Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi

Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele?

Cine va putea să se suie la muntele Domnului?

Cine se va ridica pînă la locul Lui cel Sfînt?

Cine este acest imparat al slavei?

Cine este omul, care se teme de Domnul?

Domnul este lumina şi mîntuirea mea: de cine să mă tem?

Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?

Ce vei cîştiga dacă-mi verşi sîngele, şi mă pogori în groapă?

Poate să Te laude ţărîna?

Poate ea să vestească credincioşia Ta?

Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite?

Cînd va muri?

Cînd îi va pieri numele?

cînd mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?

Unde este Dumnezeul tău?

Pentruce mă uiţi?

Pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmaşului?

Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu?

Tu eşti Dumnezeul, care mă ocroteşte: pentruce mă lepezi?

Pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmaşului?

Pentruce dormi, Doamne?

Pentruce -ţi ascunzi Faţa?

Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

Oare mănînc Eu carnea taurilor?

Oare beau Eu sîngele ţapilor?

Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legămîntul Meu, cînd tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?

Lumina lumineaza in intuneric

“Uitati-va, deci, cu luare aminte ia Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima” (Evrei 12:))

Simti ca esti neinteles? Nu esti singur! Cel mai neinteles om care a trait vreodata a fost Isus. Criticii au ras de nasterea Sa, au pus la indoiala originea Sa divina, l-au dispretuit scopurile, i-au ponegrit invataturile, au fost suspiciosi in privinta motivelor Sale, critici la adresa metodelor Sale si furiosi pe mesajul Sau. In final, L-au dat la moarte prin rastignire! Aceasta explica ceea ce a dorit apostolul Ioan sa spuna cand a scris: “… A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit” (loan 1:5-11). Oriunde s-a dus, Domnul Isus a dat de neintelegere si respingere. Totusi, in pofida acestor lucruri, El a indurat. Prin harul Sau si tu o poti face!

Biblia spune: “sa dam la o parte orice piedica, si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte. Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-l era pusa inainte, a sufe­rit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitati-va, deci, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima, si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre” (Evrei 12:1-3). Asadar, in cursa in care alergi astazi:

-depisteaza lucrurile care te incetinesc;

-depis­teaza lucrurile care iti pun piedica;

-recunoaste faptul ca obstacolele si opozitia fac parte din cursa si nu te lasa descurajat. Cum poti face asta? Atintindu-ti privirii asupra lui Isus si luand pu­tere de la El in fiecare zi.

Bucuraţi-vă întotdeauna

Când vii tu bucurie a sufletului meu Şi inima şi ochii de lacrimi umezesc.. Naintea ta adie spre mine –a ta mireasmă Şi m-aş deschide întregul adânc să te cuprind. Această adiere preadulce de la tine, E ca ivirea zilei de praznic aşteptat

Are bucuria un loc special în inima ta ?Înainte de a începe să citesti gândurile de mai jos, stai câteva minute si te gândestela aceste întrebări:

-Ce aduce bucurie în inima ta?

-Te bucuri în prezenta Domnului când stai de vorbă cu El în rugăciune?

-Dar când cânti laudele Domnului?

- Cânti cu bucurie, cu toată inima ?

În Proverbe scrie: O inimă veselă înseninează fata, dar când inima este tristă, duhuleste mâhnit. -Bucuria de a-L avea pe ISUS în inimă se reflectă pe fata ta?

-Te-a întrebat vreodată cineva de ce esti asa de bucuros?,-

-Arăti de parcă nu ai avea nici o problemă în viata ta?

Personal, am fost întrebat de mai multe ori, iar atunci m-am gândit că :-Proverbe 15:13 - ,,o inimă veselă înseninează fata”, poate fi trăit. Bucuria de a-L aveape ISUS în inimă trebuie să fie văzută si de aproapele nostru.

Te bucuri de lucrurile simple?

-o floare, un apus de soare, pace (în această vreme când în alte locuri sunt războaie),libertatea de a-ti manifesta credinta (când atâtia frati sunt privati de aceasta si sunt închisi)

- te bucuri de natura pe care atât de minunat a creat-o Dumnezeu pentru tine?

-si Domnul iti ofera atâtea alte lucruri ce pot umplea inima ta de bucurie! Doar sa-L lasi. Iar când tu ai inima plină de bucurie nu o poti tine doar pentru tine, pentru că :

-o privire prietenoasă înveseleste inima, o veste bună întăreste oasele (Proverbe 15:30).

Când ai bucurie în inimă si privesti înspre cel de lângă tine cu drag,prietenos, aduci bucurie în inima lui. Cred că la aceasta ne-a chemat ISUS: să fim o motivatie la bucurie pentru cei din jurul nostru. Este prea multă tristete, amărăciune,ură, supărare în inimile oamenilor. Toate acestea ,,uscă oasele”, asa cum scrie în Proverbe 17:22b.

Dragi tineri, haideti să lăsăm să inunde inimile noastre si ea să curgă si spre cei din jurul nostru. Noi nu putem schimba lumea, dar putemschimba viata noastră prin a-L lăsa pe ISUS să umple inimile noastre de BUCURIE; iar aceasta să aibă efect asupra celor din jurul nostru prin felul cum îi privim, printr-un ZÂMBET frumos.

