duminică, 30 noiembrie 2014
sâmbătă, 29 noiembrie 2014
Daca veti asculta de glasul Meu
Dumnezeu vrea sa te binecuvinteze pe tine si familia ta,este interesat sa iti dea binecuvantarea chiar azi.
Acum daca ve-ti asculta glasul Meu si daca paziți legamantul Meu ,ve-ti fi ai mei dintre toate popoarele caci tot pamantul este al Meu.
Exod.19:5
Daca veti asculta de glasul Meu,....
Daca veti asculta de glasul Meu,....
din ce directie vin galsurile pe care le asculti zilnic? Recunoasti vocea lui Dumenzeu in ceea ce auzi?
Daca recunoasti ,opreste-te si asculta,vezi ce vrea sa iti spuna.
Auzi diferite informatii pentru tine si familia ta,poate par a fi bune la inceput dar daca patrunzi adanc in esenta observi ca nu are nimic a face cu Dumnezeu.
Biblia este vocea lui Dumnezeu pentru binele familiei tale.
Nu poti sa uiti galasul Domnului care ne cere respect,iubire,ascultare,supunere,ingaduinta….reinoieste-ti gandirea in fiecare zi prin cuvantul Scripturii.
Daca ve-ti pazi legamantul Meu
- Sa pazesc legamantul facut cu Domnul Isus,legamantul cu sotul/sotia,legamantul in relatii familiare,cu copiii cu parintii…
Da al vostru sa fie da.
Avem apoi siguranta binecuvantarii .
Avem apoi siguranta binecuvantarii .
Ve-ti fi ai Mei,e frumos ,e bine sa te nasti intr-o familie influenta…
al cui e copilul acesta se pune cate o intrebare?
Dar e mult mai bine sa te nasti in familia lui Dumnezeu .
El iti protejeaza familia,El face bine casei mele,El se indura de familia mea….
Ve-ti fi ai Mei,ve-ti fi familia Mea.
Cand in jurul nostru cel rau ne uraste familia prin diferite imprejurari sau persoane,eu stau in siguranta ca sunt al Domnului ,familia mea este al Domnului…
Cand in jurul nostru cel rau ne uraste familia prin diferite imprejurari sau persoane,eu stau in siguranta ca sunt al Domnului ,familia mea este al Domnului…
ce privilegiu maret .
Din atatea milioane de familii de pe pamant ,familia ta sa fie familia Domnului!
Necazurile mele sunt ale Lui,problemele mele sunt ale Lui,bucuriile mele sunt ale Lui,tata are o relatie cu Tatal ceresc,mama are o relatie cu Tatal ceresc,impartasesc tot ce au in familie cu Tatal ceresc,ei dau ce au Domnului iar Domnul le da ce are,ei au ingrijorari,probleme,lipsuri,nevoi, Domnul are eliberare,pace,liniste,bucurie,belsug ,sanatate,binecuvantare…
Domnul are interes in casa ta ,in familia ta,vrea sa te binecuvinteze,daca vei asculta si vei pazi legamantul Lui. Caci tot pamantul este al Meu
- Caci al Domnului este pamantul si tot ce cuprinde el.
Avem un Dumnezeu capabil ,creator,stapan,este in controlul tuturor lucrurilor.
De cate lucruri ai nevoie in familia ta!
El ti le poate da,El vrea sa te binecuvinteze.
Dumnezeu are puterea aceasta.
Daca, painea,apa ,sanatatea,pacea lipsesc in familia ta ,daca ai nevoie de ele ,El le creeaza special pentru tine chiar daca nu vezi nici o iesire,nici o alta solutie,Dumnezeu are putere.
Intoarcete spre El si roaga-L sa te ajute sa-I auzi glasul si inchinate Lui ,recunoaste-L in toate caile tale si da-I slava si glorie doar Lui.
Vrei sa ai parte de binecuvantari de la Dumnezeu Tatal?
Intoarcete spre El si roaga-L sa te ajute sa-I auzi glasul si inchinate Lui ,recunoaste-L in toate caile tale si da-I slava si glorie doar Lui.
Vrei sa ai parte de binecuvantari de la Dumnezeu Tatal?
Asculta glasul Domnului ,pazeste legamantul facut cu El iar El te binecuvinteaza in orice domeniu pentru ca te iubeste si are interes in tine ,in familia ta ,pentru ca suntem ai Domnului si tot pamantul este al Lui si El este creator,stapan ,si are puterea sa te binecuvinteze.
joi, 27 noiembrie 2014
este azi nevoie de mangaiere....
Caci, dupa cum avem parte din belsug de suferintele lui Hristos, tot asa, prin Hristos avem parte din belsug si de mangaiere.
Este un lucru costisitor sa fii un crestin adevarat, si nu poate fi crestinatate fara cruce.
Daca vrem belsug de mangaiere sa ne asteptam la belsug de suferinte.
In textul de azi verbul "a mangaia" este folosit de patru ori si substantivul "mangaiere" de sase ori.
Mangaierea crestina este mangaierea care aduce curaj si ne face capabili sa facem fata la tot ce ne ofera viata.
Si cata nevoie este azi de mangaiere!
Este o tendinta umana sa facem mare caz de anumite lucruri prin care trecem.
Dar nu toate suferintele noastre sunt suferintele lui Hristos. Oamenii sufera pentru pacatele lor, pentru neascultarea de avertizarile Bibliei, ale parintilor sau autoritatilor puse de Dumnezeu.
Oamenii doresc mangaiere, cineva sa-i ajute, sa-i inteleaga, sa-i motiveze, sa le dea curaj sa treaca prin viata.
Dar este foarte greu sa incurajezi pe cineva care nu crede in ce spune Biblia.
Ei nu au nici o nadejde de care sa se agate in valurile furioase ale vietii.
Nu totdeauna vom reusi sa-i mangaiem pe acestia, dar crestinul care isi accepta crucea si o lasa sa lucreze in viata lui, totdeauna va fi mangaiat de exemplul Domnului Isus si a sfintilor lui.
Oamenii care intr-adevar au suferit, de obicei, nu vorbesc foarte mult despre suferinta lor.
Oamenii care intr-adevar au suferit, de obicei, nu vorbesc foarte mult despre suferinta lor.
Cineva ne-a povestit o intamplare spusa despre fratele Moldovan. Pe cand era inchis pentru Hristos, intr-o noapte, impreuna cu alti detinuti au fost pedepsiti sa doarma pe ciment.
Dimineata, un alt frate l-a intrebat pe fratele Niculita cum a fost noaptea aceea pentru dansul.
Fratele a replicat:
- "Domnul mi-a dat o cantare!"
