Desi Dumnezeu ne vorbeste ,noi ....

Întoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.
El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
Nu vi s-a întâmplat să vă treziti de dimineată si să ziceti:

-“O! am de făcut atâtea azi...” 
;sau 
-“Am de mers acolo...” 
sau;
-“nu vreau … 
sunt obosit ...”
- “m-am săturat… 
încă o zi … 
vreau doar să nu mai am probleme!”
Trecem prin momente dificile si perioade complicate, viata noastră este dată peste cap, nu suportăm nimic, suntem într-un maraton continuu, iar dacă cineva ne vede de dimineată si ne întreabă:
- “hei,ce faci?“
răspundem:
- “sunt stresat ”, 
“am probleme!” 
sau alteori sec:
 “sunt ok”.
Uităm să zâmbim, să ne încredintăm viata în fiecare dimineată Celui ce poate face totul, care detine totul.
Desi Dumnezeu ne vorbeste de multe ori pentru că suntem loviti si suferim, ne izolăm în rutina vietii noastre zilnice … 
construim un zid în jurul nostru pe care nimeni nu-l poate trece....
- Ce fac aici? 
Ce vrea Dumnezeu cu mine?
 De ce e asa? … 
De ce mie?
Nu ne place planul lui Dumnezeu, lumea Lui, si ne construim noi una cu arhitectură proprie:
- azi o cărămidă de scrum …mâine una de paie … alta de praf si asa se înaltă încet turnul nostru spre cer!
Babel în zilele noastre!
-nu mai vorbim aceeasi limbă … 
nu mai zidim aceeasi cetate!
Trist.
Ne întâlnim, ne zâmbim rece si apoi din nou ne întoarcem la turnul nostru:
- praf...paie... noroi… nemultumire… invidie..neliniste… indiferentă!
Ah, altarul lui Dumnezeu părăsit si dărâmat…
Durerea altuia nu ne mai spune nimic, problemele lui nu sunt mai mari ca ale noastre, nu are nevoie de o mână întinsă, un zâmbet cald si o rugăciune înăltată spre cer dintr-o inimă sinceră si curată.
Eu sunt neînteles…
 eu am nevoie… 
eu trec prin atâtea… 
eu ...
eu..

Oare de ce ne dorim atâtea? 
De ce vrem cantitate si nu calitate? 
De ce aparentă si nu esentă? 
De ce vrem mai mult si nu ceea ce avem să fie bun?
Credem că scopul scuză mijloacele… 
că suntem îndreptătiti… 
că am suferit destul!
 Ce iluzii… !!!
praf... 
paie si noroi!
Psalmistul spune:
- “Voi face din Tine bucuria si veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule Prea Înalte”(Psalm 9:2)
Relatia cu Dumnezeu ne împlineste în fiecare zi, ne hrăneste si ne dă satisfactie.
Prin aceasta El ne deschide ochii si ne transformă zilnic. Dumnezeu doreste să avem pace si fericire, să fim călăuziti de El.
Tristetea de pe chip să dispară, povara nu e prea grea căci:
- “ Domnul este scutul nostru,Sfântul lui Israel este împăratul nostru”(Psalmul 89:18).”
Cât pentru mine fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu”.
Dacă Îl asezi pe Dumnezeu si părtăsia cu El pe primul loc,dacă găsesti plăcere si bucurie în prezenta Lui deoarece te-a găsit si te-a făcut un fiu de împărat, nimic din gunoaiele acestei lumi nu mai contează.
Ar fi doar aur, argint si pietre scumpe în zidul cetătii tale.
Am vorbi aceeasi limbă, am construi împreună cu bucurie, zâmbete pe chip si multă laudă s-ar înălta tot mai mult la adresa Celui care merită!
Oare ce fac astăzi? 
Unde merg? 
Ce scop am?
.. spre El… spre eternitate… un pas mai aproape de cer… de slavă… de bucurie… acesta trebuie să neînsufletească.
Ne facem liste de priorităti, dar să reusim să facem doar ceea ce este necesar.
Ceea ce nu reusesti să faci azi ,nu te îngrijora! 
cineva se va îngriji de aceasta… 
sau întreabă-L pe Dumnezeu:
-“Doamne, m-ai chemat să fac acest lucru? 
Tu ai  nevoie  de mine acolo unde sunt azi eu?
Oamenii preocupati să-si câstige existenta uită să trăiască!
 -e adevărat!!
Stiu că avem scopuri si vrem multe, dar trebuie să întelegem că nu tot ce avem scris în agendă trebuie făcut înainte de expirarea timpului. 
NU!!
Scopul lui Dumnezeu este să devenim ceea ce El doreste, dar să o facem cu bucurie.
Îndeplineste-ti responsabilitătiile cu multumire,căci:
-Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta;
 Se va bucura de tine cu mare bucurie,va tăcea în dragostea Lui si nu va mai putea de veselie pentru tine. (Tefania 3:17).
Si încă ceva: 
-totdeauna vor mai fi lucruri în agenda ta pe care nu le-ai făcut.
 Si nu te teme, cineva le va face! asa că…-simte-te bine astăzi, zâmbeste si bucură-te de ziua pe care El ti-a dat-o! 
Ridică-te dar si lucrează si Domnul te va rasplati pentru tot ceea ce faci spre gloria Lui!

painea cea de toate zilele

infernul colectiv

infernul colectiv
 asa se cheama  jocul satanei cel murdar
 dar cine va lua seama
 la clubul groazei ce satana cântă
si ne mor pruncii nenascuti
in ghiarele vicleanului dusman.

atitudini partinitoare

nu vor striga crestinii niciodata
de grea cruce ce o duc .
satana îsi omoara adeptii
și aplauda in doliu national
inchinătorii lui fideli.

tăcerea din mine...

Este din nou tăcere în jurul meu, dar teama mea cea mai mare, este tăcerea din mine...
”După cum apa reflectă o față, tot astfel și inima omului îl reflectă pe om.” Proverbe 27.19
Am învățat că totul are un răspuns, un ecou, un efect. Iubești - vei fi iubit; 

dăruiești - vei primi;

 întrebi - ți se va răspunde; 

ceri - și ți se va da....
Mi-am dăruit cuvintele de iubire și mă așteptam la un ecou. 

Dar uneori, legile fizicii își spun cuvântul în circumstanțele noastre.

 În orice mediu, sunetul propagat, își va pierde treptat intensitatea, iar reflexia sunetului în vid este imposibilă! Contează și locul în care te afli, nu numai ceea ce spui. Vocea mi-a obosit încercând să emită sunetele care nu-și găsesc rezonanța nicăieri. 

Poate a venit vremea să tac, vremea tăcerii! 

Sau poate e doar o pauză ...
Urmează vremea ascultării, când vocea Lui se va face auzită!

Botez nou testamental_esti mântuit?

