Ce-i prea mult strică

Cei mai mulţi dintre noi nu vor fi ispitiţi să săvârşească păcate evidente, cum ar fi jaful armat, crima sau violul. Satan este prea inteligent şi prea subtil pentru a veni cu astfel de lucruri. El ştie că noi vom recunoaşte răul flagrant din astfel de ispite şi vom refuza să ne conformăm lor, de aceea preferă să ne ademenească pentru ca noi să forţăm un lucru bun dincolo de limitele voii lui Dumnezeu, până devine păcat. El ne tratează ca pe acea broască proverbială din vasul cu apă: el măreşte în mod gradat fierbinţeala ispitei, sperând că noi nu vom observa faptul că ne apropiem de limitele voii lui Dumnezeu, şi nu vom sări astfel afară înainte ca acel lucru bun să devină păcat.

Pavel a scris: "Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine" (1 Corinteni 6:12). El nu a văzut decât lumini de semafor verzi pentru fiecare direcţie a vieţii creştine. Toate lucrurile sunt bune şi ne sunt îngăduite, pentru că suntem eliberaţi de păcat şi nu mai suntem sub osânda Legii. Cu toate acestea, Pavel a ştiut că dacă noi apăsam acceleratorul vieţilor noastre până la podea, în mod iresponsabil, spre oricare dintre aceste direcţii bune şi îngăduite, vom trece pe roşu, dincolo de voia lui Dumnezeu, ceea ce este păcat.

Următoarele afirmaţii revelează rezultatele păcătoase în mai multe domenii în care suntem ispitiţi să folosim lucrurile bune create de Dumnezeu pentru a trece dincolo de limitele voii lui Dumnezeu:

• odihna fizică devine lenevie

• liniştea devine lipsă de comunicare

• capacitatea de a scoate profit devine avariţie şi lăcomie

• bucuriile vieţii devin lipsă de cumpătare

• plăcerea fizică devine senzualitate

• interesul în averile altora devine pofte neîngăduite,

Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. (1 corinteni6/12)

Nu-ţi pierde răbdarea!

Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă, şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.” - Numeri 21:4-5
Când te-ai pornit pe drum cu Dumezeu, aşteaptă-te la o călătorie lungă şi deloc uşoară. Secretul acestei călătorii este să nu-ţi pierzi răbdarea ... Cineva spunea că răbdarea o dobândeşti răbdând, iar îndelunga răbdare este roada Duhului.
Dacă pe parcursul călătoriei îţi pierzi răbdarea, devii nemulţumit şi de cele mai multe ori începi să te răzvrăteşti împotriva lui Dumezeu  şi pe lucrurile pe care El ţi le dă în prezent, pentru că tot timpul eşti fixat pe ceea ce ţi-ar putea da, nu pe ceea ce îţi dă.
Israel ştia că Dumnezeu poate să facă orice, au văzut cu ochii lor cum a despicat marea, au văzut cu ochii lor pe vrăjmaşii lor nimiciţi, au văzut cu ochii lor mana din cer, ştiau ce poate face Dumnezeu şi ştiau că poate să le dea orice.
Tocmai pentru că L-ai văzut pe Dumnezeu la lucru, ştii că poate să facă orice pentru tine, dacă vrea, dar dacă alege să nu o facă în momentul în care tu ţi-ai pierdut răbdarea, ajungi la concluzia că sigur Dumnezeu vrea să te distrugă.

Mana era exact ceea ce aveau nevoie să supravieţuiască în pustie, dar ei au ajuns să dispreţuiască darul pe care îl primeau şi chiar să numească mana "hrană proastă".
„Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie?"

- Începi să crezi că "hrana" pe care o primeşti este spre "uciderea ta".
Ce a făcut Dumnezeu cu cei răzvrătiţi? A trimis şerpi peste ei să-i omoare (Numeri 21:6) şi cei muşcaţi, nu se puteau vindeca decât dacă priveau la şarpele de aramă.
Până când nu şi-au privit păcatul în faţă, până când nu şi-au recunoscut nemulţumirea, nu au putut fi vindecaţi.
De aceea Domnul Isus a fost înălţat ca şarpele de aramă (Ioan 3:14), reprezentând tot păcatul şi ruşinea mea, iar eu a trebuit să-L privesc în faţă, să înţeleg vina mea ... şi privind la El, prin credinţă, am căpătat iertarea.
Şi dacă am primit o nouă şansă, cum să fiu nemulţumit de oricât ar dura drumul meu?
Un om nemulţumit în lipsă, va fi nemulţumit şi în belşug pentru că aşa îşi formează singur caracterul.
De ce cu mulţumiri? Pentru că dacă nu, eşti doar un altul care strigă din mulţime că i s-a scârbit sufletul de "hrana proastă" -
Pavel spunea:

"-Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. " -Filipeni 4:12
Cu alte cuvinte, în sărăcie nu mă răzvrătesc, în belşug nu mă mândresc.Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. -Filipeni 4/6-

pentru azi..... o rugăciune

Doamne, fa ca sa rasara

“Soarele” si peste mine!

Tot ce-i rau as vrea sa moara,

Sa traiesc doar pentru Tine!

Prea mult “am luptat cu Tine”

Cand voiai sa-mi cureti viata!

Dar acum, strig catre Tine:

“Adu, Doamne, dimineata”!

