Ascultați pedeapsa și pe Cel ce o trimite.

Glasul Domnului strigă cetății, și omul înțelept se teme de Numele Tău. Ascultați pedeapsa și pe Cel ce o trimite.

Dumnezeu strigă cetății, dar Mica nu ne-a scris la care cetate a strigat. 
 Sunt unii care cred că strigătul acesta a fost către Samaria, dar eu cred că strigătul a fost către Ierusalim. 
Ierusalimul a reprezentat întreaga națiune a lui Israel și e normal ca strigarea să fie către Ierusalim, ca de acolo să se răspândească peste tot. 
 Când Dumnezeu strigă, omul înțelept ia aminte, se teme de Numele Domnului. 
 Strigătul Lui Dumnezeu este un strigăt de dragoste ca ei să se pocăiască, să se întoarcă de la căile lor rele, la Domnul. 
 Etica lor a fost stricată, morala nu era dreaptă și minciuna domina convorbirea lor. 
Dumnezeu i-a chemat să se întoarcă pentru a nu ajunge la pedeapsă, dar dacă nu luau aminte, pedeapsa venea pstre ei. 
Mica a scris ca ei să ia aminte la pedeapsa care urma să vină și mai ales, ei trebuiau să ia aminte la Cel ce urma să trimită pedeapsa. 
 Pedeapsa nu va veni de la idolii pe care și i-au acumulat, ci pedeapsa va veni de la Domnul. 
 El are și harul și pedeapsa. 
El dă har celor care pleacă urechea și inima la glasul Domnului. 
 Dacă nu se întoarce cineva la Domnul, glasul Domnului numai e chemare la pocăință, ci pedeapsă. 
 Israel a fost pedepsit și în loc să se întoarcă la Dumnezeu, au urmat mai departe căile lor păcătoase. 
 Lumea de astăzi a fost avertizată mereu, glasul Lui Dumnezeu a răsunat puternic, dar oamenii nu i-au seama și nu vor să se pocăiască. 
 Ce e mai trist, este că nici cei care zic că sunt pocăiți, nu trăiesc cum trebuie să trăiască cei care-L cunosc pe Dumnezeu. 
 Când Domnul strigă, omul înțelept se teme de Numele Lui. 
 Deci, înseamnă că generației noastre îi lipsește înțelepciunea, căci altfel s-ar întoarce la Domnul. 

Concluzia Lui Dumnezeu cu privire la Israel a fost că poporul Lui și-a pierdut orice simțire, de aceea săvârșeau păcatul fără să se teamă de El.
 Glasul Lui Dumnezeu nu a încetat încă, ci strigă mereu și cheamă pe cei pierduți să se întoarcă la El până mai este har. 
Să ne rugăm ca mulți din neamul nostru să ia aminte la strigarea Lui Dumnezeu și să se întoarcă până nu vine pedeapsa Lui peste ei. 
 Să ne rugăm pentru toți care, deși poartă numele de creștin, totuși nu se tem de Numele Domnului, ca Domnul să-i trezească și să se pocăiască ca să nu ajungă la pedeapsă.
 Fie ca noi să umblăm ca înțelepți așteptând nu pedeapsa, ci harul la arătarea Domnului nostru Isus Cristos.

Oamenii care umblă după vedenii ...

Pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El, fără să-L vedeți, și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită.

Apostolul Petru a încurajat pe credincioșii din veacul întăi să fie tari prin încercările, care au venit peste ei.  
Tăria credinței lor va fi răsplătită la arătarea Domnului Isus Cristos.
  Bucuria pe care cei credincioși trebuie să o manifeste, chiar dacă momentan trec prin încercări, este bazată pe faptul că ei  Îl iubesc pe Domnul Isus.  
Apostolul Petru a umblat cu Domnul, a văzut minunile făcute de El, a auzit cuvintele pline de har și de adevăr ale Domnului, L-a văzut pe cruce, dar L-a văzut și viu și biruitor!
 Petru a fost prezent la arătările Domnului și a fost prezent și la înălțarea Domnului Isus.  Apostolul a scris celor care nu L-au văzut pe Domnul, dar care credeau în El.  
Nici atunci când le-a scris, ei tot nu puteau să-L vadă pe Domnul, dar se bucurau cu o bucurie negrăită pentru că ei au crezut Cuvântul predicat de Apostolii care L-au văzut pe Domnul.  Pentru ei și pentru noi nu este necesar să-L vedem pe Domnul, ci să credem că Îl vom vedea la venirea Lui. 
Oamenii care umblă după vedenii și cred că e necesar să-L vadă pe Domnul, nu sunt greșiți, dar s-ar putea să fie înșelați sau dezamăgiți. 
Apostolul Petru nu a dat ucenicilor nici o indicație cu privire la vederea Domnului Isus pe acest pământ. 
El le-a scris că la arătarea Domnului Isus, credința lor încercată în focul suferințelor, va fi răsplătită cu laude, slavă și cinste.  
Nici noi nu L-am văzut pe Domnul Isus și nici nu-L vedem, deși cântăm că am vrea să ne-ntâlnim cu Domnul și să-I arătăm ce greu o ducem și să-L rugăm povara să ne-o ia. 
 Dar, dacă ne gândim bine, El știe prin ce trecem noi, și prin rugăciune noi comunicăm cu El.  Greutățile, durerile și necazurile noastre le știe El foarte bine și doar prin tăria Lui putem să le ducem.  
Povara ne-a luat-o și ne-a dat-o pe-a Lui.  
A Lui e ușoară, dar noi o vrem pe a noastră înapoi și deși, I-am dat Lui toate îngrijorările noastre, zi de zi parcă le luăm înapoi să le ducem noi.
 Parcă ne temem că sunt prea grele pentru El. 
 Dacă erau grele, nu ni le-ar fi cerut, dar El vrea să le ducă.
  Ne bucurăm noi oare cu bucuria negrăită a primilor creștini? 
 Credeți că încercările lor nu au fost chiar așa de grele? 
 Nu știu,dar totuși cred că erau destul de grele.
  Zilnic erau amenințați cu moartea și foarte mulți au fost martirizați. 
Să ne rugăm Domnului să ne ierte pentru toate îngrijorările noastre și să-I cerem putere, ca zi de zi să-I dăm Lui toate îngrijorările și să luăm sarcina Lui și să tragem la jugul Lui.  
Fie bucuria Domnului tăria noastră și azi și până la arătarea Domnului Isus Cristos.