El nu a vut timp sa se gandeasca la oasele obosite pentru ca partasia lui cu Domnul a fost una din cele mai minunate si a sfarsit prin a-i da inca o cantare.
Necazul ne aduce inapoi la Dumnezeu.
Necazul ne aduce inapoi la Dumnezeu.
Presedintele Lincoln a spus:
-"Adesea am fost dus pe genunchi in rugaciune, pentru ca nu am avut unde sa merg in alta parte".
Necazul ne ajuta sa devenim mai dependenti de Dumnezeu. Pericolul prosperitatii este ca incurajeaza o independenta falsa. Oricat ne-ar place sa nu depindem de nimeni, totusi in viata ni se ofera si clipe cand nu putem fara altii, dar mai mult, nu putem fara Dumnezeu.
miercuri, 26 noiembrie 2014
inapoi la cruce
La cruce, la locul de tortura al Mantuitorului gasesc puritate.
la El gasesc alinare.
la cruce gasesc eu viata.
la cruce descopar cerul!
la cruce am zambet...
la piciorul crucii, in umilinta am eu vindecare...
la picioarele Lui slavite, gasesc eu refugiu...
inapoi la cruce, spre cruce, intotdeauna langa cruce sunt fericita
la cruce gasesc dragoste...
la cruce niciodata nu vad rautate si durere
la cruce am totdeauna locul asigurat!
la cruce sunt primita totdeauna cu zambet si plinatate de bucurie!
la cruce ma intaresc,
la cruce invat,
la cruce descopar din nou si din nou sensul vietii.
la cruce ma eliberez...
la cruce am totul depin prin El!
la cruce invat sa-L iubesc mai mult si mai mult pe El si pe cei din jur.
la cruce ma transform
la cruce am balsam de binecuvantare,
la cruce am imbratisare,
la cruce gasesc rabdare..
la cruce cedez
la cruce ma smeresc..
la cruce gasesc sens! ...
marți, 25 noiembrie 2014
Ce lucruri trebuie sa tinem in visteria noastra ?
“ De aceea orice carturar, care a invatat ce trebuie despre Imparatia cerurilor, se aseamana cu un gospodar, care scoate din visteria lui lucruri noi si lucruri vechi.” Matei 13:52.
Oare chiar nu mai trebuie sa ne amintim nimic de trecut ? Trebuie sa traim numai pentru viitor ?
Folosind cuvintele Domnului Isus din citatul de mai sus intelegem ca trebuie sa avem in visteria noastra lucruri noi dar si vechi.
Crestinul este prin definitie un om care priveste inainte, unul care are un viitor terestru si vesnic. Apostol Pavel spunea in Filipeni 3:13-14 “...dar fac un singur lucru; uitand ce este in urma mea, si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Hristos Isus.”
Pe de alta parte uitarea unor lucruri pe care ni le-a facut Dumnezeu, constituie un pericol de cadere, asa cum mentioneaza apostolul Petru in a doua sa epistola 1:9; “Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umbla cu ochii inchisi, si a uitat ca a fost curatit de vechile lui pacate”. Cantonarea in trecut este un pericol pentru mersul inainte, dar la fel trairea in viitor fara a-ti aminti ce a facut Dumnezeu pentru tine, inseamna eliminarea stalpilor de aducere aminte, care pot da forta pentru mersul inainte, in special in vremuri grele.
Ce lucruri din trecut trebuie sa tinem in visteria noastra ?
Nu toate, in mod sigur.
Multe trebuie uitate, cum ar fi ranile pe care ni le-au facut semenii nostri.
Daca vom tine minte asemenea lucruri, acestea ne vor produce amaraciune, vor frana inaintarea noastra si vor reduce eficienta slujbei noastre.
In schimb, in Sfanta Scriptura gasim mai multe locuri unde oamenii lauda pe Dumnezeu, pentru amintirile binecuvantate din viata lor sau din istoria poporului lor. Putem gasi asemenea liste in psalmi: El Îşi aduce aminte totdeauna de legămîntul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om, de legămîntul, pe care l -a încheiat cu Avraam, şi de jurămîntul, pe care l -a făcut lui Issac; El l -a făcut lege pentru Iacov, legămînt vecinic pentru Israel, zicînd: ,,Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire, care v'a căzut la sorţ." Ps.105
-si apostolul Pavel in 1Cor.15:8-9. “Dumnezeu este acelasi ieri, astazi si in veci” Ev.13:8.
Daca vrem sa stim cum este Dumnezeu azi, cum va fi in viitor, ne uitam la El cum a fost in trecut, si-L laudam.
Trecutul trebuie sa fie pentru noi un factor motivator pentru mersul inainte.
Innoirea este un mesaj central al Bibliei.
Dumnezeu este angajat intr-o lucrare de innoire totala a oamenilor si chiar a Universului acesta. In primul rand Dumnezeu cheama oamenii la o nastere din nou.
Aceasta este o schimbare pe care o face Duhul Sfant in viata celor ce se intorc de la trecutul lor pacatos si se dedica lui Dumnezeu. “El ne-a mantuit, nu pentru faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin innoirea facuta de Duhul Sfant.” Tit 3:5.
Fara aceasta innoire radicala, nu se poate vedea , nu se poate intra in Imparatia lui Dumnezeu. De aceea este imperios necesar, pentru toti care n-au trait aceasta experienta, sa faca pasul acesta pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu , pentru a se mantui.
Dupa ce am trait nasterea din nou, Dumnezeu ne cere o innoire continua a caracterului nostru . Trebuie sa ne schimbam in primul rand modul nostru de gandire, care va determina apoi, modul nostru de vorbire, comportamentul nostru.
“Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu; cea buna , placuta si desavarsita. “ Romani 12:2.
In acelasi sens vorbeste apostolul Pavel si in
Efeseni 4:22-24, unde suntem indemnati
...“sa va desbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare... si sa ne imbracam in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu ...”,
iar apoi urmeaza in acelasi text o lista de lucruri rele pe care trebuie sa le abandonam si altele noi care sa ni le insusim Efeseni 4:25-32.
Noi trebuie sa ne innoim in omul dinauntru din zi in zi, 2 Cor.4:16, aceasta ne va da putere, ne va da motivatie sa traim fara a obosi.
Aceasta innoire continua, progresiva ne va face sa crestem tot mai mult in asemanarea cu Domnul nostru Isus Hristos, pana vom fi ca El.
Crestinul este prin definitie un om care priveste inainte, unul care are un viitor terestru si vesnic. Apostol Pavel spunea in Filipeni 3:13-14 “...dar fac un singur lucru; uitand ce este in urma mea, si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Hristos Isus.”