Ca destul am stat in noapte

Bajbaind ca cei orbiti;

Vreau s-ascult a Tale soapte,

Sa stau cu cei mantuiti!

Chiar de m-a lovit vrajmasul,

Si mi-a lasat rani adanci,

Stiu ca Tu-mi vei da curajul

Sa raman in pace-atunci

Cand va mai veni furtuna

Crunta, peste viata mea.

Vreau sa stau intotdeauna

Doar sub ocrotirea Ta!

Nu lasa sa ma doboare

Niciun gand viclean, stingher,

Duhul tau sa ma indrume

Tata-Doamne, asta-ti cer!

Schimba Tu din temelie

Viata-mi trista de pribeag,

Da-mi curaj si bucurie,

Sa pasesc al casei prag,

Casa Ta, cea mult dorita,

Care mult m-a asteptat.

Fa sa raman neclintita

De acum , si pana-n veac!

iubitului meu tată.......

Eu cânt-nălţător şi rar
Cântări de biruinţă,
Apoi mă întorc şi plâng amar
De-a vieţii neputiinţă,
De dragul, tatei ce-a murit…
Deşi s-a deschis mormantul
Şi trupul i s-a ofilit

El acum e-n cer suit
Şi mă priveşte fericit.
Căci cu iubire a dăruit
Viaţă multora din har

Din al miresmei sfânt Calvar.

Şi pân-n al eternităţii  prag,
Noi nu vorbeam niciunul -
Iubit ne-a fost, dar cald şi drag
În casă ne primea zâmbind,
Şi în inimi   el ne dăruia
Prea sfinte  legi în Domnul.
Şi-n vis aevea tot rămân
Să stau cu el de vorbă

Pe drumul  vieţii l-aud spunând:

 -Fii tare  tu iubit copil

 MEREU LA PAS CU DOMNUL!-

timpul corect pentru a bea apă

Timpul corect pentru a bea apa va
Imbunatati eficacitatea ei pentru corpul uman.

Doua pahare de apa imediat dupa trezire, ajuta la activarea organelor interne.
Un pahar de apa - 30 de minute inainte de o masa. Ajuta digestia.
Un pahar de apa inainte de a face baie. Ajuta la scaderea tensiunii sanguine.
Un pahar de apa inainte de culcare. Ajuta la evitarea  unui atac cerebral sau de cord.

 

Acesta este cel mai mare secret al succesului ....

Uneori e greu sa zambesti in viata asta.

Sunt lucruri care ti se intampla pe care nu le poti intelege si nu stii daca vei putea trece peste ele. Treci prin furtunile tale in viata, fara sa ai habar cat va dura furtuna asta. Si astazi vreau sa impartasesc cateva principii pe care eu le-am invatat in viata mea si pe care voi le puteti folosi in viata voastra.

Sa fii rabdator e ceva minunat, dar sa-ti spun ceva, e unul dintre cele mai dificile lucruri.Mi-am dat seama ca s-ar prea putea sa nu pot să-mi îmbrătişez totdeauna persoana iubită dar cand va veni momentul pot sa-i imbratisez inima oare voi putea? dar tu?

Vă rugăm să înţelegeţi că cea mai mare putere din univers vă iubeste si vrea sa reuşiţi.

Atunci când împrejurările, pretextele, teama, indoiala, vă fac viaţa plină de griji şi nu puteţi avea controlul asupra ceea ce vi se întâmplă abandonaţi-vă în braţul Lui!

Dumnezeu vă cunoaşte şi vă ştie viitorul mai bine decât vă ştiţi pe voi înşivă.

El a creat unul singur ca tine cu numele tău, cu trecut, prezent şi viitor. Stii ce "măreţie" stabileşte El pentru tine?

El nu va permite în viaţa mea mai mult decat pot suporta, aşa că, dacă eu sunt încă aici înseamnă că nu pot suporta mai mult.Cu exceptia lui Dumnezeu, totul altceva sunt "umbre si praf".Oamenii sunt umbre, doar, aici, astăzi, mâine .....şi au plecat şi...., la un punct totul altceva care este creat se va transforma în praf .Deci, nu contează cât de rău lucrurile se dovedesc, ....sunt doar temporare. Uneori durerea durează vremuri in viata ta si ţi se pare că piere suflarea din tine, dar chiar dacă este temporară, sau cel mult, până începe din nou o respiraţie. Niciodata nu este asa de rau cum pare la acel moment critic deoarece însuşi Domnul a cântărit totul în mâna Sa-

cum să te menţii tânăr şi.... (ne)liniştit

1. Ignorati numerele ne-esentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati-va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul, mestesugurile, gradinaritul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. “O minte inceata este atelierul diavolului.” Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti nai departe. Singura persoana care ne insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti VII, cat sunteti in viata.
7. Inconjurati-va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobby-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are “hibe”, reparati-o. Daca nu tine de voi “reparatia”, cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara, dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.
SI NU UITATI NICIODATA:
Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea.
Sa va fie ziua minunata!