Întinde-Ţi mâna spre noi,

Doamne, eşti de neatins şi totuşi atât de aproape. 
Infinitul nu te poate încape, dar cobori iar şi iar în odaia strâmtă din casa noastră uitată. 
Vino şi stai cu noi la masă. 
Nu avem bunătăţi, suntem săraci şi sărmani, de multe ori şi pâinea cea de toate zilele ni-e amară de lacrimi, dar totuşi vino, Doamne, la cei mai umili dintre copiii Tăi.
Vino să ne luminezi serile pustii ca o candelă aprinsă la fereastră, să dai glas tăcerii ce ne macină în nopţile târzii. 
Să ne împodobeşti inimile cu minuni şi taine şi să tornii peste noi bucuria speranţei. 
Să ne arăţi că există mult mai multe lucruri decât lăsăm să pătrundă în mărunta noastră lume. 
Deschide-ne larg ferestrele sufletului, ca să lăsăm să intre briza credinţei, a dragostei şi a speranţei. Încălzeşte-ne mâinile îngheţate, ca să putem încălzi şi noi la rândul nostru pe alţii. 
Dă-ne lumină, ca să fim noi înşine lumină. 
Sădeşte în noi sămânţa infinitului, ca să nu avem limite în a face binele. 
Deschide-ne porţile eternităţii, ca să ştim să iubim fiecare clipă trecătoare şi să o facem să lucreze, aducând roade pentru slava Ta. 
Arată-ne cât eşti de bun şi de sfânt , ca să tindem şi noi spre bunătate şi sfinţenie. 
Întinde-Ţi mâna spre noi, ca să înţelegem cât de mult înseamnă o mână întinsă.
 Fă din fiinţa noastră un templu al iubirii Tale şi din viaţa noastră o făclie în întuneric.
 Fă ca fiecare urmă de paşi pe care o lăsăm prin vreme să spună o poveste şi să lase o mărturie despre minunile Tale.
Şi când drumul acesta se va sfârşi, când timpul îşi va închide ochii ca un bătrân obosit şi va merge la culcare, fă ca trecerea noastră să fie lină ca o sanie prin zăpadă, ca un râu care se varsă în mare, ca o întoarcere acasă.

El va izbăvi pe săracul care strigă,

Căci El va izbăvi pe săracul care strigă, şi pe nenorocitul care n-are ajutor. Psalmul 72.12
Săracul strigă; de altfel, ce ar putea face?
Strigătul lui este auzit de Dumnezeu; ce-i trebuie mai mult?
Acela dintre cititori care este sărac, sa strige la El;prin aceasta va arăta înţelepciune.
Nu strigaţi la urechile prietenilor voştri, căci chiar dacă ar putea să vă ajute, ei vor face aceasta numai dacă Domnul le va pune pe inimă.
Cel mai sigur este să mergeţi direct la Dumnezeu, strigând. Acela care aleargă drept spre ţintă e cel mai bun alergător.
Alergaţi la El şi nu la alte mijloace.
Vai! zici tu, eu nu am nici prieteni, nici ajutor.
Cu atât mai bine;
te poţi baza pe Domnul de doua ori
-ca unul fără mijloace şi fără ajutor.
Pentru nevoia ta dublată, să faci o îndoită rugăciune.
Chiar pentru nevoile trecătoare poţi să aştepţi toate de la Dumnezeu, căci El îngrijeşte de copiii Săi în toate privinţele.
Cât pentru nevoile spirituale, care sunt cele mai însemnate dintre toate, Domnul va auzi strigătul tău, te va izbăvi şi te va ajuta.
Prietene sărac, încearcă-L pe Dumnezeul tău bogat.
Tu, care eşti fără ajutor, sprijineşte-te pe ajutorul Lui.
Ştiu că El nu m-a uitat niciodată pe mine şi sunt sigur că nu te va uita nici pe tine.
Vino ca un cerşetor şi Dumnezeu nu va refuza să te ajute. Isus este împărat şi El nu te va lăsa sa pieri.

Cum sa biruim stresul

cat de greu ar bate vantul

Cand vin dureri pe calea ta,
Si de nori grei se umple zarea,
Sa stii ca este Cineva
Ce-ti stie toata framantarea.

Cand ochii tai, doua izvoare,
Intind durerea pe obraz,
Exista-o mana iubitoare
Ce-alina lacrimi si necaz.

De ce sa te afunzi in noapte
Si sa te-acoperi de durere?
Asculta-ale credintei soapte:
Exista har si inviere!

Da, Domnul este langa tine,
Ti-alina inima-ntristata,
In suferinta te sustine,
Si nu esti singur niciodata.

Nu-i vant sa nu se potoleasca,
Nu este noapte fara zori!
E-atata dragoste cereasca
Si-n prea involburatii nori.

Oricat de greu ar bate vantul,
Credinta ta n-o poate stinge,
Si-oricat de negru e mormantul,
Lumina Crucii il invinge!

Deci fii increzator pe cale
Si-n orice vreme nu uita:
El stie lacrimile tale
Si e mereu la dreapta ta!

Ce ar spune de mine?

Iata ce spune Domnul despre poporul acesta:

 Le place sa alerge incoace si incolo. 

Nu-si cruta picioarele; de aceea Domnul n-are placere de ei.

 Ieremia 14:10 

Am citit…

si m-am gindit ..

oare …

despre cine vorbeste?

 In vechime le spunea evreilor, dar astazi?

 Astazi cred ca ne poate spune la fiecare din noi in mod personal si… 

ia  gândiți-vă!!! 

O sa ni se potriveasca! 

Una dintre metodele celui rau de a ne departa de Dumnezeu este si aceea de a ne tine ocupati. 

Si nu cred ca pe vremea cind oamenii aveau de sapat, de cosit, de muls vaca… 

erau mai ocupati ca astazi.

 Deosebirea este ca ocupatiile de atunci le oboseau oamenilor trupul, pe cind astazi multe din ocupatiile noastre ne obosesc si ne distrug sufletul .

 Si ma uit la fraza asta…

”nu-si cruta picioarele…” 

si ma gindesc cum nu ne crutam deloc; 

ca nu ne crutam nici sufletele, nici emotiile; 

nu ne pastram nici valorile, nici relatiile.

 Oare ce ar spune Domnul de noi astazi, daca ar vorbi despre noi cum a vorbit cu Ieremia?

 Sau chiar mai aproape…

Ce ar spune de mine? 

Si de ce nu?! 

Si de tine!

singur acasa

O, mică rugăciune zilnică!

O, mică rugăciune zilnică! 

Ești cam săracă, și nințel zdrențuită, o haină ponosită precum cotidianul însuși. Gândurile nobile și sentimentele alese sunt prea grele pentru tine. Nu ești o simfomie grandioasă răsunând într-o catredală impunătoare, ci-mi pari mai mult un cântec religios, plin de bune intenții și izvorât din inimă, puțintel monoton și naiv. Dar să știi că tu ești rugăciunea loialității și se poate conta pe tine oricând, ești rugăciunea ce se uită pe sine, slujba nerăsplătită adusă maiestății divine, tu ești dăruirea totală ce face să treacă mai ușor orele cenușii și preschimbă momentele banale în clipe mărețe. Ție nu-ți pasă de experiența celui ce se roagă, ci de înălțarea lui Dumnezeu. Tu nu-ți dorești experiențe noi, ci credință. Pasul ți-e ostenit uneori, dar nu te-oprești din drum. Câteodată pare că vii doar de pe buze, nu din inimă. Dar nu-i mai bine oare ca măcar buzele să-L binecuvânteze pe Dumnezeu decât ființa întreagă să amuțească? Și nu e oare atunci mai multă nădejde ca murmurul buzelor să găsească ecou în inimă decât să încremenească în muțenie totul din om? Iar în puținele noastre clipe de rugăciune, ceea ce-mi zic eu sau alții, cu ton de dojană, că e doar o îngânare de pe buze, e cel mai adesea, de fapt, rugăciunea unei inimi sărmane, dar fidele care, în pofida slăbiciunilor, a oboselii și nemulțumirilor lăuntrice, continuă, cu trudă și bună credință, să sape un mic făgaș prin care o mică rază de lumină eternă pătrunde în inima noastră îngropată sub straturile cotidianului.

Nu este ceva neobişnuit

A lucrat cu toată inima, şi a izbutit în tot ce a făcut.