Pe de alta parte uitarea unor lucruri pe care ni le-a facut Dumnezeu, constituie un pericol de cadere, asa cum mentioneaza apostolul Petru in a doua sa epistola 1:9; “Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umbla cu ochii inchisi, si a uitat ca a fost curatit de vechile lui pacate”. Cantonarea in trecut este un pericol pentru mersul inainte, dar la fel trairea in viitor fara a-ti aminti ce a facut Dumnezeu pentru tine, inseamna eliminarea stalpilor de aducere aminte, care pot da forta pentru mersul inainte, in special in vremuri grele.
Ce lucruri din trecut trebuie sa tinem in visteria noastra ?
Nu toate, in mod sigur.
Multe trebuie uitate, cum ar fi ranile pe care ni le-au facut semenii nostri.
Daca vom tine minte asemenea lucruri, acestea ne vor produce amaraciune, vor frana inaintarea noastra si vor reduce eficienta slujbei noastre.
In schimb, in Sfanta Scriptura gasim mai multe locuri unde oamenii lauda pe Dumnezeu, pentru amintirile binecuvantate din viata lor sau din istoria poporului lor. Putem gasi asemenea liste in psalmi: El Îşi aduce aminte totdeauna de legămîntul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om, de legămîntul, pe care l -a încheiat cu Avraam, şi de jurămîntul, pe care l -a făcut lui Issac; El l -a făcut lege pentru Iacov, legămînt vecinic pentru Israel, zicînd: ,,Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire, care v'a căzut la sorţ." Ps.105
-si apostolul Pavel in 1Cor.15:8-9. “Dumnezeu este acelasi ieri, astazi si in veci” Ev.13:8.
Daca vrem sa stim cum este Dumnezeu azi, cum va fi in viitor, ne uitam la El cum a fost in trecut, si-L laudam.
Trecutul trebuie sa fie pentru noi un factor motivator pentru mersul inainte.
Innoirea este un mesaj central al Bibliei.
Dumnezeu este angajat intr-o lucrare de innoire totala a oamenilor si chiar a Universului acesta. In primul rand Dumnezeu cheama oamenii la o nastere din nou.
Aceasta este o schimbare pe care o face Duhul Sfant in viata celor ce se intorc de la trecutul lor pacatos si se dedica lui Dumnezeu. “El ne-a mantuit, nu pentru faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin innoirea facuta de Duhul Sfant.” Tit 3:5.
Fara aceasta innoire radicala, nu se poate vedea , nu se poate intra in Imparatia lui Dumnezeu. De aceea este imperios necesar, pentru toti care n-au trait aceasta experienta, sa faca pasul acesta pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu , pentru a se mantui.
Dupa ce am trait nasterea din nou, Dumnezeu ne cere o innoire continua a caracterului nostru . Trebuie sa ne schimbam in primul rand modul nostru de gandire, care va determina apoi, modul nostru de vorbire, comportamentul nostru.
“Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu; cea buna , placuta si desavarsita. “ Romani 12:2.
In acelasi sens vorbeste apostolul Pavel si in
Efeseni 4:22-24, unde suntem indemnati
...“sa va desbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare... si sa ne imbracam in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu ...”,
iar apoi urmeaza in acelasi text o lista de lucruri rele pe care trebuie sa le abandonam si altele noi care sa ni le insusim Efeseni 4:25-32.
Noi trebuie sa ne innoim in omul dinauntru din zi in zi, 2 Cor.4:16, aceasta ne va da putere, ne va da motivatie sa traim fara a obosi.
Aceasta innoire continua, progresiva ne va face sa crestem tot mai mult in asemanarea cu Domnul nostru Isus Hristos, pana vom fi ca El.
luni, 24 noiembrie 2014
Legămintele lui Dumnezeu
„Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. -Isaia 54:7-8
Dragotea lui Dumnezeu pentru Israel, dragoste de a cărei existență m-am lămurit , dar pe care nici astăzi nu pot să o cuprind destul.
Știu că sunt mulți care iubesc Israelul (din păcate nu la fel de mulți ca și cei care-i urăsc sau disprețuiesc) dar nu la o astfel de dragoste mă refer.
Dumnezeu nu iubește doar cu sentimente și nici din amintiri, nu iubește în funcție de circumstanțe și nici de răspunsul pe care-l primește.
Dragostea lui Dumnezeu nu e condiționată de nimic, binecuvântarea Lui da, dar dragotea Lui nu are cum să fie condiționată de ceva.
. Nu poate să nu iubească Israelul orice ar face Israel.
Dumnezeu iubește Israelul cu o dragoste care să recupereze pentru toată ura și tot disprețul neamurilor
. Cu cât sunt mai urâți de vrăjmașii lor cu atât îi iubește Dumnezeu mai mult ca să nu simtă ura lor mai mult decât simt dragostea Lui.
Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.” - Isaia 54:10
Legământul de pace făcut cu Israel nu are cum să se clatine, darămite să dispară.
Nu poate să se clatine pentru că e așa de adânc ancorat în Însăși Dragostea, încât cine va putea să meargă să se atingă de acest Legământ și să încerce să-L miște, ca să nu mai vorbim să-L dărâme (cum le place unora să creadă).
Legămintele lui Dumnezeu sunt statornice și dragostea Lui e una veșnică.
Nu bazat pe caracterul lui Israel a declarat Dumnezeu dragostea veșnică ci bazat pe caracterul Lui.
Dumnezeu nu poate să nu-Și iubească poporul așa cum nici un om care iubește cu adevărat nu poate să înceteze să iubească doar pentru că nu e iubit înapoi!
Știu că sunt mulți care iubesc Israelul (din păcate nu la fel de mulți ca și cei care-i urăsc sau disprețuiesc) dar nu la o astfel de dragoste mă refer.
Dumnezeu nu iubește doar cu sentimente și nici din amintiri, nu iubește în funcție de circumstanțe și nici de răspunsul pe care-l primește.
Dragostea lui Dumnezeu nu e condiționată de nimic, binecuvântarea Lui da, dar dragotea Lui nu are cum să fie condiționată de ceva.
. Nu poate să nu iubească Israelul orice ar face Israel.
Dumnezeu iubește Israelul cu o dragoste care să recupereze pentru toată ura și tot disprețul neamurilor
. Cu cât sunt mai urâți de vrăjmașii lor cu atât îi iubește Dumnezeu mai mult ca să nu simtă ura lor mai mult decât simt dragostea Lui.
Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.” - Isaia 54:10
Legământul de pace făcut cu Israel nu are cum să se clatine, darămite să dispară.
Nu poate să se clatine pentru că e așa de adânc ancorat în Însăși Dragostea, încât cine va putea să meargă să se atingă de acest Legământ și să încerce să-L miște, ca să nu mai vorbim să-L dărâme (cum le place unora să creadă).