Lasă-mă să-ţi cânt neîncetat…

Să nu mă laşi
În lumea cea străină…
În ea eu n-am nici un locaş
Decât a Ta lumină.
Să nu ma laşi
Nicicând fără Cuvântul
Numai în El îmi odihnesc
Şi inima şi gândul…
Căci neamul şi familia
Mi le-am aflat în Tine
Să nu mă laşi
Nicicând fără de Tine.
Îţi mulţumesc…
Cântând pe câte-o creangă
Căci numai Tu mi-ai ocrotit
viaţa mea întreagă.
Chiar dac-aş fi pân’ la sfârşit
O viaţă-nsingurată
Îţi mulţumesc că mi-ai primit
Jertfirea mea săracă…
O, Isuse, mult te-am supărat
Când de Tine m-am îndepărtat
Dar în bunătate m-ai vegheat
M-ai întors şi m-ai salvat
Lasă-mă să-ţi cânt neîncetat…
Nu este durere pe pământ
Ca păreri de rău prin Duhul Sfânt…
Cine a gustat bunătatea Ta
Nu-şi mai alină inima
Cu nimic de pe lumea aceasta…
De aceea eu Te chem acum
Şi puterile mi le adun
Când smerită-mi va fi inima
Fă cu ea ce-Ţi va plăcea!
Că Ţi-am dat-o ca să-Ţi pot cânta
O, Isuse! Mângâierea mea!…

Gandeste-te şi înfăptuieşte!

Inima trebuie sa fie pazita – Proverbe 4:23
Cuvantul lui Dumnezeu in inima ne tine departe de pacat – Psalmul 119:11
Credinta este in inima – Romani 10:10
Legamantul cel nou este scris in inima – Ieremia 31:33
De aceea spiritul legii trebuie sa fie in inima – Romani 2:29
Dumnezeu a trimis in inimile noastre Duhul Fiului Sau – Galateni 4:6
Totusi, o inima rea si necredincioasa ne desparte de Dumnezeu – Evrei 3:12
Si cea mai religioasa inima poate fi inselata – Iacov 1:26
Nu ne putem lauda cu adevarul daca in inima avem dusmanie – Iacov 3:14
Curatindu-ne inima ne apropiem de Dumnezeu – Iacov 4:8
Cei cu inima curata, Il vor vedea pe Dumnezeu – Matei 5:8
Cea mai mare porunca incepe in inima – Matei 22:37
Dumnezeu cere ca adevarul sa fie in adancul inimii – Psalmul 51:6
Cunoasterea adevarului ne face liberi (Fii) – Ioan 8:31-36

Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta

Când Dumnezeu a scos pe Israel din Egipt, Israel nici nu ştia cine este Dumnezeu, doar că El este Dumnezeul părinţilor lor. Moise a trebuit să Îl prezinte că Dumnezeu este Domnul. Şi Dumnezeu putea să îi scoată într-o zi din Egipt, dar mai întâi a vrut să îi “curteze” arătându-şi minunile şi puterea. Dar ei vedeau doar “exteriorul” lui Dumnezeu.

După ce i-a scos din Egipt şi i-a dus în pustie, Moise îi întreabă, după ce ei au văzut “aspectul fizic” al lui Dumnezeu, “vreţi să îi slujiţi doar Domnului?” … Cum văd eu lucrurile …
Moise era un fel de intermediar/peţitor  între Israel şi Dumnezeu.

Ei răspund “da” şi Dumnezeu le dă poruncile.
Şi prima poruncă este “Iubiţi-Mă cu tot ce aveţi voi!” dar stai un pic…D-zeu nu ştia cui îi cere lucrul acesta?
Îl cerea unor fiinţe impefecte, încăpăţânaţi, de nestăpânit…dacă ştia cum sunt la ce le mai cere asta?

Nu ştia când a urcat Moise pe munte că ei îşi vor face un viţel în clipa când Moise nu mai era?
Binenţeles că ştia…dar dacă ştia de ce l-a mai lăsat pe bietul Moise (aşa bătrân cum era) să urce pe munte ca să le poruncească să Îl iubească pe El când ei tocmai îşi turnau un viţel?
Părerea mea este că Dumnezeu ar fi primit dragoste de gen “Te iubesc Doamne” de la orice alt popor dar nu de la Israel.

Pentru ei trebuia să se lupte şi ca să ajungă la dragostea lor Dumnezeu a făcut orice. Da, s-a mâniat pe ei cum nu s-a mai mâniat pe nici un alt popor, dar nu Dumnezeu a rupt tablele legii, ci Moise.

Dumnezeu nu a aşteptat în clipa când a dat porunca “Să mă iubiţi” ;ca evreii chiar să Îl iubească…

...dar pentru El a fost destul că ei au acceptat ca El să se descopere lor până în momentul când ajung să Îl iubească. Şi nu cu o dragoste doar din emoţii, ci din toată inima, din tot sufletul, cu toată mintea şi toată puterea” o dragoste care vine din cunoaştere… şi da, aşa au ajuns să Îl iubească unii dintre ei…şi cum se numeşte dacă nu dragoste să mori de bună voie pentru credinţa ta intr-un singur Dumnezeu, ca nişte oi duse la tăiere ... au ajuns să Îl iubească.

Dragostea e un process care trebuie dus până la capăt la fel ca mântuirea. Nu poţi să iubeşti odată şi apoi cumva se termină. Aia nu a fost dragoste niciodată şi nu asta cere Dumnezeu, ci o dragoste care vine din cunoaştere…de aceea nu ne descoperă totul deodată, ca să descoperim toată viaţa şi în 2 ani să spui că Îl iubeşti mai mult ca niciodată, şi în 5 ani şi mai mult etc.