Un proverb spune: ZÂMBETUL este cel mai scurt drum între două inimi. Psalmul 22:26b: VESELĂ SĂ VĂ FIE INIMA PE VECIE.

Fii binecuvântată adâncă bucurie Comoară luminoasă a sufletului meu.

Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. (Romani 12:1) Exista doua laturi ale suveranitatii lui Dumnezeu: pe de o parte exista initiativa lui Dumnezeu, iar pe de alta parte se afla raspunsul nostru. :- “Va indemn, deci, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu”: 1.- sa rezistam presiunii sistemului lumesc care ne atrage in directia gresita; 2.- sa ne innoim mintile in fiecare zi prin rugaciune si citirea Cuvantului lui Dumnezeu; 3.- sa recunoastem voia Lui pentru viata noastra si sa traim in consecinta.

Dar Pavel nu se opreste aici. El continua:

-“Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau, si lipiti-va tare de bine. Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea inta­ietate altuia. In sarguinta, fiti fara preget. Fiti plini de ravna cu duhul. Slujiti Domnului. Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune. Ajutati pe sfinti, cand sunt in nevoie. Fiti primitori de oaspeti. Binecuvantati pe cei ce va prigonesc: binecuvantati si nu blestemati. Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang. Aveti aceleasi simtiminte unii fata de altii. Nu umblati dupa lucrurile inalte, ci ramaneti la cele smerite. Sa nu va socotiti singuri intelepti. Nu intoarceti nimanui rau pentru rau. Urmariti ce este bine, inaintea tuturor oamenilor” (Romani 12:9-17).

Suveranitatea lui Dumnezeu nu inseamna ca suntem scutiti de responsabilitate, ca nu avem nici un interes in lucrurile prezente, ca nu trebuie sa fim deranjati cu luarea de decizii, ca nu avem nici o dorinta sa ne luptam pentru excelenta personala sau sa aratam interes pentru o lume pierduta. Esenta suveranitatii lui Dumnezeu o pot scrie in urmatoarele cuvinte: “O dragoste atat de uimitoare si de sfanta are nevoie de sufletul meu, de viata mea, de tot ce este al meu!”

Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui!

Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

(Romani 11:36) Faptul ca recunoastem suveranitatea lui Dumnezeu in toate lucrurile nu ne transforma in niste oameni lipsiti de putere si nu ne elibereaza de responsabilitate.

1.- Ne elibereaza de teama. Cand te odihnesti in caracterul iubitor al lui Dumnezeu poti spune: “Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele…” (Psalmul 23:6). Acest “da” nu poate fi obtinut de la bancherul tau, de la seful tau, de la agentul de asigurari si de la nimeni altcineva.

2.- Ne elibereaza de explicatii: suntem eliberati de tirania de a trebui sa avem toate raspunsurile. Putem spune:“Nu stiu, dar ma incred in Cel care stie”. Pericolul faptului de a cunoaste putina teologie este acela ca incepem sa credem ca putem patrunde impenetrabilul. Chiar si apostolul Pavel si-a ridicat mainile in sus si a spus: -“cat de nepatrunse sunt judecatile Lui, si cat de neinte­lese sunt caile Lui!” Romani 11:33). S-o recunoastem, noi nu putem explica de ce Dumnezeu inchide anumite usi si deschide altele sau cum poate lua raul pentru a-l folosi spre bine. Dar o face si de obicei nu ne ofera nici o explicatie.

3.- Ne fereste de mandrie. Pavel scrie: “Din El, prin El, si pentru El sunt toate lucrurile”. Daca vrei sa faci ca suveranitatea lui Dumnezeu sa nu fie temporara sau limitata, atunci trebuie sa scapi de “toate lucrurile” din acest verset, ca si de cele din versetul din Romani 8:28: “stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”.Daca Dumnezeu spune “toate lucrurile”, El vorbeste serios! totul se reduce la o simpla alegere: fie ne incredem in Dumnezeu, fie ne jucam de-a Dumnezeu. Este o alegere usor de facut!

Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu plin de îndurare

Păzeşte dar legile şi poruncile Lui, pe care ţi le dau azi, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, şi să ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, pe vecie.”

Valorile spirituale sunt mai mult prinse decat invatate. Ca parinte, transmiti in permanenta val­ori copiilor tai; asadar:

Invata-i sa se roage. Ajuta-ti copilul sa inteleaga ca rugaciunea este modul prin care zidim o prietenie de-o viata cu Dumnezeu, iar ei vor avea nevoie de aceasta relatie, mai ales cand nu mai esti cu ei sa-i ajuti. Spune-le ca Dumenzeu este disponibil 24 de ore 7 zile pe saptamana.

Nu le spune, arata-le. Tu esti cel care formeaza conceptul de Dumezeu in copiii tai. Fie ca esti plin de dragoste si protectiv sau distant si rece, copiii tai vor creste vazandu-L pe Dumnezeu prin experientele pe care le au cu tine. De exemplu, Dumnezeu nu este niciodata ocupat pentru a fi intrerupt, El spune mereu ca ne iubeste si nu este niciodata abuziv. Ai prins ideea?

Invata-i cum sa-L vada pe Dumnezeu in altii. Odata ce copiii tai il vad pe Dumnezu la lucru in propriile lor vieti, vor incepe sa-L vada si in vietile altora. Cand se intampla acest lucru, ii vor pretui si ii vor respecta pe ceilalti, si vor fi pretuiti si respectati la randul lor – iar aceasta le va da sigu­ranta!

