despre noi barbatii...

 Bărbatul este mult mai puţin religios decât femeia.
 Scepticismul bărbatului vine din faptul că el se bazează pe logică şi raţionamente.
Bărbatul este mai activ, mai agresiv şi are mai mult spirit de aventură.
Este mai stabil emoţional şi mai stăpân pe sine, în privinţa lucrurilor mari, decât este femeia. Totuşi este mai iritabil, mai excitabil şi mai lipsit de răbdare în privinţa lucrurilor mici.
Să mai spunem că este încrezut, lăudăros şi demonstrativ.
Dar este mai optimist decât femeia şi are o atitudine mai profesionistă.
Este mai obiectiv şi mai consecvent, pentru că aceste stări sunt derivate din logică.
Poate să se concentreze cu consecvenţă asupra unui lucru, fără ca emoţiile să-l inhibe.
Bărbatul este o fiinţă nomadă într-o măsură mai mare decât este femeia.
Mutarea dintr-un loc în altul nu-l afectează aşa de mult ca pe soţia sa.
 Mutarea într-un alt oraş îi dă femeii un senti-ment de frustrare, fiindcă această dezrădăcinare îi afectează sentimentul de siguranţă.
bărbatul nu are un spirit de observaţie aşa de dezvoltat ca femeia. Iar dacă soţul nu-i remarcă noua ei rochie sau coafură, să vezi necaz!
Când se rătăceşte, o femeie opreşte şi întreabă pe unde s-o ia.
 Pentru un bărbat, acesta este un semn de slăbiciune.
Se va învârti ore întregi, anunţând din când în când că este aproape de destinaţie, spre disperarea consoartei lui, care îi dă sfatul: „Întreabă odată, omule, şi nu mai înconjura Sinaiul ăsta!
Nu vezi că te învârţi în jurul cozii?"
Când creierul bărbatului se odihneşte, cel puţin 70% din activitatea sa electrică este blocată. În cazul femeilor, scanerul arată că este activ în proporţie de 90% în timpul unei stări similare, confirmând faptul că femeile primesc şi analizează permanent informaţii din mediul înconjurător.

Bărbaţii sunt mai puţin sensibili atunci când o femeie suferă din pricina unei dureri, dar ei devin sensibili la un meci de fotbal sau la alte emisiuni mai agresive.

....bărbaţii folosesc mai ales partea stângă a creierului pentru vorbire, ...bărbaţii au capacităţi limitate în privinţa vorbirii şi conversaţiei.

Bărbaţii, stocând informaţiile, nu găsesc de bine să le exprime, aşa că, atunci când, după o zi de lucru cu evenimente de tot felul, este întrebat de soţie cum a fost, el răspunde laconic: --Bine!

 -Ca ieri.

-Nimic nou!

 Bărbaţii folosesc limbajul pentru a se întrece între ei, de aceea sensul cuvintelor este mult mai important, ei căutând o soluţie cu finalitate-

Prin cuvânt, bărbatul exprimă idei şi informaţii, iar femeia, sentimente şi emoţii.

Bărbatul se pierde pe sine în muncă şi în performanţele ei, pe când femeia se pierde în detaliile vieţii şi în mulţimea relaţiilor.

Bărbaţii trebuie să înţeleagă că, atunci când o femeie vorbeşte, ea nu aşteaptă să i se găsească soluţii.

Cineva spunea:

- „Odată nu i-am vorbit nevestei şase luni. N-am vrut s-o întrerup!"

Bărbaţii se simt motivaţi şi mobilizaţi atunci când se simt necesari.

                                       in concluzie...

 O motocicletă poate fi făcută să meargă şi pe o roată, dar de obicei ea merge pe două roţi. Cuplul este bine legat când femi-nitatea femeii şi masculinitatea bărbatului nu sunt depreciate, din dorinţa de a se confunda cu celălalt.

.....să nu ne fie frică de mânia lui Esau

 Şi Tu ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine,

Dumnezeul nostru este credincios şi nu-Şi va retrage făgăduinţa, nici nu-Şi va lăsa neîmplinite cuvintele, dar Lui îi place ca ai Săi să-L roage şi să-I amintească făgăduinţele Lui.

 Acest fapt este pentru a le reînsufleţi nădejdea şi a le mări credinţa.

 Cuvântul Sau l-a dat pentru noi şi nu pentru El.

Planul Său este hotărât şi nu are nevoie să I se aducă aminte ca să facă bine poporului Său.

Făgăduinţa de faţă este pentru a ne îmbărbăta, a ne hotărî, a ne sprijini pe ea şi a-I spune: „Tu ai zis".

„Desigur că-ţi voi face bine", este miezul harului Domnului.
 El ne va face un bine real, trainic, nimic decât bine, şi tot felul de bine, chiar acela de a ne face sfinţi; aşa că ne va trata ca pe nişte sfinţi atâta timp cât suntem pe pământ.
 În curând ne va lua să fim cu Domnul Isus şi cu toţi aleşii Săi; nu este acesta supremul bine?
 Cu această făgăduinţă în inimile noastre, să nu ne fie frică de mânia lui Esau (a lumii musulmane)
sau de a oricui altuia.Daca Domnul ne face bine, cine va putea să ne facă rău?

vestea buna a evangheliei/valer bogdan

vestea buna a evangheliei/lavinia costea

vestea buna a evangheliei/violeta onufrei-vine o zi

vestea buna a evangheliei/andreea hosmodean-Domnul meu....

vestea buna a evangheliei/violeta onufrei-urmele pasilor mei...

vestea buna a evangheliei/o ascultati!

vestea buna a evangheliei/lavinia costea-rege sfant

şi totuşi ....cântă împreună

 Cel mai mult îmi place,

 Când stăm cu inimile lipite una de alta.

 Fără multe cuvinte.

 Adesea şi fără priviri.

 Se apropie inimile
 Şi, cu cât sunt mai aproape,
 Cu atât se atrag mai puternic,
 Precum un magnet.
 Brusc se lipesc şi rămân aşa…
 Mult timp.
 Aşa le place lor –
 Să stea la o şuetă pe prispa aortei mele,
 Să se dea în leagăn pe bancheta ta ventriculară
 Şi să se asculte una pe cealaltă.
 De obicei tahicardice şi neregulate amândouă.
 Cu lipsuri, cu nevoi,
 Cu acute loviri sau strângeri de căuş,
 Atunci când îşi vorbesc,
 N-o fac aproape niciodată în acelaşi timp.
 Ele nu.
 Aşteaptă una să termine cealaltă ,
 Ce are de spus şi abia apoi rosteşte şi ea.
 Sunt inimi cuminţi,
 Deşi par dezordonate în zbaterile lor organice,
 Au totuşi o regulă proprie,
 Neimpusă de nimeni: să se asculte.
 Se lipesc, se armonizează,
  Şi apoi cântă împreună,
  Lipite fiind.

 Trece parcă un fluid de dragoste

 Şi de miez dintr-una în cealaltă ,

 Aşa încât nu rămâne niciodată vreun loc gol.

  Se umplu reciproc,

  Îşi transmit energie.