Dumnezeu nu ne dă adevărul dintr-o dată…ci puţin câte puţin pentru că ştie ce limitaţi suntem.

Dragostea lui Dumnezeu nu este una omenească…El nu are aşteptări ca să fie dezamăgit…ştie din ce suntem făcuţi …îşi aminteşte că suntem ţărână. Nu îşi pune speranţele şi visele în noi de acea nu are cum să fie dezamăgit de eşecul meu.

Ce este fericirea?

Ce este fericirea? Adevarata fericire, cea izvorata din inima si care sa dureze o vesnicie.Fericirea pe care nu o poate da nimeni, decat Dumnezeu.Adevarata fericire, cea izvorata din inima si care sa dureze o vesnicie.Fericirea pe care nu o poate da nimeni, decat Dumnezeu.Am primit raspuns la intrebarea asta cand am realizat ca si altii au bucurii scurte ca si mine.
Dar Dumnezeu ? Este Dumnezeu adevarata fericire? Cum e cu ferice de omul care…Ferice de cel ce plange de exemplu. El va fi mangaiat. Cristos il numeste fericit, dar cand isi va lua el rasplata ptr suferinta?Cu siguranta un om care plange(care sufera) nu poate fi fericit. Ferice va fi de voi cand oamenii va vor batjocori si vor spune tot felul de lucruri neadevarate despre voi… pot oare chiar sa ma bucur cand sunt judecat pe nedrept, cand cineva imi face rau doar ptr ca asa vrea muschiul lui?
Fericit cel cu far’delegea iertata si cu pacatul acoperit. Asta da! Dar oricum ar fi, o fericire totala nu vom trai niciodata pe acest pamant. Ma pot bucura in Domnul, pot spera in El, pot crede ca dupa ploaie va veni si soare…ma pot bucura de soare, dar nu cred ca va fi moment mai complet si mai fericit, pentru mine decat atunci cand Il voi vedea pe Cel care m’a iubit mai intai, cand voi sta inaintea Lui si voi putea sa ma bucur impreuna cu El o vesnicie.
Traiesc clipa de azi ptr momentul acela.
Imi traiesc viata de acum in lumina si in speranta celei de maine, ptr ca imi este dor de vesnicie, gandul acela,golul acela din inima pe care nimeni si nimic nu il va putea umple vreodata decat Dumnezeu.
Adevarata fericire este sa Il cunosti pe Dzeu si sa ai speranta in inima ca intr-o zi, totul va fi bine.

din culisele unei fiinţe....

Dumnezeu l-a creat pe om din țărâna pământului. L-a făcut perfect. L-a făcut trup, suflet și Duh și era perfect. Nu doar Duh, nu doar suflet și nu doar trup. Omul e perfect trup, suflet și Duh.

Unii se uită doar la duhul din mine și au impresia că duh e tot ce sunt... apoi se întorc dezamăgiți de imperfecțiunea mea, uimiți că nu eram ceea ce se aşteptau, pentru că duhul din ei a răspuns la duhul din mine... dar duh nu e tot ce sunt.

Alții se uită la mine ... îmi citesc gândurile şi-mi pătrund sufletul, în care de altfel îi las să privească şi au impresia că eu sunt doar sentimentele, gândurile sau crezul meu şi pleacă dezamăgiți atunci când constată că nu vreau să se vadă mai mult decât las. Sufletul lor răspunde la ceea ce uneori e în sufletul meu, dar eu nu sunt doar suflet.

Alții se uită la exteriorul meu şi spun ”nu ştim cei de capul lui” pentru că au fost izbiți de ce le-a izbit ochii. Dar eu nu sunt doar trup.
Am zile bune şi am zile mai puțin bune. În zilele bune încerc să mă las modelat şi să-L las pe Dumnezeu să se vadă în mine pentru că ştiu că de prea multe ori mă văd doar eu... În zilele mai puțin bune obosesc, obosesc eşueez.Deci nu  răspund, obosesc să ascult părerea altora şi tot ce e mai rău şi putrezit în mine iese la suprafață. Ce e de mirat în asta? E de mirat că nu sunt doar duh? E de mirat că nu sunt doar suflet? E de mirat că nu sunt doar trup? E greu de înțeles că sunt toate trei și că dacă nu, nu aş fi eu? Nu e nimic şocant la faptul că am momente neprihănite, nu e nimic şocant la faptul că am momente triste, nu e nimic şocant la faptul că am momente în care reacționez fără măcar să gândesc... Dacă nu e clar, să clarific:  -sunt imperfect şi nu scriu, nu caut, nu tânjesc locuri în spaţiu virtual pentru că aş pretinde că aş fi desăvârşit ci pentru că vreau să fiu ascuns doar în Cristos!
Dacă citesti aceste rânduri şi poate ai văzut ceva spiritual care m-ar ridica în vreun fel în ochii tăi, nu te pripi să-mi dai prea mult credit că s-ar prea putea să îți schimbi părerea când vezi că mai sunt şi suflet şi trup şi duh, înainte ca voi, ”binevoitorii” mei dragi, să-mi lăsați mesaje despre cum să mă maturizez, cum să mă pocăiesc, cum să mă schimb, gândiți-vă că poate, doar poate, nu sunt doar atât cât vi se pare.
Mulțumesc tuturor celor care nu mi-ați dat credit peste măsură niciodată, dar care în continuare îmi dați har să caut, să fiu duh, suflet şi trup, să fiu tot aşa cum a intenționat Dumnezeu să fiu . Mulțumesc.

cele mai rafinate arte.....