Legămintele lui Dumnezeu sunt statornice și dragostea Lui e una veșnică.
Nu bazat pe caracterul lui Israel a declarat Dumnezeu dragostea veșnică ci bazat pe caracterul Lui.
Dumnezeu nu poate să nu-Și iubească poporul așa cum nici un om care iubește cu adevărat nu poate să înceteze să iubească doar pentru că nu e iubit înapoi!
duminică, 23 noiembrie 2014
bucuria lumii.....
Tu plângi?
Plâng oamenii că-i frig
Și că îmbrăcăminte n-au.
Plâng oamenii că merg pe jos
Și plâng cei ce în stații stau.
Plâng oamenii de-atâta bine.....
Cum că.... nu-i,
Plâng dacă taci,
Și plâng dacă le spui.
Plâng oamenii ce n-au copii......
Cum că ar vrea,
Iar cei ce au i-ar lepăda.
Plâng oamenii că nu au bani
Și vai !
-ce lipsuri duc
Ai lor copii!
Plâng cei ce sunt bogați
De frica avuției,
Cum că nu pot dormi...
Doamne,
Aceasta-i bucuria lumii;
Oare de ce și-o doresc așa de mulți?
sâmbătă, 22 noiembrie 2014
Dacă ai şti să iubeşti......
Dacă ai şti să iubeşti
Dacă ai şti să iubeşti, în biserică ai sta lângă fraţi.
Răcoarea de doftană n-ar mai sufla printre rânduri şi nici n-ar mai înflori chiciura nepăsării, iar dragostea de arici (care din cauza ţepilor se resping chiar şi când se-mbrăţişează) nu s-ar mai promova printre sfinţi.
Dacă ai şti să iubeşti, ai accepta toţi oamenii, aşa cum sunt. I-ai suporta pentru că şi dumneata ai fost suportat.
Nu ai mai anatemiza păstorul, nici diaconii şi nici leviţii, fiindcă ce onorează Domnul, nu poate dezonora omul!
Dacă ai şti să iubeşti, Biblia n-ar mai avea foile lipite, iar cărţile de cântări ar fi şterse de praf.
Nu te-ar mai durea mâinile ridicate spre cer şi nici genunchii, după numai trei minute.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai găsi vinovat numai păstorul pentru scaunele goale din biserică, fiindcă datoria lui este să dea hrană turmei, iar datoria oilor este să nască miei!
Dacă ai şti să iubeşti, bisericile n-ar mai avea podele care să scârţâie ca bărcile-n furtună.
Desigur, n-ar mai fi acoperite cu preşuri colorate, iar casa dumneata n-ar mai fi pavată cu cea mai scumpă gresie şi nici cu cele mai pufoase persane.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai veni la 10.00 duminica la biserică.
Şi nici n-ai mai fugi de la 11.45.
Ai rezista să stai pe scaun măcar cu 1 minut mai mult decât a stat Isus Hristos pe cruce!
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai apăra o religie, o doctrină, un cult sau un obicei, nici sabatul şi nici un cod de legi ori maniere.
Pentru că dacă vrei să salvezi un om, nu ţii cont de reguli.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai şterge paharul când iei parte la Masa Domnului şi nici nu ţi-ar mai fi frică de bolile transmise de bătrâni fiindcă Cina Domnului aduce vindecare, nu duce la spitale!
Dacă ai şti să iubeşti, când un frate ţi-a spus că greşeşti, n-ai mai folosi Biblia întâi ca scut, apoi ca sabie.
Şi nici „în Numele Domnului” n-ai mai „tăia în bucăţi” pe baptiştii care nu-s penticostali, pe penticostalii care nu-s creştini după Evanghelie, pe evangheliştii care nu-s tradiţionali şi nici pe fraţii care vorbesc mai tare, se roagă mai lung, au cravată la costum sau poartă blue-jeans.
Pentru că Dumnezeu nu se uită la ce izbeşte ochiul!
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai simţi că buzunarul are „arici” atunci când treci pe lângă un orfan, şi nici fermoarul portofelului nu va mai rămâne înţepenit când vezi o bătrână ce-şi şterge lacrimile cu colţul basmalei, pentru că-i e ruşine să-ntindă mâna albă, dar zbârcită de muncile prestate la colhoz.
Dacă ai şti să iubeşti, la prânzul de duminică ori aiurea, n-ai mai fi barometrul predicilor şi nici designerul vestimentar al pocăiţilor pentru că la masa dumneata stau şi copii, care privesc, e drept, c-un singur ochi, dar au urechile deschise.
Iar apoi, când ai ridica receptorul, lamentaţiile faţă de sfinţi n-ar mai curge negre ca Iordanul căci nu numai între pereţi, dar şi dincolo de fire, e Cineva care ascultă!
Dacă ai şti să iubeşti, ai arăta copiilor că păcatul se combate cu Biblia şi nu cu televizorul aprins.
Dacă ai şti să iubeşti, bisericile ar fi pline, iar discotecile goale, cel puţin de pruncii dumneata.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ar mai fi caste între creştini.
Nici cercuri de dragoste şi nici partide.
Căci cearta de vorbe nu e obiceiul bisericilor lui Dumnezeu!
Dacă ai şti să iubeşti, ai coborî din tribună şi-ai transpira printre jucători căci în eklesiile lui Hristos se promovează slujitorii, nu judecătorii.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai avea cei mai răi vecini.
N-ai mai locui între cei mai păcătoşi din oraş şi nici în satul cel mai „împietrit”. Iar biserica la care mergi, n-ar mai fi cea mai îngustă şi nici cea mai slabă pentru că slăbiciunea ei constă în puterea dumneata.
Dacă ai şti să iubeşti, când trece coşul la colectă, n-ai mai avea cea mai mică pensie, cel mai penalizat salariu sau cel mai subţire şomaj.
Dar nici rata cea mai mare din biserică şi nici datorii.
Căci numai dintr-o palmă deschisă se poate lua. Sau se poate pune.
Dacă ai şti să iubeşti, soţia n-ar mai primi flori doar de 8 martie!
Iar când mergeţi prin magazine, rochia cea mai frumoasă n-ar mai fi aceea de pe ea.
Şi nici soţul n-ar mai mânca tort decât de ziua de naştere.
Dacă ai şti să iubeşti, tinerii n-ar mai trânti uşa când părinţii au o altă părere decât a lor.
Şi nici bătrânii nu şi-ar mai lungi gâtul pe fereastră, aşteptând ca dragii lor să le umple casa.
Dacă ai şti să iubeşti, ar trebui s-o dovedeşti.
Nu cu vorbe dulci, pentru că siropul e bun, dar nu ţine de foame.