  Îşi dau viaţă una alteia…

  Până când nu mai ştii

  A cui inimă bate sau cântă acum,

  A mea, a ta…?

 Ori a noastră ?!

căte ceva şi..........despre noi:- femeile....

Daca vrea, o femeie poate oricand sa-l faca pe barbatul ei  sa se simta mai tanar sau mai batran decat este.

In inima fiecarei femei exista o scanteie din focul ceresc,  nevazuta in zilele de prosperitate, dar care se aprinde  si arde ca o valvataie in ceasurile intunecate ale tragediilor.

Dumnezeu a creat femeia frumoasa si fara minte:  frumoasa ca s-o indrageasca barbatul si fara minte ca sa-l indrageasca si ea pe el.

 Nu toate femeile isi petrec toata ziua cautand cum sa placa mai mult barbatilor....unele sunt casatorite.

Femeia este foarte consecventă. Cand ajunge la o varsta care îi place, nu încerca să o mai schimbi!

 ....femeia poate sa poarte un costum de baie chiar daca n-are de gand sa intre in apa, poate sa poarte un costum de schi, chiar daca n-are de gand sa schieze, se poate imbraca asemenea unei tenismene, chiar daca nu pune mana pe racheta, dar cand o astfel de femeie se imbraca in rochie de mireasa, sa te feresti, ca nu glumeste!

 femeia nu trebuie sa fie prea desteapta ca sa zapaceasca de cap cativa barbati.
Femeile au fost inzestrate de Dumnezeu cu un special simt al umorului  care sa le ajute sa-si iubeasca sotii, in loc sa rada de ei.

vestea buna a evangheliei/poezie-fiica lui iefta

Numai cei pregătiţi să moară sunt într-adevăr pregătiţi să trăiască!

Oamenii se tem foarte mult de moarte. Şi totuşi, nu de moarte ar trebui să se teamă ci de o viaţă fără Dumnezeu.

 Ar trebui să se teamă ca nu cumva să uite că mai curând decât îşi închipuie vor muri.

Ferice de...morţii care mor in Domnul!

Ce folos să trăieşti mult când aşa de puţin te îndrepţi?

Viaţa lungă nu face întotdeauna pe om mai bun, ci de cele mai multe ori înmulţeşte numărul păcatelor şi fărădelegilor.

Dimineaţa, gândeşte-te că poate n-ai să ajungi seara;

iar seara să nu-ţi făgăduieşti că ai să vezi dimineaţa.
Fii deci gata în tot ceasul şi trăieşte în aşa fel încât moartea, oricând ar veni, să nu te găsească nepregătit.
Ce fericit şi înţelept este omul care se sileşte să trăiască în viaţă aşa cum ar dori să fie găsit în ceasul morţii!
Nu amâna amâna mântuirea ta într-un viitor nesigur!
Este mai bine acum, până ai vreme.
Iată că acum este vremea potrivită, iată că acum este ziua mântuirii.
 Va veni vremea când vei dori să ai numai o zi, numai un ceas, pentru a-ţi mântui sufletul, şi nu ştiu de ţi se va da acel timp.
 Vezi de ce primejdie, de ce groază ai putea să scapi, dacă ai fi mereu pregătit de moarte?
Tu, om nesocotit, pe ce te întemeiezi?
 Că vei trăi multă vreme pe pământ, când în puterea ta nu stă nici măcar o zi?
 Câţi s-au înşelat şi au murit fără veste!
Trăieşte pe pământ ca un călător, ca un străin, care nu se amestecă în treburile lumii acesteia.
 Ţine-ţi inima slobodă şi înălţată spre Dumnezeu, căci nu ai aici cetate stătătoare.
 Rugăciunile, suspinele şi lacrimile tale să se îndrepte în fiecare zi spre cer, pentru ca, după moarte, sufletul tău să se învrednicească a se muta liniştit la Domnul.
Dacă vrem să profităm la maximum de viaţă trebuie să facem faţă realităţii că se va sfârşi!
Nu o dorim, şi totuşi, ea moartea, este ultima certitudine.
Ea înseamnă întâlnirea cu Domnul, pentru copiii Săi.

accepta harul Lui...

Cine este un copil a lui Dumnezeu se poate bucura zilnic de harul in care se afla. Harul ii sta la dispozitie oricand are nevoie de el.

Cine nu a aflat de harul lui Dumnezeu il poate primi, caci a fost aratat in Domnul Isus, aducand mantuire pentru toti oamenii .

Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat,(Tit 2:11).

Celor care tanjesc dupa el, le aduce mantuire si viata

.Cine inseteaza poate veni pentru a-l primi.Mantuirea, pe care o aduce harul,raspunde tuturor nevoilor oamenilor pierduti.

,,Hristos a suferit o data pentru pacate,El,Cel neprihanit, pentru cei nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu…”(1Petru 3.18).

Pacatul l-a despartit si l-a indepartat pe om de Dumnezeu,dar haruil il conduce spre Dumnezeu.

Harul este nelimitata si gratuit ca si aerul pe care il respiram sau ca razele soarelui care ne incalzesc.

El vrea sa iti aduca si tie mantuirea si sa-ti daruiasca iertare pentru vina, pace cu Dumnezeu si o parte minunata in Casa Tatalui.

O, de ai accepta harul chiar acuma…!

vestea buna a evangheliei- ady onufrei/aprecieri...

Curaj....

Curajul este de fapt frica care si-a spus ultima rugaciune.

Cei ce se tem de vocea gloatei se pierd repede in multime.

Curajul nu este absenta fricii, ci biruinta asupra ei.

Curajos se numeste omul care stie doar el cat ii este de frica.

Succesul nu este niciodata final, iar infrangerea nu este niciodata fatala; ceea ce ramane in ultima instanta este curajul.

Curajul este capacitatea de a te purta asa cum trebuie chiar si atunci cand esti pe jumatate mort de frica.

 A fi curajos nu inseamna a te arunca inainte in primejdie, cu orice risc, ci a fi hotarat sa fii intotdeauna de partea adevarului.

Poti pierde banii - e rau.

Poti pierde un prieten - e si mai rau.

Dar daca ti-ai pierdut curajul - ai pierdut aproape totul.

Curajul este virtutea care face posibile toate celelalte virtuti.

Omul care stie ca are asigurata viata vesnica nu se mai teme de moarte.

Curajul este un fel de cunostinta superioara prin care ajungem sa putem face distinctia dintre lucrurile de temut si lucrurile de care nu trebuie sa ne mai temem.

....când patria de Sus ne cheamă

Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” (Coloseni 3:2).

O întrebare se iscă din capul locului, asemenea scânteii ce zboară dintr-un tăciune scormonit.

Cum ne putem gândi la lucruri invizibile pentru ochi şi inscrutabile pentru minte?

 Admitem, prin credinţă, că îndemnul apostolului, de a ne gândi la lucrurile cereşti, trebuie să fie valid, dar cum ne dibuim calea spre ele?

Mai mult, acelaşi apostol adaugă calificări insurmontabile lucrurilor respective,

 “Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9).