O,vai de voi!

"O,vai de voi!"...Isus spunea...
"Voi ...carturari si farisei!"
Si pe-ucenici ii sfatuia:
"Paziti-va...nu fiti ca ei!"

"Isi taraie prin pieti centrale
Vesmintele cu ciucurei,
Turnand multimi de vorbe goale...
Paziti-va!...nu fiti ca ei!"

Sulemenite ,vase oarbe,
Vopsite in cuvinte doar,
Ce n-au din sfintele podoabe,
Cum se cuvine unui altar...

Tu...,ce citesti,...sa fii atent,
Ce scrie-n Noul Testament!...
Si azi exista farisei...
Pazeste-te!...nu fi ca ei!

Caci astazi,vremuri grele sunt,
Traim cu toti ,apostazia...
Caci oamenii iubesc mai mult:
Placeri,minciuni ...si erezia.

Tu ...bob de grau,intre neghine,
Sa stralucesti,facand doar bine...
Caci te indeamna Dumnezeu:
"Sa fii crestin!"...nu fariseu.

Si cercetand mereu Scriptura,
Cu vorbe sfinte,umple-ti gura...
Si inima sa-ti fie plina,
Sa nu fii noapte,...ci lumina!

Si cand citesti...ia seama bine!
Gandind,ca-i scris si pentru tine...
Si roaga-te lui Dumnezeu,
Sa nu traiesti ca fariseu!

Caci inima ti-o vede Domnul,
Te cerceteaza si te-aude...
Si dupa roade vede "pomul",
El stie-n tine ce se-ascunde!

marian condrat_mesaj evanghelic

cuvinte înțelepte

Nu cine are prea putin ,ci acela care doreste mai mult ,este sarac .

Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir : 

-nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste ;

deaceea ,nu lasa sa se ofileasca trandafirul prieteniei tale  

ci,întreține-l mereu proaspăt si placut mirositor .

Poarta-te in asa fel in timpul zilei, incat sa poti dormi linistită toata noaptea .

Cei nechibzuiti strica  prieteniile , pe cand cei cu judecata stiu sa se serveasca cum trebuie si de dusmani.

Nu e rau mai mare ca intristarea . 

intristarea distruge mintea;

 intristarea distruge invatatura , 

intristarea distruge rezistenta ; 

nu exista ratacire la fel ca intristarea .

Ah ! 

Ce chin sa vezi adevarul si sa nu-l poti arata si celorlalti !

ady tise _importanta si puterea rugaciunii

Dumnezeu este cu noi

Dar poporul care locuiește în țara aceasta este puternic, cetățile sunt întărite și foarte mari. 

 Ba încă am văzut acolo și pe fiii lui Anac.

Moise a trimis douăsprezece iscoade care să vadă țara Canaanului. 

Aceștia s-au întors și raportul lor a început excelent. 

 Cu adevărat, au zis ei, Canaanul este o țară în care curge lapte și miere.

 Au arătat roadele țării și totul părea frumos, dar…–a urmat acest dar care a anulat tot ce au spus ei mai înainte–, și anume că, deși țara era bună, Israelul nu o va putea cuceri. 

 Poporul de acolo a fost numit un popor puternic, în contrast cu Israelul care nu era chiar așa de puternic. Cetățile de acolo erau fortificate și erau foarte mari. Pe lângă acestea, acolo se aflau și uriașii, adică fiii lui Anac.

 Soarta copiilor lui Israel nu părea de loc bună. 

Au ajuns până la acest punct, au și văzut țara, dar Dumnezeul care a despicat Marea Roșie, Cel care le-a dat apă din stâncă, mană din cer, nu a mai fost suficient și destul de puternic pentru cucerirea țării. 

Aceste iscoade au spus că Moise i-a înșelat când le-a spus că Dumnezeu îi va duce într-o țară unde curge lapte și miere. 

Țara era aproape, dar ei nu erau pregătiți pentru ea. 