Dacă ai şti să iubeşti, în biserică ai sta lângă fraţi.
Răcoarea de doftană n-ar mai sufla printre rânduri şi nici n-ar mai înflori chiciura nepăsării, iar dragostea de arici (care din cauza ţepilor se resping chiar şi când se-mbrăţişează) nu s-ar mai promova printre sfinţi.
Dacă ai şti să iubeşti, ai accepta toţi oamenii, aşa cum sunt. I-ai suporta pentru că şi dumneata ai fost suportat.
Nu ai mai anatemiza păstorul, nici diaconii şi nici leviţii, fiindcă ce onorează Domnul, nu poate dezonora omul!
Dacă ai şti să iubeşti, Biblia n-ar mai avea foile lipite, iar cărţile de cântări ar fi şterse de praf.
Nu te-ar mai durea mâinile ridicate spre cer şi nici genunchii, după numai trei minute.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai găsi vinovat numai păstorul pentru scaunele goale din biserică, fiindcă datoria lui este să dea hrană turmei, iar datoria oilor este să nască miei!
Dacă ai şti să iubeşti, bisericile n-ar mai avea podele care să scârţâie ca bărcile-n furtună.
Desigur, n-ar mai fi acoperite cu preşuri colorate, iar casa dumneata n-ar mai fi pavată cu cea mai scumpă gresie şi nici cu cele mai pufoase persane.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai veni la 10.00 duminica la biserică.
Şi nici n-ai mai fugi de la 11.45.
Ai rezista să stai pe scaun măcar cu 1 minut mai mult decât a stat Isus Hristos pe cruce!
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai apăra o religie, o doctrină, un cult sau un obicei, nici sabatul şi nici un cod de legi ori maniere.
Pentru că dacă vrei să salvezi un om, nu ţii cont de reguli.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai şterge paharul când iei parte la Masa Domnului şi nici nu ţi-ar mai fi frică de bolile transmise de bătrâni fiindcă Cina Domnului aduce vindecare, nu duce la spitale!
Dacă ai şti să iubeşti, când un frate ţi-a spus că greşeşti, n-ai mai folosi Biblia întâi ca scut, apoi ca sabie.
Şi nici „în Numele Domnului” n-ai mai „tăia în bucăţi” pe baptiştii care nu-s penticostali, pe penticostalii care nu-s creştini după Evanghelie, pe evangheliştii care nu-s tradiţionali şi nici pe fraţii care vorbesc mai tare, se roagă mai lung, au cravată la costum sau poartă blue-jeans.
Pentru că Dumnezeu nu se uită la ce izbeşte ochiul!
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai simţi că buzunarul are „arici” atunci când treci pe lângă un orfan, şi nici fermoarul portofelului nu va mai rămâne înţepenit când vezi o bătrână ce-şi şterge lacrimile cu colţul basmalei, pentru că-i e ruşine să-ntindă mâna albă, dar zbârcită de muncile prestate la colhoz.
Dacă ai şti să iubeşti, la prânzul de duminică ori aiurea, n-ai mai fi barometrul predicilor şi nici designerul vestimentar al pocăiţilor pentru că la masa dumneata stau şi copii, care privesc, e drept, c-un singur ochi, dar au urechile deschise.
Iar apoi, când ai ridica receptorul, lamentaţiile faţă de sfinţi n-ar mai curge negre ca Iordanul căci nu numai între pereţi, dar şi dincolo de fire, e Cineva care ascultă!
Dacă ai şti să iubeşti, ai arăta copiilor că păcatul se combate cu Biblia şi nu cu televizorul aprins.
Dacă ai şti să iubeşti, bisericile ar fi pline, iar discotecile goale, cel puţin de pruncii dumneata.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ar mai fi caste între creştini.
Nici cercuri de dragoste şi nici partide.
Căci cearta de vorbe nu e obiceiul bisericilor lui Dumnezeu!
Dacă ai şti să iubeşti, ai coborî din tribună şi-ai transpira printre jucători căci în eklesiile lui Hristos se promovează slujitorii, nu judecătorii.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai avea cei mai răi vecini.
N-ai mai locui între cei mai păcătoşi din oraş şi nici în satul cel mai „împietrit”. Iar biserica la care mergi, n-ar mai fi cea mai îngustă şi nici cea mai slabă pentru că slăbiciunea ei constă în puterea dumneata.
Dacă ai şti să iubeşti, când trece coşul la colectă, n-ai mai avea cea mai mică pensie, cel mai penalizat salariu sau cel mai subţire şomaj.
Dar nici rata cea mai mare din biserică şi nici datorii.
Căci numai dintr-o palmă deschisă se poate lua. Sau se poate pune.
Dacă ai şti să iubeşti, soţia n-ar mai primi flori doar de 8 martie!
Iar când mergeţi prin magazine, rochia cea mai frumoasă n-ar mai fi aceea de pe ea.
Şi nici soţul n-ar mai mânca tort decât de ziua de naştere.
Dacă ai şti să iubeşti, tinerii n-ar mai trânti uşa când părinţii au o altă părere decât a lor.
Şi nici bătrânii nu şi-ar mai lungi gâtul pe fereastră, aşteptând ca dragii lor să le umple casa.
Dacă ai şti să iubeşti, ar trebui s-o dovedeşti.
Nu cu vorbe dulci, pentru că siropul e bun, dar nu ţine de foame.
Nici cu predici, nici cu rugăciuni lungi, nici cu cântări lacrimogene...
Ci, cu traiul!
Iar în ziua aceea, când Mirele va veni să-şi ia Mireasa, nu te va întreba nimic dintr-acestea.
Nu te va întreba de ce biserică aparţii, nici de ce religie ai cunoştinţă. Şi nici de păcate.
Dar, vei rămâne 100% aici, dacă n-ai ştiut să iubeşti!
Ci, cu traiul!
Iar în ziua aceea, când Mirele va veni să-şi ia Mireasa, nu te va întreba nimic dintr-acestea.
Nu te va întreba de ce biserică aparţii, nici de ce religie ai cunoştinţă. Şi nici de păcate.
Dar, vei rămâne 100% aici, dacă n-ai ştiut să iubeşti!
vineri, 21 noiembrie 2014
El este cu noi.
El ne va da un răspuns,dar la timpul potrivit.
Noi ştim asta şi trebuie să înţelegem că Dumnezeu ştie ce face şi că planul Său niciodată nu a fost un eşec.
Dacă El vrea ca mâine să intru în spital,este din cauză că El vrea să facă ceva cu mine.
Unii oameni au ieşit învingători atunci când erau nişte învinşi.
Nu trebuie ca întotdeauna să ne plângem de orice lucru care ni se întâmplă,fiindcă ni s-a spus că toate lucrurile lucrează înspre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.