Deci, cum ne descurcăm?

Mai întâi, ne aducem aminte că nu toţi credincioşii se află la aceleaşi cote în înţelegerea lucrurilor spirituale

Asupra celor de mai sus avem multe de zis, şi lucruri grele de tâlcuit; fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere.5:11-14)

În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc.
Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.(Evrei
şi că avem nevoie să creştem spre ele. Apoi, că acestea pretind deprinderea unui cadru formal adecvat (limbaj spiritual) în abordarea lor
Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.(1 Corinteni 2:13)
 şi că singurul tutor în această delicată intreprindere este Duhul lui Dumnezeu.
Iar condiţia sine qua non a tuturor celor de mai sus rămâne dorinţa autentică de a medita cu mintea, hotărârea nestrămutată de a ne umple inima cu ele şi o dedicare fără rezerve.
După cum în trecut eram dedaţi trup şi suflet lucrurilor terestre, acum ne oferim totalmente lucrurilor “de sus”, pe care nu le înţelegem în termeni spaţiali, ci ca lucrurile înalte, de supremă valoare, autentice, veşnice, divine.
A vede în credincios un om cu picioarele postate încă pe pământ, dar cu fruntea printre stele; el trăieşte pe terra ca cetăţean al tărâmului etern.
Unde începem, deci, călătoria noastră?
Desigur, pe paginile Scripturii, aceasta constituind numitorul comun al evoluţiei spirituale a tuturor credincioşilor.

Continuăm apoi, pe cont propriu, în odăiţa rugăciunii, după ce am zăvorât în urma noastră uşa, în calea oricărei distrageri lumeşti.

Urmează formarea deprinderilor noi, prin eforturi susţinute ale voinţei şi o disciplină mentală fermă, impusă întregii fiinţe.

În măsura în care susţinem dedicarea noastră la un nivel înalt, în aceeaşi măsură Duhul se va alătura eforturilor noastre.

Iar terenul, sau fundalul tuturor străduinţelor, este credinţa, ridicată la nivel de certitudine, “Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Christos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3). Cine a murit, a demolat podul în urma lui, zădărnicind orice încercare de întoarcere înapoi.

Ce rost ar mai avea şovăirea în această ţară a nimănui, când patria de Sus ne cheamă cu făgăduinţi nespuse?

Testul uceniciei în necazuri

Testul uceniciei are loc atunci când toate proptelele vieţii sunt luate şi rămâi singur cu credinţa pe care o ai în Dumnezeu.

Atunci când eşti singur în cuptorul încercării se poate vedea prezenţa sau lipsa unui caracter integru, care nu se compromite.

Cu privire la viaţa noastră, Dumnezeu nu este limitat decât de ceea ce noi vrem să-I dăm Lui.

El  nu este limitat de câtă binecuvântare să ne dea, doar noi îl condiţionăm în funcţie de ascultarea noastră de cuvântul Său, care este o aducere aminte a minunilor Lui.

După ce am devenit ce trebuie, adică iertaţi şi mântuiţi, putem să rodim roada pe care Dumnezeu o aşteaptă de la noi.

Atunci vom avea parte de o minune care nu s-a mai întâmplat şi nici nu se va mai întâmpla niciodată.

Această minune va fi Răpirea Bisericii la Cer, adică a credincioşilor care-L iubesc pe Dumnezeul minunilor. Ei vor fi schimbaţi  într-o clipeală într-un trup de slavă, care se va înălţa la Cer pentru a fi veşnic cu Acela care este cu adevărat Bun.

  Amin

- fiti gata!

" ... lucrarea fiecaruia va fi data pe fata"

Evanghelia, ne mai spune ca Dumnezeu va judeca faptele fiecarui om, asa ca nici lucratorii religiosi nu sunt exceptati. Rasplata muncii fiecaruia se va face de Dumnezeu dupa criteriile Sale si nu dupa dorinta, parerea si balanta noastra.
Mi se pare ca unul din cele mai importante pasaje din Biblie pentru liderii religiosi este cel din evanghelia dupa Matei 7:21-23, unde scrie:
 "Nu orisicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra in Imparatia cerurilor, ci celce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. Multi imi vor zice in ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi minuni in Numele Tau? Atunci le voi spune curat: "Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege" (Matei 7:21-23).
Isus Hristos mentioneaza in acest pasaj ca, in ziua judecatii unii din fostii lideri religiosi se vor apara cu unele din lucrarile pe care le-au facut, dar fara succes.
Surprinzator este faptul ca ceea ce au facut ei sunt niste lucrari pe care tocmai Domnul Isus le cere discipolilor Sai (Matei 10:1-15).
Cu toate acestea ceva lipseste din pretentiile lor.
 Evanghelistul mentioneaza ca Domnul Isus Hristos la trimiterea ucenicilor Sai le-a pretins sa-si faca lucrarea neconditionat, spunandu-le:
 "Fara plata ati primit fara plata sa dati".
Aceasta cerinta a Domnului nu este revindecata de cei specificati mai sus.
De altfel de-a-lungul timpului aceasta porunca a Domnului a dat nastere la fel de fel de interpretari si supozitii, in general ca sa avantajeze dorintele firii noastre.
 Respectand spiritul Evangheliei, cred totusi ca aceasta cerinta a fost spusa de Domnul la inceputul lucrarii apostolilor, tocmai ca sa se tina cont de ea, sa fie de capatai, sa fie de neinlocuit, sa fie ghid, sa se stie ca lucrarea lui Dumnezeu prin oamenii Sai nu poate fi facuta in orice conditii, si ca cei care nu tin seama de acest lucru vor auzi in ziua judecatii cuvintele pe care Mantuitorul le-a anticipat.
 Ele vor sa ne aminteasca ca Domnul apreciaza lucrul nostru numai daca este facut cu respectarea stricta si neinteresata a cerintelor Sale.
 Dumnezeu nu priveste cu placere spre o lucrare, spre o predica ori liturghie (slujba), spre o invatatura, etc., indiferent de locul de unde vine (amvon, altar, sala de conferinta, radio, TV, etc), daca aceasta este facuta doar pentru a impresiona, ori pentru a obtine avantaje materiale sau politice, ori ca o obligatie oarecare de serviciu. Dumnezeu nu v-a rasplati lucrarea cuiva care a adus in randul oamenilor neclaritate, confuzie, nepasare ori erezie.
Dumnezeu v-a pedepsi toti liderii si lucratorii religiosi care au avut dorinta de intaietate si de slava personala, de interes personal in lucrarea religioasa facuta.