Nu ii trimite, ci mergi cu ei. Copiii tai au nevoie sa creada – dar si sa apartina cuiva! invata-i ca asa cum un organ desprins de organism moare, tot asa si ei vor muri spiritual daca nu fac parte dintr-o biserica. Apartinerea inseamna ca ei vor avea mereu unde sa se duca! Biblia spune: “invata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze si cand va imbatrani nu se va abate de la ea” (Proverbe 22:6). Cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci pentru ei este sa le arati adevarata cale!

Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi

Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine? pînă cînd vei zăbovi să Te înduri de mine? cine Te va lăuda în locuinţa morţilor? Ce este omul, ca să Te gîndeşti la el?

Şi fiul omului, ca să -l bagi în seamă?

Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?

Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu?

Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?

Cum puteţi să-mi spuneţi: ,,Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?

cînd se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?

cine ar putea să fie stăpîn peste noi?

Pînă cînd, Doamne, mă vei uita neîncetat?

Pana cand iti vei ascunde Faţa de mine?

Pînă cînd voi avea sufletul plin de griji, şi inima plină de necazuri în fiecare zi?

Pînă cînd se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?

cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Domnul?

Doamne, cine va locui în cortul Tău?

Cine va locui pe muntele Tău cel sfînt?

îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului

Ceea ce contează în viaţă În viaţă nu contează să ţii o evidenţă. Nu contează câţi oameni te caută, nici cu cine ai avut, vei avea sau nu ai avut întâlnire niciodată. Nu contează cu cine te-ai sărutat, ce sporturi faci, ce cluburi sau grupuri frecventezi, ce tip sau tipă te place. Nu contează ce pantofi porţi, cum ai părul, ce culoare au ochii sau pielea ta , unde stai sau la ce şcoală mergi. Nu contează ce calificative, note sau premii ai obţinut, banii, hainele sau şcolile pe care le-ai absolvit, dacă te acceptă sau nu o firmă. Nu contează câţi prieteni ai sau dacă eşti singur, nici cât eşti de acceptat sau de neacceptat. - în viaţă asta contează: -Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: „Unde eşti?” -prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi -Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. -după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru -Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu -Toate acestea contează în viaţă. Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. - în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit

mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii

Nimic nu sunt, un strop de tina In care ai pus un bob de grau. Un ciob in care aprinzi lumina Pustiu din care, Tu scoti un rau. Ref. Nimic nu sunt, o cupa sparta Din care faci un heruvim Sunt omul care Te-am dat la moarte Fara sa-mi piese de-al Tau suspin. Nimic nu sunt, un rob netrebnic Chemat ca jugul Tau sa-l port Sa dau deoparte piatra cea rece Cand Tu dai viata, celui mort. Ref. Nimic nu sunt, o trestie franta Din care faci, toiag de fier O luminita fumeganda Ce maine fi-va o stea pe cer. Nimic nu sunt, doar Tu esti totul Si Tu te-ai dat ca pret al meu Facand din pieptul meu, chivotul Ce-l poarta in el, pe Dumnezeu. Ref. Nimic nu sunt, nimic sub soare Dat Tu te-ai dat pentru nimic In veci sa fii, mereu mai mare Iar eu in veci, mereu mai mic.

Domnul va sfîrşi ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ţine în veci: nu părăsi lucrările mînilor Tale.

Mă închin în Templul Tău cel sfînt, şi laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci Ţi s'a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale.În ziua cînd Te-am chemat, m'ai ascultat, m'ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.

Ferice de omul, căruia nu -i ţine în seamă Domnul nelegiuirea

Ferice de cel cu faradelegea iertata, si de cel cu pacatul acoperit! Ferice de omul, caruia nu-i tine în seama Domnul nelegiuirea, si în duhul caruia nu este viclenie!

Cei mai mulţi oameni nu vin la Christos ca reacţie imediată la o predică pe care o aud într-o sală plină de oameni. Ei vin la Christos din cauza influenţei unei persoane care trăieşte pentru Gloria lui ISus şi în care efectiv il vezi pe Christos ca Domn,Mire,Iubit,Rege,Stăpân,Prieten şi Mântuitor . Nu poti deveni parte din poporul lui Dumnezeu care este Biserica lui Christos printr-un act de vointa, sau prin schimbare de caracter, sub influenta anumitor persoane din conducerea bisericii, ci trebuie sa fii nascut din nou din Samanta lui Dumnezeu. Un suflet umil şi doritor va descoperi mii de lucruri în Biblie pe care savantul mândru, arogant şi îngâmfat va eşua jalnic să le înţeleagă. Multumesc ca m-ai invatat devreme:- fericirea depinde de Tine, si nu de lume, de succes, de banii mei sau frumusetea mea. Fericirea mea nu depinde de ce studii am, ce facultate am terminat, cate mastere reusesc in viata, fericirea nu depinde de bunatatea mea sau de cata inteligenta si intelepciune am, nu depinde de o femeie sau de prietenii mei. Fericirea mea depinde de increderea in Dumnezeu. Esti un Dumnezeu fericit care ma fericeste nespus. Învaţă să nu ripostezi, să nu te justifici, să nu ai ultimul cuvânt, să te rogi pentru cei care te jignesc, să accepţi că te poţi înşela chiar şi când eşti sigur, sigur că ai dreptate... ... asadar nimeni sa nu se insele singur. Cel care nu ajunge sa vada prin credinta gloria lui Cristos aici pe pamant nu va ajunge s-o vada nici in viata din cer .

...cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.

Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii.

Un crestin nu traieste izolat pe un varf de munte . Un crestin traieste in lume, si va trai aici pana cand va muri, sau pana la revenirea lui Isus. Tocmai de aceea, traind in lume, risca sa preia constient sau nu felul ei de-a fi, mentalitatile, perspectivele acesteia.

Risca sa cada in diverse capcane daca nu-si stie cu precizie locul, statutul, si rolul.

Locul

Sa nu cadem in capcana de a ne vedea situati pe o treapta superioara altora (crestini sau nu), dar mai ales, pe aceeasi treapta cu Isus. Cadem de multe ori in capcana ingamfarii. Din cauza cunostintelor acumulate sau a parerii bune pe care o avem despre noi, riscam sa ne vedem mult deasupra celorlalti. Pentru ca noi, crestinii, „nu facem ce fac altii, nu gandim cum gandesc altii (sau cel putin nu dam pe fata) si nu vorbim cum vorbesc altii”.

Nu-i asa? Oare asa sa fie? Sau uneori ne abtinem sa facem, sa gandim si sa vorbim in public ceea ce stim ca nu trebuie sa fie caracteristic unui crestin? E o capcana in care cel rau ne atrage dandu-ne iluzia ca suntem buni. Desi scrie clar in Biblie ca „nu este nici un om neprihanit, nici unul macar” Romani 3.10 si „toti s-au abatut, si au ajuns niste netrebnici. Nu este nici unul care sa faca binele, nici unul macar” Romani 3.12. Stim asta, dar nu e comod „de inghitit”. Asa ca preferam sa nu ne vedem bârna. Iar de aici la a-i judeca pe ceilalti nu mai e decat un pas. Si s-a mai adugat un pacat pe lista… si am mai coborat o treapta…

Cand privesti la cei din jur risti doua lucruri: fie sa te vezi pe tine deasupra lor si te ingâmfi, fie sa te vezi mult sub „valoarea” lor si atunci cazi in disperare, in sentimentul esecului. Ambele sunt impresii, iluzii, pentru ca nu avem toate datele problemei pentru a fi obiectivi. Nu ne comparam cu ceilalti, ci cu imaginea,impresia pe care ne-am facut-o despre ceilalti. Astfel ca rezultatul nu poate fi relevant.

Cand te uiti la tine risti sa faci aceeasi comparatie cu altii, si sa te vezi grozav din cauza instinctului de conservare sadit adanc in om. Sau, daca faci comparatie intre tine si Isus iti vei vedea micimea, si atunci te vei simti apasat de personalitatea si perfectiunea Lui in raport cu tine: realitatea – de data aceasta.

Un crestin trebuie sa priveasca numai la Isus, fara sa faca comparatii: Isus sa fie idealul lui, nu etalonul. Isus sa fie Model in viata, nu termen de comparatie; sa nu se compare nici el cu Isus, dar sa nu-i compare nici pe ceilalti cu Isus. Privind la Isus, si dorind ca El sa-i fie model si ideal, crestinul se va stradui sa faca voia Tatalui, nu fortat, ci din dragoste.

Un alt risc este capcana lui „si ceilalti fac la fel”. Ceilalti, care isi spun “crestini” sau nu. Pentru ca “nu orisicine-mi zice “Doamne Doamne!” va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri” (Matei 7.21). Daca nu-ti selectezi anturajul, risti sa te molipsesti de la cei care sunt langa tine, de la cei pe care-i admiri. Daca-l admiri pe cel ce-L batjocoreste (prin vorba sau fapta) pe Isus, vei face si tu la fel. Te vei complace in acea situatie, vei gasi placere in ea si in cei ce fac acele lucruri. “Si macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac.” (Romani 1.32)Daca-L admiri pe Isus, il vei urma pe El si vei lasa in urma poftele firii pamantesti din Galateni 5.

Statutul

Care este statutul crestinului care-L urmeaza pe Isus? Conform lui Isus: “Mama Mea si fratii Mei sunt cei ce asculta Cuvantul lui Dumnezeu, si-l implinesc” Luca 8.21. Nu e suficient sa ne numim crestini. Acest apelativ ne da drepturi, dar si indatoriri. Care sunt acestea?

Avem dreptul sa ne numim nici mai mult nici mai putin decat “copii ai lui Dumnezeu”. Nu e o ingamfare, e o declaratie biblica: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu”. Ioan 1:12.

Dar asta ne obliga. La o rupere de pacat, la a-i iubi pe ceilalti asa cum ne iubeste si Isus pe noi. Pentru ca “prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii.” Ioan 13.35. Si nu numai, ci faptul ca suntem ai Lui ne obliga sa intoarcem cu dragoste si celalalt obraz atunci cand primim o lovitura. I-ar fi atat de simplu lui Dumnezeu sa distruga tot ce nu-i place… Dar din multa dragoste (poate prea multa, dupa parerea celor ce-i pun rabdarea la incercare), El rabda. Rabda batjocura adresata crestinului, si ii da acestuia putere sa intoarca si celalalt obraz. Rabda cu dragoste (si probabil cu lacrimi) sa-Si vada numele murdarit, desi ar fi de ajuns un gest mic al Lui si s-ar face dreptate.