Chiar dacă acuma ne aflăm pe Valea Umbrei Morţii nu ne vom teme de niciun rău fiindcă El este cu noi.
Nu contează cât de aproape sau departe Îl simţim în inima noastră.
El este cu noi.
Dacă L-am vedea,nu ne-am mai îngrijora.
Nu vorbesc despre vederea fizică,ci despre cea interioară.
Să învăţăm să privim cu ochii minţii,dincolo de graniţele şi regulile ştiinţei şi dincolo de barierele pe care ni le pune lumea.
Chiar dacă mâine am muri,noi avem siguranţa că nu vom ajunge acolo unde este chinul şi focul veşnic.
Nu vom ajunge în locul veşnicelor regrete.
Păcat că prea puţini se gândesc la viaţa după moarte.
Lumea spune:
"Hai să bem,să ne distrăm pentru că o viaţă avem."
,dar după acea viaţă dacă i se cuvine să i se spună aşa,ce se va întâmpla?
Vom dormi somnul cel veşnic,ne vom descompune,vom ajunge doar nişte oase?
Atunci ce-i cu sufletul gol?
Cu lacrimi vărsate din durerea inimii?
Cu dorul de a-L revedea pe El?
Cu toate că noi fugim acum de El,după moarte va fugi de El de noi.
joi, 20 noiembrie 2014
Ciudată asociere....
Numeri 14:26-30 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis: „Până când voi lăsa această rea adunare să cîrtească împotriva Mea? Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel, care cîrteau împotriva Mea. Spune-le: „Pe viaţa Mea!” zice Domnul „că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele. Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi, a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi cîrtit împotriva Mea, nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.
Iosua şi Caleb au făcut tot ce trebuia să se facă:
- au adus un raport corect, au privit lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu.
Ţara spionată era exact aşa cum li se spusese, şi chiar mai mult decât se aşteptau.
Curgea „lapte şi miere”.
Dar, ca orice binecuvântare în viaţă, venea cu obstacole … uriaşe!
Giganţii ţării erau de speriat.
Numai din cuvintele spionilor şi iudeii s-au speriat total.
Au început să se vaiete, să acuze pe Moise şi pe Aron, să fie nemulţumiţi de Dumnezeu şi de drumul pe care Domnul i-a călăuzit, să fie nemulţumiţi de ţara făgăduită.
Degeaba au încercat Iosua şi Caleb să-i îmbuneze, să le amintească de minunile lui Dumnezeu.
Nu demult trecuseră Marea Roşie!
Au avut de mâncare şi apă în pustie, ei, un popor de peste un milion de suflete.
Erau aproape de ţintă.
Se vor sfârşi în curând împachetarea zilnică a corturilor, căratul bagajelor, căutarea unui loc de adăpost în fiecare seară şi întinderea din nou a corturilor.
Vor putea să-şi construiască case, să aibă grădini cu legume şi zarzavaturi proaspete.
Să intre într-o rutină posibilă şi acceptabilă…
Dar nu!
Ei nu mai vor!
Şi tot poporul dă înapoi.
Iosua şi Caleb încearcă cu disperare să împiedice dezastrul ce mijeşte la orizont.
Dar nu au nici un succes.
Şi vine verdictul lui Dumnezeu: toată naţiunea de necredincioşi se vor învârti în jurul unui munte timp de 40 de ani… până când vor pieri toţi cei ce nu au crezut.
Iosua şi Caleb nu vor pieri cu necredincioşii, ci vor trăi pentru a intra în ţara promisiunii.
Dar de ce să călătorească cu necredincioşii ei, care au fost credincioşi?
De ce să fie pedepsiţi alături de neascultători cei ce au ascultat?
De ce să sufere alături de păcătoşi cei neprihăniţi?
Istoria aceasta se repetă de atâtea ori!
faci parte dintr-o adunare, te sileşti să fii „sfânt pe mai departe” în timp ce altora nici nu le pasă de sfinţenie… şi vine verdictul Domnului: adunarea va trece printr-o perioadă de secetă spirituală, va fi dezolare, lipsă de viziune, va fi învârtirea într-un cerc vicios.
Se vor pierde ocazii, va fi stress, oboseală, nervozitate.
Oamenii se vor preocupa de nimicuri, se vor mânca unii pe alţii, unii vor cade victime.
Şi tu, care te-ai străduit să fii diferit, să fii alături de Domnul, aparţii aici şi suferi alături de cei ce au adus asupra lor această pedeapsă, această stare!
De ce nu pleci?
De ce nu iei o pauză?
De ce nu renunţi?
Pentru că aparţii.
Aceasta este adunarea ta!
Aici sunt prietenii tăi!
Şi deşi mântuirea este individuală, nu vrei să ajungi în cer singur!
Ar fi mare plictiseală!
Aşa că aştepţi, suferi, aştepţi, te rogi, aştepţi, te lupţi, aştepţi…
Aparţii şi iubeşti mai mult decât ai prefera să-ţi salvezi pielea!
marți, 18 noiembrie 2014
în numele lui Isus....
A cere, a revendica puterea care este în numele lui Christos nu e vreun adevãr teologic secret şi complicat.
Eu cred că adevărul pe care ni s-a dat să-l cunoaştem despre numele lui Isus este aşa de simplu, încât pănă şi un copil ar putea sã-l înţeleagã.
Când aducem cererile noastre în numele lui Isus, trebuie să fim pe deplin convinşi că este întocmai ca şi cum Isus Însuşi l-ar ruga pe Tatăl.
Poate vă întrebaţi:
-”Dar cum ar putea acest lucru sã fie adevãrat?”
Daţi-mi voie să vă explic.
Noi ştim că Dumnezeu a iubit pe Fiul.
Noi ştim că Dumnezeu a iubit pe Fiul.
A vorbit cu Isus şi L-a învăţat în timpul şederii Lui pe pãmânt.
Şi Dumnezeu nu numai că a auzit dar a şi rãspuns fiecărei cereri pe care Fiul i-a fãcut-o.
Isus a mãrturisit aceasta, spunând, “El întotdeauna mă ascultă.”
Pe scurt, Tatăl niciodatã nu i-a respins Fiului vreo cerere.
Astãzi, toţi cei care se încred în Isus sunt îmbrãcaţi, ascunşi în Fiul.
Iar cerescul Tată ne primeşte la fel de îndeaproape, de intim, cum îl primeşte pe propriul Său Fiu.
Astãzi, toţi cei care se încred în Isus sunt îmbrãcaţi, ascunşi în Fiul.
Iar cerescul Tată ne primeşte la fel de îndeaproape, de intim, cum îl primeşte pe propriul Său Fiu.