2 Cronici 31:21
Nu este ceva neobişnuit; este o regulă generală a universului ca oamenii care îşi fac lucrul cu toată inima să izbutească, în timp ce leneşii care merg la lucru cu inima îndoită eşuează. Dumnezeu nu le dă nici o recoltă leneşilor, în afară de recoltele de spini.
El nu este mulţumit nici să le trimită bogăţie celor care nu sapă câmpul ca să-i găsească comorile. Este un adevăr general valabil că, dacă un om vrea să izbutească, trebuie să fie harnic în afaceri. In religie este la fel.
Dacă vrei să izbuteşti în lucrul pentru Isus, lucrează cu toată inima şi pune-ţi tot sufletul.
Pune la fel de multă forţă, energie, emoţie şi sinceritate în lucrarea lui Christos pe cât pui în afacerile tale, fiindcă cauza Lui merită mai mult.
Duhul Sfânt ne ajută când nu putem, dar nu ne încurajează lenea;
El iubeşte credincioşii activi.
Care sunt oamenii cei mai folositori din biserica creştină?
Cei care fac totul pentru Dumnezeu, din toată inima.
Care sunt instructorii cei mai ascultaţi la Şcoala Duminicală?
Cei mai talentaţi?
Nu, cei mai zeloşi;
lucrătorii cu inimi arzând pentru lucrare, cei care ÎI văd pe Domnul strălucind în isprăvi minunate (vezi Psalmi 45:4).
Puritatea inimii se vede în perseverenţă.
Se poate să cazi la început, dar lucrătorul credincios va spune:
-„Este lucrarea Domnului şi trebuie făcută.
Domnul mi-a poruncit s-o fac, şi prin puterea Lui o voi duce la capăt".
Creştine, îţi slujeşti Stăpânul cu toată inima?
Aminteşte-ţi credincioşia lui Isus!
Gândeşte-te cât de însufleţită a fost lucrarea Lui!
Ar fi putut spune „râvna pentru casa Ta mă mănâncă pe Mine" (Ioan 2:17).
Când a transpirat stropi mari de sânge, povara de pe umerii Lui nu era uşoară;
când şi-a vărsat inima, nu a făcut eforturi neînsemnate pentru mântuirea poporului Său.
După ce Isus s-a dăruit pe Sine însuşi cu atâta patimă, ne putem permite să rămânem căldicei?

continut si ambalaj

Ispita de a accentua mai mult forma decat continutul. Predicarea in sine comporta doua aspecte: 

continut si ambalaj. 

Cand predicatorul se concentreaza doar spre ambalaj, risca sa nu mai aiba continut. Probabil de aici a aparut si vorba Mariei care se intorcea de la Biserica si fiind intrebata de un vecin cum a fost:

 Ea a spus frumos, deosebit. 

La care vecinul a intrebat-o despre ce s-a predicat, iar Marie a spus:

 nu mai imi aduc aminte.

 Ispita de a predica ne-pregatit.

 Mesaj fara continut. Cunostiintele biblice si increderea in capacitatea personala poate duce la o pregatire superficiala a predicii. 

Dumnezeu da har si ungere celor ce muncesc. 

Dumnezeu nu incurajeaza lenea si superficialitatea. 

Duhul Sfant este prezent cu predicatorul si in camaruta lui de studiu si nu doar acasa.

Ispita de a predica pregatit dar fara impact, fara legatura cu ascultatorii. 

Asa cum spuneam deja, predicarea are deaface cu doua aspecte importante: 

continut si ambalaj. 

Chiar daca predicatorul are un continut plin de adevaruri bliblice, vitale pentru ascultatori, daca nu are un ambalaj frumos, daca transmiterea mesajului nu ajunge la inima ascultatorilor, atunci predicarea nu si-a atins tinta.
Predicatorul trebuie sa transmita mesajul in asa fel incat ceea ce el stie si intelege, va fi stiut si inteles si de ascultatorii lui fara ca acestia sa depuna eforturi uriase in vederea ascultarii mesajului sau.
Ispita predicarii sinelui. Majoritatea predicatorilor vor sa fie eficienti, iubiti si doriti de ascultatori lor. 

Acest lucru pana la urma nu este rau, deoarece va determina predicatorul sa nu fie superficial in predicarea Cuvantului.

 Insa trebuie sa exista o granita pana unde predicatorul sa isi doreasca sa fie iubit de ascultatorii lui. 

Apostolul Pavel spune in 2 Corinteni 4:5:

 „Caci noi nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii vostri, pentru Isus.” 

Predicatorul trebuie sa il scoata in evidenta in totalitate pe Isus Cristos. 

Prea multe exemple despre el si ce a facut el si cum a rezolvat el, nu sunt bune, deoarece muta atentia dinspre Cristos spre el. Cristos trebuie sa straluceasca, iar predicatoru sa fie ascuns in spatele cruci Lui si sa nu incerce niciodata sa fure slava lui Dumnezeu.
Ispita predicarii fara ungere dumnezeiasca.

 Norul lui Dumnezeu cobora deasupra cortului lui Moise si Dumnezeu ii vorbea lui Moise, iar apoi Moise vorbea poporului mesajul lui Dumnezeu. 

Astazi avem dictionare si comentarii online, internetul si capacitatea de informare este foarte avansata. 

Predicatorii pot fi ispititi sa nu mai stea in rugaciune ore intregi ca sa auda vocea Domnului si apoi sa vorbeasca poporului. 

Slova omoara, dar Duhul da viata (2 Corinteni 3:6).

 Un predicator caruia i-a vorbit si la inzestrat Dumnezeu cu mesajul care trebuie sa il transmita va avea un alt impact asupra ascultatorilor sai. Ungerea divina este ceea ce da viata spirituala, este ceea ce misca sufletele, este cea care face diferenta.
Ispita predicarii superficiale. Vremurile in care traim sunt caracterizate de suprasaturatie informationala. 

Ascultatorii zilelor noastre cunosc mai mult, stiu mai multe si sunt mult mai informati. Predicarea trebuie sa fie homiletica, sa aiba continut dar sa tina cont si de principiile predicarii, ca de exemplu introducere, titlu, parti principale, final, intalmplari Lipsa unei vietii de studiu. Cine a incetat sa fie din ce in ce mai bun, a incetat sa fie bun. 

Predicatorul trebuie sa creasca daca vrea sa fie bun.

Vremea predicilor lui Slavit sa fie Domnul si a plimbatului din Geneza pana in Apocalipsa a trecut. 

Este vremea in care predicatorul trebuie sa fie pregatit sa fie invatator, evanghelist, apologet si pregatit sa confrunte si sa dea socoteala de credinta pe care o reprezinta.
Ispita copieri unui alt predicator .

Dumnezeu ne-a facut unicati pe fiecare. O dovada stiintifica este aprenta de la deget. 

Fii ceea ce Dumnezeu a intentionat si nu altcineva.

Botez Septembrie 2015

Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa

O femeie era măritată de mai mulți ani cu soțul ei, dar nu aveau copii. Soțul ei a decis să divorțeze de ea, așa că a mers pentru sfat la omul lui Dumnezeu.

Omul lui Dumnezeu i-a spus că așa cum au sărbătorit cu bucurie legătura lor atunci când s-au căsătorit, tot așa să celebreze cu bucurie și ruperea legăturii lor, adică divorțul.

Prin urmare, soțul pregăti un ospăț mare și, când era bucuria în toi, și-a chemat soția și i-a dat să aleagă din toată averea lui ce dorea ea să ia, și i-a promis că nu va refuza nimic.

Ce a făcut ea? L-a servit cu atât de mult vin încât el s-a îmbătat și s-a culcat pe pat. Ea a spus apoi servitorului ei să ia patul cu tot cu bărbatul ei adormit și să mute patul în casa tatălui ei, în dormitorul ei.