Familiile noastre pot, fie să-i atraga pe altii la Dumnezeu, fie sa-i respinga. Dumnezeu ne priveste ca pe unul! "Cei doi se vor face unul (un singur trup)".
De aceea, ceea ce face unul il reprezinta si pe celalalt. Eficienta caminelor noastre in inaintarea Evangheliei nu se face fara participarea comuna a ambilor parteneri.
Cercul familiei este conductorul suprem al Crestinismului.
Familia este un instrument divin, randuit de Dumnezeu pentru a avea un impact asupra celor saraci si infometati din societatea noastra cu realitatea lui Isus Hristos prezenta in experienta umana.
În familie se gaseste cea mai mare intimitate, cel mai mare potential de implinire si satisfactie. Hristos doreste sa faca familia un model a ceea ce El poate sa faca in viata omului.
De aceea, familia este responsabila pentru evanghelizarea societatii in care se gaseste, trebuind sa se autodepaseasca in a-l oferi pe Hristos si altora.
-A te casatori este usor.
-A ramane casatorit este ceva mai dificil.
-Dar a fi fericit in casnicie toata viata, se numara printre cele mai rafinate arte.
-Astazi avem biserici slabe fiindca avem familii slabe.
-Avem familii slabe fiindca avem soti si tati slabi.
-Avem soti si tati slabi fiindca acestia nu au fost invatati
- Familia este cea mai elementara forma de organizare.
Fiind prima comunitate de care se ataseaza un individ cat si prima autoritate sub care acesta invata sa traiasca, familia este cea care stabileste valorile cele mai fundamentale ale unei societati umane.
Randuita de Dumnezeu ca fiind cea mai elementara forma de organizare omeneasca, familia este …prima scoala a instruirii umane.
In aceasta parintii primesc niste monstrii micuti, plini de egoism, care-si petrec majoritatea timpului lor strigand cu sfidare si aruncand cu mancare in jur, pe care-i invata sa se exprime, sa imparta ce-i al lor cu altii, sa-si astepte randul, sa respecte proprietatea altuia. Aceste lectii oferite la aceasta scoala se traduc mai tarziu in respect fata de altii, in autocontrol, in ascultarea lor de lege, pe scurt in formarea virtutilor de caracter necesare supravietuirii societatii umane.
 Nici o alta structura nu poate inlocui familia.
Fara ea, copiii nostri sunt lipsiti de orice temelie morala.
 Fara ea, ei devin niste analfabeti morali a caror unica lege este eu-l.
De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa si se vor face un singur trup. (Geneza 2:24). Adam si Eva au trait o experienta unica în sensul ca nu numai unul, ci fiecare dintre ei s-a confruntat cu nevoi fizice si psihologice. În lipsa de altcineva, ei si-au fost prieten si iubiti unul altuia. Daca avea loc o conversatie, ea trebuia sa aiba loc între ei doi. Daca exista nevoia de a fi consolat, numai unul spre celalalt se puteau întoarce. Ne-am gândit de multe ori ca luna de miere ideala ar trebui sa se petreaca pe o insula pustie. Daca ne uitam mai atent la acest text, vedem ca el spune "a lasa si a se lipi". Lista celor pe care trebuie sa-i lasi include prietenii, fratii sau surorile, echipa si asociatii. Verbul "a se lipi" înseamna literalmente a fi nedespartit unul de celalalt. Partenerul de viata ti-a fost daruit de Dumnezeu pentru a-ti fi cel mai bun prieten. El trebuie sa-ti fie sfatuitor, coleg de echipa, primul la care sa alergi în nevoie, primul cu care sa-ti împartasesti biruintele si esecurile. "Mai bine doi decât unul, caci iau o plata cu atât mai buna pentru munca lor. Caci, daca se întâmpla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur si cade fara sa aiba pe altul care sa-l ridice. Tot asa, daca se culca doi împreuna, se încalzesc unul pe altul, dar cum are sa se încalzeasca daca e singur? Si daca se scoala cineva asupra unuia, doi pot sa-i stea împotriva; si funia împletita în trei nu se rupe usor” (Eclesiastul 4:9-12).

„Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

Mesia ... Domn al păcii ... Cuvântul făcut om ... Salvator şi Domn ... Regele regilor ... Leul lui Iuda ... Mielul lui Dumnezeu-

Când creştinii răspundeau la întrebarea :
-"Cine este Isus Hristos?"
-ei construiau răspunsul lor pe temeiul  Bibliei - pe lucruri ce El Mesia  a spus despre Sine, pe profeţiile din Vechiul Testament, care au prezis venirea Sa, precum şi doctrinele prevăzute despre Isus Hristos şi Biserica Sa, prin tot parcursul Noului Testament.