 Aceste iscoade și-au terminat raportul și apoi Caleb și Iosua au vorbit și ei. 

 Aceștia nu au dat doar raportul, ci ei au explicat poporului că nu era nici un motiv de teamă sau descurajare, deoarece Domnul îi va face biruitori. 

 Noi știm că majoritatea a decis să plece înapoi în Egipt, dar n-a mai ajuns fiindcă au murit toți în pustie. 

 Dumnezeu a dat sentința că nici unul din acea generație, cu excepția lui Caleb și al lui Iosua, nu vor întra în Canaan. Cum a fost posibil ca acești oameni, care au văzut puterea Lui Dumnezeu manifestată de atâtea ori în fața Canaanului, să nu mai vadă posibilă intervenția divină? 

 Acolo nu a fost o ezitare de moment, și imediat o revenire, acolo a fost rebeliune împotriva Lui Dumnezeu.

 E trist că toți aceștia au gustat din binecuvântările țării, dar nu au intrat în ea. Oamenii aceia au ieșit din Egipt, dar Egiptul nu a ieșit din ei. 

 Să ne păzească Domnul să fim și noi ca ei. Dacă am ieșit din lume, să ne cercetăm ca lumea să fie ieșită din noi, căci dacă iubește cineva lumea și lucrurile din lume, dragostea Tatălui nu este în el, ne-a scris Ioan. 

 Să nu uităm că Dumnezeu nu se schimbă, ci El este Același. 

 Dacă am pornit pe calea Domnului, să nu ne uităm înapoi, ci să mergem cu credință doar înainte.

 Dumnezeu este cu noi și orice vrăjmaș este deja nimicit. 

 Fie ca nici unul din noi să nu rămână afară din pricina necredinței, ci toți plini de credință să pășim înainte și să biruim noi teritorii pentru Împărăția Lui Dumnezeu!

1 Cred in Tine - Eliza Pirosca

Cand tu plangi ,plang si eu

Simti ca mergi singur pe drumul suferintei ,si sufletul tau e sfarmat cand calci pe pe frunze uscate si vejtede?

Nimic nu a mai ramas din culoare,din cantec, din parfum.

Inima, nu mai tresare ,nu se mai bucura ...

Cerul pare mut pentru tine si portile raiului sunt inchise?

Te uiti in jur,nu vezi nici o mana intinsa, nici un umar unde sa plangi si te intrebi ce rost mai are sa traiesti?

Strigi catre cer la Domnul Milei: 

   -pentru ce m-ai parasit tocmai cand aveam nevoie cel mai mult de Tine,

   -pentru ce Iti iei binecuvantarea de la mine ?

Te caut in cel mai adanc intuneric,in golul sufletului meu,te caut dar Tu,
  .....Tu nu mai vrei sa te uiti la mine. 

Simt lipsa mainii Tale tinand-o pe a mea ... 

   Nu vezi ca nu pot singur,sunt cazut si nu pot sa ma ridic? Doamne,vreau sa plang in bratele Tale,
 Mi-e dor sa ma duci pe genunchi si sa ma umpli de dragostea ta.....

Inima tresare pentru fiecare lacrima ce imi arde obrazul iar sufletul meu se intreaba cu ce am gresit?
O, tu copilul meu nu vezi ca si eu simt lipsa ta,lipsa partasiei noastre?

Cand tu plangi ,plang si eu caci simt durerea ta dar cel mai mult ma doare departarea Ta.
Vezi palma mea?

 ....aici se mai vad inca semnele suferintelor mele.

Cand toti ma batjocoreau si eram strapuns, doar tu erai in gandul meu ,doar la viata ta m-am gandit...

m-am jertfit ca tu sa traiesti...

si inca te port in gand copilul meu!
Nu vrei tu sa renunti la pacatul tau astazi? 

Nu vrei sa dau din nou sens vietii tale sa alergam iarasi pe aripile rugaciunii,sa te iau de mana si sa simti caldura atingerii mele?
Cum poti sa stai tu in nepasare? 

Sa stii ca un copil de Dumnezeu plange si ii e dor de tine?
Vino azi si daruieste-te Lui .... Bratele Lui sunt inca intinse...

eliza pirosca

încercarea te ajunge...

Cînd încercarea te ajunge

Și suferințe te lovesc

Să știi că’n El tu poți învinge

Cu bucurie să primești…



Și nu uita că încercarea…

Lucrează-un caracter frumos

Și când se va-mplini răbdarea

Vei privi-n urmă bucuros.



Pentru că-n întristarea feței

Devine inima mai bună

Răsare steaua dimineții

După ce a trecut furtuna.

lazar gog_mesaj evanghelic_pe acoperiș

despre gânduri....

Nu socoti neînsemnate gândurile rele!

O rădăcină care stăruie sfarmă şi piatra. 

Înveţi a gândi drept, gândind despre tine de parcă ai fi altul şi despre altul de parcă ai fi tu.

Cum nu laşi porcii în salon, aşa nici gândurile necurate în templul inimii.

Gândurile rele nu se sting combătându-le, ci cultivând cele bune.

Orice idee care nu devine ideal ucide în suflet o putere.

