prin El, sunteţi credincioşi în Dumnezeu

Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.

Cuvântul sǎptǎmânii: “Incoruptibil ”“Fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi (incoruptibilǎ, prin Cuvântul lui Dumnezeu), care este viu şi care rămâne în veac’’ (1Petru1:23).Pentru a spune cǎ ceva e incoruptibil înseamnǎ cǎ acel ceva este incapabil de a fi corupt, poluat, viciat sau pǎtat de cǎtre orice factor intern sau extern, de orice material sau circumstanţǎ. Înseamnǎ cǎ aceste lucru este liber de orice eroare sau corupere. Cuvântul grec potrivit este “aphthartos” şi înseamnǎ de naturǎ sau caracter imortal. Scriptura de mai sus descrie natura neperisabilǎ şi de necorupt pe care o avem pentru cǎ suntem nǎscuţi din Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu e etern, nepǎtat şi incoruptibil şi la felşi Cuvântul Sǎu şi orice e nǎscut din acesta. Astfel, ca şi Creştini,avem viaţa incoruptibilǎ, neperisabilǎ şi eternǎ a Cuvântului pentrucǎ am fost nǎscuţi din El.

Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine

Eu am incredere in bunatatea Ta, sunt cu inima vesela din pricina mantuirii Tale: cant Domnului caci mi-a facut bine! " Ps. 13: 5-6 Cu inima vesela intr-o lume trista Se poate asa ceva? O inima vesela intr-o lume cu atatea necazuri? Lumea in care traim este o lume plina de tristete. Trebuie sa fii complet lipsit de simtul realitatii pentru a nega acest fapt. Desi societatea de consum din care facem parte ofera o gama tot mai variata si mai ampla de programe de divertisment, acestea reusesc doar sa amorteasca inimile triste si impovarate ale oamenilor. Realitatea este ca oricat am incerca sa inveselim inima cu lucrurile acestei lumi ea va ramane tot impovarata si trista. " In inima omului este loc pentru tot felul de contradictii." Psalmistul pune starea placuta a inimii sale doar pe seama lucrarii lui Dumnezeu din viata sa. Intr-o lume in care se vede atate suferinta, necaz, durere, doar privind spre Dumnezeu putem avea incredere si bucurie pentru a trai zi de zi. Doar atunci cand Dumnezeu se aseaza in inima zdrobita a omului curatind-o prin lucrarea Sa minunata, doar atunci omul poate declara nu doar cu cuvintele ci vibrand cu intreaga sa fiinta intr-un imn armonios spre slava lui Dumnezeu ca si psalmistul: "Cant Domnului caci mi-a facut bine!" Lucrarea de regenerare a inimii zdrobite sub povara pacatelor, este o lucrare pe care doar Dumnezeu are si puterea si bunavointa sa o faca. Daca si inima ta a fost innoita de Dumnezeu atunci poti canta impreuna cu psalmistul si cu autorul urmatoarelor versuri: " Cant lui Dumnezeu glorie Si tot pamantul sa-I cante: Lui Dumnezeu glorie! El mi-a adus mantuire, de-aceea-I cant pe vecie: Lui Dumnezeu glorie! " Ilustrul Emerson avea inima legata de Dumnezeu cand a spus: " Tot ceea ce am vazut ma invata sa ma incred in Creator pentru tot ceea ce n-am vazut."

fă să strălucească Faţa Ta peste sfântul Tău locaş

Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!”

Doame iti marturisim,tot poporul ne caim In pacat ne-am ratacit fara Tine,

Doamne vrem ca sa urmam

Si pe Stanca sus sa stam

Si lumina sa primim din Isus.

Adu-ne inapoi, adu-ne inapoi,adu-ne inapoi

La Adevar,adu-ne inapoi oricat ne-ar costa...

Sub al Tau sfant drapel cu indrazneala,

Toti sa cantam adu-ne inapoi,

O!, Isus oricat ne-ar costa...

Lasa in inimi pacea Ta

Liberi sa putem umbla,

Orice gand si intristari sa dispara.

Doar la Tine noi gasim

Pacea adanca si alin,

Si genunchii in fata Ta ni-i plecam -

Adu-ne inapoi,adu-ne inapoi,adu-ne inapoi

La Adevar ,adu-ne inapoi oricat ne-ar costa,

Sub al Tau sfant drapel cu indrazneala

Toti sa cantam,adu-ne inapoi o Isus,

Adu-ne inapoi la Adevar,adu-ne inapoi o ,Isus!

Oricat ne-ar costa.... sa cantam-

Încredinteaza-ti lucrarile în mâna Domnului, si îti vor izbuti planurile

http://www.youtube.com/watch?v=RFZWhr-im1k

Dumnezeu v-a lucra-Surorile Onofrei

Daca crezi ca in cer Ai fost dat uitarii Sau zilnic lupti cu incercari Din greu tot mai greu Sa simiti ca in loc sa iesi la mal Vezi doar fundul marii Sa stii Dumnezeu El grija Ta O poarta mereu

Dumnezeu va lucra Din nou va lucra Tu doar stai pe loc Sa poti ca sa vezi

La mana Sa Oare nu e Dumnezeu acelas Si azi ca si ieri Desi nu stii cum Desi nu stii cand El din nou v-a lucra

El Dumnezeu stie al Tau plans Si ce adanca ti-e rana El stie tot ce a facut Sa ai Duhul zdrobit Cand El este stapan Peste mare,soare si astri E bunul Tau Tata Chiar si un potop v-a potoli

INTARESTE-TE SI IMBARBATEAZA-TE “Intareste-te si imbarbateaza-te”, e un indemn pe care-l dam deseori, dar il si primim, atunci cand suntem in situatii mai dificile. Daca acest indemn e dat doar in cuvinte, fara sa aiba vreo incarcatura afectiva, n-are valoare prea mare; dar daca vine de la cineva pe care stim ca-l doare inima pentru noi,ori e cineva intelept si incercat, atunci indemnul e cu adevarat folositor. Si Cuvantul Domnului ne da, in numeroase randuri, acest indemn. Sunt mai multe nuante ale acestui indemn. 1- Ca si constatare a unui adevar , si anume, acela ca DOMNUL ESTE CEL CARE INTARESTE. - Psalmul 37:23 “Domnul intareste pasii omului, cand ii place calea lui.” Deci conditia ca sa putem fi intariti de El, este sa avem o cale dreapta inaintea lui. - Proverbe 15:25 “Domnul intareste hotarele vaduvei”, pentru ca El “da odihna celor truditi”. 2 Corinteni 1:21 “Si Cel ce ne intareste impreuna cu voi, in Hristos, si care ne-a uns, este Dumnezeu”. Cel intarit de Dumnezeu, poate orice: “pot totul, in Hristos, care ma intareste”.-Filipeni 4:13. 2 -Ca o rugaciune catre Domnul, prin care CEREM SA FIM INTARITI DE DUMNEZEU. Aceasta este, poate, cea mai des folosita , pentru ca totdeauna, cand suntem in necazuri, in nevoi, venim la Domnul in rugaciune , cerandu-I sa ne intareasca, pentru ca stim ca nimeni altul nu o poate face asa ca El. Mai ales in Psalmi gasim acest fel de rugaciune: - Psalm 68:28 “Intareste, Dumnezeule, ce ai facut Tu pentru noi”. - Psalm 90:17 “Intareste lucrarea mainilor noastre, da, intareste lucrarea mainilor noastre!”. - Psalm 119:133 “Intareste-mi pasii in Cuvantul Tau, si nu lasa nicio nelegiuire sa stapaneasca peste mine!” Fie ca aceasta sa fie si rugaciunea noastra, izvorata dintr-o inima care doreste sa asculte de voia Lui! 3 -Dar cele mai multe indemnuri, sunt cele care ne spun SA NE IMBARBATAM SINGURI IN DOMNUL. Aceasta inseamna ca Dumnezeu deja a facut totul pentru noi, ne-a dat putere asupra pacatului, asupra ispitelor, ne-a dat tarie in necazuri. Victoria e castigata de Domnul Isus, care a facut totul, prin jertfa Sa de pe cruce. Daca suntem totusi in situatii grele, e din cauza noastra, ca nu luam pentru noi aceasta biruinta a Sa. Daca vin ispite, sa fim siguri ca Domnul ne-a dat si puterea sa le invingem, pentru ca: “Nu v-a ajuns nicio ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre.”-1 Corinteni 10:13. Ce minunata promisiune! Sa n-o lasam doar in mintea noastra, nefolosita, ci s-o intrebuintam oridecateori vin peste noi ispite si incercari! -Moise, in repetate randuri, il sfatuieste pe Iosua:”intareste-te si imbarbateaza-te!” -La fel il imbarbateaza si David pe Solomon, cand il pregatea sa preia imparatia. -Chiar si in situatii grele, Domnul ne indeamna sa ne imbarbatam, asa cum zice si poporului Israel in Isaia 54, mai ales in versetul 2: “lungeste-ti funiile si intareste-ti tarusii…”sau in versetul 11: “nenorocito, batuto de furtuna,si nemangaiato! Iata, iti voi impodobi pietrele scumpe cu antimoniu, si-ti voi da temelii de safir.” Cat de bun este Domnul nostru! El ne stie suferinta, ne cantareste incercarea, dar ne si incurajeaza, dandu-ne promisiuni ca cele din acest capitol, atat de mangaietor. Sau ca cele din Isaia 35, care sunt date chiar si celor care sunt “slabi de inima “ori au “mainile slabanogite si genunchi care se clatina”. 4 SA IMBARBATAM SI NOI PE ALTII, “CARE SE AFLA IN VREUN NECAZ “si “sa-i mangaiem prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati “ si cu care “Parintele indurarilor, Dumnezeul oricarei mangaieri, ne mangaie in toate necazurile noastre.”-2 Corinteni 1:3,4. -Domnul Insusi il indeamna pe Moise sa-l intareasca pe Iosua, pe care urma sa-l lase in fruntea poporului Israel. Deuteronom1:38 “Intareste-l, caci va pune pe Israel in stapanirea tarii aceleia”. Deuteronom 3:28 “Intareste-l si imbarbateaza-l; caci el va merge inaintea poporului acestuia.” Domnul, prin Ap. Pavel, ii sfatuieste pe cei care “imbarbateaza pe altii, sa se tina de imbarbatare”-Romani 12:8. Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare A imbarbata este un dar al Duhului sfant. Si cat de frumos, cat de bun e acest dar! Sa poti ridica “ cu limba iscusita , cu vorba, pe cel doborat de intristare, “cum facea Mantuitorul nostru-Isaia 50:4Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici. si asa cum il invata pe Petru in Luca 22:31,32: Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” “Domnul a zis: Simone, Simone, Satana v-a cerut ca sa va cearna ca graul. Dar Eu m-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta; si dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu, sa intaresti pe fratii tai.” Ce mult conteaza sa ai unde sa mergi, cand ai fost lovit, cand “funiile tale s-au slabit, asa ca nu mai pot strange piciorul catargului“ vietii, si “nu mai pot intinde panzele”-Isaia 33:23. Funiile tale s-au slăbit, aşa că nu mai pot strânge piciorul catargului, şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i aşa de mare, că până şi ologii iau parte la ea.

