La Mulţi Ani!

Lasati in anul ce trece toate necazurile, supararile si amaraciunile si intrati in noul an ce vine cu inima impacata si cu sufletul deschis.

La multi ani si tot ce va doriti!

A mai trecut un an

A mai trecut un an

A mai trecut un an prin noi
A fost şi soare, au fost şi ploi,
Singur nu eram, eram amândoi
În nopţile pustii şi reci
Şi-n zilele cu nori pe cer
Doar Tu Isus m-ai ascultat
Vreau acum la sfârşit de an
O rugă să-Ţi înalţ, şi să-Ţi spun...

/: Îţi mulţumesc pentru-acest an
Îţi mulţumec pentru ce mi-ai dat
Îţi mulţumesc că niciodată singur nu m-ai lăsat
Îţi mulţumesc pentru-acest an :/

A mai trecut prin viaţa mea
Vreme bună şi vreme rea
Toate erau în mâna Ta
Iubire Tu mi-ai arătat
Inima mi-ai înâlţat
În toate Tu m-ai binecuvântat
Vreau acum la sfârşit de an
O rugă să-Ţi înalţ şi să-Ţi spun...

pocăit sau ipocrit?

barbat plin de Duhul Sfant

Apararea nu este niciodata usoara, mai ales cand de acceptarea ei iti atarna viata.

 Apararea lui Stefan a dus la moartea lui Stefan.

Desi a fost respinsa este cea mai importanta cuvantare din cartea Fapte.
Acest barbat plin de Duhul Sfant si de intelepciune a invatat Biserica cum sa citeasca Legea si Proorocii. Hermeneutica lui Stefan a fost una care a focalizat lectura Scripturii nu tinand seama de temele poruncii si altarului, ci de temele promisiunii si implinirii, si cercetarii divine si respingerii.
Fiind acuzat de hula impotriva lui Dumnezeu, a lui Moise, si a Templului el identifica adevarata problema ca fiind pretentia de adevar a celor care urmau Calea lui Isus si care erau Israelul restaurat de Dumnezeu prin trimiterea Duhului Sfant ca implinire a promisiunii facute in Scripturi.

 Poporul lui Mesia transformat de Duhul Sfant se afla in centrul voii lui Dumnezeu raspunzand cercetarii facute de Dumnezeu prin trimiterea Fiului, iar apoi prin darea Duhului. 

Aceasta cercetare repetata este un tipar pe care Stefan il identifica si in trecut. 

El selecteaza trei personaje principale din istoria poporului ales: Avraam, Iosif, si Moise.
Avraam este parintele poporului care asculta de tot ceea ce ii porunceste Dumnezeu sa faca: 

de la iesirea din tara sa pana la circumciderea fiului sau.

Elementul central este promisiunea pe care i-o face Dumnezeu cu privire la binecuvantarea tuturor neamurilor in el si in samanta sa.
Iosif este un arhetip al lui Isus in aceea ca in viata lui, Stefan gaseste o miscare de la respingere la inaltare in putere. 

Fiind respins si vandut de fratii sai ajunge in final sa fie conducatorul Egiptului.

 In viata lui Isus regasim acelasi tipar subliniat in capitolele de inceput din Fapte: 

el este profetul respins de catre cei din poporul sau, dar Dumnezeu il inalta in putere. 

Tot din viata lui Iosif sunt importante cele doua vizite pe care i le fac fratii lui; in prima el stie cine sunt ei, dar ei nu stiu cine este el, iar in a doua el se face cunoscut lor ca salvatorul lor, si astfel toata familia scapa cu viata in timpul foametei. 

Ideea din subtext este ca dupa cea de a doua vizita poporul lui Iacov a avut parte de salvarea venita prin Iosif. Chiar daca prima venire a lui Isus a fost respinsa, la cea de a doua a Duhului si bisericii care sunt mesagerii lui Isus cel inaltat poporul poate avea parte de mantuirea castigata prin Isus, daca primesc cercetarea de care le face parte Dumnezeu.
Moise, ca si Iosif, este si el un arhetip a lui Isus.

 El este descris ca un profet respins, de doua ori. 

Poporul are parte de doua cercetari prin Moise, si le respinge pe ambele.

 Prima cand Moise omoara pe egiptean, iar a doua dupa ce ii scoate din Egipt. 

In prima nu au priceput despre ce a fost vorba, dar in a doua, desi au vazut fapte si minuni deosebite in diferite locuri, l-au respins pe profetul lui Dumnezeu. Isus, care a fost anuntat de Moise, va fi si el respins. Tiparul cercetarii si respingerii este felul in care trebuie citita Scriptura: Dumnezeu trimite profeti pentru indreptarea poporului, dar acesta ii persecuta si chiar omoara. Pilda cu arendasii viei (Luca 20) care omoara pe toti cei trimisi de stapanul viei, inclusiv pe fiul acestuia, este felul in care Isus a invatat Biserica sa citeasca istoria poporului lui Dumnezeu.
Profetul nu este descris atat prin prisma personalitatii sale, cat prin prisma puterii profetice date de Duhul lui Dumnezeu care vorbeste prin el.

 Misiunea lui este ca indiferent de marimea amenintarilor sa ramana credincios cuvintelor pe care trebuie sa le spuna poporului.
In final, Isus este pentru Stefan un arhetip in aceea ca, asa ca si el, Stefan va fi dus afara din Ierusalim sa fie omorat, si el se va ruga pentru dusmanii sai sa nu li se tina in seama acel pacat, si el isi va incredinta duhul in mainile lui Isus, si el va fi ingropat de oameni care se tem de Dumnezeu.

mesaj evanghelic

Magi din Răsărit.