A doua zi dimineața, când s-a trezit în casa soției sale, bărbatul a întrebat-o de ce a fost adus acolo, oare n-a priceput femeia că el vrea să divorțeze de ea? Ea răspunse: „Nu mi-ai spus că pot lua tot ce vreau? Nu-mi doresc nici aur, nici argint, nici pietre prețioase, nici perle. Tot ce vreau eu ești tu. Tu ești tot ce-mi doresc.”

Când soțul a auzit acest lucru, el se îndrăgosti din nou de soția lui și o luă iarăși de soție ca și mai înainte. Și, după această întâmplare, Cel Sfânt, binecuvântat fie El, le-a dat și copii.

„Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.”

cum să trăiești cu un partener necredincios?

Curând Domnul slavei va reveni

1. Curând Domnul slavei va reveni
Cuvântul cel sfânt se va împlini
Noi toţi părăsi-vom al vieţii tumult
Îţi spun să fi gata că nu mai e mult

R: /: Să cântăm "Maranata,
Vino Doamne cât mai curând"
Să cântăm; "Maranata
Până când vom pleca de pământ" :/

2. Naţiuni se revoltă vedem ne-ncetat
Iar lumea se-afundă mai mult în păcat
Veghează întruna păstrează-te sfânt
Îţi spun să fii gata că nu mai e mult

3. Sunt multe semnale că ziua de apoi
E tot mai aproape, El vine pe nori
Veghează şi stai ca străjerul pe turn
Îţi spun să fii gata, că nu mai e mult

Cand aud in departare

CAND AUD IN DEPARTARE,AL LUPTEI ZGOMOT MARE
ATUNCI STIU CA MULTI SUNT PRINSI DE PACAT VICLEAN
INDOIALA SI FRICA-N ZADAR IMI FAC CHEMARE
NIMIC NU MA SCOATE DIN CANAAN.
EU LOCUIESC PE MUNTE 

 SUB UN CER CLAR SI SENIN
EU BEAU DIN IZVORUL
O CARE-NTOTDEAUNA-I PLIN
O,DA EU MA HRANESC CU MANA
CARE-O AFLU PE DEPLIN
CACI EU LOCUIESC IN CANAAN.
JOS FURTUNA SI-NDOIALA,LUMEA O FRAMANTA
OMENIREA E IN LUPTA CU VECHIUL DUSMAN
SI EU SUNT CU A MEA VIATA IN CETATEA SFANTA
SI N-AM FRICA CACI SUNT IN CANAAN.

BATA VANTUL CAT II PLACE,NIMIC NU-MI VA FACE
ADAPOST SI SIGURANTA LA DOMNUL EU AM
ACOLO E STRALUCIRE IN CETATEA SFANTA
EU PE VECI SUNT SIGUR IN CANAAN.

Noi oamenii Îl punem pe Dumnezeu într-o cutie....

Nu-L limita pe Dumnezeu. 
DOAMNE DUMNEZEUL meu, ce înseamnă asta, că eu Te limitez? 
Așa putere am eu? 
Bazat pe ce verset și ce teorie, ajunge cineva să-mi spună că eu ciob dintre cioburile pământului, am puterea să Te limitez pe Tine care ești nemărginit?
Cineva s-ar putea trezi să-mi spună o altă frază supra-uzată:
 da, dar El lucrează doar în măsura în care Îl lași 
Oare?
 Domnul Dumnezeu face doar ce-i este permis de oameni?
 Când El împlinește o judecată împotriva cuiva, Își cere El voie de la omul respectiv ca să-l judece? 
Când mă pedepsește pentru că mă iubește, Își cere voie de la mine? 
Cum de nu e limitat de mine, când trebuie să mă pedepsească, dar e limitat de mine când trebuie să mă binecuvinteze, sau să facă ceva ce i-am cerut?
Noi oamenii Îl punem pe Dumnezeu într-o cutie și așteptăm să fie doar cât cutia noastră.
 Poftim?!
Eu nu știu ce Dumnezeu slujesc alții, dar Dumnezeul lui Israel, pe care-L urmez, Dumnezeul lui Avraaam, Isaac și Iacov, nu încape în nici o cutie pe care aș putea-o eu fabrica vreodată. 
Oricum L-aș crede eu, El nu se schimbă și doar pentru că am impresia că e mai mic decât în realitate, nu  înseamnă că eu (măria sa omul) L-am pus pe El într-o cutie, ci înseamnă că El m-a pus pe mine într-un loc strâmt, din care văd doar cât strâmtorarea mea.
Dar El e cu mine chiar și în strâmtorarea mea 
Domnul Dumnezeu   nu e limitat nici măcar de faptul că la momentul de față mă uit la El și pot să văd poate doar umbra Lui, sau doar colțul hainei Lui, dar asta nu înseamnă că eu vreodată aș crede că tot ce văd, e tot ce e El și nici nu înseamnă că El e limitat în a fi cine este doar din cauză că eu pot să văd doar cât îmi permite cutia în care m-a pus.
El nu lucrează doar cât îi permit eu și asta se numește har.
 El nu mă iubește doar cât îi permit eu. 
El nu se îngrijește de mine doar cât îi permit eu.
 El nu mă scapă doar când îi permit eu și nu m-a mântuit pentru că i-am permis eu. 
Eu nu sunt în stare să-L limitez pe El, doar El e în stare să mă limiteze pe mine. 
El a pus limite înțelegerii mele, pentru binele meu și tot pentru binele meu mă pune și într-un loc strâmt, ca să stau locului și să înțeleg că El e Dumnezeu, că El are puterea să-mi lărgească locul sau să-l strâmteze.
Le mulțumesc celor care-mi dau așa mult credit, încât să afirme că-L limitez pe Dumnezeu, dar chiar nu e cazul să mă ridice nimeni la așa rang și să-mi atribuie așa putere.
 Nu, nu El e cel limitat de mine ci eu sunt cel limitat  dacă locul strâmt, în care m-a pus îmi permite să văd doar talpa picioarelor Lui și dacă doar despre picioarele Lui sunt în stare să vorbesc la momentul de față, e pentru că doar atât pot să văd și asta nu e de condamnat, ci înseamnă doar că poate nu i-am învățat picioarele pe de rost, așa că m-a pus într-o poziție din care doar picioarele să I le văd, până când aș înțelege urmele Lui și dacă le-aș vedea pe ape și aș recunoaște sunetul pașilor Lui și dacă m-ar pune în așa poziție încât nu aș mai vedea nimic.
Dacă în strâmtorarea mea, în limitarea mea, nu mai sunt în stare să predic despre credință și nici nu mă avânt să mut munții în mare, ci mai pot doar să strig către El, asta nu înseamnă că L-am limitat, ci înseamnă că poate sunt în așa poziție încât nici nu văd și nici nu aud, ci mai pot doar să strig după El, pentru că mi-a rămas doar crezul că e lângă mine.
Domnul Dumnezeu  nu l-a întrebat pe Iacov dacă vrea să fie al doi-lea născut și faptul că a fost, nu L-a împiedicat să-l facă primul născut. 
Domnul Dumnezeu nu l-a întrebat pe Moise dacă vrea să fie bâlbâit și nici nu a fost împiedicat să-i poruncească să vorbească înaintea lui Faraon. 
Domnul Dumnezeu nu l-a întrebat pe Daniel dacă vrea să fie captiv în Babilon  și nici dacă vrea să fie aruncat în groapa cu lei.  
Domnul Dumnezeu  nu mă întreabă când vrea să mă zdrobească și nici nu se oprește ca să facă ceva în viața mea, pentru că nu-L las eu.
 Domnul  e Dumnezeul întregului pământ, a tuturor celor văzute și nevăzute. 
Nu s-a sfătuit cu mine ce părinți să-mi dea. 
Nu s-a oprit să lucreze în viața mea când am strigat la El că nu-L mai vreau. 
Nu m-a întrebat ce culoare de ochi să-mi dea și nici cât de înaltă să mă facă. 
Nu m-a întrebat dacă vreau să fiu încercat  și nici dacă vreau să mă iubească.
 El e Dumnezeu Atotputernic. 
Nelimitat.
 Neschimbat. 
Nealterat de gândirea mea limitată.

