Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău, să nu le ocoleşti, ci s-a le aduci la fratele tău. Dacă fratele tău nu locuieşte lângă tine şi nu-l cunoşti, să iei dobitocul la tine acasă şi să rămână la tine până ce-l cere fratele tău; şi atunci să i-l dai. Tot aşa să faci şi cu măgarul lui, tot aşa să faci şi cu haina lui, şi tot aşa să faci cu orice lucru pierdut de el şi găsit de tine: să nu le ocoleşti. Dacă vezi măgarul fratelui tău sau boul lui căzut pe drum, să nu-l ocoleşti, ci să-i ajuţi să-l ridice.
Deuteronom 22:1-4
Deuteronom 22:1-4
Aşa cum, evrei erau obligaţi de legea iudaică să nu ocolească un obiect sau animal pierdut ci, trebuia să anunţe tribunalul evreiesc că au găsit ceva pierdut şi să-l înapoiezi stăpânului, acelaşi lucru se referă şi la sufletele pierdute.
Aceeaşi lege a harului astăzi te obligă (cum se aplica în cazul prezentat în Deuteronom 22), referitor la găsirea şi înapoierea sufletelor pierdute Stăpânului universului.Domnul Dumnezeu este Stăpânul toturor lucrurilor văzute și nevăzute şi mai presus de orice El este Stăpânul sufletului meu şi al sufletului tău.
Primul verset începe cu :
-”Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău...”.
Oamenii sunt comparați în repetate rânduri, în Scripturi, cu oile.
-De ce?
-Pentru că sunt cele mai slabe şi proaste animale care există, totuşi tot din ceea ce reprezintă oaia poate fi folosit pentru a ajuta pe alții, începând cu lâna, laptele, pielea, etc.
-Oile nu au nici un sistem de apărare, nici măcar fuga, deoarece sunt mult mai încete decât toți prădătorii lor. -Singurul sistem de apărare al oilor este păstorul.
-Dacă oile stau lângă păstor sunt apărate, hrănite şi păzite.
Când Domnul Isus vorbea despre oaia care se pierde şi păstorul lasă toate cele 99 de oi, ca să o caute, spunea acest lucru deoarece voia să puncteze că doar păstorul o poate apăra.
În Psalmul 119, în versetul 176 este scris :
....”rătăcesc ca o oaie pierdută. Caută pe robul Tău căci nu uit poruncile Tale”.
Stăpânul îşi caută oile, dar dacă le găsim noi înaintea Lui, avem obligația să nu trecem nepăsători pe lângă ele.
Avem obligația să înapoiem Stăpânului fiecare suflet pierdut.
Liderii nu au voie să se poarte cu oamenii de parcă ar fi oile lor, ci mereu să țină cont de faptul că, ei doar au găsit ceva ce s-a pierdut de la fața Stăpânului .
Potrivit cu Sfintele Scripturi pastorii, au datoria să se îngrijească de bunul găsit, până când Stăpânul îl cere şi atunci trebuie să fie gata să îl înapoieze.
Obligația noastră, a fiecăruia, este să nu trecem pe lângă cineva pierdut fără să ne îngrijim de el.
”Dacă vezi măgarul fratelui tău sau boul lui căzut pe drum, să nu-l ocoleşti, ci să-i ajuţi să-l ridice”. Este o datorie sfântă să îl iubeşti pe aproapele tău, o datorie pe care Domnul Isus a întărit-o în Noul Testament.
Din dragoste pentru aproapele tău
- și cine e mai aproape de tine decât Domnul Dumnezeu?
- Tu trebuie să-L ajuți să-şi ridice ”animalul căzut” sub povară.
-Nu ai voie să-l ocoleşti. Păstorul suferă după orice oaie pierdută-
Dacă spunem că-L iubim, Îl vom ajuta să-şi caute oile şi ne vom îngriji de ele.
Dacă Îl iubim, păzim poruncile Lui şi poruncile Domnului Isus nu sunt diferite de poruncile Tatălui, pentru că dacă ar fi atunci nu ar fi fost de la Tatăl, dar ştim în adevăr că Domnul Isus şi Tatăl sunt una.
Porunca Tatălui este să înapoiezi ceva care s-a pierdut şi Domnul Isus a venit tocmai să împlinească această poruncă a Tatălui.
La fel trebuie să facem şi noi.