Dă-mi iarăşi bucuria mîntuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!

Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita… Adevarata pocainta cere umilinta totala in fata lui Dumnezeu. Omul care se pocaieste de pacatul lui are inima zdrobita de apasarea pacatului sau si smerita in fata sfinteniei lui Dumnezeu. David da exemplu de pocainta autentica in acest psalm.Psalmul este scris cand a venit la el prorocul Natan,dupa ce pacatuise David cu Bat-Seba. Ce este pocainta? Pocainta sincera inseamna recunoasterea pacatului, regretarea pacatului, renuntare la pacat ,reintoarcere . Toate acestea conduc la reabilitarea pacatosului,pe care numai Dumnezeu o poate face. Caracteristicile adevaratei pocainte si starile inimii David are inima zdrobita inaintea lui Dumnezeu. Intai de toate el isi recunoaste pacatul inaintea lui Dumnezeu: Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele! Spala-ma cu desavarsire de nelegiuirea mea, si curata-ma de pacatul meu! David este un pocait ce se pocaieste. Pocainta nu este o religie, ci o relatie restabilita. In urma pacatului sau, a existat “un zid de despartire” intre el si Dumnezeu. Acelasi zid exista si astazi intre omul nemantuit si Dumnezeu,pentru ca pacatele noastre ne separa de Dumnezeu. Insa Dumnezeu poate sa ne separe de pacat. Recunoasterea starii noastre de pacat este inaiul pas spre o pocainta reala. David spune despre starea omului ca orice om este nascut in pacat: Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea. El avea nevoie disperata de eliberare de sub povara pacatului sau. Tot asa orice om de pe acest pamant are nevoie de eliberare, pentru ca toti au pacatuit si sunt robi ai pacatului atata vreme cat nu au crezut in Domnul Isus Hristos si in jertfa Lui si atata vreme cat inca nu s-au pocait. David cere o inima inteleapta, un duh de intelepciune care vine de sus, Duhul lui Dumnezeu care ofera intelepciunea divina, invatandu-l pe om sa umble in caile Domnului Dumnezeului sau: Dar Tu ceri ca adevarul sa fie in adancul inimii: fa dar sa patrunda intelepciunea inauntrul meu! El recunoaste ca starea sa de pacat il separa de sfintenia lui Dumnezeu, care cere curatie. Sfintenia cere sfintenie! Singurul care poate spala de pacat este Cel ce detine remediul pacatului- solutia mea si a ta este sangele sfant al Mantuitorului. La un pas de recunoasterea starii de pacat se afla regretarea pacatului din viata noastra: Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele! Izbaveste-ma de vina sangelui varsat, si limba mea va lauda indurarea Ta. In fata unui Dumnezeu sfant, nu exista pacate mici si pacate mari,ci doar pacate. Dar Dumnezeu poate ierta orice prin marea Sa indurare si dragoste. Noi trebuie sa ne pocaim regretandu-ne faradelegea. Dorinta lui David de a fi curat, schimbat, inseamna renuntarea la starea pacatoasa in care se afla: Curata-ma cu isop, si voi fi curat; spala-ma, si voi fi mai alb decat zapada. Dumnezeu este singurul care poate spala de pacate. Dumnezeu este Acela pentru care merita sa renuntam la viata noastra de pacat pentru a primi si a trai insasi viata Lui- Hristos in noi! David cere o inima curata: Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic! Invatatura este clara- nu noi ne zidim viata in jurul lui Dumnezeu,ci Dumnezeu zideste in noi. El construieste un nou om: un caracter asemenea caracterului Sau prin Duhul Sfant si in Hristos Isus. David se reintoarce la Dumnezeu. Il recunoaste pe El ca singura fericire a sufletului sau si a vietii sale: Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale, si sprijineste-ma cu un duh de bunavointa! David recunoaste ca singura fericire adevarata este in Domnul slavei. David il recunoaste pe Dumnezeu ca Invatator si Calauzitor al vietii lui: Atunci voi invata caile Tale pe cei ce le calca, si pacatosii se vor intoarce la Tine. El este adevarata Lumina si doar prin El vedem lumina si suntem lumina pentru cei din jur. David recunoaste ca numai in El este izbavirea, salvarea, mantuirea: Dumnezeul mantuirii mele! Si nu numai atat, ci si ca Dumnezeu merita toata lauda vietii lui si toata lauda vietilor noastre: Doamne, deschide-mi buzele, si gura mea va vesti lauda Ta. Ultima parte a psalmului ne readuce in vedere inima zdrobita. O inima zdrobita este cheia spre pocainta autentica, spre pocainta ca proces zilnic de disponibilitate fata de Dumnezeu. Suntem slabi si despartiti de El nu putem face nimic. Pacatele noastre ne despart de El. Doamne, nu vrem sa fim niciodata despartiti de Tine, de aceea ajuta-ne sa ne pocaim neincetat, sa ne lepadam de noi insine si sa traim viata Ta, o Miel Divin! Dumnezeu este Cel care cere o inima zdrobita. Aceasta este jertfa placuta Lui: Daca ai fi voit jertfe, Ti-as fi adus: dar Tie nu-Ti plac arderile de tot. Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita. O inima zdrobita inseamna pocainta adevarata: Atunci vei primi jertfe neprihanite, arderi de tot si jertfe intregi; atunci se vor aduce pe altarul Tau vitei. Caci fara jertfa pocaintei, nicio alta jertfa nu are valoare…

Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!

Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.

Cheama-Ma asa cum chemi Lumina care-ti poate lumina sufletul, asa cum chemi Focul ce-ti poate aprinde inima, asa cum chemi Taria ce-ti incordeaza energia. Cheama-ma mai cu seama ca pe Prietenul care vrea sa imparta cu tine intreaga-ti viata, ca pe Mantuitorul care doreste sa-ti purifice inima de egoism, ca pe Dumnezeul tau care nazuieste sa te asume chiar de pe acest pamant, asteptand sa te primeasca pe deplin in luma Vesniciei. Viata sa-ti fie nesfarsit dialog cu Mine. Se vorbeste mult de dialog la ora actuala. De ce sa nu dialoghezi cu Mine? Nu sunt oare prezent in inima, scrutandu-ti imboldurile inimii, atent la gandurile tale, ingrijindu-ma sa-ti orientez dorintele? Vorbeste-mi simplu, fara sa iei seama la constructia frazelor. Sunt mai atent la ceea ce vrei sa spui decat la cuvintele de care te slujesti. Cheama-ma in ajutor cu calm, cu blandete, cu iubire. Sa nu crezi ca sunt insensibil la afectiunea plina de gingasie. Da, Ma iubesti; dar dovedeste-mi-o mai mult. Da, vorbeste-Mi fara preget despre tot ce te framanta. Iti las o larga initiativa. Sa nu crezi ca ceea ce te priveste pe tine, ma poate lasa indiferent, de vreme ce esti parte din Mine. Esential pentru tine este sa nu ma uiti, sa-mi vorbesti cu toata dragostea si increderea de care esti acum in stare. Iti vorbesc in launtrul sufletului, in acel spatiu in care mintea ta se imbogateste prin comuniune cu a mea. Nu este nevoie sa intelegi limpede si de indata ceea ce-ti spun. Important este sa-ti lasi gandul sa se patrunda cu al meu. Apoi vei putea talmaci si exprima. Cu cat vor fi mai numeroase, in pofida piedicilor, greutatilor sau ispitelor datorate slabiciunii, momentele cand Ma vei cauta si Ma vei gasi pentru a Ma asculta, cu atat mai mult Spiritul Meu te va insufleti si te va invata nu doar ce iti cer sa spui, dar si ce iti propun sa faci - incredintat ca ceea ce vei spune si vei face va fi plin de rod. Cuvantul Meu si lumina ce purcede din el confera adevarata dimensiune tuturor lucrurilor in sinteza iubirii mele nemarginite, in lumina vesniciei, dar fara sa stirbeasca valoare fiecarei fiinte si a fiecarui eveniment.

Duhul şi Mireasa zic: „Vino"

Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul. Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi sa intre pe porţi în cetate!

VINE ISUS de Costache Ioanid

Iata vine Isus spre Cetatea sfanta. Cu El vin pescarii din tara de sus. cu El vine gloata de sfiinti care canta. Vine Isus.

Ramuri si haine acopera drumul. Magarusul calca prudent si supus. Templul spre cer isi clatina fumul. Vine Isus.

“Baruh Aba!” canta coloana. “Binecuvantat fie harul adus! Glorie Celui ce vine! Osana!” Vine Isus!

“Cine-i acesta?” se-ntreaba vecinii. “E profetul din Nazret, decat toti mai presus.” In sinedriu grabnic se-aduna rabinii. Vine Isus.

Tresare Pialat, iesind sub arcade. Mana streasina peste ochi si-a pus. “Hei, capitani, trimite-ti iscoade! Vine Isus…”

Orbii pornesc bajbaind prin multime. “Pe unde vine?” “Unde s-a dus?” Chöntec si chiot! Clipe sublime! Vine Isus!