Dumnezeu foloseste acelas "cantar" pentru cei care predica ca si pentru cei carora li se predica, pentru cei care sunt lideri ca si pentru cei condusi. Biblia spune ca Dumnezeu la oferirea mantuirii, nu face deosebire intre oameni pe criterii de nationalitate, rasa, culoare, sex, varsta, cultura, cunostinte, capacitate intelectuala sau fizica, apartenenta politica, etc, dar El face deosebire pentru felul in care primim Cuvantul Sau si lucrarea Duhului Sfant, precum si pentru felul in care ne asumam responsabilitatea in lucrul incredintat noua (Rom.3:22; 1Tim.2:4);
 "...cui i s-a incredintat mult, i se va cere mai mult...",
spunea Domnul Isus Hristos (Luca 12:48).
Biblia nu ne gadila firea noastra, punand accent pe cat de "mari" suntem noi (asa cum fac multe tratate teologice si asa cum multi se si pretind), ci ea accentueaza cat de responsabili sunt lucratorii religiosi fata de Dumnezeu, fata de cei carora le predica si fata de ei insisi!
 Daca respingi sau nu vrei sa-ti insusesti acest punct de vedere, ori te indoiesti de el, atunci uita-te cu bagare de seama la cuvintele apostolului Pavel (nu uita ca tu nu esti dintre apostolii care stau la temelia bisericii!), care zice:
" ... ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat (1Cor. 9:27).
Daca Isus Hristos este Domnul, Stapanul si Invatatorul nostru, atunci cu toata bagarea de seama sa-L respectam, sa-L servim si sa-L ascultam.
Viitorul nostru din vesnicie depinde nu de pozitia ce-o avem sau de titlul cel purtam, ci de felul in care lucrarea noastra inglobeaza toate cerintele Dumnezeului nostru!

vestea buna a evangheliei-beni zăgrean/învierea

laura bretan- vino Doamne Isuse!

vestea buna a evangheliei/dora pop-da eu ştiu...

Taci înaintea Domnului

File multe şi noi s-au adăugat în cartea vieţii, aducând cu ele o nouă cunoştinţă sau, mai degrabă, o mai mare conştienţă a necunoştinţei mele, nu însă o mai cumpătată vorbire şi nici o măsură binecuvântată de sfântă tăcere.

Ne trebuie doi ani să învăţăm să vorbim şi întreaga viaţă să învăţăm să tăcem.

Tăceţi, căci ziua aceasta este sfântă; nu vă mâhniţi!Neemia 8.11
Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.Ps. 37-7
Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.Plângerile lui Ieremia 3, 26
-e mai bine să taci şi să fii luat de prost decât să vorbeşti şi să confirmi că eşti!
-tăcerea e de aur atunci când nu găseşti răspunsul cel mai potrivit.

Cât de mult bine face un cuvânt potrivit spus pe un ton potrivit, la vreme potrivită!
Nu o pledoarie pentru abstinenţa la a vorbi vreau să susţin!
Ci doar o invitaţie la a ne reanaliza cuvintele şi tăcerile noastre.
 Prea des nu spunem nimic atunci când cel de lângă noi are nevoie de cuvântul nostru.
 Prea des vorbim ca să rănim mai mult, când ni se cere doar ascultare şi balsamul tăcerii noastre.
Prea mult discutăm despre urâţenia din ceilalţi şi prea puţin ne mărturisim urâţenia noastră.
Vorbim prea puţin despre victoriile altora şi prea mult despre ale noastre biruinţe.
Şi totuşi, „înţelepciunea va iubi tăcerea.
Pentru că în tăcere e cel mai mare har şi cea mai puţină ispită.
Cât Îl priveşte pe Dumnezeu, El continuă neîncetat să vorbească.
 A vorbit prin prooroci, apoi prin Însuşi Cuvântul cel nepervertit, etern şi nestricăcios, Isus Cristos.
I-a fost prea drag de noi ca să nu coboare Însuşi Cuvântul în ale noastre făpturi slabe, prin Duhul Sfânt. Astăzi, vorbeşte la fel. E prezent în om, în Biserică.
Vorbeşte prin Sfânta Scriptură, prin  Duhul Sfânt, prin rugi şi cântări.
Vorbeşte prin orice.
Chiar şi prin tăcere.

 Dacă ne sunt sufletele dornice de a asculta glasul Lui, mai mult decât prin „fratele soare” şi „sora lună", dacă L-am rugat insistent să nu mai tacă, să ne amintim acum că Dumnezeu vorbeşte şi prin tăcere.

Numai noi, erudiţii analfabeţi, fără încetare pălăvrăgim .

Ne va potoli mânia cu pacea lui Cristos, ne va ascunde rănile noastre în rănile lui Isus, ne va alunga lacrimile cu zâmbetul Celui Fericit.

Va fi lângă noi mereu, cu a Lui vorbire prin Cuvânt şi prin Tăcere, până la al nostru ultim cuvânt…

Doamne Isuse, Întruchiparea Cuvântului Celui Adevărat şi de Viaţă dătător, vorbeşte-ne iarăşi!

Prin Cuvânt sau Tăcere, vorbeşte-ne cum vrei şi cât vrei, numai nu ne lăsa fără dumnezeiasca-Ţi vorbire! Spune doar un Cuvânt şi se vor tămădui sufletele noastre!

 Şi ne iartă nouă greşitele cuvinte, precum şi noi iertăm greşelile de felul acesta ale greşiţilor noştri!

 Căci Ţie Ţi se cuvine toată cinstirea, prin a noastră vorbire şi, mai cu seamă, prin a noastră solemnă tăcere! Amin.

vestea buna a evangheliei/valentin popovici-2

vestea buna a evangheliei/valentin popovici-1

vrem totul....

-Cum poti incepe ziua bine
Avand doar Scriptura langa tine?
Ce faci cand soarele prea tare dogoreste?
Sau dimpotriva, furtuna nu se mai opreste?
Ce faci cu cei ce cu placere te ranesc,?
Cu vorbe de ocara te trantesc.
 E greu sa treci peste orice-ncercare.

 E greu doar daca n-ai rabdare
. Dar cand Domnul este prezent pururea In mintea si in viata ta,
Nici soarele si nici furtuna nu pot sa zavorasca Zambetul tau sa straluceasca. Iubirea Domnului este scutul potrivit
Pentru a fi in viata cu adevarat fericit.
 El da popoare pentru tine Si neamuri ca sa-ti fie bine.
 -Am vrea sa gustam din aceasta iubire
Un pic… macar o felie.
 -Puteti avea oricat de multa, pana va saturati
 Si in alta parte
Nu o sa mai doriti sa cautati;
Trebuie doar s-o acceptati.
-Ne-am hotarat: vrem o schimbare!
 Nu de imagine.
Mai mare.
Nu vrem sa fim soaptele diminetii amare,
Ci sa fim dulci, pline de miere
Auditoriului sa-i facem placere.
 Ne-am hotarat:
-Nu vrem doar o felie
 Vrem totul.
Vrem insasi dragostea sa fie-n sufletul nostru.

-cine te ajută?