Am auzit odata o ilustratie care m-a pus pe ganduri. Stim ca nu cuiele l-au tintuit pe cruce pe Domnul Isus. Stim ca la puterea pe care o avea (si a dovedit-o in atatea si atatea minuni pe care le-a facut) putea sa se smulga in orice moment de acolo de pe cruce, sa coboare si sa Se salveze. Stim ca din dragoste pentru om a ramas acolo pe cruce pana la moarte. In ilustratia la care ma refer, cineva spunea ca o armata de ingeri era in ceruri la rastignirea lui Isus, cand El era pe cruce. Erau cu totii cu ochii pe El, in stare de alerta. Atentia le era indreptata spre El, si concentrarea maxima: o singura miscare, un singur gest daca El ar fi facut, daca ar fi miscat chiar si putin degetul mic de la mana, ei ar fi intervenit intr-o clipita. Cerul i-ar fi sarit in ajutor. Dar dragostea Lui pentru om a fost mai mare decat dorinta de a-Si pune capat chinului. A rabdat totul pana la capat pentru ca noi, „pocaitii”, cum suntem numiti in bataie de joc cei care credem in Numele Lui, sa avem usa deschisa la Tatal, sa avem usa deschisa spre Cer.

Care este statutul pocaitului? Ce este el? Isus il numeste mama si frate. Dumnezeu il considera copilul Lui. Mai conteaza altceva?

Rolul

Care este rolul crestinului? Este mai usor in lume pentru un necredincios decat pentru un crestin. De ce? Pentru ca necredinciosului lumea i se potriveste ca o manusa. Gandeste ca ea, simte ca-i apartine. Dar crestinul? Ii place in lume? Cand spun „in lume” ma refer la locurile din lume in care stim ca se fac lucruri pe care Dumnezeu le detesta. Nu ma refer la comunitatile de crestini in care o parte au privilegiul sa traiasca.Se simt bine crestinii intr-o lume in care cel rau sta pe buzele tuturor, in care bautura, distractiile, vorbele deocheate, sunt considerate nevinovate? Se simt bine crestinii intr-o lume in care concesiile facute Cuvantului te transforma intr-un om “descurcaret”, intr-o lume in care Dumnezeu e pe buzele tuturor de Paste si de Craciun, cand “suntem mai buni”, apoi o luam de la capat, pentru ca a trecut spiritul sarbatorilor? Intr-o lume in care El este slavit doar cu vorba, dar nu si cu fapta? Sigur ca nu. Si atunci, o parte dintre crestini se intreaba uneori pe buna dreptate: de ce nu ne ia Dumnezeu de aici, sa ne duca unde-i place Lui? De ce, dupa ce ne-a chemat, ne lasa sa traim in conditiile astea, sa auzim ce auzim, sa vedem ce vedem, si sa fim considerati ciudati? Sau chiar ca lumea sa ne considere pe noi ca aflandu-ne pe o cale gresita?

Isus ne-a spus sa indraznim: „V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.” Ioan 16.33.

Ne-a spus sa avem incredere in El: “Sã nu vi se tulbure inima. Aveti credintã în Dumnezeu, si aveti credintã în Mine” Ioan 14.1.

Ne-a spus ca se va intoarce dupa noi: “În casa Tatãlui Meu sunt multe locasuri. Dacã n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Mã duc sã vã pregãtesc un loc. Si dupã ce Mã voi duce si vã voi pregãti un loc, Mã voi întoarce si vã voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sã fiti si voi” Ioan 14.2,3.

Isus nu minte.

Isus ne-a spus sa intoarcem si celalalt obraz. Si o vom face, chiar daca suntem numiti in sens peiorativ pocaiti, sau cu cuvinte pe care nu vreau sa le repet aici. Intoarcem obrazul in Numele Lui.

să dăm la o parte orice piedică....

Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. piedici de inlaturat: -suntem controlati de Eu, si nu de Duhul Sfant; • nesocotim domnia Sa in favoarea dorintelor noastre egoiste; • standardul Bibliei nu coincide cu standardul nostru de conduita; • devenim indiferenti la vocea lui Dumnezeu; • il inselam pe Dumnezeu cu valori, prioritati si metode omenesti; • neglijam disciplinele spirituale ale rugaciunii, studiului Bibliei si meditare zilnica; • iubim lauda oamenilor si ne place sa fim in atentia tuturor; • avem un duh incapatanat si mandru si devenim aroganti si ironici cu ceilalti oameni; • avem un spirit de critica, vazand numai paiul din ochiul celuilalt; • aratam o predispozitie la gelozie, invidiindu-i pe cei ce par mai prosperi, mai puternici si mai bine situati; • un duh de descurajare si necredinta ne copleseste si ne pierdem increderea in Dumnezeu; • suntem indiferenti la chestiunile spirituale, substituind vitalitatea cu formalitatea spirituala; • avem un duh materialist si pragmatic si devenim zgarciti cu Dumnezeu si cu ceilalti;

omul pentru care S-a rugat Cristos!...