…Trec zile…trec ani. Isus si pescarii din Cetatea Sfanta pornesc spre apus. Popoarele canta. Se-ncrunta cezarii. Vine Isus.

Vin la iertare munti de pacate. Tiberiu, Nero, Diocletian s-au dus! Constantin cel Mare da libertate… Vine Isus.

Dau marturie albigenzii, lolarzii… Pe rug in flacari, se mistuie Hus. Luther si Calvin se-nalta ca brazii. Vine Isus.

Iata Sfanta Scriptura, in vremea din urma, are un cuvant puternic de spus. Un cuvant ce-n milioane de inimi scurma: Vine Isus!

Trece Evanghelia inconjurand planeta. Popoarele Africii, poporul hindus tresar auzind cum rasuna trompeta. Vine Isus.

Veniti, prieteni! Veniti, torente! Vine Mesia, dupa cum ne-a spus. Aplaudati, paduri! Cantati, continente! Vine Isus! Vine Isus!

venirea Domnului nostru Isus Hristos ....

când va veni, în ziua aceea ..să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi orice lucrare izvorâtă din credinţă,pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.

E-aproape miezul noptii,e ceasul de veghere, Si-n candela uleiul se mistuie-n tacere; E ceasul asteptarii,al noptii-ntunecoase… Fecioare chibzuite,aveti ulei in vase? 1 Ioan 2:28 Ramaneti in El,pentru ca atunci cand se va arata El,sa avem indrazneala si,la venirea Lui,sa nu ramanem de rusine si departati de El. Matei 25:1 Atunci Imparatia cerurilor se va asemana cu zece fecioare, care si-au luat candelele, si au iesit in intampinarea mirelui. Domnul Isus a ales ca fundal pentru pilda celor zece fecioare un tablou plin de viata al unei nunti antice din Orientul Apropiat. Seara,alaiul il astepta pe mire la casa miresei. Tanarul isi lua mireasa si in cantecele multimii o ducea la casa lui,unde incepea sarbatoarea. Matei 25:5 Fiindca mirele zabovea, au atipit toate, si au adormit. Cele zece fecioare din pilda incercau “sa patrunde cu privirea” (candelele) prin “intunericul noptii” semne ale venirii mirelui. Cum mirele intarzaia,ele au obosit asteptand.Prin pilda celor zece fecioare,Domnul a ilustrat starea lumii contemporana cu revenirea Sa. Matei 25:3 Cele nechibzuite, cand si-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; Exista unele obiective pe care nu le putem implini in ultimul moment. Nu putem astepta sa fim gata pentru intalnirea cu Hristos daca nu ne-am pregatit pentru El. Dupa cum fecioarele neintelepte nu au putut imprumuta ulei de la colegele lor,nici noi nu putem “imprumuta” in ultima clipa o viata traita in ascultare de Dumnezeu. Matei 25:4 dar cele intelepte, impreuna cu candelele, au luat cu ele si untdelemn in vase. Cei care il urmeaza pe Hristos sunt asemanati cu fecioarele intelepte,care au vegheat si s-au pregatit clipa de clipa pentru mareata intalnire cu Mirele. Matei 25:8 Cele nechibzuite au zis celor intelepte: ,Dati-ne din untdelemnul vostru, caci ni se sting candelele. Fecioarele neintelepte au apelat la cele prevazatoare cerandu-le ulei. Refuzul fecioarelor intelepte nu este o dovada de egoism,ci intareste idea ca pregatirea pentru revenirea Domnului Isus Hristos este ceva cu totul si cu totul personal:

Cele intelepte le-au raspuns: ,Nu; ca nu cumva sa nu ne ajunga nici noua nici voua; ci mai bine duceti-va la cei ce vand untdelemn si cumparati-va. Credinciosia nu se poate nici imprumuta,nici cumpara:

Pe cand se duceau ele sa cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el in odaia de nunta, si s-a incuiat usa. In pilda celor zece fecioare se vorbeste despre un timp de asteptarea,simbolizand asteptarea reintoarcerii lui Hristos,pe care o traim noi astazi. In acest timp,credinta noastra este adeseori incercata,iar noi suntem inclinati sa obosim. Timpul cand soseste mirele este acel moment din istoria pamantului cand Domnul Isus Hristos se va intoarce:

La miezul noptii, s-a auzit o strigare: ,Iata mirele, iesiti-i in intampinare! Cum va arata lumea chiar inainte de a doua Sa venire? Matei 24:5 Fiindca vor veni multi in Numele Meu, si vor zice: ,Eu sunt Hristosul! Si vor insela pe multi. Matei 24:6 Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie: vedeti sa nu va spaimantati, caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample. Dar sfarsitul tot nu va fi atunci. Matei 24:12 Si, din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci. Matei 24:37 Cum s-a intamplat in zilele lui Noe, aidoma se va intampla si la venirea Fiului omului. Matei 24:38 In adevar, cum era in zilele dinainte de potop, cand mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie, Luca 21:11 Pe alocuri vor fi mari cutremure de pamant, foamete si ciuma; vor fi aratari inspaimantatoare, si semne mari in cer. In ciuda avertizarilor despre potopul iminent,contemporanii lui Noe si-au continuat goana dupa satisfacerea placerilor,neglijand cu totul evenimentul ce urma sa vina. Exact aceeasi este atitudinea lumii de astazi in fata revenirii lui Hristos. Revenirea Mirelui Isus Hristos ii va lua pe multi pe neasteptate. Atunci va fi prea tarziu:

Mai pe urma, au venit si celelalte fecioare, si au zis: ,Doamne, Doamne, deschide-ne!

Dar el, drept raspuns, le-a zis: ,Adevarat va spun, ca nu va cunosc! Nu va mai fi timp pentru a umple candelele cu ulei si a iesi in intampinarea Mirelui. Astazi inca se mai poate. Astazi! Dar maine? Fii gata pentru a te intalni cu Mirele Ceresc! Matei 25:13 Vegheati dar, caci nu stiti ziua, nici ceasul in care va veni Fiul omului.

Dragostea nu va pieri niciodată.

....dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.

. De aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile, pe care le suferiţi.Urmăriţi dragostea.

Dragostea este Dumnezeu. Dragostea sfanta este o fasie din vesmantul lui Dumnezeu sub care incap si prietenii si dusmanii tai. Este o picatura de nectar ceresc in inima ta,din care se infrupta soarele cand mijeste sub ochii tai,stelele cand rasar deasupra-ti,mugurii ce infloresc in preajma ta si piatra pe care calci cu mila. Este o scanteie de Foc vesnic oplosita in pieptul tau,la care isi incalzesc mainile oamenii,ingerii si Insusi Dumnezeu… “Ajuta-ma,Doamne sa Te iubesc,chiar daca nu mi-ai implini niciodata nicio rugaciune;chiar daca nu ar exista nicio rasplatire;chiar daca dusmanii me iar continua sa ma loveasca neincetat;si chiar daca nu ar exista nicio rasplatire,nici Dincolo!”(Traian Dorz) 1 Ioan 4:8 Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este dragoste. Dragostea este desavarsita. Iubirea sfanta (agape) este sentimentul lucid,indestructibil,implantat prin Duh,prin revelatia unei inrudiri implacabile;oricum ai fi,tu ai un Tata creator si oricum ar fi ei,sunt fratii tai-copiii aceluiasi Tata…Iubirea sfanta nu este o patima tulburatoare,ci calda,statornica si senina simpatie,incredere,stima si interes pentru binele celuilalt!Dragostea adevarata ne invata adevarata comportare-pentru ca Dragostea este “indelung rabdatoare,plina de bunatate,nu pizmuieste,nu se lauda,nu se umple de mandrie,nu se poarta necuviincios,nu cauta folosul sau,nu se manie,nu pune la socoteala raul,nu se bucura de nelegiuire,ci se bucura de adevar,sufera totul,crede totul,nadajduieste totul,rabda totul” -este nemuritoare!(I Corinteni 13).Izvorul acestei Iubiri este Domnul Isus! “Numai fata in fata cu acest cuvant-IUBIRE-este de cautat valoarea cea mai profunda a finitei umane,de cand stim ca Absolutul este Iubire. Forta unui om este data de cata iubire le iradiaza celor din jur prin fapta si adevar.”(Ioan Alexandru) 1 Ioan 4:18 In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste. Dragostea este dreapta. Dragostea crestina are ca osatura Adevarul: ea nu se poate bucura decat in neprihanire si adevar. Pretuirea,stima,increderea,incurajarea,recunostinta,exprimate sincer si echilibrat,ii dau fratelui tau fortificare,mangaiere,incurajare in greutatile si competitiile vietii. Dragostea ii atrage atentia fratelui cu lacrimi in ochi asupra abaterii lui de la adevar sau neprihanire:il iubeste atat de mult,incat il vrea salvat. Crestinul discerne pacatul,si,iubindu-l pe pacatos,discerne cu durere gravitatea vinovatiilor lui. Tocmai de aceea doreste cu inflacarare indreptarea raului spre bine! Viciul care pandeste miseleste si loveste de moarte binevoitoarea dreptate este fatarnicia-izvorata din egoism si trufie. Sub aparenta unui comportament placut sau chiar plin de generozitate,ea escunde ganduri urate,un scop dubios. “Un om fatarnic are doua fete si niciun obraz.”(N.Iorga) “Oamenii vicleni si fatarnici nu tagaduiesc adevarul,dar il amesteca cu minciuna!Aici se arata culmea lucrarilor lui satan!”(P.Alexa) 1 Petru 1:22 Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevar, v-ati curatit sufletele prin Duhul, ca sa aveti o dragoste de frati neprefacuta, iubiti-va cu caldura unii pe altii, din toata inima.Amin

Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa veşnică.

Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine

Viata crestinã constã în a deveni îmbãtat de dragoste. Oamenii îmbãtati confundã lucrurile si persoanele. Distinctia între "eu", "tu" si "el" dispare. Asadar, când vorbesc eu, dacã sunt îmbãtat de dragostea pentru Dumnezeu, Dumnezeu vorbeste prin mine. Aceia care nu-L cautã pe Dumnezeu în oamenii care suferã, nu-L vor gãsi. Meister Eckhart spune: "Cauti ceva prin Dumnezeu, si esti ca unul care ar vrea sã-L facã Lumânare, pe care s-o foloseascã pentru a lumina. Gãsind îndatã ceea ce cãutai, arunci lumânarea." Unii oameni Îl iubesc pe Dumnezeu asa cum Îsi iubesc vitele, pentru cã ele le dau lapte, brânzã, carne. Dar cei care Îl iubesc pe Dumnezeu fãrã sã se gândeascã la darurile Lui îi iubesc si pe oamenii care suferã. Cât de rãu ne pare de aceia care L-au adorat pe Cristos în duh, care au privit în sus spre divinitatea Lui, care au îngenunchiat în bisericile sale, dar care nu-l recunosc când el apare sub forma unui suferind. Când Jeanne d'Arc era în închisoare, nici o mânã nu i-a fost întinsã ca s-o ajute. Carol al VII-lea, regele Frantei(pentru care ea luptase), n-a fãcut nici cea mai micã miscare s-o elibereze. A fost pãrãsitã de toti. N-a primit niciodatã de la nimeni nici mãcar un semn de simpatie. Ca si Isus, complet uitatã. În acelasi timp, regele si altii care ar fi putut s-o ajute, Îl adorau pe Isus în bisericile lor. Acelasi lucru se întâmplã si azi, sub nationalism si comunism. Nimeni nu va fi întrebat la ultima judecatã cât de mult a suferit, ci cât de mult a iubit. Fiind încoronat cu Isus, poti duce o viatã plinã de dragoste. Nu risti nimic dacã iubesti fãrã ca tu sã fii iubit. În felul acesta ne-a iubit pe noi Cristos. Desi dispretuit si pãrãsit de toti, El totusi a devenit Domnul tuturor. Dacã ai ajuns la acest punct în viata ta, rãmâi asa ! Nu te uita înapoi ! Nu te uita la valea din care ai venit ! Încoronat împreunã cu Isus, ai ajuns la cel mai înalt vârf. Rãmâi acolo si priveste în sus. Dacã crezi în Isus cel încoronat, poti primi tot ceea ce-ti aduce viata de fiecare zi, deoarece zilele tale sunt rânduite mai dinainte de un Dumnezeu iubitor. În Ioan 18:31-32, citim cã evreii nu voiau sã-L omoare pe Isus dupã legea lor care prevedea pedeapsa prin omorârea cu pietre. Voiau mai degrabã sã fie rãstignit. Credeau cã fac lucrul acesta din propria lor dorintã; nu-si dãdeau seama cã hotãrârea lor fusese predestinatã. Ei strigau: "Rãstigneste-L" astfel cã cuvintele lui Isus au putut fi împlinite dupã vorba prin care arãtase cu ce moarte avea sã moarã. Noi trãim vieti privilegiate. Crestinii nu pot face ceea ce vor ei, ci, datoritã faptului cã sunt crestini, sunt dinainte de acord cu orice este în planul lui Dumnezeu pentru ei. La fel ca îngerii, ei îndeplinesc deciziile lui Dumnezeu. Dupã cum focul schimbã în foc tot ce se aruncã în el, asa Dumnezeu schimbã în divinitate pe cine se apropie de El. Vointa lui Dumnezeu devine una cu vointa fiecãrui individ. A muri nu înseamnã a dispãrea. Înseamnã sã iesi pe o usã si sã intri pe o alta. Încrezându-ne în Domnul Isus, inimile noastre devin linistite. Dumnezeu poate închide multe usi în jurul nostru, dar niciodatã pe cea care e deasupra noastrã. Cine crede în Domnul Isus Cristos are dreptul sã ia parte la Cina Domnului. Meritã sã suporti toate necazurile vietii pentru a participa la ea mãcar o datã. Crestinii sunt mãdulare ale lui Cristos, carne din carnea Lui si os din oasele Lui. El este Marele Preot. Marele Preot, capul si trupul, stau înaintea lui Dumnezeu. Cristos care si-a jerfit trupul de carne pe Golgota acum 2000 de ani, astãzi îsi jerfeste trupul mistic în vietile împovãrate ale credinciosilor. Cristos este reprezentat la sfînta masã. Crestinul este Cristos. De asemenea suntem în pâine si în paharul cu vin. Asa au fost fratii nostri din toate timpurile, chiar si cei mai slabi. Din aceastã jerfã a lui Cristos, pomenitã la Cina Domnului, Biserica învatã sã se jerfeascã pe ea însãsi si toate posesiunile ei. La împãrtãsanie fiecare pãstor si fiecare din cei ce o iau trebuie sã spunã despre el însusi: "Acesta este trupul meu, acesta este sângele vãrsat pentru iertarea pãcatelor". Sf. Ciprian a scris: "Jertfa Mântuitorului nostru nu este sãrbãtoritã cu sfintenia cerutã, dacã oferirea jertfei noastre de sine nu corespunde cu patimile Lui". Catolicii si ortodocsii, pe de o parte, si protestantii, pe de alta au dezbãtut secole de-a rândul problema transubstantierii, adicã dacã pâinea si vinul devin cu adevãrat trupul si sângele lui Isus Cristos. Ar fi mult mai important sã credem cã noi suntem transsubstantiati, cã trupurile noastre devin într-adevãr ale Lui si cã sângele Lui circulã prin venele noastre. Atunci vietile noastre ar deveni evlavioase, întãrite de amintirea Cinei. Noi Îl avem pe Mântuitorul, pe Cel care a suferit, pe Slujitorul, pe Luptãtorul, pe încoronatul Isus. Prin urmare, putem sã strigãm pasiunilor noastre cã, desi ne cuceresc de mii de ori, totusi nu ne înving, si cã, pânã la urmã vor fi zdrobite, oricât de lungã ar fi bãtãlia. Esenta vietii crestine nu este biruinta, ci îndrazneala. Isus este calea, nu numai rãsplata. Ce ar trebui sã fac ca sã am o viatã biruitoare ? Mai întâi aceastã întrebare nu are loc în viata crestinã. Nu existã rãspuns la ea, pentru cã întrebarea este gresitã. Orice ai face, tot nu vei putea plãti niciodatã darurile lui Dumnezeu. Cât ai plãtit pentru faptul cã ai ochi ? Crestinul spune simplu: "Am primit nenumãrate daruri si am încredere cã Cel care a fost atât de darnic pânã acum cu mine va continua sã-mi ofere si altele. Si tot El îmi va da si biruinta". De asemenea, crestinul se fereste sã cearã ceva care nu este dupã voia lui Dumnezeu. Bogãtiile vremelnice sunt câstigate prin cereri, darurile spirituale prin renuntãri. Simpla încredere în Dumnezeu si renuntarea la ceea ce nu este dupã voia Lui vor asigura biruinta. Crestinul nu are de atins niste scopuri personale. El este la dispozitia lui Dumnezeu. Prin urmare, el este sfintit fãrã sã facã sfortãri. Sfortãrile sunt necesare numai atunci când cineva este împins înainte de ambitie. Dar sfintirea ta nu este ambitia ta. Este ambitia lui Dumnezeu pentru tine. Vei reusi sã atingi scopul acesta numai dacã esti slobod.

Adevărat este cuvîntul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri

Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mîntuire pentru toţi oamenii, a fost arătat,şi ne învaţă s’o rupem cu păgînătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,aşteptînd fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mîntuitor Isus Hristos. Oridecate ori am citit Biblia, am vazut un Dumnezeu plin de har si de indurare. Plin de dragoste. harul este sa ne vedem ca Iov: Doamne, “mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa”. Am har atunci cand ma pocaiesc, nu cand imi justific pacatele !!Daca nu se tine cont de faptul ca Dumnezeu este in primul rand un “foc mistuitor”, si abia apoi dragoste deplina si desavarsita, atunci se ajunge la astfel de comportamente absolut aberante. Nu putem pacatui mereu ca sa se inmulteasca harul, nici nu putem calca in picioare harul lui Dumnezeu. “Caci daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate, ci doar o asteptare infricosata a judecatii si vapaia unui foc care va mistui pe cei razvratiti” (Evrei 10).Inteleg si pozitia celor care sustin “harul salbatic” – este o revolta surda fatza de ipocrizia si fariseismul din unele biserici, de constrangerile religioase aberante, care nu au legatura cu Biblia si fatza de schizofrenia (schizofrenie = rupere, o lume proprie, rupta de realitate) unora.Nu poti vorbi despre harul lui Dumnezeu fara sa vorbesti despre Apocalipsa, despre finalul acestei lumi. Iar acest final nu este ABSOLUT deloc infasurat intr-un nimb roz, glorios si luminos, ci este dezastru, este RAZBUNAREA singelui martirilor, sunt catastrofe, razboi cu fiara, invinsi si INVINGATORI. Cristos va invinge !! Dar, ca sa invinga Cristos, trebuie sa aiba PE CINE SA INVINGA !! Ca doar n-o sa lupte de Unul singur, din moment ce toata lumea a beneficiat de har, cum ar crede unii ! Ci vor fi unii carora LI S-A OFERIT HARUL, dar l-au refuzat. Aceia vor ajunge in iad!!Da, da!! Pur si simplu in iad, in caz ca unii nu prea mai cred ca exista iad. “Pai ce, tu ai arunca macar o pisica in foc? Nu o arunci, ca ai mila, la fel nici Dumnezeu nu arunca pe nimeni in iad”, zic altii, dar nu-si dau seama ca gresesc profund.De fapt toti cei care sunt de partea Satanei vor ajunge in focul cel vesnic, impreuna cu cel pe care l-au slujit. Se duc singuri, fara sa-i arunce Dumnezeu sau altcineva. Sa nu ne imbatam cu apa rece. Sa nu ne inselam singuri – este adevarat ca Dumnezeu ofera har oricui, DAR !! Dumnezeu nu se lasa batjocorit !! Harul fara POCAINTA, NU EXISTA !!Petru spune: “Ajunge, in adevar, ca in trecut ati facut voia Neamurilor, si ati trait in desfrinari, in pofte, in betii, în ospete, in chefuri si in slujiri idolesti neingaduite.”Doamne, Iti multumim ca suntem mantuiti prin har, prin credinta, si aceasta nu vine de la noi, ci este darul tau. Nu suntem mantuiti prin fapte. Dar Iti multumim ca TOT TU ne ceri si ne ajuti sa facem fapte VREDNICE DE MANTUIREA NOASTRA, ne ajuti sa traim “frumos, ca in timpul zilei”.Cand usa harului se va incuia, atunci va veni judecata viitoare. Atunci “Imparatii pamantului, domnitorii, capitanii ostilor, cei bogati si cei puternici, toti robii si toti oamenii slobozi s-au ascuns in pesteri si in stancile muntilor. Si ziceau muntilor si stancilor: ‘Cadeti peste noi si acoperiti-ne de Fatza Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mania Mielului; caci a venit ziua cea mare a maniei Lui, si cine poate sta in picioare?” (Apocalipsa 7).

...adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău,caci...

Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău, şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun hotărât azi că veţi pieri.

Viaţa de după judecata din urmă va fi în două compartimente. De fapt, de aici este tot în două: unii oameni, pocăiti şi alţi oameni, nepocăiti. Cea mai ilustrativă pildă ne-o dă Domnul Isus în Luca, 16:19-31. Lazăr, dus de îngeri în locul de fericire, bogatul în locul de chin. De acolo, din chinuri, dorea pocăinţa şi pentru fraţii lui, care erau încî în viaţă. Aşa va fi şi nu se poate altfel; fiindcă cei care au primit credinţa şi au purtat în ei Cuvântul şi pe Duhul Sfânt ca pecetluiţi pentru ziua răscumpărării lor, nu se poate ca atunci să meargă în acelaşi loc cu cei care au fumat, băut, au desfrânat şi s-au închinat la vrăjitorii şi alte lucruri idoleşti.-

-"Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.";

- " Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!"(Apocalipsa, 21:8; 22:15). Proverbul din popor zice: ,,unde-ţi faci patul acolo vei dormi la noapte; la etaj, sau în pivniţă? Tot aşa şi veşnicia: slujeşti lui Isus, vei merge cu El, unde va fi El; slujeşti lui Satan, vei merge unde va fi el. Unii s-au luat după Origen, au împrumutat o învăţătură numită ,,apocas-tază’’, conform căreia iadul ar fi de scurtă durată şi atât oamenii, cât şi demonii, după ce vor suferi un oarecare timp, vor fi restabiliţi şi primiţi în starea de fericire. Alţii spun că se vor descompune şi se vor termina astfel şi iad şi diavoli şi sufletele căzute în iad. În schimb ,,Bunătatea lui Dumnezeu (voieşte azi) ca toţi oamenii să se pocăiască şi să ajungă la cunoştinţa adevărului’’. -

"Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă" ( 2 Petru 3:9; )"care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.!1Timotei 2:4). (Nu după ce sufere în iad). Dar dacă cineva nu vrea, Dumnezeu nu-i duce cu de-a sila în fericire. Omul e liber să opteze singur unde vrea să petreacă veşnicia. Dumnezeu doar ia pus în faţă binele şi răul şi la sfătuit pe om să aleagă binele, fericirea eternă, viaţa, împreună cu Isus şi îndeamnă pe orice om: ,,Alege viaţa ca să trăieşti’’. Pe lângă toate acestea trebuie subliniat că sufletele care vor ajunge în iad nu sunt cei pe care Dumnezeu îi refuză şi-i trimite la chin. Sunt aceia care toată viaţa lor le-a plăcut în păcat şi ei L-au refuzat pe Dumnezeu. Au refuzat Jertfa Domnului Isus Cristos." Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?"(Evrei,10:29) şi nu au vrut să fie mântuiţii Domnului; de acestea omul se face singur vinovat şi vrednic de pedepsele veşnice, nu numai pentru păcate, cât mai mult pentru neprimirea credinţei,-" pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi."(2 Tes., 2:12) şi refuzul de a umbla pe calea smereniei şi a pocăinţei. ,,Cine nu se pocăieşte până la moarte, face cel mai mare păcat; moartea este sfârşitul vieţii şi începutul vieţii de dincolo ea marcând limita ultimă până când omul îşi mai poate primii sau pregăti mântuirea’’(…). ,,Aceasta pentru că după moarte nimeni nu mai poate face nimic pentru propia sa mântuire’’. (Nici dănii nici pomeni nu mai folosesc la nimic) Acultaţi-l şi pe sf.Clement Romanul, care zice: ,,Să ne pocăim cât timp trăim pe pământ (…) cât timp trăim în aceastâ lume trebuie să ne pocăim din toată inima căci după trecerea din această lume nu mai avem timp să ne mărturisim şi să ne pocăim’’. Sf. Ioan Gură de Aur spunea şi el: ,,Viaţa de acum este timpul faptelor (bune sau rele) iar după moarte vine judecata şi pedeapsa’.

Cel mai mare păcat al oamenilor deci este necredinţa! În privinţa aceasta oamenii au un statut mai negru decât demonii. Pentru că demonii cred şi se înfioară ,"-Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!"(Iacov,2:19) (), numai nu vor să-I facă voia Domnului Isus Cristos, ţinându-L pe Cristos ca cel mai mare vrăjmaş al tuturor demonilor. În schimb omul, pe lângă faptul că nu face voia Domnului şi trăieşte în păcate, nu se nici înfioară şi nici nu vrea să creadă, stăruind cu încăpăţânare în viaţa lui moartă şi afundat în păcat, cum am arătat mai sus.

Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul, pe care ni L-a dat.

Căci înainte de mutare, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. Evrei 11- 6.

Iată adevăratul motiv pentru care a fost răpit Enoh de pe pământ, el a primit înainte de mutare mărturia că este plăcut lui Dumnezeu, pentru a putea fi luat. Este vorba de misterul pietrei albe, despre relaţia noastră personală, intimă cu Dumnezeu. Ce frumos şi minunat este, să primeşti în duhul conştiinţei tale, confirmarea faptului că eşti plăcut lui Dumnezeu, şi deci pregătit pentru a putea fi răpit ca Enoh. Să putem spune şi noi aşa cum spunea Evanghelistul Ioan, că suntem unul din Iedidia preaiubiţi Domnului. Este cea mai autentică pregătire pentru mutare, mărturia Sa despre noi că Îi suntem plăcuţi.

Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.

Realitatea cerului va cuprinde o părtăşie neştirbită cu aceia care ne aşteaptă acolo. Sunt oameni care te aşteaptă în cer. Ştii asta? Vedeţi, cei care intră în cer vor afla că ei nu sunt nici necunoscuţi, nici neaşteptaţi. Sunt oameni care te aşteaptă şi când vei ajunge acolo vei cunoaşte bucuria unei părtăşii neştirbite. Acei oameni din viaţa ta cărora le-ai plâns pe mormânt, care l-au cunoscut pe Hristos, te aşteaptă. Ei te cunosc deja. Te ştiu, te aşteaptă. Iar când vei ajunge acolo ei te vor găsi şi tu te vei bucura pentru totdeauna de o părtăşie neştirbită. Mama care a murit şi căreia îi duci dorul, te aşteaptă şi vei cunoaşte o părtăşie cu ea la care nici nu ai visat. Soţia care a murit, copilul care a fost luat prematur din această viaţă, aşa cum părea, ei te aşteaptă. Îngerii care te-au îndrumat prin această viaţă veghind asupra ta, slujitori ai celor ce sunt moştenitorii mântuirii, ei te cunosc. Ei îţi urmăresc viaţa chiar şi acum, ei te-au urmărit astăzi ştiu ce ai mâncat la micul dejun şi ce vei mânca mai târziu. Ei sunt cu tine, te cunosc şi te aşteaptă. Dar ştii tu, cel mai extraordinar lucru dintre toate este că Cel care a murit pentru tine, Cel care a suferit pentru păcatele tale, Cel care în mod unic ţi-a purtat păcatele, te cunoaşte şi te aşteaptă. Aşteaptă cu braţele deschise să te primească. Deci adevărul unei părtăşii neştirbite cu Hristosul tău, cu Isus al tău, cu Isus Hristos, Domnul şi Salvatorul tău te va binecuvânta iarăşi şi iarăşi şi iarăşi. Astfel că ceea ce anticipezi este decisiv. Îţi mărturisesc că acestea sunt lucrurile care domină viaţa mea aici. Acestea sunt lucrurile care fac greutăţile de îndurat şi acestea sunt lucrurile la care privind plini de anticipaţie şi speranţă, fac ca fiecare nouă zi să fie o aventură complet nouă, ne contând care sunt împrejurările. Sunt o mulţime de necazuri în viata.Este de asemenea multă bucurie pe care Dumnezeu vrea să ţi-o dea pentru a fi tăria vieţii tale. În mijlocul atâtor necazuri nu permite să fii jefuit(ă) de această bucurie. Fi atent în ce direcţie priveşti. Fi sigur că aştepţi lucrurile corecte. Învaţă tot ce poţi despre aceste lucruri (moştenirea ta) pentru a fi un creştin voios aici şi acum.

Nu va bucurati ca sunteti tineri. Ne nastem pe rand, dar murim pe sarite... Fiti astfel oricand gata de plecare....

Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.