Orice idee care devine ideal crează în om puteri de viaţă. 

Dacă meditez la Dumnezeu şi la Cuvântul Său plin de putere şi bucurie, aflu că am un Răscumpărător şi un Tată care se ocupă de mine.

N-are nici un rost să arunci adevăruri înaintea unor oameni care nu sunt învăţaţi să gândească dezinteresat.

Prin gânduri păcătoase poţi strica o faptă bună.

noi ne nastem plangand ....

Ce sunt lacrimile?

 Oare ele sunt doar niste picaturi de apa sarata care ne arata suferinta sau, de ce nu, bucuria unei persoane?
 Nu!
Lacrimile ajung sa "curete" sufletul oamenilor si bineinteles, al meu, in situatiile critice sau pline de fericire; ne ajuta sa patrundem adanc in noi si sa ne aratam noua insine ca suntem capabili sa simtim ceva.

 Dar oare ce inseamna "a simti"? 

Ce simte o persoana?

 De ce ajunge la lacrimi? 

De unde vin lacrimile ?
Oare aceste "notiuni" vor fi vreodata definite?

 Cine are dreptul si puterea sa le defineasca?

 Oare noi ne cunoastem intr-atat incat sa  afirmam ca ne cunoastem?

 Exista vreo persoana care se cunoaste cu adevarat ?
Mereu imi voi pune aceste intrebari si nu cred ca voi gasi vreodata raspunsurile! 

Cand voi reusi sa ma "adun", sa-mi "adun" gandurile, atunci poate voi gasi raspunsurile pe care le caut.
Acum, revenind la lacrimi, eu ma intreb : 

Carei mame nu-I curge macar o lacrima cand isi vede pentru prima oara pruncul?

 Sau cand il vede facand primii pasi ?

Lacrimile sunt manifestarea sufletului.

Oare cand privim marea pentru prima data, nu plangem de bucurie?

Dar, cum exista lacrimile bucuriei, asa exista si lacrimile de durere.
Oare ochii nostrii nu se umplu de lacrimi atunci pierdem o fiinta draga?

 Oare o data cu noi nu plange si sufletul nostru?

 Ce ne poate inunda mai adanc ochii decat lacrimile suferintei?
Oare exista om pe lumea asta pe care nu l-a incercat durerea? 

Si cum se manifesta acea durere, daca nu prin lacrimi?

Sufletul nu se usureaza de greutatea pacatelor atunci cand plangem?

 Inima noastra nu devine mai buna, fiinta noastra nu se umple de caldura?
Cum Dumnezeu a creeat tot ceea ce ne inconjoara si omul, asa a creat si lacrimile care fac parte din noi, din fiinta noastra.
Ele isi au rostul lor, il ajuta pe om sa-si depaseasca situatiile limita, sa-si purifice sufletul, sa-l spele de rele si sa-l inunde de bucurie.

 Lacrimile apar de la nastere ;noi ne nastem plangand si se termina o data cu moartea. 

Cand suntem copii ele ne inunda mai des ca niciodata fata .

Care copil nu plange atunci cand isi pierde o jucarie sau cand este certat de parinti?

 Care copil nu plange cand isi rupe genunchii, atunci cand invata sa mearga ?

Asemenea copiilor, plang si batranii. 

Uneori cu lacrimi isi spala neputinta, singuratatea.
Lacrima-simbol al bucuriei si al suferintei, este acceptata de noi pentruca inseamna purificarea noastra. 

De aceea, oameni, nu uitati ca pentru a trai, avem nevoie si de lacrimi .

-Tu ai vrea un aşa Dumnezeu?