După nașterea lui Isus, la Ierusalim, au venit niște Magi din Răsărit. Această vizită a magilor relatată în Evanghelia după Matei surprinde reacția lui Irod și a celor din Ierusalim: tulburare. Cititorul este suprins să vadă lucrul acesta pentru că reacția așteptată ar trebui să fie cea a bucuriei, pentru că în sfârșit s-a născut Mesia. Dar atât regele poporului, cât și Marele Preot și cărturarii nu au această reacție. Dimpotrivă se simt amenințați. Această stare de fapt ne spune că omul poate fi deranjat de împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu pentru că el adesea caută să folosească în folos propriu locul și răspunderile pe care le are în poporul lui Dumnezeu.

După nașterea lui Isus, la Ierusalim, au venit niște Magi din Răsărit. Această vizită a magilor relatată în Evanghelia după Matei surprinde reacția lui Irod și a celor din Ierusalim: tulburare. Cititorul este suprins să vadă lucrul acesta pentru că reacția așteptată ar trebui să fie cea a bucuriei, pentru că în sfârșit s-a născut Mesia. Dar atât regele poporului, cât și Marele Preot și cărturarii nu au această reacție. Dimpotrivă se simt amenințați. Această stare de fapt ne spune că omul poate fi deranjat de împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu pentru că el adesea caută să folosească în folos propriu locul și răspunderile pe care le are în poporul lui Dumnezeu.
Narațiunea este construită în jurul unei singure întrebări (unde?) la care se adaugă o intenție (ca să ne închinăm lui); și magii și Irod se relatează în felul acesta la nașterea lui Isus. Magii sunt sinceri, Irod nu. Ne dăm seama că Magii nu știau detaliile profetice cu privire la nașterea lui Mesia, de aceea merg la Ierusalim, la palatul lui Irod să întrebe unde este împăratul de curând născut al iudeilor. Magilor le lipsește dimensiunea teologică a portretului împăratului care era așteptat. Cu toate acestea, călăuziți de o stea, ei nu se opresc până nu îl găsesc. Ascultarea lor este subliniată printr-un contrast drastic cu știința marilor preoți și a cărturarilor, care cunoscând profețiile cu privire la Mesia nu îl caută. Clarificarea răspunsului la întrebarea principală (unde?) este scopul primei părți a narațiunii. Magii îl întreabă pe Irod, Irod îi întreabă pe marii preoți și pe cărturari, și așa se află răspunsul: Mesia trebuie să se nască în Betleeem.
Călăuziți de stea găsesc locul unde era Isus. Întâlnirea cu pruncul Isus arată că scopul pentru care îl căutau era cel spus mai înainte. I se închină și îi aduc daruri. Deși nu știau profețiile cu privire la locul în care trebuia să se nască Mesia, prin darurile pe care i le aduc, știind sau neștiind, ei arată spre identitatea care va fi ulterior văzută prin lucrările și învățătura lui Isus. Aurul, tămâia și smirna arată spre identitatea sa de împărat, preot și profet. Teologia creștină construiește portretul lui Isus pe aceste coordonate; simbolistica acestei înțelegeri ne-a fost dată de darurile aduse de magi. Această acțiune a magilor ne ajută și pe noi în închinarea noastră. Din felul în care ne închinăm lui trebuie să se vadă cine este el. Felul în care ne închinăm lui arată cum îl percepem noi pe el. Închinarea noastră este pe coordonate sănătoase dacă în urma ei el este văzut ca împărat, Mare Preot, și profet.

Doamne, ajută-mă să fiu aşa.

Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului. Ţefania 3.12

Când credinţa dispare din mijlocul acelora care trăiesc în belşug, ea îşi găseşte adăpost printre săracii lumii acesteia, bogaţi în credinţă.
 În ei Domnul găseşte o rămăşiţă credincioasă.
 Fac şi eu parte din această rămăşiţă?
 Ei se încred în Domnul pentru că sunt lipsiţi şi smeriţi. Cine n-are nici un ban, încearcă să se împrumute dacă cineva îl ia pe garanţie.
Omul care-şi dă seama că numele său nu prezintă destulă garanţie, caută sprijin la alt nume.
 Ori cel mai bun nume este al lui Dumnezeu.
El va avea întotdeauna un popor care-şi va pune încrederea în El, pentru că este mic şi smerit.
Existenţa lui în sânul unei naţiuni este pentru această naţiune un izvor de binecuvântări necunoscute.
 Este sarea care păstrează şi împiedică stricăciunea provocată de pofta lumii acesteia.
 Această întrebare mi se pune din nou:
Fac şi eu parte din acest popor?
Sunt mâhnit de păcatul care este în mine şi în jurul meu?
 Sunt sărac cu duhul, mă văd eu însumi sărac duhovniceşte?
 Mă încred eu în Domnul? Aceasta este întrebarea cea mare.
Domnul Isus descoperă numele, caracterul, persoana lui Dumnezeu;
mă încred eu în El?
 Dacă da, am părăsit orice plan care face parte din această lume.
Doamne, ajută-mă să fiu aşa.

Din experienţa mea

- În relaţiile mele cu alte persoane am constatat că, pe termen lung, nu foloseşte la nimic să mă port ca şi cum aş fi ceva ce nu sunt.
- Simt că sunt mai eficient când mă pot asculta pe mine însumi cu o atitudine de acceptare şi pot fi eu însumi.
- Am constatat că:

- faptul de a-mi da voie să înţeleg o altă persoană are o valoare imensă.
- Am constatat că :

-devin mai bogat în interior dacă deschid canale prin care alţii îmi pot comunica sentimentele lor, lumea lor perceptivă personală.
- Am constatat că :

-este extrem de recompensator să pot accepta o altă persoană.
- Cu cât sunt mai deschis faţă de realităţile din mine şi din cealaltă persoană, cu atât îmi doresc mai puţin să să mă reped şi să „dreg lucruri”.
- Pot avea încredere în experienţa mea.
- Evaluarea făcută de alţii nu este pentru mine un reper.
- Experienţa este, pentru mine, cea mai înaltă autoritate.
- Îmi place să descopăr ordine în experienţă.
- Faptele concrete sunt nişte aliaţi.
- Ceea ce este cel mai personal este cel mai general.
- Din experienţa mea, persoanele au o direcţie esenţialmente pozitivă.
- Viaţa, la potenţialul ei maxim, este un proces fluid, schimbător, în care nimic nu e fix.