Calc usor in zorii zilei peste iarba inca uda Pe cararea care suie in gradina Ghetismani; Si-n racoarea diminetii, intr-o liniste profunda, Imi plec fruntea si genunchiul unde Tu ai plans cu-amar. Vreau sa-ncep cu-o rugaciune dimineata vietii mele; Zorii ei sa-i strang cu-o unda si sa-i leg apoi de cer; Sa fie mai sus de stele, sa strabata universul Cel cuprins de-atat mister! O, Parinte-Atotputernic! Tu, stapan pe vesnicie! M-ai tinut mereu alaturi de la leagan pàn-acum, Pe carari a caror nume, nimeni-n lume nu le stie; Tu mi-ai fost alaturi pe-al urcusului greu drum... Imi intind a mele brate catre Tine cu iubire, Ochii mei de-acum spre ceruri isi croiesc vesnicul drum; Scoate-ma de-aici, din greul labirint fara de stele Si rapeste-ma la Tine sa-mi uit viata pan-de-acum. Imi continui rugaciunea jos, pe piatra inca uda, Unde Tu ai plans amarnic pentru omenirea rea; Vad maslinii-n-a lor floare mirosind a bunatate Si atunci cand mana-Ti sfanta ranile le vindeca. Pleaca-ti ochii peste mine si vezi-mi sudoarea fruntii Cum ma-nvaluie in seara unei vieti apuse-acum; Caci cu glasul-mi stins in lacrimi in racoarea diminetii.... Doamne, varsa-Ti bunatatea peste-oftatul plin de chin. Parul meu e nins pe tample, doresc grabnic sa Te vad, Ca sa-Ti multumesc, Parinte, ca mi-ai scris cu slova Ta; Pe toti cei din neamuri sfinte: Avraam, Isaac si Iacov Si sa fim in vesnicie, stand cu totii-n preajma Ta.Amin

Psalmul 8: "Doamne, Dumnezeul nostru cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul".

Nu-i nume mai frumos sub soare Sa dainuie fara apus, Sa fie vrednic de onoare, Ca acest nume scump "Isus". In El se afla maretia Si marele izbavitor, Prin El primit-am bucuria, Acum si-n veacul viitor. Prin El si jertfa e deplina Si pretu-ntreg El a platit, Ne-a pus in stare de lumina, Si-o viata noua ne-a cladit. Cand ne-adunam in al Sau Nume Doi, trei, desi putini suntem, El e prezent, asa ne spune, Si prin credinta Il vedem. Suntem urati de cei din lume Iar uneori si prigoniti; Motivul e ca al Sau Nume, Noi il vestim neobositi. Si chiar paharul plin cu apa Tot in Numele lui dam, Setosul din el se adapa, Iar noi rasplata capatam. S-au scos si draci in al Sau Nume Si chiar bolnavi s-au vindecat, A rascolit intreaga lume, Si-atunci, si azi ... neincetat. Prin El primit-am mantuire Si o primesc si azi destui, De tu n-o ai, treci cu grabire, Sa fii si tu de partea Lui. Amin

Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.

1-“Cu Dumnezeu alături şi sprijinindu-te pe braţul Său poţi înfrunta orice îţi stă în cale.” 2-"Nu cunosc calea care mă conduce la El, dar cunosc Călăuza care mă conduce. De ce să mă mai tem?“

3-"Omul sa nu se jeneze niciodata sa recunoasca ca a gresit. A recunoaste ca a gresit inseamna ca a evoluat si ca azi e mai intelept decat ieri.”

4-“Cind esti daramat pentru nimica, Dumnezeu te ridica pentru ceva! Cind ti- se inchide o usa Dumnezeu iti deschide una mai binecuvintata! CREDINTA vede invizibilul, CREDE incredibilul si primeste imposibilul"

5-“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată: -E credinţă oarbă, umilinţă fără reget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi.

-Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi." 6-"Pe bratul Tau ma simt mereu pazit si ocrotit, pacate griji si indoieli Tu mi le-ai mantuit. Pe drumul vieti noi condu-ma Tu prin Harul Tau, vreau sa raman mereu copilul Tau!"

7-"Acordand prea multa atentie cuvintelor, pierdem din vedere ideile. -Acordand prea multa atentie vorbelor,pierdem din atentie faptele !"

8-"A judeca omul – nimic mai usor; a-l cunoaste – infinit mai greu. "

9– "Adesea ii ajutam pe altii numai ca sa ne convingem ce buni si ce puternici suntem noi. " 10-"Sa te porti ca si cum toti oamenii din jurul tau ar fi buni; sa fii prevazator ca si cand te-ar inconjura dusmanii. " 11-" Sa-l ajuti pe cel care-ti cere sprijin e o datorie; sa faci acelasi lucru pentru cel care ti-l refuza e o arta- " 12-"NU CERE sa-ti fie usurata povara vietii… ci curaj sa o poti purta; NU CERE implinire in intreaga ta viata… ci rabdare pentru a accepta frustarile; NU CERE perfectiune in tot ceea ce faci…ci intelepciune pentru a nu repeta greselile………si in sfarsit NU CERE mai mult,inainte de a spune… MULTUMESC "

Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi

Isus S-a identificat mai degrabă cu omul în nevoie. Când unul din cărturari a dorit să-L urmeze, Isus l-a descurajat (sau testat) cu aceste cuvinte: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul” (Matei 8:20). Isus a ales deliberat debarasarea de obiecte; a dus o viață simplă, fiind mai tot timpul pe drum, propovăduind Evanghelia și făcând bine celor necăjiți, mulțumit cu mese frugale și dormind învelit în manta. Isus Și-a trăit viața în văzul oamenilor, o viață transparentă, care n-avea nimic de ascuns și nimic de temut. Rarele clipe de intimitate, reculegere și rugăciune, le petrecea în părtășie cu Tatăl.

Numai un Om decis să nu posede bunuri pieritoare a putut cere altui om, „du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer”. Isus vorbea tânărului bogat despre incompatibilitatea între purtarea crucii și a altor poveri. Nimeni nu poate căra în spinare desagi doldora plini cu dolari, alături de crucea personală. Ca o concluzie plină de substanță a întâlnirii cu tânărul bogat, Isus S-a utitat în jur și, adresându-se ucenicilor, a zis, „Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu ceice au avuții!” (Marcu 10:23). Citind nedumerirea pe fețele lor, a adăugat, ”Fiilor, cât de anevoie este pentru ceice se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!” Avuțiile aduc o falsă încredere, abătând privirile de la Isus înspre posesiuni materiale, care pot pecetlui în pierzare soarta unui om.

Cu camere de luat vederi instalate astăzi peste tot, secretul e tot mai greu de păstrat, iar intimitatea un lux. Existența umană-i expusă unei transparențe nedorite, care sporește suspiciunea, închiderea în sine și duplicitatea. În inima noastră știm bine că „totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care aveam a face” –

„Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

O, Doamne, in rugaciune ma lansez departe in lumea vesniciei, iar pe acel mare ocean sufletul meu triumfa peste toate relele de pe aceste tarmuri ale mortii. Timpul, cu toate amuzamentele lui vesele si dezamagirile crude, nu apare niciodata mai lipsit de importanta ca acum. In rugaciune, vad ca sunt nimic; descopar ca inima mea Te vrea cu intensitate si tanjeste cu o sete aprinsa sa traiasca pentru Tine. Binecuvantate sa fie vanturile puternice ale Duhului care ma imping cu viteza spre Noul Ierusalim. In rugaciune toate lucrurile de aici de jos dispar, nimic nu mai mi se pare important in afara de sfintenia inimii si mantuirea altora. In rugaciune toate grijile mele lumesti, toate temerile si nelinistile dispar, sunt la fel de lipsite de semnificatie ca o suflare de vant. In rugaciune sufletul meu jubileaza inauntrul meu gandindu-se la ce faci Tu pentru biserica Ta si tanjeste ca Numele Tau maret sa fie laudat de pacatosii care se intorc in Sion. In rugaciune sunt ridicat deasupra incruntarilor si lingusirilor vietii, gustand din bucuriile ceresti; intrand in lumea vesniciei, ma pot darui Tie din toata inima mea, sa fiu al Tau pentru vesnicie. In rugaciune imi pot aseza toate grijile in mainile Tale, sa fiu in intregime la dispozitia Ta, neavand o vointa proprie sau vreun interes al meu. In rugaciune pot mijloci pentru prieteni, pastori, pacatosi, biserica, ca sa vina Imparatia Ta, cu cea mai mare libertate, nadejde aprinsa, asa cum un fiu vine inaintea tatalui sau, cum vine cineva inaintea iubitului sau. Ajuta-ma sa fiu in intregime o rugaciune si sa nu incetez vreodata sa ma rog. Amin-Maranata-

Rugaciunea este vitala in viata credinciosului.

Sunt doua lucruri care dau avant cresterii spirituale: rugaciunea si studierea Cuvantului lui Dumnezeu, care este scris in Biblie. Acestea formeaza dialogul nostru cu Dumnezeu. De aceea, in viata spirituala avem nevoie de amandoua, fiindca daca una lipseste, ne vom prabusi.

Isus Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu; venind pe pamant El ne-a dat un exemplu de urmat; crestinii sunt urmasi ai Lui. In viata Lui de pe pamant El a pus un accent deosebit pe rugaciune. “A doua zi dimineata, pe cand era inca intuneric de tot, Isus S-a sculat, a iesit, si S-a dus intr-un loc pustiu. Si Se ruga acolo. ... In zilele acelea, Isus S-a dus in munte sa Se roage, si a petrecut toata noaptea in rugaciune catre Dumnezeu.” (Marcu 1:35; Luca 6:12); Rugaciunea Lui din gradina Ghetsimani arata totala ascultare si supunere fata de Dumnezeu Tatal: “Apoi a mers putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, si S-a rugat, zicand: “Tata, daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu.” (Matei 26:39).

Adevaratii ucenici ai lui Isus au tanjit (au dorit mult) sa invete cum sa se roage: “Intr-o zi, Isus Se ruga intr-un loc anumit. Cand a ispravit rugaciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: “Doamne, invata-ne sa ne rugam, … “ (Luca 11:1) Fiecare om mare a lui Dumnezeu, a fost om al rugaciunii.