- Mi-am pus inima să Îl înțeleg pe Dumnezeu, să înțeleg cum e, să înțeleg ce vrea, ce iubeşte şi ce-L doare
.- Dar chiar şi în timpul ăsta scurt al vieţii mele am ajuns să cunosc că nu cunosc aproape nimic.
-Mă uit la părți din El şi încerc să le pun împreună, dar de cele mai multe ori îmi întrece puterea de a înțelege... aşa că e mai bine să Îl înţeleg în parte.
-Știu că aş putea să mă uit doar la unul din atributele Lui o veşnicie întreagă şi tot să văd ceva nou, ceva ce nu am mai văzut înainte, ceva care să mă lase plin de uimire şi de recunoştiință lăudând Numele-I Sfânt! Nu ştiu  multe, dar ştiu ce  vrea să cunosc despre El  :
-„Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!” (/ Exod 34:6-7)
- Știu cu toată inima mea că iubeşte orice om de pe pământ, dar că dintre toți mă ştie pe mine în totalitate, că m-ar găsi şi dacă m-aş pierde între 6 miliarde de oameni şi nu doar pentru că mi-a dat o amprentă digitală unică, ci pentru că a pus parte din El în mine, o parte care nu mai e în nimeni altcineva.
-Știu că e un Dumnezeu gelos care mă iubeşte şi El mă vrea pentru Sine  iar ceea ce iubeşte El, pentru că nu iubeşte cu jumătăți de măsură, ci  mă iubeşte deplin ,nu mă iubeşte doar când e convenabil, nu  doar când e iubit de mine, ci iubeşte pentru că ştie cum să mă iubească.
-Dumnezeul  meu e :- Sfânt, Drept, Bun, Infinit şi de necuprins, Dumnezeul meu  care are milioane de îngeri care Îl adoră, Dumnezeul meu vrea cu tot dinadinsul să se lase iubit de mine, care sunt doar o suflare, care nu sunt constant nici măcar în lucrurile pe care le iubesc.
 -Dumnezeul meu e un Vier bogat. Are vii de toate felurile, vii care-i aduc mult rod, struguri plini de zeamă, struguri care mulțumesc inima Lui... şi ştiți ce face Vierul ăsta? Caută zeamă într-un strugure uscat ca mine... zeamă care nici măcar nu ar putea ridica cu un strop nivelul mustului strâns de la alții şi totuşi caută rod în mine şi numeşte sfertul de strop ce-l strânge ”binecuvântare”.
-Eu dacă mă uit la un om şi văd doar un defect, dau la o parte cu totul omul, cu bune şi rele împreună, dar Dumnezeul meu  nu e ca mine...adună din uscăciunea mea şi cel mai insesizabil bun... şi-l prețuieşte.
-Ai văzut vreodată oameni care să te facă să crezi că nu mai este nici o şansă pentru ei, că sunt lepădați de tot?
Măcar că nu cunosc inima oamenilor la care mă uit ,îi declar pierduți.
 Dar Dumnezeul meu  nu e ca mine...
-El dacă vede că omul s-a stins de tot, nu-l disprețuieşte nici măcar fumul pe care îl scoate ....şi nu-şi întoarce spatele nu lasă lumânarea să se stingă singură ,El nu stinge din partea Lui mucul care mai fumegă.
- Ai văzut vreodată oameni care din diferite motive au căzut frânți sub greutăți, care foarte probabil ei şi le-au pus?
-Eu da... și am mai adăugat la povara lor greutatea disprețului cu care i-am privit că nu sunt în stare să se ridice...
 -Dar Dumnezeul meu nu e ca mine... El dacă vede omul că e frânt, nu-l rupe, nu-l judecă... Îl prețuieşte că încă nu s-a rupt de tot.
De aceea şi dacă am să cred că aş fi izgonit vreodată dinaintea Lui n-aş putea să uit că nu renunță, că nu vrea perfecțiune, vrea doar tot ce sunt, chiar dacă e doar un sfert de strop, chiar dacă doar fum a mai rămas din mine, chiar dacă doar un fir mă mai ține în picioare...
-Ştiu că de partea Lui El n-are să mă stingă și-atunci am să fac tot ce pot şi ce ştiu să mă aprind iarăşi de dragul unui aşa  Dumnezeu.
-Tu ai vrea un aşa Dumnezeu?! 

Decizia îţi aparţine în totalitate!

De câte ori vine cineva la tine, ca o bună gazdă, îl inviţi să intre... apoi, dacă acesta intra, ştii că puteţi vorbi, puteţi sta la masă împreună.

 Înseamnă că acea persoană te acceptă şi îi place să stea cu tine. Dar ce se întâmplă dacă invitatul tau nu vrea să intre, ci se opreşte la uşă sau, mai rău, doar trece pe lângă tine, fără ca măcar să te salute?

Se întâmplă de multe ori să inviţi pe cineva drag la un eveniment important pentru tine, dar el să nu apară. 

Se întâmplă de asemenea să te viziteze persoane pe care nu le placi şi nu le doreşti în casa ta.

 Atunci ce vei face? 

Vei sta de vorba cu el, vei încerca macar să porţi o discuţie banală cu persoana respectivă?

 Sau vei face şi tu ca fratele fiului risipitor;

 vei sta afară lăsând pe ceilalţi să se ocupe de el?

La ora de religie, la lecţia despre fiul risipitor, am fost întrebată care personaj sunt eu. 

Am răspuns hotărâtă că sunt fratele mai mare şi ferm convinsă că am dreptate. 

Nu înţelegeam cum tatăl iubea atât de mult pe acel tânăr, care mie... nu-mi mai era frate.

 De ce pentru el mai era fiu? 

Nici măcar o pedeapsă? 

Nici o mustrare? 

Nici o înştiinţare... 

Hei!

 Ai greşit! 

Cum mai poţi să te întorci la mine, când tu însuţi ai plecat din braţele mele?

 Tatăl meu nu-şi dă seama că acesta care zice că e fiul lui este de fapt un profitor? 

Cum să se îndrepte dacă nici măcar nu şi-a ispăşit pedeapsa pentru greşelile lui?

Sunt lucruri pe care nu le înţelegem şi reacţionăm fără să gândim. 

Ne vin în minte doar dezavantaje şi, prin egoismul nostru, ajutăm un suflet să cadă, în loc să-l ajutăm să se ridice. 

Şi atunci când fratele nostru căzut se întoarce acasa, rămânem afară, nevrând să dăm ochii cu el. 

Când păcătosul are nevoie de iubirea noastra, când are nevoie să fie iertat şi acceptat, nu suntem atunci pentru el, nu suntem acolo.

Uşa unui tată este mereu deschisă pentru fiii lui, iar fiii lui sunt mândria casei.