naomi/colind

dar din dar pentru cei cu har

4 LEGI SPIRITUALE DIN VECHIME     - prima lege zice: “Persoanele pe care le intalnesti sunt  persoanele potrivite”. Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal;     - a doua lege zice: “Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla”. Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici macar detaliul cel mai nesemnificativ)… Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU. Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt perfecte, cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta …    - a treia lege zice: “Orice moment in care se incepe este momentul corect”. Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe);     - a patra lege zice: “Cand ceva se termina, se termina”. Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi capitolul si sa mergi inainte imbogatit cu acea experienta.    Cred ca nu este intamplator ca citesti aceste randuri acum; acest text ajunge la tine azi pentru ca esti pregatit(a) sa intelegi ca  ,,nici un fulg de zapada nu cade niciodata in locul gresit”…

Pentru ce?

Toate planurile şi dorinţele mele,
Toate gândurile ce mi se-ndreaptă-n sus
Totul pun pe-altarul voii Tale!
Fă cu ele tot ce vrei, Isus

Duhul Sfânt să mă călauzească,
Să conducă şi să controleze viaţa mea,
O predau cu totu-n Mâna Ta cerească:
Facă-se doar voia Ta, în ea!

Unde voi merge? Nu stiu!
Când? Nu-mi pasă!
Pentru ce? Nu-i treaba mea!
Vreau doar viaţa mea ‘naintea Ta să fie
Un mare, decisiv şi vesnic “DA”!

Inaintea Ta mă plec cu lacrimi sfinte
Şi te rog primeste darul meu ca bun miros
Tie iţi încredintez, Părinte
Viitorul meu, pe care, nu-l cunosc.

bilanţ.....

   BRADUL DE CRĂCIUN
Un pom împopoțonat cu roade care nu-i aparțin!
    PORCUL DE CRĂCIUN
Biruința harului împotriva Legii!  
  CADOURILE DE CRĂCIUN
Antidot împotriva recesiunii economice! 
   ÎMBUIBAREA DE CRĂCIUN
Răsplata (sau prețul) pentru exercițiile fizice și abstinența pe un an de zile!    
NOAPTEA DE REVELION
Încă zece ore de televizor… în famiiilie! (Ce altceva?)   
ANUL NOU
Luarea anului vechi… de la capăt!   
HOTĂRÂRILE DE ANUL NOU

Minciuni hotărâte!   
PAȘTE
Iepurași, ouă roșii, haine noi și… miel? A, și Învierea Domnului Isus!    
DIN AN ÎN PAȘTE
Lucruri importante! Cu cât mai rar cu atât mai bine!   
DIN PAȘTE ÎN CRĂCIUN
O perioadă de timp în care trecem… pe lângă biserică!    
THANKSGIVING
O zi în care se mănâncă toți curcanii care (nu) se mănâncă într-un an întreg…  
  SĂRBĂTORILE
Pretextele duhovnicești ale firii pământești!

Emanuel e cu tine!

Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie

Eu cred că Biblia este cel mai mare dar dat omului.
 Tot ce este bun de la Mântuitorul lumii ne este dat prin intermediul acestei cărţi.

Biblia nu este Cartea mea şi creştinismul nu este religia mea.
 N-aş putea niciodată să încuviinţez afirmaţiile lungi şi complicate ale dogmei creştine.

Iisus vine să ne întâlnească.
 Să-i ieşim în întampinare, pentru a-i ura bun venit. 
El vine la noi prin cel flămând, gol, singur, alcoolic, dependent de droguri, printr-o prostituată sau cerşetor. 
El poate să vină la mine sau la tine sub forma unui tată singur, sub forma fratelui, mamei, surorii. 
Dacă îl respingem, dacă nu-i ieşim în întâmpinare, îl respingem chiar pe Christos.

s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul

Conform traditiei iudaice, dupa nasterea unui copil existau anumite ritualuri care trebuiau indeplinite de familia acestuia. Nici pruncul Isus si familia lui nu au facut exceptie de la aceste porunci. Asa se face ca in Evanghelia dupa Luca, ne este relatat episodul circumciziei(taierii imprejur) si dedicarii lui Isus.In pasajul cuprins intre versetele 21-24 din capitolul doi, asistam la cel putin trei ritualuri privind acest act:

-1.In primul rind a fost circumcizia lui Isus .

Aceasta a avut loc pe cind El avea opt zile. A fost un semn al legamintului pe care l-a incheiat Dumnezeu cu Avraam. In aceeasi zi, potrivit traditiei ebraice, I s-a dat Copilului un Nume. Ingerul ii spusese lui Maria si Iosif sa-l numeasca ISUS.

-2.A doua ceremonie a constat in purificarea Mariei

-act care a avut loc la patruzeci de zile dupa nasterea lui Isus(vezi Levitic12:1-4).

In mod obisnuit parintii trebuiau sa aduca un miel, ca jertfa de ardere de tot, si un pui de porumbel sau turturea, ca jertfa de pacat. Dar in cazul celor saraci, se facea o derogare, acestia putind aduce ,,o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”(Levitic 12:6-8).

Faptul ca Maria nu a adus un miel, ci numai doi pui de porumbel denota conditia modesta in care s-a nascut Isus.

-3.Al treilea ritual a fost prezentarea lui Isus la templul din Ierusalim.

Initial,Dumnezeu decretase ca intaiul nascut de parte barbateasca Ii apartine Lui;

-fiii intai nascuti trebuiau sa formeze ceata preotilor(Exod 13:2).

Ulterior, El a ales semintia lui Levi ca membrii acesteia sa slujeasca de preoti(Exod 28:1-12).