Rugaciunea facuta catre Dumnezeu dupa exemplul Domnului Isus Hristos si in Numele Lui diferentiaza crestinismul de celelalte religii, inaltandu-l de la pozitia de religie, la aceea de relatie permanenta cu Dumnezeu - o continua partasie. Deci crestinismul este o viata de dependenta totala si permanenta de Dumnezeu prin intermediul Domnului Isus Hristos, iar rugaciunea este o dovada a acestei dependente. “Eu sunt adevarata vita, si Tatal Meu este vierul. ... Acum voi sunteti curati, din pricina cuvantului pe care vi l-am spus. Ramaneti in Mine, si Eu voi ramanea in voi. Dupa cum mladita nu poate aduce roada de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi nu puteti aduceti roada, daca nu ramaneti in Mine. Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce multa roada caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic. … Daca ramaneti in Mine, si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da. Daca aduceti multa roada, prin aceasta Tatal Meu va fi proslavit; si voi veti fi astfel ucenicii Mei.” (Ioan 15:1:8).

Rugaciunea necurmata trebuie sa caracterizeze viata fiecarui crestin adevarat: “Isus le-a spus o pilda, ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat, si sa nu se lase. … Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii,” (Luca 18:1; Efeseni 6:18).

Rugaciunea deschide usa lucrarii lui Dumnezeu si binecuvantarile Lui: “Cereti, si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti, si vi se va deschide. Caci ori si cine cere, capata; cine cauta, gaseste; si celui ce bate, i se deschide.” (Matei 7:7-8).

Rugaciunea este cheia pentru o viata victorioasa: “Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus.” (Filipeni 4:6).

socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

Lupt cu fiinta mea de multa vreme, vreau sa pot sa o stapanesc, sa o controlez....dar cred ca greseala este ca nu las lui Isus sa faca asta. Iarasi vreau eu sa fiu stapan pe mine si desi stiu ca nu pot...o fac, cred ca si uitarea starii de ieri, dar poate chiar si ignoranta faptelor de azi...ma coplesesc adesea si imi scot la iveala firea pacatoasa din mine. Si, Doamne, daca ai sti ce ma urasc in momentele astea? Urasc la mine neputinta de a iubi pana la capat neconditionat si indiferent de loviturile primite, urasc neputinta de a reconstrui incredere, urasc gandurile obsesive care imi distrug bucuriile marunte. Insa mereu spun ca "Te iubesc, Isuse!". Dar cum oare? Tare mi-e teama sa nu fie o inchipuire a mintii mele si sa ma trezesc intr-o zi ca sunt singur, de fapt, si ca "te iubesc, Isuse" sa nu fi devenit un sablon facand parte din rutina zilnica. Si, de fapt sa constat ca n-au fost decat vorbe, si ca sufletul meu e gol si pustiit. Te rog, sa nu ma parasesti, Isuse, caci fara de Tine nu o sa stiu niciodata daca iubesc cu adevarat, nu o sa aflu niciodata ce e dragostea. Si da-mi putere sa dau si celor din jur din ea-amin

Temelia Cuvîntului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice.”

Am primit in ultima vreme nenumărate îndemnuri şi sfaturi cu privire la curăţirea, sfinţirea şi lupta credinţei noastre, Domnul ne-a vorbit cu autoritate aşa: „Veţi pleca din locul acesta şi veţi uita Cuvântul Meu, pentru că aţi ridicat datinile şi obiceiurile mai presus de Cuvântul Meu”.Şi acest lucru, strecurat în casele şi bisericile din România, ţine de „chipul veacului acestuia"

1.-Este o criză generalizată în lume, dar şi în Biserică, şi credem că trăim cu adevărat vremurile din urma-Cum s-a ajuns la această situaţie? - Stâlpii Bisericii Domnului Isus, cei care trebuiau să dea învăţături sfinte, au părăsit calea îngustă.---„Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.”(1 Timotei 4:1-2)

2.- Urgia ameninţă Noul Sion.Mulţi din poporul Domnului s-au înclinat spre lume, au căzut în idolatrie, iar Domnul a şi intrat la judecată în dreptul lor-„Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. --Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi, dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?” (1 Petru 4:17-18)

3.- Rana poporului este fără leac, atâta vreme cât nu este pocăinţă.„Căci rana ei este fără leac; se întinde până la Iuda, pătrunde până la poarta poporului meu, până la Ierusalim.” (Mica 1:9)

4.-În Biserică sunt boli, dureri trupeşti, lipsuri duhovniceşti, oamenii cer vindecare, şi vindecare nu este, pentru că păcatul pune un zid de despărţire între ei şi Dumnezeu.---„ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!” (Isaia 59:2)

5.-Curvia şi preacurvia au intrat în rândul credincioşilor, tineri şi adulţi, deopotrivă.„Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!” (2 Petru 2:14)

6.- Amăgitorul le întunecă mintea oamenilor, făcându-i să gândească că vor fi iertaţi ca şi curvarul din Corint. Numai cine citeşte în mod uşuratic cuvintele privitoare la curvarul din Corint, poate crede această mare minciună. „aşa că, acum, este mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire. De aceea, vă rog să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el;” (2 Corinteni 2:7-8)

7.-O altă învăţătură străină, care este strecurată în Biserică şi amăgeşte pe unii din poporul Domnului, ar fi că sodomia sau inversiunile sexuale, de orice fel, între soţ şi soţie, nu ar fi păcat. Când L-a ispitit pe Domnul Isus în pustie, Diavolul s-a folosit şi de Cuvântul Scripturilor. Şi aici Diavolul se foloseşte de un verset din Biblie- -„Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.” (1 Corinteni 7:4) -

8.-Mulţi sunt căzuţi în robia acestor păcate, de aceea astăzi mai mult ca odinioară, trebuie făcută strigarea din Osea. -"Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile…”(Osea 6:1)

9.- Pentru cei ce sunt cap de familie este foarte important să spunem apăsat, şi pe această cale, două lucruri foarte importante:- Oprirea naşterilor de copii aduce moartea (vorbim limbă duhovnicească)

„Onan, ştiind că sămânţa aceasta n-are să fie a lui, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânţă fratelui său. Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât şi pe el.” (Geneza 38:9-10)-

10.- Naşterea de copii este răsplată şi binecuvântare.-"Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.” (Psalmul 127:3)„El îi binecuvântă, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.” (Psalmul 107:38)

Duhul Sfânt nu îndeplineste lucrarea Sa în vreun fel dezarticulat, accidental. El nu existã acolo asa, doar ca sã ne ajute sã ne descurcãm în viatã, sã trecem cu bine de perioadele de crizã si pentru a ne scoate la liman în noptile în care ne simtim singuri. El nu este acolo doar pentru a ne ridica si a ne pompa ceva mai multã fortã înainte de a ne împinge înapoi în cursã. Tot ceea ce face Duhul Sfânt are legãturã cu motivul venirii Sale - sã ne conducã acasã ca mireasã pregãtitã. El actioneazã numai în conformitate cu acea misiune! Da, El este Cãlãuza noastrã, Mângâietorul nostru, Tãria noastrã la vreme de nevoie. El foloseste fiecare actiune de eliberare - fiecare manifestare a Lui însusi în noi – spre a lucra la desãvârsirea noastrã ca mireasã. Duhul Sfânt nu este aici nici doar ca sã dea daruri omenirii. Nu, ci fiecare dar al Sãu are un scop înapoia lui. Duhul Sfânt are numai un mesaj: tot ceea ce El învatã duce la un singur si central adevãr. El poate strãluci în noi asemenea unei bijuterii de mare valoare si splendoare, dar fiecare razã de adevãr este menitã sã ne conducã la un singur adevãr, anume la acesta: “Tu nu îti apartii tie - tu ai fost rãscumpãrat(ã) cu un pret. Tu ai fost ales (aleasã) sã fii luat(ã) în cãsãtorie de Christos. Iar Duhul lui Dumnezeu a fost trimis sã-ti descopere tie adevãrul care te va elibera de iubirea a orice altceva. Adevãrul va rupe orice sclavie a pãcatului si se va ocupa de toatã necredinta. Cãci tu nu esti din aceastã lume; tu te indrepti cãtre o întâlnire glorioasã cu Cel ce te va lua în cãsãtorie, pregãtit(ã) fiind de a fi gata de cina de la cãsãtorie Sa. Toate lucrurile sunt acum gata si te pregãtesc! Eu vreau sã te prezint fãrã patã, cu o dragoste fierbinte în inimã–ti pentru El". Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt – de a-L arata, de a-L prezenta pe Isus bisericii, ca noi sã ne îndrãgostim de El. Si aceastã dragoste ne va pãstra, va avea grijã de noi!

Cîntaţi -I o cîntare nouă! Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!

Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru. Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfînt.

Harul lui Dumnezeu este aplicat vieţilor noastre şi făcut real în experienţa noastră prin rugăciune, Biblie, supunere faţă de suveranitatea Lui, şi slujirea altor credincioşi. -

-Descrie un timp recent când ai experimentat harul lui Dumnezeu într-un mod specific. -