Când te apasă greutăţile, lumea te striveşte, în Biserică ne purtăm poverile unii altora;

Când simţi că te prăbuşeşti, lumea trece cu tăvălugul peste tine, cei din Biserică te iau în braţe şi te aduc înaintea Domnului în rugăciune;

Când greşeşti, lumea râde de tine şi te dă la o parte, Biserica iartă şi nădăjduieşte în mai bine;

când te simţi singur, lumea nu te bagă în seamă, cei din Biserică îţi deschid casele lor şi te tratează ca pe un frate;

Când nu poţi să ţii pasul şi rămâi în urmă, lumea te părăseşte, Biserica se apleacă cu înţelegere şi te ia de mâna;
 Când îţi pierzi calmul şi te biruiesc nervii, lumea îţi răspunde cu aceeaşi monedă, cei din Biserică iubesc cu înţelegere şi aşteaptă cu răbdare;
Când ţi se deschide calea spre succes, lumea te trage înapoi de picioare, invidioasă, Biserica te încurajează şi ‘îţi face galerie’;
Când ai un handicap, lumea te clasează ca incompetent şi te izolează, Biserica te înconjoară cu dragoste şi te consideră un copil al Domnului;

Când ai păţit-o şi te-ai ars pe propria-ţi piele, lumea spune că aşa-ţi trebuie şi te pune înapoi în banca ta, biserica manifestă milă şi se repede să-ţi vindece rănile;

Când eşti în lipsă, lumea te dispreţuieşte, Biserica împarte cu tine tot ce are;

Când te năpădesc problemele, lumea îţi dă o sumedenie de sfaturi, Biserica te ia de mâna şi merge alături de tine;

Când ţi se oferă o şansă şi ajungi într-o poziţie importantă, lumea te laudă pe faţă, dar te dispreţuieşte pe ascuns, cei din Biserică se bucură şi ştiu să dea întâietate unii altora.

Dar dincolo de aceste aspecte legate strict de viața pământească, comunitatea creștină este cadrul în care Isus poposește cu drag, iar păcătosul rostește cuvintele convertirii:

-”Domnul meu și Dumnezeul meu”,

 În vreme ce, găsindu-L pe Domnul, se alătură și el galeriei de oameni ai credinței care nu au văzut și au crezut.

o binecuvantare pentru tine....

Îţi ofer următoarele versete cu încrederea că cel puţin unul din ele va fi un cuvânt doar pentru tine. Ştiu că Dumnezeu este credincios în a ne trimite un cuvânt special atunci când avem nevoie atât de mult de el. Şi eu cred că este ceva deosebit aici pentru tine. 1.-Psalmul 32:6-8: „De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc. Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire. „Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” 2.-Psalmul 31:6-8: „Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deşerţi, şi mă încred în Domnul. Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu, şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.” 3.-Psalmul 41:1-3: „Ferice de cel ce se îngrijeşte de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte; Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă. El este fericit pe pământ, şi nu-l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui. Domnul îl sprijineşte, când este pe patul de suferinţă: îi uşurezi durerile în toate boalele lui.” 4.-Psalmul 31:1, 5: „Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreaptatea Ta.... În mâinile Tale îmi încredinţez duhu: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!" Psalmul 56:8, 9, 11: „Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta? Vrăjmaşii mei dau înapoi în ziua când Te strig: Ştiu că Dumnezeu este de partea mea. Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni?” 5.-Psalmul 86:17: „Fă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămână de ruşine, căci Tu mă ajuţi şi mă mângâi, Doamne!” 6.-Psalmul 88.1-3: „Doamne, Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta! S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele; căci mi s-a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.” Te rog să subliniezi fragmentul din Scriptură pe care Duhul ţi-l mărturiseşte. Crede în El! Dumnezeu l-a trimis azi pentru tine.

vestea buna a evangheliei-surorile onufrei

Ce fel de timpuri fac eu posibil să existe?

La o oră de religie cu elevi de unsprezece-doisprezece ani, preotul le vorbea despre crearea lumii de către Dumnezeu în şase zile. Unul dintre elevi interveni şi spuse:

-Părinte, dar dacă Dumnezeu este atotputernic, de ce nu a făcut o lume perfectă, o lume mai bună?

-Pentru că se gândea să te pună pe tine în ea pentru ca să continui lucrarea sa şi să o perfecţionezi.

Acel băiat rămase tăcut şi gânditor pentru că, astfel stând lucrurile, nu mai era atât de uşor de criticat.

Multe din lucrurile care merg prost în lumea aceasta ar înceta de a mai fi astfel dacă, în loc de a le critica, am căuta să le îmbunătăţim.

„Nos sumus tempora” (Timpurile suntem noi), spunea Sfântul Augustin. De fiecare dintre noi depinde ca timpurile să fie rele sau bune. Vor fi ceea ce fiecare dintre noi este.

Ce fel de timpuri fac eu posibil să existe?

Dor de vesnicie

Nu pot sa strig mai deslusit,
Doar gândul la Tine-mi înalţ
Şi ruga mea nespusă

Te rog ca Tu s-asculţi.

Sunt unele momente

Când Eu să tac pot doar.

Şi să-Ţi închin tăcerea

Pe-al dragostei altar.

Ma invaluie suspine
Mari greutăţi apasa,
Dar duhul meu Te caută
- Alin, totuşi, să-i dai.
Căci nu de circumstanţe
Depinde al meu dor.
Şi până-n clipă-n care
Pe Tin' Te voi vedea,
 Neincetat va arde,
Va cere, va dori
- Ca al Tău să se simtă
Şi-acum, ca-n veşnicii.
Te rog, deci, o , Isus,
 Ca-n mine să cobori
A Duhului prezenţă
Ca să Te simt deplin.
Şi chiar în încercare
 Tare să mă ţin,
Simţind deplin cum Duhul
În mine-i pus şi-i viu.
Să zbor nu pot,
Dar uite, cum, adânc,
 Un dor în mine plânge
Şi sa ma inalt spre Cer oricând.
 Fii binecuvântat
Acum şi-n veşnicie
Că-n a Ta măreţie
Tu ai timp pentru mine.

Asa esti tu frumoasa mea soţie

Esti parfumul suav al crinilor albi

Ce infloresc in sufletul meu senin.
Esti picãtura de rouã ce se oglindeste
Pe petala unui trandafir.
Esti o razã de soare
Care mã cuprinde in bratele-i calde-
Esti mireasma vântului de primãvarã
Ce-mi mângâie sufletul gingaş,
Esti lacrima care alunecã pe obraz
Si se adăposteşte  in palma mea
Esti visul meu de har şi viaţă
Care mã tine iubitor lângă tine
Esti luna care mã priveste-n noapte
Esti o regină scumpă dăruită din Cer
Trãiesti ca sã iubesti mereu plenar
Asa esti tu frumoasa mea soţie
Si te iubesc asa cum esti!

CRISTOS A ÎNVIAT!

...la intrarea in SFANTUL MORMANT este scrisa minunea pe care, multi, nici n-o observa: ,,NU ESTE AICI, A INVIAT!!!"... ŞI ESTE VIU IN VECII VECILOR. HALELUIA! SĂRBĂTOAREA INVIERII DOIMNULUI NOSTRU IUBIT, SĂ VĂ ADUCĂ MULTĂ BUCURIE, PACE ŞI VIAŢĂ DIN BELŞUG. IN HRISTOS , CEL INVIAT, -Maranata-

Domnul Isus este cale spre ziua împăcării noastre cu Tatăl și a unora cu ceilalți.