Apoi parintii il puteau,,rascumpara” pe intaiul lor nascut prin plata a cinci sicli. Asta au facut ei cind l-au inchinat Domnului.Simeon ajunge sa-l vada pe Mesia(Luca 2:25-35)

Simeon apartinea ramasitei evlavioase de evrei care asteptau venirea lui Mesia. Lui i s-a revelat de catre Duhul Sfant ca nu va muri pana va vedea pe Hristosul(sau Unsul)Domnului. Celor care umbla in partasie tacuta, contemplativa cu Dumnezeu ,El le ofera o tainica impartasire a cunostintei divine.Simeon a intrat in templu exact in ziua in care parintii lui Isus L-au prezentat lui Dumnezeu. Simeon a fost instintat in chip supranatural cu privire la faptul ca acest Copil era Mesia cel fagaduit. Luandu-l pe Isus in brate, el a rostit o memorabila cantare care a ramas consemnata pe paginile Sfintei Scripturi. Esenta cantarii este urmatoarea:

-,,Doamne, acum Tu ma lasi sa plec in pace, caci am vazut mantuirea Ta in Persoana acestui Copil, Rascumparatorul promis, asa cum mi-ai fagaduit. Tu l-ai randuit sa aduca mantuire tuturor oamenilor. El va fi o lumina care va aduce revelatie neamurilor (prima sa venire) si va straluci in slava asupra poporului Tau Israel(a doua Sa venire)”. Simeon era pregatit acum sa moara, dupa ce Il intalnise pe Domnul Isus.Boldul mortii a fost indepartat.Dupa aceasta izbucnire initiala de slava la adresa lui Dumnezeu, pentru Mesia,Simeon I-a binecuvintat pe parinti, rostind apoi o profetie din care se desprind patru parti importante:

-Pruncul acesta este randuit spre prabusirea si ridicarea multora in Israel;

-cei aroganti, nepocaiti si necredinciosi vor cadea si vor fi pedepsiti.

- Cei care se smeresc, se pocaiesc de pacatele lor si-L primesc pe Isus se vor ridica si vor fi binecuvintati.

-Pruncul era destinat sa fie un semn care va starni impotrivire;

-Persoana lui Hristos urma sa fie invaluita intr-o semnificatie speciala. Insasi prezenta Sa pe pamint era o dovada puternica de mustrare impotriva pacatului si a neleguirii, provocind astfel o profunda animozitate in inima omeneasca.

-Chiar sufletul tau(al Mariei) va fi strapuns de o sabie; Simeon prezicea prin aceste cuvinte durerea cumplita care avea sa inunde inima Mariei, cind avea sa-si vada Fiul rastignit(Ioan 19:25).

-Ca sa se descopere gandurile multor inimi; Modul in care reactioneaza cineva fata de Mantuitorul este un indiciu al motivatiilor si afectiunilor sale launtrice.

Fiecare dintre noi la un moment dat din viata noastra suntem pusi in fata unei alegerii fata de Mantuitorul Isus Hristos.

Fie il vom respinge fara sa fim interesati de,,oferta” Lui, fie il vom accepta ca Domn si Stapan al vietii noastre subordonandu-ne intreaga viata voii Sale.Dumnezeu sa ne dea intelepciunea necesara pentru a face alegerea potrivita.

o stea pe cer luminează...colind

... un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi

Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite.

Planul mântuirii – un ospăţ pentru toate popoarele.

-Cine pregăteşte?

-Domnul oştirilor, spune Isaia.

-Domnul oştirilor pregăteşte cui?

-Tuturor popoarelor.

-Unde?

-Pe muntele acesta.

- Ce?

-Un ospăţ.

- Un ospăţ de bucate grase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite.

-Un ospăţ.

-Ce fel de ospăţ o fi?

-Aproape că nu pot să nu-mi aduc aminte de nunta din Cana, belşugul de vin, de mirele care era la masă, de mireasa lui care începe să-şi deschidă ochii.

Textul se termină cu:

-Ucenicii Lui au crezut în El pentru că au văzut minunea pe care a făcut-o.

Nu la întâmplare Ioan numeşte toate minunile Domnului Isus Hristos – semne.

Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite. Şi ascultaţi implicaţiile acestui ospăţ.

Şi pe muntele acesta înlătură măhrama care acoperea toate popoarele. Imaginaţi-vă, toate popoarele acoperite cu un văl. Poate că o fi vălul de mireasă. Aşa şi-o fi imaginat Eva când a fost peţită de cel rău şi a călcat pe urmele lui prin ascultarea ei. Dar vălul de mireasă s-a transformat într-o învelitoare grea, într-o funie care a legat-o pe ea şi pe toţi urmaşii ei.

Pe muntele acesta înlătură măhrama care acoperă toate popoarele, şi învelitoarea care înfăşoară toate neamurile. Nimiceşte moartea pe vecie. Domnul Dumnezeu şterge orice lacrimă de pe toate feţele şi îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său. Domnul a vorbit.

Ce extraordinară promisiune muntele acesta e însuşi Cristos Domnul Cei ce se încred în Domnul sînt ca muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie. Ps 125:1 Dar mîntuirea va fi pe muntele Sionului Obad 1:17 Ci v’aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,Evr 12:22

Acest ospăţ ar trebuie să-ne interseze azi mai mult,nu ospeţele de sfârsit de an sau cele care abia au trecut.

Tu vei fi interesat să afli mai multe despre acest ospăţ?

Vei şti ce trebuie să faci pentru a avea o invitaţie la acest ospăţ?

E simplu!

-acceptă-L pe Isus acum în viaţa ta prin credinţa crede în Jertfa Lui ,vei primi Mântuirea Lui în dar ,iertarea de păcatele tale şi frumosa invitaţie:

-Atunci Împăratul va zice celor dela dreapta Lui: "veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v’a fost pregătită dela întemeierea lumii.