De ce?
Din cauza unităţii noastre spirituale cu Hristos.
Prin moartea Sa la cruce şi prin învierea Sa, Isus ne-a fãcut una cu Tatăl.
“Ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis…ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, – Eu în ei, şi Tu în Mine; – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan17:21–23).
Mai simplu spus, noi suntem acum rude, suntem o familie – suntem una cu Tatăl, şi cu Fiul.
Prin moartea Sa la cruce şi prin învierea Sa, Isus ne-a fãcut una cu Tatăl.
“Ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis…ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, – Eu în ei, şi Tu în Mine; – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan17:21–23).
Mai simplu spus, noi suntem acum rude, suntem o familie – suntem una cu Tatăl, şi cu Fiul.
Noi am fost înfiaţi, cu drepturi depline de moştenire pe care le are orice copil.
Acesta înseamnă că toatã puterea şi resursele cerului ne-au fost nouã puse la dispoziţie, prin Christos.
Rugăciunea “în numele lui Isus” nu este o formulă.
Rugăciunea “în numele lui Isus” nu este o formulă.
Nu este o frază, o expresie a cărei putere stă în faptul că o rosteşti.
Puterea stă în credinţa că Isus i-a cauza, problema noastră, şi o susţine la Tatăl pe baza a ceea ce a făcut
El pentru noi, a meritului Său. El este Apărătorul, Avocatul nostru, el face solicitarea pentru noi.
El pentru noi, a meritului Său. El este Apărătorul, Avocatul nostru, el face solicitarea pentru noi.
Puterea constă în a ne încrede pe deplin că Dumnezeu niciodată nu Îl respinge pe Fiul Său propriu, iar noi suntem beneficiarii credincioşiei absolute a Fiului Său.
duminică, 16 noiembrie 2014
Arată-mi, Domnul meu...
Ai milă Dumnezeule,de mine
Şi şterge-mi toată făr’delegea mea;
Căci am păcătuit şi mi-e ruşine,
Nu mă lăsa pierdut fără de Tine,
Ascultă-mă în îndurarea Ta!
Şi şterge-mi toată făr’delegea mea;
Căci am păcătuit şi mi-e ruşine,
Nu mă lăsa pierdut fără de Tine,
Ascultă-mă în îndurarea Ta!
Cu
sângele Tău spală-mi a mea vină
Şi curăţeşte-mă să fiu deplin curat;
Adu-ţi aminte, Doamne, că sunt tină
Şi fiinţa mea de slăbiciuni e plină;
Fă să mă bucur iar cu-adevărat.
Şi curăţeşte-mă să fiu deplin curat;
Adu-ţi aminte, Doamne, că sunt tină
Şi fiinţa mea de slăbiciuni e plină;
Fă să mă bucur iar cu-adevărat.
Zideşte-n
mine-o inimă curată,
Preasfântule Stăpân şi Dumnezeu,
Să-mi fie haina vieţii nepătată,
Să nu mai vreau să fiu ce-am fost odată,
Ci nou, schimbat să-mi fie traiul meu.
Preasfântule Stăpân şi Dumnezeu,
Să-mi fie haina vieţii nepătată,
Să nu mai vreau să fiu ce-am fost odată,
Ci nou, schimbat să-mi fie traiul meu.
Sădeşte-n mine-un duh statornic, tare,
Ca să mă poarte doar pe drumul Tău,
Să pot rămâne veşnic în picioare
Oricât ar vrea Satan să mă doboare;
Păzeşte-mă, Isuse, de cel rău.
Ca să mă poarte doar pe drumul Tău,
Să pot rămâne veşnic în picioare
Oricât ar vrea Satan să mă doboare;
Păzeşte-mă, Isuse, de cel rău.
O, nu mă lepăda din a Ta Faţă
Şi nu lua de la mine Duhul Sfânt;
Fii scutul meu şi dă-mi a Ta povaţă
Să Te slujesc smerit ’n-întreaga-mi viaţă
Cât voi trăi aici pe-acest pământ.
Şi nu lua de la mine Duhul Sfânt;
Fii scutul meu şi dă-mi a Ta povaţă
Să Te slujesc smerit ’n-întreaga-mi viaţă
Cât voi trăi aici pe-acest pământ.
Dă-mi iarăş bucuria mântuirii
Să cânt, să plâng dorind prezenţa Ta;
Adu-mi în suflet pacea fericirii
Şi starea ’naltă a neprihănirii
Să pot neobosit a Te urma.
Să cânt, să plâng dorind prezenţa Ta;
Adu-mi în suflet pacea fericirii
Şi starea ’naltă a neprihănirii
Să pot neobosit a Te urma.
Arată-mi, Domnul meu, bunăvoinţă
Şi sprijineşte-mă Te rog cu al Tău Duh,
Să fiu puternic, Doamne, în credinţă
Şi-n orice greu să capăt biruinţă
Privind mereu spre tainicul văzduh.
Şi sprijineşte-mă Te rog cu al Tău Duh,
Să fiu puternic, Doamne, în credinţă
Şi-n orice greu să capăt biruinţă
Privind mereu spre tainicul văzduh.
Atunci voi învăţa căile Tale
Pe toţi acei ce le nesocotesc
Şi-n Casa Ta cânta-voi osanale
Căci m-ai salvat din neagra morţii vale
Şi m-ai făcut copilul Tău ceresc.
Pe toţi acei ce le nesocotesc
Şi-n Casa Ta cânta-voi osanale
Căci m-ai salvat din neagra morţii vale
Şi m-ai făcut copilul Tău ceresc.
joi, 13 noiembrie 2014
Dumnezeu te vrea pe tine!
marți, 11 noiembrie 2014
Tot ăia...
Tot ăia sunt creştinii buni
Ce fac pioase menţiuni
Şi dau cucernice poveţe
Şi nu-s, nicicând, cu două feţe.
Tot ăia sunt creştini reali
Ce n-au metehne de şacali
Şi nu acceptă compromisul
Ci vor să vadă Paradisul.
Tot ăia sunt victorioşi
Ce nu invită alţi hristoşi
Să îi îndrume pe cărare
Sau să le dea încredinţare.
Tot ăia-s buni penticostali
Ce nu-mprumută de la baali
Iar cu baptiştii sunt amici
Şi-n misiuni poţi să-i implici.
Şi carismaticii creştini
Avea-vor parte de lumini
De-acceptă sfaturile sfinte
Să intre-n suflet şi în minte.
Pe ăia din confesiuni
Ce vor cu sfinţii uniuni
Lăsând pe Tatăl să lucreze
Poate oricine să-i filmeze,
Căci ei nimic n-au de ascuns
Totu-i curat, cu Duh Sfânt uns
Fiind scanaţi de sfânta-I Rază
Ei doar în Adevăr lucrează.