De-as putea...

De-as putea...
De-as putea sa iti zugravesc portetul in noapte.
Stele de argint sa presar pe chipul tau.
De-as putea sa iti ating sufletul gol,
Petale de crin sa iti acopere parul moale.
De-as putea sa-ti cladesc in ochi,
Raze de lumina,ciorchini de sperante;
Si pe buze sa iti readuc un zambet inocent.
De-as putea sa te arunc spre cer,
Si curcubeul sa iti coloreze inima,
Sa te readuca la viata,cum erai odinioara,
O raza curata de soare,sa iti lumineze sufletul umbrit.
De-as putea sa opresc timpul pentru tine,
Sa nu se mai scurga nisipul in clepsidra.
Sa invie amintirile pierdute odat'in intuneric
Si vorbe sa iti indulceasca viata.

ziua când a crăpat burduful

când "te iubesc" devine un cliseu

....când "te iubesc" devine un cliseu

 -taci si învata sa iubesti altfel. 

 Mai stii? 

Poate nu ai iubit deloc si doar ai avut impresia ca o faci. 

Când rugaciunile pe care le rostesti în gând se pierd printre griji si vise. . .

rosteste-le cu voce tare. 

Striga.

 Poate ca te gândesti la ce vor spune altii.

 Ei. . daca mereu te vei gândi la asta înainte de a actiona. . s-ar putea sa nu mai fii "tu", "un tu", ci "tu pe care îl doresc ceilalti".

 Jalnic.

Revin.

 Striga. 

Daca si strigatele tale sunt "cuvinte de lemn". . atunci taci.

 Taci si asculta. 

Taci, asculta, asteapta. 

Când cuvântul "Dumnezeu" este înlocuit cu "divinitate" în vocabularul tau, nu te mira ca în viata ta Dumnezeu pare un zeu absent, ignorant, surd, mut, orb. . 

Poate zici ca sunt niste simple cuvinte.

 Cuvinte si atât. 

Dar nu e asa. 

Cuvintele sunt o minimalizare a unor gânduri de o complexitate uimitoare. 

Daca am încetat sa mai gândim foarte mult si ne limitam doar la niste cuvinte. . asta e deja partea a doua.

Când "Dumnezeu" este înlocuit de "divinitate" . . îti urez succes în asteptarea divinului. Eu Îl voi cauta pe Dumnezeu.

Învata sa vorbesti când taci si sa taci când vorbesti.

 Învata sa taci înaintea lui Dumnezeu. . 

cauta în El sensul adevarat al cuvintelor si sadeste-ti în El gândurile.

El e Cuvântul!

Responsabilitatile unui lider

Responsabilitatile unui lider sunt foarte multe, iar el trebuie sa isi asume aceste responsabilitati, chiar daca unele nu sunt deloc placute.
- Una din responsabilitatile unui lider este aceea de a indrepta, mustra pe cei care din diferite motive nu traiesc dupa voia lui Dumnezeu.
- Proverbe 9:7 – Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
- Proverbe 3:11,12 - Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului şi nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!
- Proverbe 9:8 - Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
Cateva motive pentru care crestinii au nevoie de a fi mustrati sau indreptati.
 Tesaloniceni 5:14 Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.
Nesupunere fata de Cuvantul lui Dumnezeu
Atitudini gresite
Lipsa de etica si comportament 

 Lipsa de respect in relatiile cu alti crestini
Nesupunere fata de liderii pusi in autoritate in biserica
Invatarea unor invataturi care nu sunt din Cuvantul lui Dumnezeu etc.
Mustrarea sau indreptarea este necesara in toate aspectele vietii:
Parintii vor trebui sa-si indrepte copiii - Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-I în mustrarea şi învăţătura Domnului. Efeseni 6:4
O nota mica la scoala este o alta forma de mustrare a unui elev nesilitor
O amenda de circulatie, reprezinta o mustrare ce doare foarte tare…
Scopul final al unei mustrari este indreptarea, corectarea, revenirea la normal
Sunt doua extreme ale mustrarii:
Mustrarea exagerata – pedepse aspre, amenzi mari, recurgerea la violenta etc.
Lipsa mustrarii – lasatul in voia sortii a situatiilor critice.
- Imaginati-va ca nu s-ar lua masuri disciplinare in trafic, parintii si-ar lasa copiii sa faca ce vor, si nimeni nu ar lua vreo masura fata de cei care incalca legea – ar fi haos!!!
Dumnezeu ne invata in Cuvantul Sau ca atunci cand copiii Sai se departeaza de voia Sa sa fie mustrati!
Aceasta mustrare se va face in doua moduri:
In particular – cand greseala este fata de o persoana - Luca 17:3 Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!
In fata tuturor – cand incalcarea voii lui Dumnezeu este una publica si poate fi urmata si de alte persoane – 1 Tim 5:19,20 - Împotriva unui prezbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori. Pe cei ce păcătuiesc mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică.
De fiecare insa trebuie facuta in dragoste si cu intentia de a indrepta, de a invata. 

Daca cineva nu primeste mustrarea?
- Prov. 17:10 – O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
- Tit 3:10 – După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări,
O mustrare sau disciplinare dupa voia lui Dumnezeu aduce cel putin 5 castiguri  in viata noastra:
O mustrare corecta aduce clarificare .
Poti cunoaste ce anume s-a intamplat si de ce.
O mustrare corecta aduce schimbare
- Cu siguranta daca persoana mustrata intelege unde a gresit, se va schimba si va creste
 O mustrare corecta aduce puritate 

- Evident ca Dumnezeu doreste ca in mijlocul poporului sau sa nu existe pacat! Ex: Acan
 O mustrare corecta aduce respect
- In mod normal liderii ar trebui sa fie apreciati si respectati si mai mult pentru grija lor.
- Tit 2:15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască.
 O mustrare corecta aduce siguranta
- Este siguranta ca liderul vegheaza ca nimeni sa nu se departeze de voia lui Dumnezeu!
- Proverbe 25:12 – Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care  mustră, pentru o ureche ascultătoare.
- Proverbe 27:5 – Mai bine o mustrare pe faţă, decât o prietenie ascunsă.

ioan panican _ caracterul crestin

cine se increde in Domnul este fericit

Traim intr-o lume in care evenimentele de orice fel se desfasoara cu o viteza tot mai mare. 

Unii oameni, autori de carti, chiar au caracterizat secolul in care noi traim ca fiind secolul vitezei. 

Si evident ca aceasta caracteristica a timpului in care noi traim nu este intimplatoare, ci are o baza reala.

 Fara ca sa intram in amanunte privind aceasta afirmatie, sa luam un simplu crimpei din viata noastra moderna, care sa ne ajute sa intelegem aceasta, si anume calatoria. 

Daca in urma cu citiva zeci de ani, ca sa ajungem la citeva mii de  km aveam nevoie de zile sau saptamini, astazi prin calatoria cu avionul avem nevoie doar de citeva ore!

 Dupa citeva ore, in acest caz, vom intilni noi conditii atmosferice, noi oameni, noi locuri, noi posibilitati, noi situatii. 

Toate acestea inseamna de fapt schimbari rapide in nevoile, discutiile, sentimentele, comportarile, gindurile noastre.