Mulţumesc pentru toate,

Apreciez ,mulţumesc pentru gestul frumos şi cu dragoste în Cristos primiţi recunoştinţa mea pentru tot ce faceţi spre Slava şi Gloria Lui Isus!

Mulţumesc pentru toate,
 Pentru vorbe şi şoapte
 Scrise în taine, alături de mine,

Mulţumesc că ai grijă de sufletul meu,
 Şi îţi pasă, de stări sufleteşti
Ce apasă uneori şi jugul e greu.
 Mulţumesc pentru clipe minunate
Petrecute împreună, ce haruri cereşti
In pocaluri s-adună

Cu atâta dragoste,

Ce-n Cristos prea dulce răsună.
Mulţumesc pentru că mă accepţi

Aşa cum sunt,şi mă asculţi

Când vers, poezie nu am să încânt

Al inimii stări ce bate tremurând
Mulţumesc pentru visele
 Ce capătă chip,cănd al tău îndemn,
 Îmi dă speranţe care nu pier.
Mulţumesc pentru bucuria ce mi-o aduci,
Şi a tale poveţe îmi şterge lacrimile
 Şi face durerea să plece.
 Eşti un înger venit să mă păzească,
Ce îmi alină suferinţa
 Si îmi aduce numai bucurii,
 Zâmbete şi soare
 Si mă face să uit
Prin câte am trecut.
 De aceea îţi mulţumesc! 

Când zorii vestesc răsăritul,
Şi soarele blând inundă pământul,
Mi-ai pus în piept o inimă de servitor,
Pe mine, m-ai făcut de oameni iubitor!
Mă încântă toate şi alte asemnea,
Şi-aşa se naşte poezia mea,
 Cu ce-i în jur se contopeşte,
E rugăciunea ce mă copleşeşte!
Izvor ea are în inima-mi ce bate,
 Frământări, îndoieli sunt uitate,
 Cuvinte limpezi curg pe foaia albă,
Şi-n versuri semne lasă să se vadă!

Mulţumiri fie aduse Lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare dat prin Fiul Său Isus Cristos

Mulţumiri,aprecieri şi respect pentru urmatoarele bloguri:
http://versuridininimadecopil.blogspot.com/2011/11/clipe.html
http://www.peginduri.com/
http://parasitadarnusiuitata.blogspot.com/
http://hailaplimbare.blogspot.com/
http://asteptandminunile.blogspot.com/
http://danieladamache.blogspot.com/
http://www.moldovacrestina.net/
http://maiexistaosansa.blogspot.com/
http://florinianovici.blogspot.com/
http://alinaursache.blogspot.com/
http://samichiscanaan.blogspot.com/
http://dumnezeuestedragoste.blogspot.com/
http://changedg.blogspot.com/
http://crestinablog.blogspot.com/
http://mmarysplendoareaiubirii.blogspot.com/
http://cineesteel.blogspot.com/
http://ganduriscaldateinlumina.blogspot.com/
http://eu-si-isus.blogspot.com/
http://convietuire.wordpress.com/
http://nibiru-sfarsitul-lumii.blogspot.com/
http://lavii-osperanta.blogspot.com/
http://iri-aldasszomj.blogspot.com/
http://popaspentrusuflet.wordpress.com/
http://www.baptisti.org/
http://www.poartacerului.ro/
http://elimro.com/
http://www.elimtorino.it/
http://crestintotal.ro/
http://parereataconteaza1.wordpress.com/
si multi altii ce mi-a modelat caracterul intru asemanarea cu Domnul nostru Isus Cristos
Domnul Dumnezeu vă va răsplăti în ziua  revenirii Fiului Său

Fiecare zi aduce grijile ei

Te îngrijorezi uneori cu privire la lucrurile care s-au întâmplat sau la cele care sunt pe cale să se întâmple în viitor?
Sau poate te îngrijorează un eveniment iminent sau o întâlnire?
Te îngrijorezi şi te nelinişteşti din cauza afacerilor, a economiei slabe sau a sistemului politic?
 Se pare că lucrurile pentru care ne îngrijorăm nu au sfârşit.
Mi-aduc aminte de vechea zicală :
-„Nu căuta necazul cu lumânarea.”
 Oare nu facem noi aceasta când lăsăm minţile să se îngrijoreze?
O altă zicală veche spune:
- „Necazurile, ca şi bebeluşii, cresc odată cu alăptatul!
Te faci acum vinovat de alimentarea necazurilor tale?
Isus a spus:
-"Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei." (Matei 6:34).
 Fiecare zi aduce grijile ei;
şi ca să anticipezi grijile viitorului înseamnă doar să le dublezi. Dumnezeu ne oferă harul Său doar pentru câte o zi.
Neliniştea este factor de stres al celui care nu a învăţat să-şi pună încrederea în Dumnezeu.
 De ce să ne punem încrederea în capacităţile noastre slabe, când avem un Dumnezeu Creator care este mult mai mult în stare să ne acopere toate nevoile noastre?
 Încrederea în Dumnezeu aduce siguranţă şi pace, în timp ce încrederea în noi provoacă doar o mare nelinişte. Ieremia 17:5:
" Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul".

Să nu scoţi şi să nu adaugi nimic....

Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.

Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.

In imprejurarile relatate in Biblie instruirea are un rol fundamental in intemeierea si lucrarea comunitatii.

 Revelarea lui Dumnezeu poporului sau este elementul central al existentei acestuia; identitatea, raportarea la altii, idealurile, supravietuirea in vremuri grele atarna total de adevarul dat de Dumnezeu.

 Pentru ca acest element este atat de puternic devine tinta diferitelor abuzuri.

Adaugarea sau scoaterea din cele revelate sunt cele mai des intalnite abuzuri. 

De aceea avem si atentionarea la sfarsitul Bibliei cu privire la ele.