 Nu pot exista diferenţe între fraţi. 

Amândoi au fost născuţi de aceeaşi mamă şi crescuţi de acelaşi tată. 

Cum poţi să crezi că ţie ţi s-ar cuveni mai mult decât are fratele tău?

Sunt lucruri care adesea ne împiedică să intrăm. 

Cu orgoliul şi egoismul alături, vom rămâne afară, chiar dacă plouă, chiar dacă ninge şi chiar de e frig, în loc să intrăm acolo unde un tată şi un frate ne aşteaptă. 

Astfel pierdem o familie, un cămin şi chiar toată averea care ni se părea că ni se cuvine;

 şi asta doar pentru că nu ştim să iertăm şi să acceptăm pe cel de lângă noi aşa cum este. 

La urma urmei, poate că noi, prin împietrirea noastră, suntem mai păcătoşi decât cel ce credem că este păcătos.

Dumnezeu ne-a dat dreptul să alegem. 

Astăzi şi tu eşti pus în faţa unei astfel de situaţii, în care trebuie să alegi. 

Vei trece pragul sau nu-l treci?

 Vei strânge în braţe pe fratele tău întors acasă, care are nevoie de tine?

 Este uşor să rămâi la uşă, să asculţi prin deschizătura ei, dar ţi se pare greu să intri, să stai la masă cu cel ce a greşit.

 Da... a greşit, dar tocmai de aceea s-a întors acasa.

 El ştie că acasă are un frate care nu este ca el, acasă are un frate care îl va sfătui şi îl va îndruma pe calea cea dreaptă. 

Fii exemplu pentru fratele tău rătăcit.

...Decizia îţi aparţine în totalitate!

De-ar fi să-nvăţ

De-ar fi să-nvăţ cum să te strig în şoapte
Când gândul vâsleşte prin mine de cu zor
Învăluit în dulce miros al iubirii sfinte
Nu aş tăcea nici dac-ar fi să mor

De-ar fi să mă auzi mai stins decât tăcerea
Fără să ştii că eu sunt cel ce strig
Aş învăţa din tine că puterea
Nu stă mereu la cei care înving

De-ar fi să poţi vedea cum te vede EL
Atunci când ard dorinţele-n sufletul firav
Ai să-nţelegi într-un târziu că aşteptarea
E viață veșnică, ce te va incununa în dar.

gândul cu care vreau să încep ziua de astăzi

Noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. Efeseni 2:10 (NTR)

De multe ori mă întreb care ar trebui să fie rugăciunea mea, primele mele cuvinte pe care să le rostesc în zorii fiecărei zile. Cu siguranţă ar trebui să I se adreseze lui Dumnezeu sau, cel puţin, să fie cu referire la El.

Însă tot felul de gânduri se îmbulzesc în mintea noastră încă de la prima geană de lumină… şi-uite-aşa ajungem răvăşiţi de noianul de îngrijorări, gânduri negative şi temeri, chiar înainte de a începe ziua, de la primele ore ale dimineţii.

Şi nu ne mai mirăm că suntem epuizaţi peste zi, poate mânioşi sau frustraţi, depăşiţi de situaţii. Asta se întâmplă când primele gânduri nu ne leagă de Dumnezeu.

Dar gândul cu care vreau să încep ziua de astăzi este acesta:

Doamne, Te rog să-mi descoperi care sunt acele fapte bune pe care le-ai pregătit pentru mine înainte să fi fost. Care sunt lucrurile pe care vrei să le fac astăzi? Şi dacă nu voi avea suficientă putere să fac aceste fapte bune, te rog să îmi dai Tu forţa de a alege binele.

Şi dacă mă aşteaptă momente dificile, în care Tu vei îngădui să sufăr, Te rog să-mi dai suficientă putere încât să mă ridic deasupra acelor probleme, să înţeleg ce anume poate schimba în viaţa mea acea suferinţă şi să mă las, în felul acesta, prelucrată. Vreau să cred că planul Tău este perfect şi în ce mă priveşte.

Aminteşte-mi, ca să nu uit niciodată că îmi doreşti binele şi că braţele Tale sunt întotdeauna împrejurul meu, deci sunt protejată, iubită… Cu alte cuvinte îţi pasă şi mă însoţeşti în fiecare moment al vieţii mele, plângi cu mine, râzi şi suferi împreună cu mine!

Te rog să-mi deschizi ochii ca să descopăr fiecare oportunitate, discernământul de a descoperi care sunt acele decizii pe care trebuie să le iau, lucrurile pe care trebuie să le fac astăzi.

Ajută-mă să Te pun mai presus de dorinţele şi planurile mele, mai presus de orice persoană şi de orice lucru! Ajută-mă să aleg să te port cu mine în gând! Ştiu că doar aşa ziua mea va fi altfel dacă voi rămâne cu Tine în gând, avându-te de partea mea! Dă-mi noi ocazii de a le povesti celor din preajma mea despre Tine, despre minunile pe care le faci în viaţa mea în fiecare zi, cu credincioşie.

Doamne, cum Te pot onora mai bine astăzi şi nu doar prin faptele mele, ci şi prin gândurile mele, prin atitudinile mele şi chiar prin ceea ce sunt?