Cert este ca timpul in care traim ne ofera situatii zilnice de orice fel care ne obliga la o gindire foarte activa, foarte intensa, foarte rapida. 

Din zi in zi trebuie sa gindim tot mai rapid si tot mai intens. 

In multe situatii mergem chiar peste limitele normale si atunci ne simtim obositi psihic.

Oamenii, in ultimul timp, la nevoile lor de gindire tot mai accelerata, si-au preparat posibilitati de informatii tot mai rapide. In cele mai multe situatii din viata, oamenii au nevoie de aceste informatii, care in realitate sint rezultatul gindirii altor persoane, sint ginduri si concluzii straine de ei insusi. 

Acest lucru, in mod paradoxal, ne-a dus pe noi oamenii moderni in situatia sa cugetam tot mai putin si tot mai putin.

 De fapt, ne-a dus la o comoditate tot mai adinca in propria noastra meditare! 

Si tot ce am facut si facem este pentru ca dorim nespus sa traim mai bine, mai usor, pentru ca dorim sa fim fara probleme in viata, intr-un cuvint pentru ca dorim sa fim fericiti. 

Si in fond dorinta noastra este absolut normala si ce este mai bine este ca aceasta dorinta a noastra este identica cu dorinta lui DUMNEZEU!

Dar cuvintul lui Dumnezeu este clar si raspicat in aceasta privinta:

 "Cine cugeta la Cuvintul Domnului, gaseste fericirea, si cine se increde in Domnul este fericit"

 (Proverbe 16:20).

 Ca sa fim fericiti asa dar, este necesar si bine, sa ne rupem de treburile noastre zilnice, si sa cugetam la ce ne spune Creatorul nostru, avind incredere deplina in Cuvintul Lui, pe care il gasim scris in Sfintele Scripturi.

Daca stam putin si cugetam la viata noastra de pe pamint, incepind de la nastere si pina la moarte, putem constata usor ca ceia ce facem la un moment dat, constient sau din instinct, facem in cea mai mare masura pentru viitorul nostru (Ex: cind eram copii mici, dadeam din miini si din picioare pentru ca mai tirziu sa umblam si sa executam miscari clare si necesare pentru activitatea zilnica; ne odihnim acum pentru ca in clipele urmatoare avem nevoie de energie; mincam acum pentru ca in viitoarele zile dorim sa traim; invatam acum pentru ca la o vreme care va veni, vom avea nevoie de cunostintele dobindite, etc.). 

Si pentru ca intotdeauna exista un viitor cladit pe prezent, putem sa tragem concluzia, ca de fapt viata care o traim acum, o traim pentru viitorul nostru.

Cu Domnul pe munte

Cu Domnul pe munte

 Stiu ca Dumnezeu este  si in vale si pe munte. 

Ajuta-ma sa strabat valea cu Tine, ca sa pot fi pe munte cu Tine Doamne, cine va locui in cortul Tau? 

Cine va locui pe muntele Tau cel sfant?
cel neprihanit: 

- Cel ce umbla in neprihanire,

 -cel credincios: 

cel ce face voia lui Dumnezeu, 

-cel sincer: 

si spune adevarul din inima.

 -cel ce nu barfeste/nu huleste:

-Acela nu cleveteste cu limba lui, 

-cel ce iubeste pe semeni: 

nu face rau semenului sau, si nu arunca ocara asupra aproapelui sau.

 -cel drept:

 -El priveste cu dispret pe cel vrednic de dispretuit, dar cinsteste pe cei ce se tem de Domnul.

 -cel ce isi tine cuvantul: 

El nu-si ia vorba inapoi, daca face un juramant in paguba lui. 

-cel cinstit: 

- El nu-si da banii cu dobanda, si nu ia mita impotriva celui nevinovat.  

Cel ce se poarta asa, nu se clatina niciodata.

Sa ma tunzi, nu sa ma tai

dacă te vaieți, îți trece?

Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor! N-am şezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă înveselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte căci mă umplusei de mânie.Ieremia 15:16-17

Este o izolare pe care ți-o provoci singur și este un fel de izolare pe care o provoacă Domnul Dumnezeu.
Cu prima nu sunt de acord, iar a doua nu am altă șansă decât să o accept.
Te-ai gândit ce motiv ar putea avea Domnul Dumnezeu să te izoleze de oameni, de prieteni și de familie, oare n-a spus chiar El că nu e bine omul să fie singur?
Însă cred că dacă Domnul Dumnezeu izolează pe cineva, întotdeauna e cu un scop și pe un termen limitat.
Pe Avraam l-a izolat de poporul lui și l-a dus într-o țară străină pentru că Domnul Dumnezeu avea nevoie să-i vorbească singur.
Pe Iacov l-a izolat de familia lui și când a rămas singur, Domnul Dumnezeu i-a schimbat numele și calea.
Pe Iosif l-a izolat de frații lui, l-a dus într-o țară păgână și l-a crescut ca să fie o binecuvântare pentru frații lui. Pe Samuel l-a ținut izolat de oameni în Casa Domnului Dumnezeu ca să-l crească.
Pe David l-a izolat și l-a ținut singur la oi ca să învețe să păstorească pe Israel.
Pe Ilie l-a dus în pustie ca să îi vorbească.
Pe Ieremia l-a izolat de oameni din cauza mâniei Domnului Dumnezeu.
Pe profeți i-a izolat cu un scop.
Domnul Isus s-a izolat 40 de zile ca să-şi înceapă lucrarea....
Domnul Dumnezeu te izolează uneori cu un scop precis și niciodată motivul nu e ca să-ți facă rău.
Cu teoria asta în minte L-am întrebat pe Domnul Dumnezeu de ce mă izolează de oameni și de tot ce mi-e familiar, de ce m-a adus până în punctul în care literalmente sunt doar eu și El.
Nu mi-a răspuns.
Simțeam doar că stă și se uită la mine și tace.
Am început să mă gândesc de ce ar fi necesar ca cineva să rămână singur atunci când Domnul Dumnezeu vrea ca respectivul să priceapă ceva și am ajuns la concluzia că noi, oamenii în general, suntem cel mai ușor influențați de alți oameni, de percepția lor asupra vieții , de durerile lor, de nemulțumirile lor, până acolo că nici măcar nu știi de ce ai început să crezi sau să vezi lucrurile într-un anume fel.
Atunci Domnul Dumnezeu  face tăcere, reduce la tăcere orice glas cu influență din viața ta și te îndepărtează de toți atât de mult încât și dacă ar striga nu-i mai auzi.
Chiar dacă îți pui toată inima să crezi promisiunile Domnului Dumnezeu, dacă te lași înconjurat de oameni care se scaldă în necredință și negativism, îți va influența inevitabil credința.
Nu neg că sunt oameni încercați care suferă și suferința lor chiar e reală, dar dacă din suferința lor oamenii pricep doar că Domnului Dumnezeu îi place să chinuie oamenii, atunci suferă degeaba.
Nu vreau să mai aud plânsete și gemete aiurea, nu vreau să mai aud ce greu e pe cale și cum de-abia ne tragem  sufletul precum Lot în Sodoma
Bunicul meu avea o vorbă :-”și dacă te vaieți, îți trece?”
Câteodată nu realizăm cât de mult stricăm cu văicărelile noastre și că îi facem pe ceilalți să-și piardă speranța, pentru că încep să se uite la noi în loc să se uite la Domnul Dumnezeu.
Am simțit că Domnul Dumnezeu îmi ia fața în mâini și îmi spune:- ”ai să devii ceea ce vezi, te-am lăsat singur să nu mai ai la cine să te uiți decât la Mine și să te faci asemenea Mie”.
Normal că dacă mă uit la mine am toate motivele să disper și să cred că totul e pierdut, dar dacă mă uit la El nu mai am timp să disper pentru că tot ce vreau e să mai învăț o trăsătura de caracter de pe Fața Lui. Dacă izolarea este prețul pe care trebuie să-l plătesc ca să nu mai aud prostii, Domnul Dumnezeu să fie binecuvântat!
Dacă trebuie să rămân singur ca să poată Domnul Dumnezeu să-mi schimbe mentalitatea mă bucur, chiar dacă nu e cel mai fain sentiment din lume.
Dar nu mai vreau să aud și să știu nimic altceva decât că Domnul Dumnezeu e minunatul meu Tată!
M-am uitat destul la mine și la ce pot și la ce nu pot și lucrul acesta a dat naștere doar la și mai multă neputință și dezamăgire.
"Când îţi întorci privirile spre El te luminezi de bucurie şi nu -ţi se umple faţa de ruşine".