 In viata poporului lui Dumnezeu a existat in mod constant pericolul inlocuirii cuvantului lui Dumnezeu cu poruncile oamenilor. 

Motivatiile sunt de fiecare data diferite, dar acest lucru a aparut mereu si mereu.

 In aceasta privinta exemplul din Matei 15 este graitor. 

Aparenta sfinteniei este poleiala care ascunde adevaratele motive.

 Generatia noastra nu este scutita de acelasi pericol. 

Inaintea diferitelor provocari biserica se poate purta la fel si adesea sloganul sub care o face este: 

-sfintenia nu este niciodata prea multa.’

Aceasta zicala presupune de multe ori alte agende: 

-porunci ale oamenilor. 

Apogeul revelatiei lui Dumnezeu ne este dat noua in persoana, invatatura, moartea si invierea Cuvantului intrupat, Fiul lui Dumnezeu.

 La o cercetare atenta a revelatiei aduse de El si inscrisa in Evanghelii putem vedea ca El nu ofera raspunsuri la toate framantarile si intrebarile pe care le-am putea avea noi.

 Avem lucrarea apostolilor si Epistolele scrise de ei in care Duhul Sfant ii conduce in tot adevarul adus de Fiul lui Dumnezeu. 

Cele revelate trebuie sa ne fie de ajuns si sa produca in noi maturitatea necesara pentru a trai in lumina revelatiei in situatii si problematici neacoperite in scrierile biblie.

 Continutul si perimetrul invataturii noastre trebuie sa fie dat de revelatia adusa de Fiul lui Dumnezeu, iar rezultatul sa fie o viata de evlavie. 

ruben

Adevarul lui Dumnezeu

O raspundere fundamentala a bisericii este de a sustine cu tarie adevarul revelat al lui Dumnezeu. 

In acest context trebuie experimentatate relatiile dintre cei care sunt parte din familia lui Dumnezeu.
Adevarul lui Dumnezeu revelat in creatie, in Scripturi, si in mod deplin in Isus Cristos trebuie inteles, explicat si trait de catre biserica lui Dumnezeu.
El este un Dumnezeu viu care se arata, vorbeste, si lucreaza in creatia Sa. 

 Acest adevar este transformator la nivelul omului launtric, si la nivelul relatiilor comunitare. 

Dimensiunea spirituala a slujirii bisericii consta in iscusinta acesteia de a a explora cat mai cuprinzator lumea din spatele textului Scripturii, lumea din textul Scripturii, si lumea din fata textului Scripturii. 

Impartirea dreapta a Cuvantului adevarului are aceste aspecte, elemente obligatorii.

 Cu cat o face mai credincios, cu atat este un stalp si o temelie mai buna pentru adevarul revelat.
Aceasta lucrare esentiala de sustinere a adevarului lui Dumnezeu are o taina. 

Religia crestina are un secret destainuit: 

-Cristos! 

Evenimentul Cristos este un eveniment care cuprinde pamantul si cerul. 

Nimic nu se poate sustrage prezentei sale. 

Intruparea lui vazuta ca o epifanie, viata lui terestra ca o viata mesianica dovedita dreapta in/prin Duhul Sfant, el este proclamat intre popoare, el este crezut in lume, si el a fost inaltat in slava.

Să faci

"Să faci cât de mult bine poţi,

Prin toate mijloacele prin care poţi,

În toate modurile în care poţi,

În toate locurile unde poţi,

În orice moment poţi,

Pentru cât de mulţi oameni poţi,

Cât de mult timp poţi."

Domnul nu greseste niciodata....

Cand ale Domnului carari,
îmi par de neinteles şi grele,
si-n ale grijurilor mari se afunda dorurile mele,
cand asa de greu mai trece o zi,
care de chin e plina toata....
atunci ma-ncred in El,
fie ce o fi...
caci Domnul nu greseste niciodata!
 Cand inima-mi de indoiala e muscata,
de intrebari fara raspuns cuprinsa,
de ingrijorare cand e atacata,
de nepricepere cand e ste atinsa...
atunci eu nazuinta-mi obosita
 o incredintez in mana Lui de Tata
cu lacrimi dar si cu credinta intarita
 ca Domnul nu greseste niciodata!
 De aceea, inima ridica-te
 si lasa sa treaca tot ce-i pamantesc
si trecator...
Sus in lumina,vei vedea in Slava,
ce bine te-a condus Maretul Creator!
 Si nu uita...
chiar daca ar fii sa pierzi
ce ai mai drag...
sa treci prin noaptea rece si intunecata...
nu uita.......
Domnul nu greseste niciodata....

aş vrea Isuse scump să fiu ca Tine

Sunt mulți oameni care merg la Domnul şi uneori simt că mă pierd printre atâția.

Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

Şi iată că o femeie Canaaneancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac.”

El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.”

Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”

Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!”

Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei!”

Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”

Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Matei 15:21-29

Nu ştiu ce căuta Domnul Isus în Tir şi Sidon... acestea erau cetăți păgâne şi nu scrie că ar fi mers acolo cu vreun scop anume.

 Este scris că El a mers în ținuturile acestea, apoi este descrisă întâmplarea cu femeia canaaneancă, după care Domnul Isus a plecat de acolo.
 Ce căuta Domnul Isus în Tir şi în Sidon?