Fără -ndoialã, istoric, că Isus a existat, dar oamenii neagă Divinitatea Sa ;

-nu e de mirare căci de multe ori cu privire la natura Sa divină, la minunile Lui, şi la faptul de a oferi lui Dumnezeu ceva pentru a obţine mântuirea veşnică prin har, dar fără Hristos oamenii au căutat surogate ....
"fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat." (Romani 1:21) Pentru că dragostea pe care Isus ofera vine sub formă de o "relaţie personală" cu El, mulţi credincioşi au definiţii speciale, despre cine El este pentru ei.
Dorim să vă dăm o bază biblică despre acest uimitor, Mântuitor,ce paradoxal, pretinde a fi în acelaşi timp Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului.
Evanghelia lui Isus este literalmente "o veste bună," aşa că sper să vă placă explorarea miracolului şi mă întreb de ce Dumnezeu, Creatorul tuturor a făcut pentru tine posibilă această Mântuire dată, prin Fiul Său.
Să începem studiul nostru cu privire la identitatea lui Hristos în Evanghelia după Matei, capitolul 16, în cazul în care Domnul a pus întrebarea foarte clar ucenicilor Lui :
- "Cine zic oamenii că sunt:
 -Fiul omului ?"
-Ei au răspuns:
- "Unii spun că eşti Ioan Botezătorul.
Alţii spun că eşti Ilie, iar alţii spun eşti Ieremia sau unul dintre prooroci."
Atunci Isus ia întrebat:
-"Şi voi cine credeţi că sunt eu?"
Simon Petru a răspuns:
- "Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu."
Isus i-a răspuns:
"Tu eşti binecuvântat, Simon, fiul lui Iona, pentru că nici o persoană nu a învăţat asta. Tatăl meu din ceruri ţi-a aratat cine sunt." (vs 13-17)
Aceleaşi întrebări sunt rugaţi să răspundă în ziua de azi oamenii ce-L serbează pe Isus Cel Înviat:
Cine poate afirma precum Petru Apostolul?
-toată lumea spune ca este un Cristos Viu, dar apoi, tu ce spui El este viu în viaţa ta?

-Este cea mai importantă întrebare pentru a soluţiona în timpul vieţii dumneavoastră, pentru motive vom examina în scurt timp.
Noul Testament cartea Evrei este o altă sursă care a încercat să răspundă la aceeaşi întrebare pentru un grup  de oameni. Biblia afirmă:- "Tema primordială este divinitatea lui Isus Hristos şi, astfel, a creştinismului." Dar superioară faţă de ce? Printre alte lucruri: proorocii, îngerii, Moise / Legea, preoţi, şi de celelalte puteri. Cu alte cuvinte, El este suprem printre orice lucru care a eliberat de la Dumnezeu, sau orice persoană care este iubit de Dumnezeu. "Pentru acest motiv, noi trebuie să acordăm o atenţie mult mai interesantă de ceea ce am auzit, ca nu cumva să fim depărtaţi de vânt departe de ea", spune Evrei 2:1 cu privire la natura ,la identitatea lui Mesia. Acesta este motivul pentru crestini, chiar continuă asiduu studiul acestor precepte; nu sunt doar sceptici,  chiar şi necredincioşii care beneficiază de intrebarea: "Cine este Isus Hristos?"
Apostolul Pavel, înainte de convertirea sa, a fost cunoscut sub numele de Saul, un evreu legalist care a persecutat crestinii ... până când a fost confruntat cu răspunsul la întrebarea noastră într-un mod mai dramatic care a schimbat viaţa sa  (a se citi despre el în Faptele Apostolilor capitolul 9). După aceea, Pavel se va referi deseori la el însuşi ca o legătură intrisecă: "-slujitor al lui Isus Hristos," cineva ceva mai mult decât un sclav voluntar. Cum ap. Pavel  ar fi răspuns la întrebarea noastră?
În Filipeni 1:21  exprima devotamentul de nezdrubcinat faţă de  Domnul, atunci când a scris: "Pentru pentru mine,  a trăi este Hristos, şi a muri este un câştig."
Vezi tu, găsirea unui răspuns poate fi discordant dar  viaţa-ţi se va schimba. Se poate umple, de asemenea,  de ceea ce părea a fi lipsă în tine, în măsura în care Tatăl a trimis pe Fiul Său să concilieze să  te aducă la scopul  Său original - comuniune cu un minunat, Creator sfânt. Deci, aşa cum aţi urmărit cunoaştere a Mântuitorului, considera-te cu bucurie a avertizat.

Pazeste-ţi inima mau mult decât orice căci din ea ies izvoarele vieţii. Prov 4:23

 "Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice" este avertizarea lui Dumnezeu prin acest verset. Daca am fi dispuşi să plătim anumite sume pentru a ne proteja casa, cât am fi dispuşi să plătim pentru a ne proteja inima? Spre deosebire de casa noastra pe care încercăm să o păzim de un potenţial infractor inima noastra are un "infractor" care atentează la ea e un "infractor" despre care stim, scriptura ne face portetul lui foarte clar şi ştim ca nu e unul oarecare ci un "personaj" foarte abil, şiret, modern, monden -

Faptul ca merg şi mergi la biserică nu înseamnă că mi-am pus sistem de alarmă inimii, nici faptul ca am biblia în casa. Ieremia 17:9 spune „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? Acum mă gândesc la copiii lui Dumnezeu care au fost înoiţi care au scapat si au fost eliberaţi cum pot păzi totuşi inima?
Dumnezeu e minunat şi ne previne de multe ori si pe multe căi privitor la protecţia inimii si sistemul de alarma e oferit gratis, doar trebuie să îl acceptăm. Daca vom continua paralela cine a umblat cu sisteme de alarma stie ca atunci cand pleci de acasa trebuiesc setate prin introducerea unui cod ca ele sa treaca intr-un alt stadiu de alerta si tare bine ar fi daca si cu fiinta noastra am face la fel, rugaciunea din fiecare dimineata si citirea scripturii , partasia cu Dumnezeu este ceea ce armeaza “sistemul nostru de alarma”, şi daca e aşa conştiinţa ne va avertiza sigur la apariţia pericolelor pentru sufletul nostru, la apariţia infractorului care subtil vrea să ne înşele şi să se strecoare în gândurile şi faptele noastre.