Daca nu ai dorinte puternice dupa aratarea slavei lui Dumnezeu, aceasta nu este pentru ca ai baut indeajuns si nu mai esti insetat. Este pentru ca ai cules firimiturile de la masa lumii. Sufletul ti-e incarcat cu lucruri marunte si nu mai exista loc pentru ceva mai mare. Daca te poti uita la pacat fara nici un regret, atunci nu te-ai uitat niciodata la Hristos. Dacã existã undeva un om mai incompetent ca mine, dar care-L cautã pe Dumnezeu mai sincer decat mine ,atunci pe acela il va folosi Dumnezeu. Daca nu L-ai vrut in viata asta, de ce sa te oblige sa stai o vesnicie alaturi de El in cer? Daca gasesc in mine o dorinta pe care nici o experienta din lumea asta nu o poate satisface,atunci cea mai probabila explicatie e aceea ca am fost creat pentru o alta lume. Daca Dumnezeu te iubeste, ce ar putea sa iti daruiasca? Ar trebui sa iti daruiasca ceea ce este cel mai bun lucru pentru tine. Daca ti-ar da toata sanatatea, cea mai buna slujba, cel mai bun sot, cel mai bun computer, cea mai buna vacanta, cel mai mare succes in orice domeniu, si totusi sa se retina pe El insusi, atunci El te-ar uri Si daca El ti-L da pe El, pe Dumnezeu, si nimic pe deasupra, El te iubeste la infinit . Omul care poate fi multumit si fara sa priveasca la gloria lui Cristos sau care ramane nemultumit si dupa ce vede gloria lui Cristos nu este demn de Cristos!

Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi

Cand vin dureri pe calea ta, Si de nori grei se umple zarea, Sa stii ca este Cineva Ce-ti stie toata framantarea. Cand ochii tai, doua izvoare, Intind durerea pe obraz, Exista-o mana iubitoare Ce-alina lacrimi si necaz. De ce sa te afunzi in noapte Si sa te-acoperi de durere? Asculta-ale credintei soapte: Exista har si inviere!

Da, Domnul este langa tine, Ti-alina inima-ntristata, In suferinta te sustine, Si nu esti singur niciodata.

Nu-i vant sa nu se potoleasca Nu este noapte fara zori! E-atata dragoste cereasca Si-n prea involburatii nori.

Oricat de greu ar bate vantul, Credinta ta n-o poate stinge, Si-oricat de negru e mormantul, Lumina Crucii il invinge!

Deci fii increzator pe cale Si-n orice vreme nu uita: El stie lacrimile tale Si e mereu la dreapta ta! amin

Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!

Orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, coborandu-se de la Tatal luminilor, in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare. Iacov 1,17

Dumnezeul cel vesnic este neschimbator!

Scriptura ne invata acest lucru in mod clar. Cand citim ca:- Lui ii pare rau de ceva, acest lucru este intotdeauna legat de pacatele oamenilor, niciodata de faptel Sale. Prin cuvintele: I-a parut rau Domnului ca l-a facut pe om pe pamant si S-a mahnit in inima Lui. (Gen. 6,6), putem intelege de fapt ca Dumnezeu S-a intristat. El a plans din cauza efectelor pacatului in viata oamenilor pe care El i-a facut perfecti, pe care i-a creat dupa chipul si asemanarea Sa. E clar ca Domnul nu poate regreta ce a facut. Dumnezeu nu-Si schimba planurile, deoarece intentiile Sale sunt perfecte, desavarsite si in concordanta cu voia Sa suverana. Nici prin rugaciunile noastre nu-I putem schimba planurile. Ba mai mult, noi insine suntem schimbati prin rugaciune astfel incat Dumnezeu sa poata face ceea ce El doreste dintotdeauna: sa binecuvanteze, sa salveze, sa elibereze. El este intotdeauna Cel care ne binecuvanteaza. Niciodata omul nu-L va putea schimba pe Dumnezeu!

Intăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;

«Nu va temeti si nu va inspaimantati de ei, caci Domnul, Dumnezeul tau, va merge El insusi cu tine, nu te va parasi si nu te va lasa.» Deuteronom 31,6

Ce minunat! Insusi vesnicul si atotputernicul Dumne­zeu te striga si-ti spune ca nu trebuie sa-ti fie frica, deoarece EI vrea sa te insoteasca la fiecare pas. Ce este umblarea cu Dumnezeul cel vesnic? Daca El nu ne-ar fi promis ca do­reste sa mearga alaturi de noi nu as avea curajul sa spun ni­mic despre acest lucru. Este greu sa umbli cu El, cu Dum­nezeul cel vesnic. A umbla nu inseamna numai a inainta, ci si a tine pasul cu El. Pastrarea cadentei vine din linistea interioara, din pacea cu El. Daca exista dezacord intre Dumnezeul cel viu si realitatea spirituala din sufletul tau, daca s-au interpus pacate intre tine si El, atunci nu poti ti­ne pasul. Atunci mergi ori prea repede, ori prea incet. In Amos 3,3 este scris: «Merg oare doi oameni impreuna fara sa fie invoiti?» Altfel spus, conditia de baza sa poti umbla cu Dumnezeu este sa devii una cu El – una cu Cel sfant -prin Domnul Isus Cristos si prin sangele Sau varsat. Doar atunci descoperi minunea binecuvantarii de a fi purtat pe brate de catre Dumnezeu.

„Bucuraţi-vă!”