Era o femeie canaaneancă... nu era nici bogată, nu era nici săracă, nu era nici înaltă şi nici scundă, nu era nici frumoasă şi nici urâtă... nici nu conta pentru nimeni dacă avea vreun talent, nu conta pentru nimeni ce simțea sau ce gândea, nu conta nimic din ce o reprezenta pe ea ca om pentru că tot ce era ea se reducea la faptul că era canaaneancă.
 Femeia asta aude că vine un profet evreu prin ținuturile unde locuia ea şi ce face?
Merge la El să cerşească milă pentru fiica ei.
O canaaneancă să se milogească la un evreu?!
Dar canaaniții îi disprețuiesc pe evrei!
 Cum să meargă să ceară milă de la un evreu?
Dar femeia e disperată şi merge la Domnul Isus-
 Eu cred că i-au trecut multe lucruri prin minte pe drum înspre El şi cred că şi-a formulat un întreg discurs, dar când a ajuns înaintea Lui, cu toată zdrobirea ei tot ce a putut să spună a fost :
-”Doamne , Fiul lui David ai milă de mine!”
Tăcere.
 Se uită la El cum tace...
- ”oare e dispreț în privirea Lui?
Chiar nu poate să aibă măcar un strop de milă?
-de ce tace?
- pentru că sunt canaaneancă?
Un evreu nu s-ar mai milogi, un canaanit nu s-ar mai milogi ...dar eu... eu nu mai am nimic...”
-Doamne , Fiul lui David ai milă de mine!
Tăcere.
 Striga femeia cât o țineau puterile, atât de tare că ucenicii deja se simt ciudat.
 -Ne face de ruşine!
-fă-i ce-ți cere numai să nu mai strige după noi!”
Domnul Isus  le răspunde :
-”Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel” ...
Ok, şi-atunci ce cauți în Tir Şi Sidon?
Astea sunt cetăți păgâne, nu este nici un evreu pe-aici, nici o oaie pierdută din casa lui Israel, decât dacă nu ai venit aici doar pentru canaaneancă...
Femeia vede că Domnul Isus vorbeşte cu ucenicii şi înțelege că strigătele ei nu mai erau destule, aşa că vine şi se închină înaintea Domnului Isus-
... Respinsă de Singurul care nu ar respinge pe nimeni niciodată, umilită fără speranță, fără să mai aibă nimic decât o încăpățânare cruntă, se aruncă la picioarele Lui şi mai strigă odată :
-Doamne ajută-mi!”
.....şi aude:
- „Nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei!”
... femeia nu-i răspunde:
- ”am ştiut eu să nu aştept nimic de la un evreu!”
    nu-i răspunde :
-”parcă îți era milă de cei în suferință!”
    nu-i răspunde
 -”eşti nedrept!”,
     Nu.
Spre surprinderea tuturor femeia răspunde:
- „Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor."
   L-a uimit pe Domnul Isus...
   L-a bucurat enorm în suflet credinţa acestei femei.
   Să stea Domnul Isus  înaintea ta şi să-ți spună clar în față de nu ştiu câte ori:
  -”nu vreau să te ajut!”
 și tu să te ții de El până când tot ce mai are de zis când se uită la tine  să zică:
- ”mare este credința ta, facă-se după cum voieşti!”
Au mai venit dintre neamuri  la Domnul Isus, dar pentru nici unul nu s-a dus Isus Domnul să-i caute în ținuturile lor, decât pe femeia acesta.

Domnul Isus a vrut să-i asculte rugăciunea mai mult decât a vrut ea să fie ascultată şi poate că pe ea a costat-o mult să meargă până la Domnul Isus, dar  Domnul  a mers pe jos din Israel să o întâlnească.

Pentru minuni mărunte nu trebuie să ceri mult, dar pentru minuni pe care Domnul Dumnezeu  te caută să ți le dea, va trebui să te sfârşeşti înaintea Lui...să ți se pară nedrept, sau că a venit doar să te respingă ori să se lupte cu tine, dar va rămâne cu tine până când vei înțelege că a venit să vadă cât de mult vrei să-ți primeşti răspunsul.

Sunt mulți oameni care merg la Domnul  şi uneori simt că mă pierd printre atâția.

Absolut nimic din ce sunt eu nu mă califică înaintea Lui ca să m-asculte, dar ştiu cu toată inima mea că a venit pentru mine în ”ținuturile astea” aşa că nu contează de câte ori trebuie să mă respingă, ori să ajung să-i fac de ruşine pe cei care umblă cu El încât ei să strige pentru mine către El, nu contează de câte ori trebuie să strig fără răspuns, dacă trebuie am să învăț să trăiesc plecat la pământ şi nu mă mai ridic de acolo, pentru că ştiu;

Domnul Isus  a venit să-mi asculte rugăciunea.

,,Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat ”

Mulțumirea nu este ceva care ne vine în mod natural. Ea se învață, se achiziționează greu în procesul de creștere, maturizare și se poate pierde destul de ușor în circumstanțe adverse și climat conflictual.
A spune “mulțumesc” nu este ușor pentru că prin aceasta recunoști că există o oarecare dependență de ceilalți.
A spune “mulțumesc” nu este ușor pentru că admiți, indirect, că ai nevoie de alții – independența pe care ți-o dorești este totuși atât de relativă.
A spune “mulțumesc” nu este ușor pentru că prin aceasta te faci vulnerabil, acceptând că ai nevoi pe care nu ți le poți satisface singur.
A spune “mulțumesc” nu este ușor pentru că mândria trebuie să-și plece genunchiul iar atotsuficiența este șifonată rău.
A spune “mulțumesc” nu este ușor pentru că aceasta mărturisește că mai sunt persoane care fac ceva bun pentru tine, deși nu ai vrea să se știe și nu ai vrea să se afle.
A spune “mulțumesc” nu este ușor pentru că ți se pare că “se va urca la capul” altora - și nu vor mai face apoi nimic pentru tine!
Nemulțumirea este naturală.
Vine de la sine. Nu trebuie să faci efort ca ea să crească și să ajungă să te stăpânească.
Nemulțumirea este starea omului care nu mai are loc în inima lui pentru a recunoaște și mărturisi că Dumnezeu este sursa tuturor binecuvântărilor.
“ … fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s’au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s’a întunecat.” Romani 1:21

dragostea nu este acidă şi nu ustură, nu expiră şi nu se elimină repede

Cu siguranţă, nu aţi încercat niciodată să vă iubiţi abcesul apărut peste noapte la una dintre măsele, tumora crescută silenţios într-un viscer sau virusul care v-a ţintuit la pat de o săptămână, ca pe nişte prieteni sau colegi fără casă, care şi-au găsit drept gazdă, pentru o vreme, tocmai trupul dumneavoastră.