Dacă însă seara şi dimineaţa după o zi istovitoare de lucru ne permitem să „lenevim spiritual”, să ne hranim cu televizor, filme, emisiuni de divertisment (care devin tot mai jalnice, scârboase, porcoase etc) ziare mondene, filmuleţe pe internet, jocuri neconstructive, discuţii cu „prieteni” nepotriviţi care se hranesc din aceste surse etc atunci sistemul care este oferit de Dumnezeu si care este extraordinar de  scump si foarte eficient devine inutil pentru ca nu este folosit. În acest caz vina ne aparţine 100% în cazuri de înşelăciune, furt de timp, furt de pace, furt de bucurie, furt de armonie familiala, relaţii proaste sau mediocre cu copii noştri şi multe altele.
În concluzie-

-ai sistem de alarmă activat?

-eşti sigur de paza  inimii tale?

-izvoarele ce ţâşnesc din inima ta sunt leac alinător,vindecător,ori otrăveşti cu aceste izvoare şi pe alţii?

-ai grijă cu ce te aprovizionezi  în inima ,....aceea va ţâşni în viaţa de dincolo!

Domnul meu...

În momentele mele de frică,
Prin fiecare durere şi fiecare lacrimă,
Există un Dumnezeu,
Ce a rămas credincios pentru mine.
Atunci când puterea mea
Nu mai lucrează
Şi nu existÎ nici o melodie
Ce cântă  în inima mea,
În dragoste, rămân ascuns;
El rămâne credincios pentru mine.
Fiecare cuvânt este adevărat!
El a promis şi-L va împlini
Am încredere în  Dumnezeu .
În  stări ce m-am crezut  imposibil
El a rămas credincios, pentru mine.
Când mă uit înapoi, văd dragostea Sa
Si mila Sa ,chiar dacă am întrebări în inima mea
Şi, uneori, mă îndoiesc-
 El rămâne credincios pentru mine.
Când inima mea a fost departe
În zilele când eu nu mă puteam ruga
Dumnezeul meu a rămas credincios pentru mine.
În zilele ce-am irosit pentru mine
Urmărind eul mulţumit de sine
Chiar şi atunci Dumnezeu
A rămas credincios pentru mine.
El  mă aşteaptă iubitor  pentru Sine,
Cu braţele deschise în splendori divine.
Ori de câte ori -mi întorc faţa spre El
Şi  caut pentru a descoperi comori de iubire
Cu atât mai mult  Tatăl -Dumnezeu
 Rămâne  credincios pentru mine.

-a face totul foarte bine....

Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.
Când omul a păcătuit în Eden, Domnul Dumnezeu nu a blestemat omul.
Singurul blestemat a fost şarpele, dar  nu a blestemat niciodată omul în care a suflat duh de viață.
 Însă ca şi consecință a păcatului, pe femeie, Dumnezeu a făcut-o să sufere înainte de naştere, iar pe bărbat să sufere aceeaşi durere ca şi Dumnezeu.
 Domnul Dumnezeu a lucrat pământul şi l-a făcut pe Adam, dar pământul acesta (Adam) nu a dat rod după cum a fost lucrat. De aceea de fiecare dată când simți neîmplinire după ce ai pus toată inima ta într-un lucru, este pentru a simți ce simte Dumnezeu când investeşte totul într-un om şi omul respectiv nu dă rod.
Iar când simți durere sau suferi în vreun fel este pentru că urmează să dai naştere la ceva.
Singurul motiv pentru care Domnul Dumnezeu îngăduie să suferi este pentru că urmează să dai naştere la ceva. Domnul nu a făcut-o pe femeie să sufere toată viața ci doar înainte de naştere. Asta nu înseamnă că doar bărbații simt neîmplinire şi că doar femeile suferă. Da, suferi. Da, simți că ai vrea mai bine să mori, simți că nu mai distingi nimic bine din cauza lucrurilor pe care le trăieşti, dar asta se întâmplă pentru că urmează să dai naştere la ceva care va binecuvânta viața ta. Poate e vorba de un nou început sau biruință într-un anumit domeniu din viața ta, nu ştiu, tot ce ştiu e că are un scop.
Asta în cazul fericit în care eşti în voia Domnului Dumnezeu, pentru că dacă nu, se aplică versetele din Isaia 26:18a :
”Am zămislit, am simţit dureri şi, când să naştem, am născut vânt”.
Dacă trăieşti în păcat, vei simți durere, dar fără nici un rost. Dacă eşti în voia  Domnului , da, vei simți durere, dar vei da naştere prin durerea ta la ceva nou, la viață. Naşterea nu e ceva plăcut, dar rezultatul este menit să răscumpere toată durerea ta.Eşti mulţumit la finalul zilei de  tot ce Domnul  te ajută să lucrezi? Vei mulţumi Domnului pentru toate  stările de fapt  prin care treci chiar dacă suferi ? Vei putea vedea dincolo de  obstacole  opera măreaţă a Creaţiunii prin cea ce EL lucrează zi  de zi  în viaţa  ta?