Nu c-ar avea pe frunte stea
Dar sunt în stare-n foc să stea
Să apere credinţa pură
Şi tot ce scrie în Scriptură.
Tot ăia ce trăiesc prin har
(De-s cu sau fără seminar)
Merg hotărâţi pe-ngustul drum
Şi răspândesc ceresc parfum.
De-s mici sau mari confesiuni
Tot ăia cred şi în minuni
Şi nu prezintă discrepanţe
Şi nici nevrednice nuanţe...
Că-i clar Cuvântul revelat
Şi cei ce l-au asimilat
Sunt ăia care la-ncercare
N-au dat semnalul de trădare.
Tot ăia care s-au jertfit
Stând lângă Domnul lor iubit
Îl vor sluji-n continuare
Cu mult elan şi consacrare.
luni, 10 noiembrie 2014
Da,cred în Dumnezeu!
Cu siguranţă că fiecare
dintre noi avem ceva în care credem şi ne inspiră în tot ce facem.
Sunt mulţi
oameni care cred în destin,în noroc,în vise,în talismane norocoase.
Alţii sunt
inspiraţi de ceea ce văd,iar unii de persoanele din viaţa lor.Acum,aş vrea să
te întreb ceva:
Tu în ce crezi?
Cine sau ce te însufleţeşte,care este lucrul care îţi dă putere să mergi mai departe şi care te ridică atunci când eşti căzut la pământ?
Cine sau ce te însufleţeşte,care este lucrul care îţi dă putere să mergi mai departe şi care te ridică atunci când eşti căzut la pământ?
Cei bolnavi,care zac pe un pat în spital sunt motivaţi să trăiască de
dragul familiei şi vieţii,în timp ce unii se gândesc cum să-şi pună capăt
vieţii din simplul motiv căci.....
"nu mai le este drag de viaţă".
Atâţia
oameni şi-ar dori să aibă ceea ce ai tu,şi nu au.
Chiar în clipa aceasta un
copil al străzii se încălzeşte prin canale şi crede-mă,şi-ar dori să-şi lipească
mâinile de o teracotă caldă,doar că nu are niciuna.
Credinţa noastră poate muta munţii şi poate face lucruri imposibile,posibile!
Credinţa noastră poate muta munţii şi poate face lucruri imposibile,posibile!
Din păcate,multora ne lipseşte credinţa.
Am lăsat-o
să ne fie furată de ştirile rele şi de gurile rele.
Tocmai acel lucru,care este
mai mic decât un bob de muştar,l-am lăsat să ne fie răpit din inimă.
Acum ne
trezim fără credinţă şi ne îndoim de aproape totul.
Râdem de credinţa altora şi
suntem irascibili.
Ne hrănim cu gunoaiele din mass-media şi înghiţim toate
otrăvurile ce ni se pun în faţă.
Luăm o înghiţitură şi ne trezim că mai vrem
una.Î
ncepe să ne placă viaţa aceasta,fără niciun scop,fără ceva în care să
credem.
Ştiai că cei mai trişti oameni de pe acest pământ sunt aceia care nu au ceva în care să creadă?
Ştiai că cei mai trişti oameni de pe acest pământ sunt aceia care nu au ceva în care să creadă?
Ei abia aşteaptă să treacă odată
ziua de azi şi să vină cea de mâine.
Aşteaptă să moară.
Sunt întunecaţi la
faţă,iar singurul lucru care ajunge să-i înveselească este când aud că cineva a
păţit ceva rău.
Nu întorc înapoi zâmbetele firave ale copilaşilor.
De fapt,de abia
aşteaptă să crească copiii aceia şi să dea de necazuri,să dea de viaţa
adevărată.
Pentru ei,viaţa adevărată a devenit un mare nimic.
Aş vrea ca tu să nu fii ca ei.
Aş vrea ca tu să nu fii ca ei.
Să zâmbeşti tuturor
oamenilor.
Să admiri peisajele frumoase.
Să crezi,să
speri,să visezi.
Viaţa este frumoasă când ai un motiv pentru care să o trăieşti.
Poate
te întrebi:
-tu pentru ce trăieşti?.
Eu trăiesc pentru Isus.Credinţa mea este în
Dumnezeu.
Să crezi în visele tale.
Nu cred în coincidenţă şi nici în ghinion,însă cred că toate lucrurile
lucrează înspre binele celor ce-L iubesc pe El.
Ştiu că eu trăiesc deja pentru
Ceruri.
Nu prea mai îmi pasă de pământul acesta.
Am renunţat la toate lucrurile
care odată mi se păreau bune.
Acum le consider nişte gunoaie.Nimic nu se compară
cu credinţa mea în Dumnezeu.
Da,cred în Dumnezeu!
Şi nu
mi-e ruşine de asta.
Ţie îţi este?
duminică, 9 noiembrie 2014
Viaţa predată
Dar ce înseamnă exact acest lucru?
Viaţa predată este un act de a dărui înapoi lui Isus viaţă dăruită ţie.
Este renunţare la control, drepturi, putere, direcţie şi toate lucrurile pe care le faci şi le spui.
Înseamnă a supune totalmente viaţa ta în mâinile Lui, a face cu ea ceea ce doreşte El.
Însuşi Isus a trăit o viaţă predată:
-“Căci m-am popogrât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis” (Ioan 6:38).
-„Eu nu caut slava Mea” (8:50).
Cristos niciodată nu a făcut nimic de unul singur.
El n-a făcut nici o mişcare şi n-a spus nici un cuvânt fără a fi instruit de Tatăl.-
„...nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu....Pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut” (8:28-29).
Predarea totală a lui Isus Tatălui este un exemplu al modului în care noi toţi trebuie să trăim.
Ai putea spune:
„Isus a fost Du-mnezeu întrupat.
Viaţa Lui a fost predată înainte ca El să fi venit pe pământ.”
Dar viaţa predată nu este impusă nimănui, inclusiv şi lui Isus.
Isus spunea:
Eu aleg să îmi dau viaţa.
Nu fac acest lucru pentru că cineva mi-a spus s-o fac.
Nimeni nu-mi ia viaţa de la mine.
Tatăl Meu Mi-a dat dreptul şi privilegiul de a-Mi da viaţa.
El, de asemenea, Mi-a dat alegerea de a nu bea paharul şi de a evita crucea.
Dar Eu aleg să fac aceasta, din dragoste şi din deplină predare Lui.
Adevărul este că noi putem avea atât de mult din Cristos cât dorim.
Putem merge atât de adânc în relaţia cu El cât alegem, trăind totalmente prin Cuvântul şi călăuzirea Sa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)