A nu lua măsuri împotriva bolii, e considerată lipsă de înţelepciune, iar a o tolera iubind-o ca pe o tovarăşă de drum, ar fi un act catalogat drept nebunie. Suntem obişnuiţi să declarăm război oricărei afecţiuni, alergând la medic sau la vraci ca să punem în funcţiune tot arsenalul terapeutic care se cunoaşte. Ne dorim să dispară durerea, să distrugem tumora, să moară microbul. Cât mai repede!

Manifestăm astfel, aceeaşi atitudine ostilă faţă de boală ca şi faţă de cei care ne fac rău. În faţa duşmanului, suntem tentaţi să-i plătim cu aceeaşi monedă, pregătindu-ne tirul vorbelor grele şi tunurile atitudinilor negative. Rareori recurgem la  toleranţă, transformându-ne într-un câmp cu flori, într-un ocean liniştit sau într-un deşert cald peste care cavaleria celuilalt să treacă vijelioasă, îndreptându-se, încotro?… fiindcă, dacă nu întâmpină nici un obstacol, îşi va rostogoli o vreme, tăvălugul mâniei şi, într-un final, se va opri dezorientată şi eşuată. „Un răspuns bun este ca un sărut pe buze”, spune Eclesiastul (cap4:26).

Dar, câţi dintre noi suntem gata să ne îmbrăţişăm duşmanul cu sinceritatea celui care suferă, nu pentru palma primită, ci pentru neputinţa de a-l ajuta să devină mai bun? Fiindcă, a-l iubi pe celălalt, înseamnă a te identifica în el, a-l accepta aşa cum este, a-i face loc lângă tine, a-i dărui ce este mai bun, a plânge odată cu el când e trist, a-l ajuta să-şi vindece sufletul. De câte ori am turnat balsam peste suferinţele celuilalt, în locul reproşurilor înţepătoare sau bucuriei otrăvite pe care am simţit-o în faţa nereuşitelor sale? Mă întreb, care este mecanismul dragostei?

Biblia ne oferă o definiţie complexă şi, în acelaşi timp, copleşitoare:„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.” (1Corinteni, 13/4-7)

Analizând atributele dragostei, ea pare remediul ideal al lui Dumnezeu pentru sufletul bolnav. Administrat în doze oricât de mari, nu produce efecte adverse, fiindcă dragostea nu pizmuieşte şi nu biciuie atunci când acţionează. Din contră, în mod paradoxal, efectul benefic creşte proporţional cu doza aplicată.

Nu expiră atât de uşor şi nu se elimină repede, menţinându-şi pentru mult timp calităţile, fiindcă dragostea cea îndelung răbdătoare, este dispusă să aştepte atunci când efectele nu apar imediat. În aşteptarea ei, e gata să-şi împartă patul, fără nici o reticenţă sau prejudecată, cu însăşi răutatea, fiindcă, încrezătoare, poartă cu sine imunitatea pe care i-o conferă sinceritatea şi puritatea.

Nu este acidă şi nu ustură, pentru că are în chintesenţa sa, bunătatea cu efectul ei  calmant şi regenerator.

Înzestrată cu un potenţial imens, iubirea nu are nevoie de nici o reclamă sau de laude, fiindcă efectele ei sunt atât de spectaculoase, încât, adesea, se văd cu ochiul liber. Ştie însă, că dacă s-ar umfla de mândrie, calităţile sale s-ar anula într-o clipă, fiindcă îngâmfarea are în esenţa ei numai apă şi bule de aer care i-ar dilua substanţa.

Ca orice medicament, merge direct la ţintă, îşi exercită acţiunea fără să facă rău, fără să se mânie când nu reuşeşte, dăruindu-se până la uitare de sine, pentru că niciodată nu caută propriul folos. Se lasă atacată în tăcere de enzimele răutăţii sau mândriei sufletului celui pe care încearcă să-l ajute, dar nu pleacă încărcată de pizmă, ci acoperă totul, uitând agresiunile pricinuite, suferă totul şi se retrage discret continuând să spere că, într-o zi, lucrurile vor lua o întorsătură bună.

Se bucură însă, când adevărul şi binele triumfă, ştiind că asta înseamnă vindecarea sufletului asupra căruia a acţionat. 

Însuşi Domnul Isus recomandă iubirea ca fiind antidotul cel mai eficient pentru ură „Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Orişicui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.” (Matei 5:39-40)

S-a demonstrat însă, că dragostea nu are doar efecte exterioare, ci că poate fi utilă chiar în vindecarea propriilor noastre boli, cu condiţia revărsării iubirii asupra oricărui factor agresor din trup, transformându-l din duşman în prieten. De pildă, o tumoră se autodizolvă atunci când o înconjurăm de dragoste, când îşi pierde relevanţa orice contradicţie, fie şi la nivelul gând-celulă.

Prin urmare, efectele iubirii pentru duşmanii noştri, ar putea fi spectaculoase. Iubirea va dizolva atitudinile duşmănoase – acele umbre abătute asupra fiinţei, ce nu o vor lăsa să se dezvolte în acordurile Luminii. Şi noi şi ei ne vom regăsi şi vom realiza inutilitatea şi acţiunea nocivă a propriilor orgolii.  Să nu uităm, că toţi suntem mădulare în trupul lui Hristos!

De altfel, rolul dragostei, ca ingredient esenţial în reţeta de menţinere a integrităţii fiinţei şi conştiinţei, este confirmat chiar de Biblie în Scrisoarea I-a către Corinteni (cap. 13:1-3): „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti şi n-aş avea dragoste, aş fi o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor; şi chiar dacă aş avea darul proorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.”