Construieste o prietenie cu Isus

Fara credinta te scufunzi..
Un crestin care nu are radacini este recolta usoara pentru Satana.
In armata lui Dumnezeu, nu exista soldati necunoscuti.
Prietenii se ajuta intre ei pentru ca sa creasca in Hristos.
Nu-ti insusi invataturile false.
Cei ce se pleaca pentru a servi pe pamant, vor fi drepti in Cer.
Biblia este cartea raspunsurilor mici si mari.
Daca-l avem pe Hristos, avem toate motivele de a avea speranta.
Hristos lua pacatul meu, plati vina mea si ma libera.

Construieste o prietenie cu Isus in istoria vietii tale !

doua case si o furtuna

un pocait ieftin , foarte ieftin

Cum sa ma pocaiesc cand "cutare" este asa, face asa, se comporta astfel...etc?
In ultima vreme tot mai des am auzit o astfel de scuza, atat de ieftina ca m-am oprit serios sa meditez, oare omul chiar nu este constient caci se pacaleste singur?
Este adevarat, suntem chemati sa fim lumina pentru cei din jurul nostru, sa fim modele de urmat, sa fim faruri in bezna nopti aratand calea sper Cel care salveaza si mantuieste.

 Dar daca nu gasim   sau mai bine zis nu vrem sa gasim un model de urmat, o astfel de scuza ma va scoate la liman in ziua judecatii?
Daca eu folosesc astfel de scuze, caci pocainta mea depinde de comportamentul celor din jurul meu, Domnul ma va scuza ca nu L-am urmat si nu i-am facut voia caci nu am vazut in oameni un model de urmat? 

Nicidecum!
Toti oameni au slabiciuni, si totusi exista oameni model in care putem vedea pe Domnul, insa singurul model demn de urmat in orice privinta este Isus Cristos. 

Cu tristete zic, caci tot mai multi crestini cauta modele de urmat in oameni si nu in Isus Cristos. 

Si-au luat privirile de la Domnul si le-au fixat in idoli omenesti. 

Inainte putea-i vedea lucrul aceste in cei care nu il cunosteau pe Cristos. 

Intre crestini aceasta intrebare este tot mai populara: care este idolul tau?
Oh!,
-pai, cu entuziasm raspund,
ex: staruri cinematografice, muzicale, fotbaliste, chiar persoane celebre din muzica crestina...etc.
 Acum si copii Domnului au idoli, aspirand sa ajunga candva ca ei...

 Idol =Persoana sau lucru care este obiectul unei adoratii.
Isus Cristos este un model invechit de urmat; bland, smerit, umil, drept, iubitor, iertator... Acum gasim scuze ieftine prin care sa ne debarasam de Acest model.
 Ioan14:6
Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.
Nici o scuza nu va fi indeajuns inaintea Domnului, nu te amagi asa usor. 

Esti un pocait ieftin daca folosesti scuze din astea, foarte ieftin. 

Nu ai greutatea inaintea Domnului. 

Daca cu adevarat ai dori sa te pocaiesti te-ai uita la Cel care este vrednic de urmat, si indiferent daca ar exista sau nu oameni in care sa Il vezi pe Cristos, tu ti-ai ridica privirile la Dumnezeu si cu adevarat ti-ai vedea ticalosia, ai vedea drumul pe care trebuie sa pasesti, caci Isus Cristos este Calea, Adevarul si Viata, nimeni altul.
Daca cu adevarat ai dori sa ajungi sus cu El in locasurile Lui ceresti, te-ai uita la Isus Cristos si la nimeni altul.
Nu fi ca robul din pilda talantilor, aducand o scuza ieftina inaintea Domnului; scuze ieftine, om ieftin.
De aceea calea este tot mai usor de parcurs, caci tot mai larga este, caci modelul nu mai este Isus Cristos. Isus a spus: 

Matei 7:13-14
Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea.
Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla.
Cauta-L pe Domnul si urmeaza-L. 

Priveste numai la El si astfel vei trai o pocainta autentica.
Oh, Doamne cerceteaza-ne, si cunoaste-ne inima, incearca-ne si cunoaste-ne gandurile! Vezi daca suntem pe o cale rea, si du-ne pe calea vesniciei!
O, Dumnezeule, chiar daca am fi singuri ca si Iosif in Egipt, ajuta-ne sa Iti ramanem credinciosi Tie si Tu sa fie mereu modelul nostru.
Poti recunoaste inaintea Domnului: 

-Doamne, eu sunt vinovat caci nu Te-am luat model pe Tine, ci pe oameni, iarta-ma. 

Eu sunt vinovat caci nu am trait o pocainta adevarata, ci o pacainta ieftina pangarind modelul autentic: 

Isus Cristos, iarta-ma!

 Iarta-ma caci mi-am luat model omul, necinstindu-Te ,avand un idol!
2Corinteni 13:5a
Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta.

 Pe voi insiva incercati-va.

 Nu recunoasteti voi ca Isus Cristos este in voi?
Plangerile lui Ieremia 3:40
Sa luam seama la umbletele noastre, sa le cercetam si sa ne intoarcem la Domnul.

Nu mai cauta scuze ieftine, caci in realitate ceea ce spui de fapt este ca nu doresti sa traiesti pocainta adevarata, nu iti place sa fii crestin credincios autentic! 

Iti place prietenia lumii mai mult decat a Domnului!

un exemplu demn de urmat

Un vizitator venit din Ungaria să-l întâlnească pe un credincios renumit din Polonia ajunse în orașul credinciosului, opri un trecător pe o stradă întrebându-l: 

-Îmi puteți arăta, vă rog, direcția spre casa credinciosului și-i rosti numele.....?”

Omul și-a ridicat pleoapele uimit: 

-Vrei să-mi spui că ai călătorit tot drumul din Ungaria să-l vezi pe acest neisprăvit din Polonia?! 

-Au ajuns exagerările și înfloriturile despre acest om atât de departe?

- Îl cunosc personal pe acest creștin! 

-Este un zero absolut!

- Mă tem că ai pierdut timpul și banii degeaba dând crezare unor zvonuri prostești!
Vizitatorul fu nespus de indignat.

 -Tu, om josnic, te disprețuiesc!

tună el.

-Ce știi tu?! 

-Se vede că n-ai nici o înțelegere despre cele sfinte și spirituale!

 Încă fumegând de mânie, vizitatorul o luă din loc grăbit.
Mai târziu, în aceași zi, când intră în casa  dreptului credincios , omul aproape că leșină de uimire, rușine și părere de rău. 

Bărbatul pe care îl apostrofase pe stradă cu puțin timp în urmă nu era nimeni altul decât  acel credincios însuși!

 Cu lacrimi în ochi el ceru iertare slujitorului Celui PreaÎnalt.
-De ce ești atât de supărat?

 îl întrebă umil credinciosul . 

