vorbeam cu Marius, Ruth era in masina, vorbea cu avocata, cand a coborit, a venit si ne-a imbratisat si a inceput a plange. Eu pe ea nu am vazut-o niciodata. Parca eram prieteni de o viata. Si imi spuneam: greu ii fac pe oamenii acestia sa zambeasca, dar usor ii fac sa planga. Ii curgea lacrimi pe obraz. I-am sarutat si am zis: „Lasati ca Dumnezeu va da…” nu gaseam cuvinte. Eram asmut. Ocatv a inceput si el sa planga si i-am zis: „Dar, taci, macar nu mai plange si tu, ca au plans destul oamenii astia.” Nu gaseam cuvinte de mangaiere. Eu cand ma uit ca suntem asa nepasatori si ca unul singur sa inscris sa mearga la – [la protest], pai de la mine din sat, cand s-a facut mars la Bucuresti au plecat 3 autocare. Iar voi, aveti copii, traiti bine, aveti bani, aveti case bune, lasati-i pe altii sa-i doara. Dar nu suntem pocaiti. Eu as dori ca Domnul sa ne motiveze. Cand la Suceava s-a facut acea intalnire, u venit 5-6.000. Am mai luat legatura cu frati din marile capitale, din Australia, in India, sa nu mai spun in America, s-au facut nu protest, ca nu asa l-a numit Consiliul Bisericesc- o intalnire, o demonstratie pasnica, ca suntem de acord cu ei. Va rog frumos, semnati petitiile si duceti-va la intalnirea aceasta.

In ultimile zile cand am stat eu acolo m-am imprietenit cu un frate norvegian, un om foarte credincios, misionar in Romania, vorbea romaneste. Si a spus: „Au inceput cateva ziare sa scrie ce se intampla in Norvegia, ceva e in neregula la Barnevernet si deja era un politician norvegian care a ridicat problema in parlament si deja lucrurile au inceput sa se miste. Conteaza si dusul tau [la intalnire/protest] , rugaciune, post, L-am intrebat pe Marius: „Ai nevoie de bani?” „Eu am din ce trai. Rugati-va pentru noi si sprijiniti-ne in rugaciune.” Faceti asta in fiecare zi. Si actiunile bisericii sa fie pentru voi ca o motivatie de participare. Ne-am imbratisat. Ne-am luat ramas bun. Am spus: ne rugam pentru voi. Si ne rugam pentru ei. Si i-am spus lui Marius: „Cand o sa ai copiii acasa, sa-mi dai un telefon.”