Nu mă bucur de cel ce vorbeşte mult, ci de cel ce spune Adevărul

-Fericit cel ce crede în Dumnezeu, căci acela până la urmă va învinge toate greutăţile vieţii, chiar dacă va avea de întâmpinat suferinţă şi amărăciune.
-E bine să stăruieşti în a crede că totul e minunat, mai minunat decât am putea noi înţelege, căci acolo se află adevărul. 
-E bine să-ţi păstrezi sensibilitatea, bunătatea şi simplitatea inimii, deşi uneori trebuie să ascunzi toate astea, căci adesea e necesar.
- E bine să cunoşti temeinic lucrurile care le rămân ascunse ochilor prudenţi şi rezonabili, dar care te apropie în mod firesc de oamenii săraci şi simpli.
- Această apropiere este ceea ce trăieşte, iubeşte, speră şi crede  fiecare suflet.

îndemn pentru cel obosit

Lucrează, iubeşte şi fii bun pe pământ,
Te adapă acum din Cuvântul Său Sfânt
Vei cunoaşte pe Domnul şi te va schimba
Vei mai cere iertare iar El ţi-o va da
Şi îţi va promite că la cer te va lua!
Luptător prea învins pe un front nevăzut,
Lucrător fără rost pe pământ decăzut,
Truditor disperat, cu-orizontul închis,
Gânditor prea adânc, fără dor, fără vis
Mai priveşte şi-n sus, nu privi în abis!
Dumnezeu ne-a lăsat în pustiul de foc
Un izvor de speranţă: e-al harului loc,
Să pornim deci spre el, nu e timp de-a mai sta:
Este oaza în care cu toţi vom afla
De Domnul cel Bun şi de dragostea Sa!

„În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor”

Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12).

Isus a fost şi încă mai este lumina lumii. Ioan spune că această lumină a fost produsă de viaţa care era în Cristos: „În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan 1:4). Cu alte cuvinte, viaţa pe care o avea Cristos era sursa Lui de lumină pentru lume. Iar toţi cei care cred vor „avea lumina vieţii” (Ioan 8:12). Ce este „viaţa în spatele luminii” de care vorbeşte Scriptura?

Majoritatea din noi cred despre această lumină că ar fi existenţa eternă întrupată în Cristos. O vedem ca şi puterea Sa de a dărui existenţa eternă tuturor celor ce cred. Dar Ioan vorbeşte aici despre ceva mai mult. Atunci când el foloseşte cuvântul „viaţă”, el vorbeşte despre întreagă biografie a existenţei lui Isus.

Isus ne spune că noi trebuie să trăim aşa cum El a făcut-o. Ca să putem fi aşa cum Cristos a fost în lume, viaţa Sa trebuie să fie ceva ce noi cunoaştem şi experimentăm pentru noi înşine. Ea trebuie să aibă legătură cu propriile noastre vieţi.

Vreau să vă spun cum mă raportez eu la viaţa care este în Cristos. Mă bucur în lucrurile bune, mici pe care le-a făcut, le-a atins şi le-a spus Isus. Cred că faptele, cuvintele şi umblarea Sa zilnică cu Tatăl au menirea de a defini pentru noi semnificaţia vieţii asemănătoare cele pe care a avut-o Cristos.

Mă gândesc la prietenia lui Isus cu Lazăr. Mă gândesc la El cum se retrăgea din mulţimi după o lungă perioadă de slujire. Mă gândesc la El cum se bucura de timpul petrecut în casa Mariei, Martei şi a lui Lazăr. Mă gândesc la Isus cum îi lua pe copii în braţele Sale şi îi binecuvânta. Mă gândesc la ascultarea Lui faţă de mama Sa, chiar şi atunci când era deja un bărbat matur, atunci când El prefăcuse apa în vin la nuntă. Mă gândesc la dragostea şi grija lui Isus pentru cei dispreţuiţi, ignoraţi şi săraci. Mă gândesc la compasiunea Lui pentru femeia prinsă în adulter sau la felul în care El a onorat-o pe vaduva care a dat numai doi bănuţi.

Mă îndoiesc de faptul că ar fi destule cărţi pentru a însemna toate lucrurile făcute cu dragoste, dintr-o inimă de slujitor, pe care le-a făcut Isus în timpul vieţii Sale pe pământ. În aceste pasaje găsim modalităţile prin care noi ar trebui să ne raportăm vieţile noastre la cea a lui Cristos. Acesta este modul în care putem înţelege viaţa care este lumina.

dor de cer....

Aş vrea gândurile să-mi fie scrise-n carte
Săpate cu priboi de fier
Şi pe vecie-n plumb săpate,
Să le întâlnesc acolo sus în cer.
Carnea şi pielea chiar de-mi s-or desparte
Eu voi vedea pe Domnul meu în cer.
Aş vrea ca vorbele să fie scrise-n carte,
Săpate în în diamante ferecate.
Tânjeşte sufletul de dorul de departe
De paradis, de veşnicie, şi de cer
Aş vrea de ele şi eu să am parte
În cartea ce-o are Domnul,
Aş vrea ca viaţa-mi să fie scrisă-n Carte.