Doamne, nu mai îndrăznesc să-Ţi cer altceva – astăzi – decât călăuzire… şi să rămâi cu mine în fiecare clipă!

suntem putin credinciosi

In timpul acesta, corabia era invaluita de valuri in mijlocul marii; caci vantul era impotriva. Cand se ingana ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umbland pe mare.

Cand L-au vazut ucenicii umbland pe mare, s-au inspaimantat si au zis: „Este o naluca!” Si, de frica, au tipat.
Isus le-a zis indata: „Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti!” Matei 14:24-27
Privim la Petru si ne intrebam de ce s-a temut?

 Doar nu numai ca stia, dar si cunoastea puterea prin care lucra Isus.
Oare de cate ori Isus ne spune si noua: 

Idrazniti, Eu sunt; nu va temeti... 

si din cauza ca privirea ne este atrasa de lucrurile din jur, incepem sa ne temem si ne scufundam ca si Petru...
Oare de cate ori privea se intoarce spre probleme si uitam sa privim la Cel care are toate lucrurile sub control 

- Dumnezeu. 

Un val de neliniste, un vant puternic de incercari, si iar un val de neliniste, si iar un vant puternic de ingrijorare

(grija zilei de maine, lipsa unui loc de munca, etc...) 

si incepem ca si Petru sa ne scufundam...
Problema nu consta in valurile si vanturile care ne inconjoara, ci problema e la noi.

 De ce ne luam privirile de la Isus si ne uitam la ceea ce ne inconjoara? 

Doar nu cunoastem noi puterea Domnului Isus? 

De ce ne temem? 

De ce ne scufundam?
Iata ca Isus spune:

"Indata, Isus a intins mana, l-a apucat si i-a zis:

 „Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? " Matei 14:31

Iata deci problema: 

- putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?

-putin ( insuficient, masura mica, care nu este de ajuns, este de scurtă durată)
-credinciosule (incredintat, nestramutat, statornicie)
-pentru (din cauza, din pricina, datorita)
-ce (se foloseste pentru a obtine informatii despre un obiect necunoscut)

Iar daca Doamne, suntem putin credinciosi atunci cand valuile si vanturile se intetesc si incepem sa ne scufundam, ca si Petru altadata, strigam: 

Doamne, scapa-ma!

Ajuta-ne Doamne sa avem suficienta credinta, sa ramanem incredintati in Tine, sa nu ne preocupam de lucruri necunoscute noua, ci atintiti cu privirile la Tine sa inaintam pe ape pana ajungem la Tine.
Insusi Tu Isus ne spui: 

Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti!
Ajuta-ne sa indraznim, sa pasim, sa mergem, sa nu ne temem si sa ramanem incredintati ca prin credinta in Tine ajunge-vom in bratele Tale.

Chiar daca suntem invaluiti de valuri sau vanturi, cu credinta pasim spre Tine Isuse!

Dumnezeu va face dreptate

Dacă înțelepciunea ar lua cuvântul în vremurile tulburi pe care le trăim, ar zice cu siguranță: „Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima ta sfaturile mele!Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace” (Proverbele 3:1,2). Ce mare binecuvântare să poți primi sfaturi bune, înțelepte! Dar unde poți găsi un sfat bun?
Nu aș vrea ca în cele ce urmează să o iau pe o traiectorie instituțională, făcând referiri la „sfătuitorii” profesioniști și la consilieri calificați (deși, în principiu, nu am nimic împotriva lor), dimpotrivă, aș apela la micro-consilierea familială. În alte cuvinte, membrii unei familii, dincolo de terțe persoane, ar trebui să fie în stare să se sfătuiască bine unii pe alții, să își protejeze căminul lor și să acționeze cu înțelepciune în toate deciziile importante ale vieții.
În 1 Samuel 25 există o soție care reușește să-și salveze întreaga familie și averea ei, datorită unui sfat bun pe care i-l dă, de această dată, nu soțului ei pe nume Nabal (nebun) ci lui David. Pe scurt, cel de pe urmă prestează, împreună cu oamenii săi, servicii de pază și protecție pentru turmele lui Nabal, iar când își cere drepturile este tratat cu asprime și dispreț. Drept urmare, David este hotărât să ucidă toată casa lui Nabal, acțiune oprită în ultimul moment de mijlocirea și sfătuirea plină de înțelepciune a Abigail, soția „nebunului rău-platnic”.
Întâmplarea ar fi trecută ușor cu vederea dacă sfaturile date de Abigail lui David nu ascund în spatele lor câteva repere de mare preț, utile și pentru noi atunci când dorim să dăm sfaturi bune celor dragi nouă ori celor din afara familiei noastre:
1. Repararea greșelilor făcute (1 Sam. 25:18) – Abigail îi face un dar lui David și oamenilor săi spre a repara „opera” soțului ei… Sfaturile bune sunt însoțite întotdeauna de atitudini și acțiuni de îndreptare a unor posibile greșeli făcute.
2. Solicitarea iertării (1 Sam 25:28) – în lumea noastră în care se recomandă atât de mult ideea durității și a răzbunării, exemplele biblice de sfaturi bune sunt asociate cu iertarea. Conform spiritului Scripturii, să recomanzi cuiva să-și ceară iertare nu este niciodată un sfat rău.
3. Cunoașterea planurilor lui Dumnezeu (1 Sam 25:30) – Abigail știa că Dumnezeu îl va înălța pe David și îl va pune într-o poziție de mare demnitate. Astfel, ea îl îndeamnă pe David să nu facă acțiuni pripite pe care le va regreta mai târziu. Mă gândesc la faptul că și în familiile noastre ar exista mai multe sfaturi bune dacă am cunoaște, atât cât se poate, planurile lui Dumnezeu. Aici, recomandăm Scriptura!
4. Încrederea în dreptatea lui Dumnezeu (1 Sam 25:31) – chiar dacă David avea motive să-și facă singur dreptate, Abigail îi amintește că până la urmă, Judecător este Dumnezeu. El va face dreptate aleșilor săi la timpul și în modul hotărât de El.