Ce a folosit Dumnezeu ca să-ţi dea acest simţământ al harului Său? ÎNSUŞINDU-NE HARUL LUI DUMNEZEU "Probabil ideea de însuşire a harului lui Dumnezeu este un gând nou pentru tine, şi nu eşti foarte sigur ce vreau să spun. Ideea de bază a cuvântului este "să iei în posesie", şi asta facem când ne însuşim harul lui Dumnezeu. Luăm in posesie puterea divină pe care El a făcut-o disponibilă pentru noi în Hristos. Sunt momente când Duhul Sfânt lucrează într-un mod suveran în vieţile noastre, fără nici o activitate de însuşire din partea noastră, dar cel mai adesea Se aşteaptă să acţionăm şi să ne însuşim harul Lui. Pentru acest scop, El ne-a dat patru mijloace principale prin care să facem acest lucru: rugăciunea, Cuvântul Său, supunere faţă de lucrările Sale providenţiale în vieţile noastre, şi slujirea altora. Prima metodă de însuşire a harului lui Dumnezeu este pur şi simplu să-l ceri prin rugăciune. Când venim la tronul lui Dumnezeu trebuie să ne amintim că El este într-adevăr Dumnezeul oricărui har. El este proprietarul care cu bunăvoinţă a dat plata pe o zi lucrătorilor care lucraseră numai o oră în vie. El este Dumnezeul care I-a zis naţiunii păcătoase a lui Israel, incă pe când erau robie, " Mă voi bucura în a le face bine" (Ieremia 32:41). El este Dumnezeul care I-a rămas credincios lui Petru prin toate eşecurile şi păcatele lui şi l-a făcut un apostol mare. El este Dumnezeul care, din nou şi din nou, ne-a promis să nu ne părăsească nicioadată, niciodată să nu ne lase (i.e. Deuteronom 31:6,8; Psalmul 94:14; Isaia 42:16; Evrei 13:5). El este Dumnezeul care "doreşte să se îndure de noi" (Isaia 30:18), şi El este Dumnezeul care este pentru noi şi nu împotriva noastră (Romani 8:31). Toate acestea şi multe altele sunt sumarizate în afirmaţia, Dumnezeul oricărui har. Cred că fiecare dintre noi trebuie să înţelegem mai pe deplin ce însemnă să vii înaintea tronului lui Dumnezeu. Trebuie să înţelegem în adâncul sufletului ce înseamnă că avem într-adevăr un Mare Preot, Isus, care este capabil şi dispus să simpatizeze cu slăbiciunile noastre. Mai presus de toate, trebuie pur şi simplu să mergem la tronul harului să găsim harul care să ne ajute în vreme de nevoie. În al doilea rând, dacă vrem să ne însuşim harul lui Dumnezeu, trebuie să devenim prieteni intimi cu Biblia. Trebuie să căutăm să cunoaştem şi să înţelegem marile adevăruri ale Bibliei: adevăruri despre Dumnezeu şi caracterul Său, şi adevăruri despre om şi nevoia sa disperată după harul lui Dumnezeu. Biblia este mai mult decât un simplu adevăr obiectiv; este de fapt dătătoare şi susţinătoare de viaţă. Creşterea în harul lui Dumnezeu - fie că aceasta este favoarea Sa divină pentru cei nevrednici, sau împuternicirea Sa divină pentru cei în nevoi - cere creştere în asimilarea Cuvântului lui Dumnezeu. În domeniul spiritual, asimilarea este procesul prin care hrana este schimbată în ţesuturi vii. În domeniul spiritual, este procesul prin care Cuvântul scris al lui Dumnezeu este absorbit în inimile noastre, şi devine, figurativ vorbind, ţesut spiritual viu. Dacă vrem să ne însuşim harul lui Dumnezeu, atunci, trebuie să ne expunem direct în mod regulat la Cuvântul lui Dumnezeu. Nu este suficient să-l auzim doar predicat sau învăţat în bisericile noastre duminica, oricât de importante sunt aceste căi. Avem nevoie de un plan regulat de citire, studiere, şi da, chiar memorare. Studierea Bibliei şi memorarea Scripturii nu ne câştigă nici un merit înaintea lui Dumnezeu. Nu câştigăm niciodată cu nimic mai mult binecuvântarea lui Dumnezeu făcând aceste lucruri decât am câştiga-o mâncând mâncare sănătoasă. Dar la fel cum mâncarea unei mâncăruri sănătoase este necesară pentru a ne menţine o viaţă fizică sănătoasă, la fel luarea regulată a Cuvântului lui Dumnezeu este necesară pentru a ne menţine o viaţă spirituală regulată şi pentru a ne putea însuşi regulat harul lui Dumnezeu. Al treilea mod pe care Dumnezeu îl foloseşte pentru a ne administra harul Său este prin supunerea faţă de lucrarea Sa providenţială în vieţile noastre. Dacă vrem să ne însuşim harul lui Dumnezeu, trebuie să ne smerim, trebuie să ne supunem lucrării Sale providenţiale în viaţa noastră. Ca să facem asta trebuie să vedem mai întâi mâna Sa atotputernică în spatele tuturor cauzelor imediate ale adversităţilor şi durerilor noastre. Trebuie să credem învăţătura biblică despre faptul că Dumnezeu este în control suveran al circumstanţelor noastre, şi orice sau oricine ar fi cauza imediată a circumstanţelor noastre, Dumnezeu este în spatele tuturor acestora. Al patrulea principiu prin care Dumnezeu ne administrează harul Său este prin lucrarea altor credincioşi. Momentele în care avem nevoie de o măsură mai mare din harul lui Dumnezeu sunt acelea în care suntem mai reticenţi în a le spune altora că avem nevoie de el. Aceasta duce la un principiu important privind lucrarea harului. Fiecare dintre noi avem nevoie să cultivăm un grup mic de prieteni cu care putem fi transparenţi şi vulnerabili. Asta poate fi pe bază de grup individual sau mai restrâns. Dar avem nevoie de câţiva oameni- inclusiv soţii noştri, dacă avem- cu care ne simţim liberi să împărtăşim eşecurile noastre, durerile şi tristeţile noastre. Există trei modalităţi principale prin care putem fi slujitori ai harului lui Dumnezeu pentru alţii: rugăciune, Cuvântul lui Dumnezeu, şi ajutor în supunerea faţă de providenţa lui Dumnezeu. O dată ce am experimentat harul lui Dumnezeu, suntem chemaţi să extindem acest har şi asupra altora. Evidenţa faptului că trăim prin har este în modul în care îi tratăm pe ceilalţi oameni. Dacă ne vedem ca şi păcătoşi şi total nevrednici de compasiunea, răbdarea şi iertarea lui Dumnezeu, atunci vom vrea să fim buni cu alţii. Harul lui Dumnezeu într-adevăr se vrea a fi un har transformator. Te invit şi te provoc să pui deoparte toată bunătatea egoistă pe care crezi că o mai ai incă. Recunoaşte-ţi totalul faliment spiritual, şi adapă-te din harul infinit al lui Dumnezeu. Şi apoi, în conştienţa deplină a ceea ce ai primit, extinde acelaşi har şi altora.

Iertarea ...pasi de neindeplinit

Invidia şi gelozia – Un izvor al chinurilor _pasi de evitat pe calea iertarii

Cunoaşteţi acele sentimente de ranchiună, de ură ascunsă, declanşate de nedreptăţi aparente sau reale? Aveţi vreodată impresia că sunteţi lăsat pe dianafară? În ultimii ani am învăţat treptat să numesc pe numele lor invidia şi gelozia. Totul a început cu invitaţia la masă din partea unei familii mai în vârstă care mi-a spus atunci un cuvânt din Biblie: „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima" (Psalmul 37:4). Cu încrederea că Domnul nu îmi va refuza ceea ce îmi doresc în adâncul sufletului, am putut analiza înaintea Domnului problema invidiei şi a geloziei, împreună cu toate durerile pe care le declanşează acestea. Invidia distruge Un alt cuvânt pentru invidie exprimă acţiunea de a te uita chiorâş. Să te uiţi pe furiş la ceea ce are altul. A zecea poruncă numeşte această privire pe furiş „a pofti". Şi o interzice. Nu trebuie să poftim, nici să ne uităm chiorâş, nici pe furiş, nici să reacţionăm cu invidie. Dacă totuşi o facem, atunci trebuie şi Îi putem cere iertare lui Dumnezeu pentru această atitudine, ca El să ne curăţească din nou. Prima istorisire relatată nouă în Biblie despre omenire, după ce Adam şi Eva au fost izgoniţi din Paradis, este cea despre Cain şi Abel. Cain a fost cuprins de invidie pentru că Dumnezeu primise jertfa din partea fratelui său Abel, însă nu şi pe a lui. Comportamentul ulterior al lui Cain a avut consecinţe tragice. Ştim rezultatul: el şi-a ucis fratele. Dar care ar fi fost alternativa? Ce altceva ar fi putut face Cain atunci când a început să-i dea târcoale invidia? Dumnezeu vorbeşte prietenos cu invidiosul: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă, dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti" (Geneza 4:6-7). Cain ar fi putut merge la Dumnezeu cu contrarierea lui, cu dezamăgirea şi durerea lui că nu i-a fost acceptată jertfa. El L-ar fi putut întreba pe Dumnezeu de ce nu i-a fost primită jertfa – şi în Evrei 11:4"Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain "vedem că a existat o cauză – şi cum să se poarte în dezamăgirea(necredintei) lui. Dar Cain a lăsat ca păcatul care pândea la uşa inimii lui să intre înăuntru, l-a omorât pe Abel şi şi-a ruinat astfel restul vieţii, care este descrisă ca nestatornică şi trecătoare. Această istorisire este prototipul jefuirii şi distrugerii unei vieţi omeneşti din cauza invidiei. De aceea, lucrurile de care nu ne îngăduim nouă înşine să ne bucurăm, nu le îngăduim nici altora, şi ceea ce nu ne permitem nouă, nu le permitem nici altora. Din acest motiv este adesea atâta invidie în astfel de afirmaţii. Şi această invidie face ca să nu avem niciodată parte de ceea ce invidiem la alţii. Eu nu le refuz numai altora bucuria, ci în adâncul sufletului mi-o refuz şi mie! Această neatingere a lucrului dorit amplifică invidia şi micşorează posibilitatea realizării dorinţei şi tot aşa. Cine înţelege acest proces în spirală renunţă la orice sentiment de invidie, recunoscând şi cea mai mică urmă de invidie înaintea lui Dumnezeu. Tocmai de aceea este necesar să se conştientizeze invidia. Întrucât comutarea pe o altă frecvenţă este întotdeauna ceva concret. Pe scurt: În măsura în care ne biruim invidia şi învăţăm să ne bucurăm de binele altora, primim în conştiinţa noastră „unda verde" pentru ceea ce ne dorim atât de mult ând se iscă un murmur în inima mea, de cele mai multe ori este vorba tot despre invidie sau gelozie (gelozia este o formă specială de invidie). Cum arată gelozia- Gelozia este invidia declanşată de faptul că altcineva este preferat din cauza unor calităţi pe care le are. Nu este suficient să descoperim doar care sunt aşteptările pe care le avem şi care declanşează în sufletul nostru sentimente de teamă şi îngrijorare. Este nevoie şi de hotărârea concretă de a ne „scutura" de gelozie.