Isus  a fost răstignit pe cruce, dar acolo, chiar acolo, pe cruce, ne-a îmbrățişat pe noi, pe fiecare, şi ne -a unit cu Dumnezeu: ”Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, neținând cont de păcatele ei și punând în noi cuvântul reconcilierii” (2 Cor. 5,19).

Ce mare onoare:

-un Rege să moară în locul unor robi;

- un Crin să se frângă şi zdrobirea Lui să ajungă până la noi, îmbiindu-ne a răspunde chemării Sale prin convertirea noastră!

Să ne amintim de moartea Lui, ca să avem tăria permanentă de a recunoaşte nevrednicia noastră şi mărimea iubirii Sale de nedescris!

Isus a fost judecat, pentru ca noi să fim reabilitați!

Iar noaptea osândirii Lui este cale spre ziua împăcării noastre cu Tatăl și a unora cu ceilalți.

Recunoaste-L in toate càile tale si El iti va netezi càràrile

Amintiti-và acesti 7 pasi in fiecare dimineatà si ìncercati sà-i puneti în practicà! Acestia reprezintà o cale sigurà de a merge ìmpreunà cu Dumnezeu si de a avea o viatà càt mai bunà:

1. Treziti-và ! ! !

Decideti sa aveti o zi bunà!

"Aceasta este ziua, pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuràm si sa ne veselim in ea!"

Psalmul 118:24

2. ìmbràcati-và !!!

Cel mai bun mod de a te imbraca, este de a-ti pune un zàmbet!
Un zàmbet reprezintà calea cea mai ieftinà de a-ti imbunàtàti infatisarea.
"Domnul nu se uità la ce se uità omul; omul se uità la ceea ce izbeste ochii, dar Domnul se uità la inimà." ISamuel 16:7
3. Faceti liniste !!!
Spuneti lucruri frumoase si ìncercati sa ascultati!
Dumnezeu ne-a dat douà urechi si o singurà gurà, pentru cà, probabil, a dorit ca noi sa ascultàm de douà ori mai mult decàt vorbim.
"Cine-si pàzeste gura, iti pàzeste sufletul." Proverbe 13:3
4. Ridicati-và in picioare !!
Stati ferm pentru lucrurile in care credeti!
Sustineti lucrurile care va plac cu adevàrat!
"Sa nu obosim in facerea binelui, càci la vremea potrività vom secera, dacà nu vom càdea de obosealà. Asadar, càt avem prilej, sa facem bine la toti! Galateni 6:9-10
5. Priviti spre cer !!!
Priviti spre cer, la Domnul pentru toate lucrurile de care aveti nevoie!
"Pot totul in Hristos, care ma intàreste!" Filipeni 4:13

6. Tinteste sus !!!

Tinteste la ceva mult mai ìnalt!

..."ìncrede-te in Domnul din toatà inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta! Recunoaste-L in toate càile tale si El iti va netezi càràrile!" Proverbe 3:5-6

7. Inaltà rugàciuni !!!

ìnàltati rugàciunile voastre la Dumnezeu si spuneti-I cà aveti nevoie de ajutorul Sàu pentru fiecare zi:

"Nu va ingrijorati de nimic, ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugàciuni si cereri, cu multumiri." Filipeni 4:6

Când eşti mânios, rezolvă situaţia numaidecât....

-"Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul" (Efeseni 4:25)-

Două personalităţi puternice într-o relaţie sunt precum două râuri care se varsă într-unul singur; se formează un curent foarte puternic. Mânia poate fi spontană, aidoma unui fulger sau poate fi de durată, precum duduitul tunetului. Uneori ne ciocnim şi ne doare, alteori ne distanţăm şi abandonăm relaţia în tăcere. Dar dacă mânia este stăpânită cum trebuie, ea nu ne va distruge. Iată regulile lui Dumnezeu pentru stăpânirea mâniei.

Regula nr. 1: Fii sincer! "Lăsaţi-vă de minciună: "Fiecare dintre voi să spună aproapelui său ade­vărul" … "Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi". Să n-apună soarele peste mânia voastră" (Efeseni 4:25-26). Când te cuprinde mânia, nu nega lucrul acesta. Mânia poate fi constructivă. Avem dreptate să ne mâniem când oamenii sunt trataţi greşit, iar răul nu este îndreptat. Faptul de a spune: "Sunt nervos şi pentru că preţuiesc relaţia noastră, doresc să discut despre lucrul acesta" este lucrul onest, lipsit de ameninţări, care invită la soluţionarea problemei. Să remarcăm:
a) ignorarea, înăbuşirea, supri­marea sau pretinderea că nu eşti mânios sunt de fapt lipsite de onestitate;
b) o altă formă de a minţi când eşti nervos este exagerarea. "Nu asculţi niciodată ce spun". "întotdeauna îmi ignori dorinţele". "Nimeni nu face nimic în casa asta în afară de mine". Asemenea generalizări sunt neadevărate şi nu fac decât să agraveze şi să creeze două tabere, fapt ce garantează obscurizarea problemei care, deci, nu se va rezolva;
c) o altă cale prin care minţi când eşti nervos este învinovăţirea altcuiva. "Dacă ai ajunge la timp nu te-aş mai bate la cap" sau "dacă nu m-ai mai bate atâta la cap, poate aş ajunge la timp". Învinovăţirea altcuiva este modalitatea de a evada din propriile tale responsabilităţi, arătând cu degetul spre altcineva. Aceasta îi enervează pe ceilalţi şi nu ajungi niciodată la rezultatul dorit. Voinţa lui Dumnezeu este aceasta: "Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul", lucru care funcţionează când o faci în dragoste.Regula nr. 2: Nu ucide! Pavel scrie: "Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi" (Efeseni 4:26). Ce semnifică aces­te cuvinte ale lui Pavel? Nu lăsa ca mânia ta să ajungă în punctul de a fi dăunătoare. Nu-ţi folosi cuvin­tele ca pe o armă sau ca pe un mecanism de control. Este bine să-ţi exprimi emoţiile într-un mod sănătos, dar ţine-le în frâu. Scopul tău trebuie să fie rezolvarea problemei şi întărirea relaţiei, nu "reducerea la tăcere" şi rănirea celeilalte persoane.

Este uşor oare? Nu. Ai nevoie de o doză puter­nică de bunătate. Cuvintele aruncate în glumă, pline de sarcasm, evlavie proprie sau "indignare evlavioasă" îi rănesc pe oameni, uneori pentru totdeauna. "Limba stricată zdrobeşte sufletul" (Proverbe 15:4). "Duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?" (Proverbe 18:14). "Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele" (Proverbe 18:21). Cuvintele, pline de mânie, odată dezlănţuite, pot "aluneca până în fundul măruntaielor" (Proverbe 26:22).
Cuvintele tale pot trăi în inima şi amintirea cuiva şi-l pot însoţi până la moarte. Noi spunem "piatra poate să-mi dis­trugă trupul, dar vorbele urâte nu mă vor distruge niciodată", dar nu este adevărat. Un om poate muri dintr-un duh zdrobit, iar cel care a rostit cuvintele acelea poate trăi cu regretul răului pe care l-a făcut fără a mai avea şansa de a-l repara. Pe de altă parte, mânia ţinută în frâu nu este un păcat de care trebuie să ne pocăim. Aşa că învaţă să faci diferenţa între mânia pe care o simţi şi cuvintele pe care le rosteşti. Mânia studiată cu atenţie poate revela o informaţie importantă despre schimbările care trebuie făcute. Concentrează-ţi atenţia asupra acestui fapt şi cere-l lui Dumnezeu să-ţi arate ce trebuie schimbat la ceilalţi, dar şi în tine!
Regula nr. 3: Rezolv-o acum! Acumularea mâniei în fiinţa ta nu face decât să te rănească. Când îţi descarci resentimentele începi să ţi le aduci aminte şi te umpli de amărăciune. “Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura” (Luca 6:45).