Biruinţa Isus a înviat din morţi, biruitor, din însăşi viaţa Lui dând viaţă tuturor! Şi-acum în rând cu noi, ca frate şi-mpărat, trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat! Cu mii de flori, cu frunze noi în crâng vin primăveri ce iarna iar înfrâng. Şi toate spun că Cel Crucificat, trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat! Isus a înviat cu trup de slavă plin, aşa cum vom trăi şi noi prin har divin. De doua mii de ani în luptă ne'ncetat, trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat! Dar dacă-i drept că-nvie frunza iar şi florile când din pământ răsar, cu-atât mai mult Acel ce le-a creat trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat! Isus a înviat, puternic şi slăvit. Şi sutele de fraţi cu Domnul au vorbit. Apoi, în patru zări pornind, ei au strigat: trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat! Eu n-am văzut cum a-nviat Isus, nici mâna-n răni ca Toma nu I-am pus. Dar simt mereu că-n viaţa ce mi-a dat trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Vă rog, fraţilor, să primiţi bine acest cuvânt de sfătuire

Cine zice ca ramane in El trebuie sa traiasca si el cum a tra­it Isus. I Ioan 2,6

Vreau sa te intreb cu cea mai mare seriozitate: ai ramas in Isus, in moartea Sa, ai fost crucificat cu El? Stiu bine ca trupul nostru supus pacatului si putrezirii nu vrea acest lu­cru. Am auzit de un crestin care, in ciuda nedreptatii pe care fratii sai de credinta i-au facut-o, se ruga mereu ros­tind aceleasi cuvinte: «Doamne, ajuta cuiele sa tina!» Printr-o asemenea rugaciune el vroia sa spuna: «Doamne, ajuta-ma sa nu cobor de pe cruce, sa ma justific si sa-mi cas­tig eu dreptatea». Nu a fost aceasta marea victorie a lui Isus, Mielul lui Dumnezeu? La urma urmei El, care ar fi putut sa nimiceasca totul intr-o clipa, deoarece avea toa­ta puterea, a ales sa ramana crucificat. A ramas pe cruce chiar si atunci cand a fost provocat si I s-a strigat: «Daca esti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoara-Te de pe cruce!» (Matei 27). Nu ar fi putut Cristos sa coboare? Ba da! Dar Mielul a ales sa asculte. A umblat cu Dumnezeu pana la capat. Umblarea cu Tatal s-a implinit in ascultarea Sa ab­soluta pana la moarte, si inca moarte de cruce. Daca vrei sa umbli cu Dumnezeu – si lucrul acesta este posibil – atunci Golgota e punctul tau de pornire. Acolo isi gaseste sfarsitul eul tau plin de mandrie. Astazi poate fi un nou in­ceput in viata ta, daca te apleci in fata lui Dumnezeu si te rogi: «Dumnezeul meu, vreau sa incep din aceasta clipa sa umblu cu Tine, chiar din locul de unde nu as vrea. Du-ma la Golgota!

Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. –

Cine sunt eu? Sunt un fluture, aşezat să se odihnească pe o frunză de Tăcere.

Sunt o lacrimă de cristal, vibrând de Iubire la orice atingere.

Sunt o secundă, o părticică din Timpul trecător, dar care e mereu Prezent.

Sunt un boboc de raţă, care deschide ochii pentru prima dată, pentru a vedea Lumea. Sunt un fir de nisip, îmbătat de razele pline de căldură ale cunoaşterii de Sine.

Sunt un munte, observând nemişcat cum totul în jur e scăldat într-o misterioasă şi calmă Beatitudine Sunt o floare, care creşte şi înfloreşte indiferent de anotimp.

Sunt un moment de linişte, care se contopeşte cu Infinitul.

Sunt un răsărit de soare, o clipă din eternul Joc Divin.

Sunt o zână, aşa cum doar copii ştiu să le viseze. Sunt o adiere răcoroasă, în amiaza unei zile toride de vară.

Sunt un cuvânt, care stă pe buzele tuturor, abia aşteptând să fie rostit. Sunt o buburuză, care se plimbă agale printre firele de Viaţă.

Sunt o piatră de râu, mângâiată de curgerea neîntreruptă a apei, o mică fărâmă din Perfecţiunea Divină.

Sunt un fir de praf, purtat pe căi nebănuite prin Univers de vânturile stelare.

Sunt o umbră, care înveleşte pământul cu Iubire, ca o haină groasă pe timp de iarnă.

Sunt un pescăruş, plutind peste ţărmul nemuririi Sufletului. Sunt o oglindă în care, dacă ştii cum să te uiţi, poţi vedea Totul. Sunt o picătură de ploaie, într-o furtună de Iubire. Sunt o şoaptă, pe care o poţi auzi dacă alergi desculţ pe un câmp cu flori şi apoi te opresti şi atingi uşor cerul înstelat al Nopţii.

Sunt un cântec, ale cărui note sunt fulgi de nea ce se aştern peste sufletul Tău.

Sunt un fulg de păpădie, care tremură la atingerea pielii Tale.

Sunt o voce stinsă, care Te învăluie cu şoaptele ei în timp ce dormi.

Sunt o flacără, care se ascunde în ochii Tăi atunci când zâmbeşti.

Sunt o chitară, care la auzul numelui Tău vibrează.