-Nu e nevoie să-mi ceri scuze. 

-Eu ți-am spus adevărul, dar și tot ce-ai spus dumneata a fost, este de asemenea, adevărat…
Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.

Proverbe 29:23

gps crestin.....gata pentru slujire

vladimir pustan botez august 2015

cine spune adevărul?

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. - Evrei 4:12
Domnul Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Lui şi l-a făcut un suflet viu.
 Sufletul meu este substanță spirituală care-mi dă viață şi este socotită de origine divină şi cu esență veșnică constă în intelect, emoţii, trăiri cu pasiune, cu convingere.
Eu sunt un suflet şi am un trup şi un duh.
Eu, cel care gândeşte, scrie, suferă din vorbe, eu cel întărit de vorbe, eu cel care cuget rime, eu cel care visez, eu cel care iubesc, eu nu sunt doar trupul meu.
Nu trupul meu prinde putere când ascult o melodie care îmi place, nu trupul meu este secătuit de putere când văd prea multe rele, nu trupul meu simte îndemnul să spere, ci eu. Sufletul.
Duhul meu este partea care se poate relaţiona la Domnul Dumnezeu ca şi cum l-ar cunoaşte, ca şi cum l-ar vedea, iar eu sufletul găsesc asta imposibil.
Eu sufletul trăiesc doar prin ce sufăr, prin ce cuget, prin ce iubesc şi îmi doresc, dar partea de duh din mine trăieşte doar să Îl laude pe Domnul Dumnezeu. Acestea două sunt aproape mereu în luptă iar mie mi-e greu să fac diferenţa .
De pildă, sufletul meu poate să creadă Domnul Dumnezeu îmi va face un avion să aterizeze in curtea mea, pe când duhul meu poate să mă îndemne să nu îmi pun nădejdea în aşa ceva, atunci pe care din ele ar trebui să le ascult?
Sufletul meu poate să strige :
-El vrea să mă binecuvinteze, nimic nu-i prea greu pentru El, deci mă rog să-mi dea un avion!
Duhul meu îmi va spune :
-La ce ţi-ar folosi un avion?
Are să zidească ceva bun în tine dacă l-ai primi?
Unii ascultă de suflet (adică de ei) şi aceştia sunt cei de care auzi că au ajuns în lume pentru că au fost dezamăgiţi de Domnul Dumnezeu.
 Alţii ascultă de duh şi sunt aceia de care poate nu auzi niciodată, cei pe care poate nici nu te sinchiseşti să îi saluţi în adunare că nu sunt la fel de vesele ca şi tine, dar ei sunt cunoscuţi în inima Domnului Dumnezeu ca fiind sfinţii care au crezut împotriva oricărei necredinţe, chiar şi în cele mai mici lucruri.
Ce face diferenţa?
Ce determină care dintre astea două, suflet şi duh, au dreptate?
Cum alegi de care să asculţi şi care spune adevărul?
Cuvântul Domnului Dumnezeu El face diferenţa.
 El este sabia care desparte duhul de suflet.
Prin lumina Cuvântului trebuie să trec orice lucru în care aleg să-mi pun credinţa.
Dacă nu ştii care parte din tine are dreptate, atunci uită-te în Cuvânt.
Lasă-L pe El să despartă ce e duhovnicesc de ce e lumesc.
Dacă se întâmplă să dai cu bâta-n baltă nu pune întrebări stupide de genul :
-de ce nu m-a oprit Domnul Dumnezeu, că doar vedea că greşesc?
Domnul Dumnezeu i-a dat o poruncă lui Adam:
-dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit. Gen 2:17
Domnul Dumnezeu nu stătea de pază ca nu cumva Adam să tragă cu ochiul în direcţia pomului.
Când omul era pe cale să încalce porunca,Domnul Dumnezeu nu l-a strigat din ceruri
- nu-i voie, pune-l jos!
... pentru că Adam avea porunca ce trebuia să îl oprească.
Domnul Dumnezeu nu te va opri când păcătuieşti pentru că El a lăsat Cuvântul Lui, iar tu, pe baza Lui să-ţi trăieşti viaţa şi să te opreşti singur!

Cum sa ne bucuram de locul de munca?

Ce îl frânge pe unul îl întărește pe altul.

Un rege, demult, avea o piatră prețioasă nemaipomenită, un diamant neprețuit. 

Ținându-l în lumină, de pe fiecare din fațetele mărgăritarului străluce perfecțiunea. 

Această piatră scumpă, credea regele, trebuia să devină fără îndoială perla de căpătâi a coroanei regale.

Într-o dimineață, regele se trezi și, luând perla să se mai bucure odată de frumusețea ei, descoperi cu multă tristețe că, pe una din fețele diamantului, cobora o crăpătură fină.
Cei mai buni bijutieri au fost chemați să analizeze piatra scumpă doar-doar o vor putea repara, dar nimeni nu putea să facă nimic – crăpătura era destul de adâncă pe fața perlei așa că orce încercare de a elimina crăpătura nu putea decât să ducă la distrugerea mărgăritarului.
În cele din urmă, un bijutier, un om simplu dintr-unul din satele învecinate, s-a apropiat pretinzând că el va salva diamantul.
Regele râse. Cei mai mari meșteri bijutieri din lume examinaseră perla și nu i-au dat nici o șansă; cum putea el, un simplu bijutier de la sat, să spere că va putea face ceva mai bun decât ceilalți?
Ce putea însă să piardă? Regele i-a permis bijutierului să petreacă o noapte, doar o singură noapte cu diamantul. Dacă îl va repara, bijutierul va primi o răsplată regească. Dacă nu va reuși, va vedea el cu ce osândă strașnică știe împăratul să pedepsească neobrăzarea!
Închis în camera-i, bijutierul privi îndelung la mărgăritar. Era cu adevărat magnific, strălucind ca focul soarelui când mângâie suprafața apelor. Iar crăpătura, deși mai subțire decât un fir de păr, nu putea fi înlăturată fără pericolul distrugerii iremediabile a viitoarei bijuterii a coroanei regale. Ce putea el face?
A doua zi dimineața, bijutierul ieși din cameră cu piatra prețioasă în mână și cu o privire triumfătoare pe chipul său obosit.
Când a prezentat diamantul, întreaga curte regală – regina, căpeteniile, chiar și nebunul curții – au izbucnit în strigăte de uimire. Crăpătura era tot acolo, nu putu fi ștearsă, dar pe fața cu crăpătura, bijutierul a săpat un trandafir, simbolul regatului, transformând crăpătura în tulpină.
Regele s-a ridicat din tronul său și l-a îmbrățișat pe simplul, modestul bijutier, spunând: „Acum, cu adevărat, aceasta este nestemata coroanei regale! Diamantul era magnific și până acum, cel mai frumos din toate câte am văzut. Dar era, totuși, un diamant ca toate celelalte diamante. Acum însă, el este o comoară cu adevărat unică!”
Adesea în viață avem de întâmpinat diverse situații care, deși sunt îngăduite de „sus”, par a fi atât de „jos”. Aceste lucruri negative – nu numai tragedii devastatoare, dar și dureri și neplăceri prin care trecem în viața de fiecare zi – lasă urme în ființa noastră, dacă nu prin forța lor proprie, cel puțin prin efectul lor cumulativ și prin prezența lor aproape constantă. Fiecare experiență și fiecare persoană pe care o întâlnim contribuie la țesătura vieții noastre.
Două persoane pot trece prin același eveniment, dar pot avea două abordări complet diferite. Ce îl frânge pe unul îl întărește pe altul. Ce pentru unul este crăpătură în diamant, pentru altul este tulpină de trandafir.
„Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine.” Genesa 50:20a