Când eşti mânios, rezolvă situaţia numaidecât. Nu lăsa ca timpul să-ţi hotărască alegerile şi nu sta sperând ca persoana cealaltă să fie “iluminată” şi să-şi ceară iertare. “Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te” (Matei 18:15). Încearcă să rezolvi problema şi refă relaţia. Când o reprimi, îţi adaugi încă o grijă în inima ta. Mai devreme sau mai târziu, doctorii vor spune: acum se află la sto­mac, îţi atacă sistemul imunitar, îţi predispune inima la probleme, la cancer şi la alte boli fizice, sociale şi emoţionale.
Între timp, lucrul acesta te va preocupa, îţi va mânca energia, îţi va schilodi creativitatea, îţi va opri părtăşia cu Dumnezeu, cu prietenii, cu credincioşii; ca să nu mai vorbim de faptul că vinovatul nu va mai avea ocazia de a-şi elibera conştiinţa, de a se pocăi şi de a face pace cu Dumnezeu şi cu tine. Nu-ţi mai alimenta trecutul, plănuind răzbunare şi făcând ca resentimentul să se transmită ca o povară generaţiei viitoare. Cere-I lui Dumnezeu smerenia şi curajul de a face faţă problemelor prezente astăzi. Când îţi pleci capul pe pernă în această seară, să ştii că problemele tale sunt prezente, ele sunt cunoscute de Dumnezeu şi de toţi ceilalţi şi somn uşor!

Regula nr. 4: Concentrează-te asupra soluţiei! Cineva a spus că părtăşia se asemănă cu doi oameni aflaţi într-o barcă: unul nu-l poate scufunda pe celălalt fără să se scufunde şi pe el. Încercând să obţii victoria pierdeţi amândoi. Aşa că atunci când vorbeşti, să te asiguri că acel cuvânt este “unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie” (Efeseni 4:9). Încearcă să înţelegi nevoia celuilalt. Nu mai scoate la iveală ofense deja mărturisite; nu-i jigni, nu glumi pe seama greutăţii, înălţimii, culorii pielii, sau limitărilor mentale, fizice şi emoţionale; nu adu în discuţie lucruri care umbresc situaţia şi care te împiedică să găseşti o soluţie. Şi nu ridica vocea pentru a intimida şi a manipula. Dumnezeu te-a creat cu capacitatea de a te mânia deoarece, când este gestionată corespunzător, mânia devine com­bustibilul care aduce schimbarea dorită şi medicamentul care vindecă. Aşadar:

a) caută o soluţie, nu o victorie. A-l face pe cineva în fel şi chip sau a-i diagnostica pe alţii numai înrăutăţeşte situaţia. Atenţia nu trebuie să se îndrepte spre ce a făcut cineva, ci spre ce puteţi face împreună pentru a rezolva situaţia;
b) recunoaşte-ţi propriile slăbiciuni şi cere iertare. De vreme ce este nevoie de doi pentru un tangou, conştientizarea propriilor tale imperfecţiuni îl face pe celălalt să şi le recunoască mai uşor pe ale sale;
c) de fiecare dată când “îi dai cuiva un impuls”, oferă-i unul pozitiv. “Orice faptă bună aceea să vă însufleţească” (Filipeni 4:8). Pentru fiecare problemă pe care i-o reproşezi cuiva, oferă şi un compliment. “Sunt sigur că nu ţi-a fost uşor să auzi aşa ceva. Mulţumesc pentru că m-ai ascultat cu atâta bunătate”. Dacă eşti concentrat asupra soluţiei, oamenii vor avea un lucru pozitiv pe care să se bazeze şi nu un lucru care să-i dărâme!Regula nr. 5: Păstrează problema în familie! “Orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru” (Efeseni 4:31). Când eşti mânios, este greu să rezişti tentaţiei de a răspândi zvonuri. Dar vorbirea plină de răutate este ca un foc înverşunat; îi consumă pe cei care îl răspândesc şi pe cei care ascultă. Nu-ţi afişa în public rufele murdare; ţine-le acasă. Rufele murdare se spală în două feluri:

1) în pu­blic. Le arăţi acolo unde ştii că oamenii le vor vedea.

2) Subtil. Faci glume despre faţa cuiva, despre membri familiei, despre prieteni, etc. pentru a-i înjosi. Aceasta duce la stinghereală pentru persoana pe care eşti mânioasă, măreşte prăpastia dintre voi şi face ca împăcarea să devină imposibilă. Solomon scrie: “dragostea acopere toate greşelile” (Proverbe 10:12). Pavel scrie: “la răutate, fiţi prun­ci; iar la minte, fiţi oameni mari” (1 Corinteni 14:20).
Regula nr. 6: Fă parte din echipa de curăţare! Noi spunem: “Şi-au făcut-o cu mâna lor. Să şi-o rezolve singuri”. Poate au meritat-o, dar nu putem întoarce spatele şi nu putem lăsa răni deschise care să se infecteze. Noi “ne iertăm unul pe altul, cum ne-a iertat şi Dumnezeu pe noi în Hristos” (Efeseni 4:32). Cum ne-a iertat Hristos? După ce am conştientizat, mărturisit şi ne-am pocăit de păcatul nostru? Nu. “Atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său” (Romani 5:10). Dumnezeu a luat iniţiativa, aşa că iartă, înainte ca celălalt să-şi ceară iertare. Şi chiar dacă va rămâne vrăjmaşul tău pentru totdeauna, iartă-l oricum. E ca şi cum ai face curăţe­nie după război. Doar atunci vei fi iertat tu însuţi, rănile provocate vor fi vindecate, iar vina ta înain­tea lui Dumnezeu va fi ştearsă!

vestea bună a evangheliei/ stă-n puterea ta să smulgi rădăcinile de amărăciune

Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.Evrei12/15

El este Domnul înviat din morti ....