Sunt un sărut, care se topeşte de căldura Ta, atunci când cuvintele sunt de prisos.

Sunt o pană, pe aripa Ta de înger.

Sunt un fior, care Te cuprinde atunci când înveţi să zbori pentru prima oară.

Sunt un strop de apă, ce se scaldă în imensitatea Fiinţei Tale.

ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.

« Voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei. Noi nu suntem ai noptii, nici ai intunericului.» 1 Tesaloniceni 5,5

Putem fi siguri ca vom fi rapiti inainte de judecata nu­mai daca umblam cu Dumnezeu. O umblare cu El este o umblare dreapta, care nu tine cont de indemnurile firii vechi. Ca si copii ai Sai trebuie sa umblam cu El in lumi­na, deoarece numai asa vom fi rapiti inainte de necazul cel mare. Crucea garanteaza eliberarea de judecata. Domnul Isus ne spune:«Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cu­vintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata» (loan 5,24). Cine nu doreste sa implineasca voia absoluta a lui Dumnezeu, cine nu iese la lumina de frica sa nu i se va­da faptele, a intrat sub iminenta judecatii. Un copil al lu­minii umbla intotdeauna cu Dumnezeu in lumina. Cine evita lumina nu va avea parte de rapire si va cadea sub judecata, de aceea te intreb astazi: exista cumva zone intu­necate in viata ta de credinta? Chiar daca nu ai tinut pasul cu Dumnezeu nu vrei sa vii acum la lumina? Nu vrei sa in­cepi acum o umblare in ascultare fata de El? Cine stie cat de curand va avea loc rapirea?

Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme

Astfel dar, dupa cum ati primit pe Cristos Isus, Domnul, asa sa si umblati in El. Coloseni 2,6

Ce anume face ca umblarea cu Dumnezeu sa devina ne­sigura si nestatornica? Exista multi copii ai lui Dumnezeu a caror viata de credinta e aidoma unui carusel. Acum alearga inainte fericiti, pentru ca in clipa urmatoare sa ii vezi resemnati, stand ca profetul Ilie in pustiu. Este oare Domnul nestatornic? Ii este Lui frica de ceva? Si-a pierdut cumva puterea? Nu, niciodata! Scriptura spune despre El: «Domnul Dumnezeu este Stanca» (Isaia 26,40). Suntem in­conjurati de un intuneric amenintator, dar nu trebuie sa ne fie teama, deoarece umblam cu Dumnezeul cel viu. Nu este bine sa te lasi orbit de puterile intunericului, cum ar fi duhul de oboseala, irascibilitatea sau demonul autocompatimirii. David a strigat in fata unor astfel de atacuri: «Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau» (Psalm 23,4). Motivul lipsei sale de fri­ca a fost: «caci Tu esti cu mine». Umbla cu Dumnezeul cel viu ca si cum numai voi doi ati fi in aceasta lume! In fata Lui pana si intunericul se preface in lumina: «caci Tu esti cu mine».

Porunceşte, şi învaţă aceste lucruri.

Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii, pe care o dai altora: stăruie în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.

Frate, iata ce te face sa devii un slujitor al lui Dumnezeu:

Adapa-te din Cuvantul lui Dumnezeu.

Lipaie-l, soarbe-l, bea-l.

Fa ca inima ta, mintea ta, trupul tau sa fie cufundate in el, pana chiar si sangele tau devine biblicizat!

Fratilor predicatori, niciodata sa nu va urcati la amvon, ci sa coborati la el. Cine n-a stat mai intai in partasie cu Domnul pe munte, ca Moise, nu are mesaj sa le aduca celor din vale. Nu va mirati ca nu va straluceste fata, daca n-ati stat mai intai pe munte in partasie intima cu Dumnezeul cel Atotputernic. oamenii care va vor asculta duminica nu vor sti ce ati facut voi toata saptamana, dar vor simti cu siguranta daca ati umblat cu Domnul sau ati umblat prin vaile Sodomei.

Atunci cand urci treptele amvonului (daca al vostru are!) si esti gata sa predici Cuvantul lui Dumnezeu, in numele Lui, adu-ti aminte de aceste indemnuri: * Predica onorand Cuvantul lui Dumnezeu. * Predica pentru a fi placut lui Dumnezeu si nu oamenilor. * Predica pentru a-i echipa pe crestini pentru lucrarea de slujire a Bisericii. * Predica pentru a-i incuraja pe cei descurajati si deprimati. * Predica pentru a-i mustra pe cei nepocaiti. * Predica in asa fel incat sa fii mai eficace ca data trecuta. * Predica luandu-te la intrecere cu nimeni altul decat tine insuti. * Predica pentru a-i inviora si reimprospata pe cei istoviti spiritual. * Predica inaltandu-l pe Domnul Isus Cristos.

Un frate predicator a fost intrebat de unde are atata putere. L-a luat pe interlocutorul sau si l-a dus intr-o camera unde erau frati si surori care se rugau. Si i-a zis: De aici am eu puterea! Aici e sursa mea de putere!Doamne, vreau sa-ti multumesc pentru cei care se roaga pentru noi, atat cei pe care ii stim cat si multi pe care nu-i stim dar ii stii Tu sigur! Si multumesc frumos Tata ca Tu contabilizezi fiecare gest facut pentru Tine si intr-o zi le vei rasplati!

Te iubesc Doamne! Amin