El este Domnul înviat din morti Isus a murit, dar El nu a ramas în mormânt.
Daca Isus nu ar fi înviat, toata jertfa sa ar fi ramas fara sens. Moartea si învierea Lui împreuna alcatuiesc coloana vertebrala a credintei crestine.
Daca nu ar fi înviat, El nu ar putea fi mâine acelasi care a fost si ieri. Iar noi nu am putea avea o nadejde vie - o nadejde care sa ne slujeasca nu numai în viata, ci si în fata mortii. Însa El a înviat!
Mormântul nu L-a putut tine!
El traieste nu doar în mintea ucenicilor Sai, nu doar în ideile bisericilor Sale;
Mormântul este gol; El a înviat cu adevarat!
Asa stând lucrurile, putem declara cu toata convingerea ca noi însine vom învia
(Citeste 1 Corinteni 15:1-58.).
Mormântul si moartea nu ne vor putea tine, caci Isus Cristos traieste.
 Iar El a promis:
"Eu traiesc, si voi veti trai" (Ioan 14:19).
Aceasta putere a învierii Lui vrea sa ne-o dea nu doar pentru duminica dimineata.
 El vrea sa ne-o dea pentru viata de toate zilele, în mijlocul problemelor care se ivesc la scoala, în mijlocul problemelor de convietuire cu semenii, în mijlocul problemelor de casnicie.
Nici n-as putea enumera aici toata influenta pe care o poate avea si pe care o chiar are faptul ca îl ai pe Isus ca temelie a vietii tale.
Viata se ordoneaza dupa standarde cu totul noi, iar El ne da forta de a putea trai o viata pe masura lor.

El ne ajuta sa ramânem statornici în dragoste, pentru ca dragostea însasi este lucrata în noi de Dumnezeu, îl vom putea iubi chiar si pe acel coleg de serviciu care este un adevarat focar de rautate si cu care nu poti întreprinde nimic.
 Puterea lui Isus face posibila convietuirea în pace dintre copii si parinti, dintre parinti si copii, dintre elevi si învatatori si dintre învatatori si elevi. Dispunem de-acum de o noua Sursa de putere, care ne ajuta sa îi suferim pe altii;
ba mai mult, am aflat acel Izvor care ne da o putere sa îi privim pe altii chiar mai presus de noi însine
- si aceasta în toate domeniile vietii, chiar si în casnicie.
Astfel, viata de casnicie va fi traita iertând, si nu acuzându-ne unul pe altul.
La fel cum mie mi s-a iertat, de acum îl pot si eu ierta pe semenul meu, pe partenerul meu.
 Aceasta stabileste în viata de casnicie standarde noi.
 În zilele noastre, credinciosia în casnicie nu mai ocupa un loc de cinste.
 În majoritatea cazurilor, relatia de familie se afla într-o criza acuta.
Cine lasa însa pe Cristos sa domneasca în viata lui, acela va primi putere de a fi cinstit, inclusiv în casnicie. Prin Cristos, el dobândeste nu numai curajul de a începe o casnicie, ci si curajul si puterea de a ramâne credincios partenerului sau, pâna la moarte.
Cine îl cunoaste pe Isus si puterea învierii Lui, acela va avea puterea de a scapa de lacomia de avere
 - de ceea ce de multe ori ne fura perspectiva vesniciei.
Nu arareori sunt oamenii legati de aceste lucruri pamântesti, cu toate ca în doar câtiva ani trebuie sa le parasim.
Deci ceea ce agonisim pe pamânt nu poate constitui acea temelie pe care sa ne putem cladi vesnicia.

El este Domnul, care va reveni...

Cu toate ca o viata traita în aceasta lume împreuna cu Cristos este deja schimbata si frumoasa, crestinul priveste totusi dincolo de ea, caci marea parte a splendorilor vietii sunt înca înaintea lui.
O asemenea viata se merita traita, chiar daca nu întotdeauna te afli deasupra norilor.
Cristos este gata sa ne treaca prin nori si prin necazuri dincolo de acestea.
 Pentru ca sa nu existe nici o neîntelegere:
-problemele nu vor disparea toate, atunci când îl urmam pe Isus, dimpotriva;
-poate se vor adauga mai multe la ele, pentru ca avem de-a face cu o lume care nu are aceasta temelie, ci dimpotriva, de cele mai multe ori o respinge si o ataca cu vehementa, însa noi stim ca Isus va reveni, dupa cum ne-a promis-o El însusi:
-„În casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi întoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi" (Ioan 14:2-3).
 Isus S-a dus sa ne pregateasca un loc.
 Acesta este planul lui Dumnezeu pentru toti aceia care si-au cladit viata pe Cristos.
Ei au înteles faptul ca dorinta lui Dumnezeu este sa aiba comuniune cu ei, si aceasta pentru o vesnicie întreaga.
Pavel a trait în baza aceleiasi convingeri.
 Iata ce scrie el tesalonicenilor:
-"Caci însusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trâmbita lui Dumnezeu, Se va pogon din cer, si întâi vor învia cei morti în Cristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi ramas, vom fi rapiti toti împreuna cu ei, în nori, ca sa întâmpinam pe Domnul în vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte" (1 Tesaloniceni 4:16-18).
Isus Cristos ramâne acelasi, ieri azi si în veci.
El sta înaintea usii inimii noastre.
El asteapta ca noi sa I-o deschidem.
În Apocalipsa 3:20 citim:
-"Iata Eu stau la usa, si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine."
Isus a schimbat viata multor tineri si chiar a multor vârstnici.
El o poate schimba si pe a ta;
-El este Izvorul vietii.
 Isus da vietii noastre o noua orientare, un nou tel, o noua directie.
Ne daruieste o viata care se merita traita, acum si în vesnicie.
El ne readuce la scopul pentru care am fost destinati sa traim ca oameni, împacându-ne cu Dumnezeu-Tatal. Prin Isus, viata ta capata sens; de aceea, lasa ca El sa-ti determine toate aspectele vietii.
Tineretul este cel mai scump bun al societatii umane.
Însa tocmai acest bun este atât de putin apreciat si atât de putin îndrumat, prin exemple pozitive, fiind de multe ori înteles si tratat gresit.
 Ce fel de mediu este acela în care sunt obligati tinerii de azi sa creasca si ce fel de cultura primesc ei? Pretutindeni îi pândesc ispitele.
Parinti lipsiti de orice responsabilitate îsi abandoneaza pur si simplu copiii, neoferindu-le nici standarde de viata si nici ajutor.
Desi fiecare familie a plecat la drum cu o multime de intentii bune, pâna la urma toate s-au înecat în materialism.
Casnicii desfacute, sfatuitori deseori fara o directie clara, imagini neclare despre moralitate si Dumnezeu, coruptie de la cei de jos pâna la cei aflati în cele mai înalte pozitii, o atmosfera politica exploziva, razboaie etc.
Toate acestea sunt urmarile groaznice ale unei lumi care s-a desprins în mod constient de Dumnezeu.
Unde mai exista o cale clara, o cale care sa dea sens vietii?
Exista un singur raspuns la aceasta întrebare.
Raspunsul se afla în Isus Cristos, care este acelasi ieri, azi si în veci.
Cel care-L primeste pe Cristos va gasi în El mai mult decât o oglinda în care sa-si priveasca viata cu toate falimentele ei;
- va gasi în El solutia salvatoare - sensul vietii;
-va gasi în El puterea de a scapa de deznadejde, puterea de a trai cu adevarat.