Cred că cele de mai sus pot constitui câteva semințe valoroase din care vor rodi sfaturi bune atunci când avem nevoie de ele: când omul este însoțit de o atitudine de pocăință și îndreptare a greșelilor, când în baza Scripturii avem o cunoaște cât mai bună a planurilor lui Dumnezeu și când încrederea noastră va fi tot mai mare în dreptatea lui Dumnezeu și capacitatea sa de a coordona viețile noastre, sfaturile ocazionale pe care le vom oferi altora vor avea cu siguranță scilipri de înțelpciune sfântă.

Iubirea este însăşi viaţa

Iubirea se prelinge-n lacrimi

 De vrei să fii pe veci iubit, 

Căci fără dragoste nu este 

Vreo cale de a fi-mplinit.
Iubirea-ntinde-n veci paharul

 De renunţare-n dreptul său,

 E jertfitoare, e miloasă,

 Iubirea este Dumnezeu!

Iubirea iartă-ntotdeuna 

Ce alţii n-ar putea ierta, 

Ea-nseamnă aşteptare-n ceasul,

 Când suferinţa este grea.
Iubirea, da, iubirea numai 

Te poartă tot mereu în zbor, 

De câte ori ţi-e grea povara

 Te sprijineşte-ncetişor.

Iubirea-nvinge-n umilinţă

 Şi-n lepădare de-orice rău,

 Iubirea este însăşi viaţa

 Ce-o are-un fiu de Dumnezeu!

sa ne inaltam catre performante

Persoana ta trebuie sa fie vesela, plina de viata si bucurie, de dinamism si vitalitate.
Este aproape imposibil sa te indrepti languros sau lene catre performante.

Oamenii de exceptie traiesc ca si cum ar fi asaltati de momente favorabile in fiecare zi si recunosc ca singurul lucru care nu le este suficient este timpul.
Exista multi oameni in aceasta lume care au o pasiune in care cred, cunosc strategia care le-ar putea asigura succesul si valorile lor sunt in mod corect structurate, dar ei nu au vitalitatea fizica necesara pentru a realiza actiunea respectiva.

Succesul este asadar inseparabil de energia fizica, intelectuala si spirituala care, corelate, ne permit sa obtinem ceea ce este cel mai bun din ceea ce ni se ofera.
Fiecare personalitate de exceptie stie ca nu este suficient sa ai resurse pentru a atinge succesul.

Trebuie, de asemenea, sa utilizezi aceste resurse in cel mai eficient mod.
Chiar si cele mai bune talente si ambitii au nevoie sa isi gaseasca o cale adecvata de manifestare.

O usa poate fi deschisa prin distrugere sau poate fi gasita cheia care o deschide fara forta, lasand-o intacta. 

Pasiunea si credinta ne ajuta sa ne inaltam catre performante.

Dincolo de aceasta putere, avem nevoie de o cale, de un sens inteligent si de o progresie logica.

Daca iubesti pe Dumnezeu....

Cu cat mai cântărite cuvintele, cu atat mai buna rugaciunea.
Oamenii au fost facuti pentru a functiona cu dragoste si nu functioneaza bine cu nimic altceva.
Minia lui Dumnezeu vine cu masura.

Harul Sau este fara masura.
Biblia este data pentru a fi paine pentru fiecare zi, nu prajitura pentru ocazii speciale.
Pastreaza ferm valorile cele vesnice; nu te lipi de valorile lumesti.
Un crestin in razboi contra unui frate sau o sora in Hristos, nu poate fi in pace cu Tatal sau.
Poti sa faci ce-ti place cand ceea ce faci ii place si lui Dumnezeu.
Roaga-te puternic cand iti este cel mai greu sa te rogi.

 A cere, este dreptul lui Dumnezeu; noi nu avem alt drept decat sa ascultam de Dumnezeu.Ceea ce noi numim adversitate, Dumnezeu o numeste oportunitate.

Dumnezeu niciodata nu se grabeste, dar totdeauna ajunge la timp.
Daca vrei sa te simti bogat, numara toate lucrurile pe care le ai si pe care n-ai fi putut sa le cumperi cu bani.
Cel mai bun lucru pe care poti sa-l dai fiilor tai, este timpul tau.
O limba murdara este semnul unui suflet contaminat. 

Raspunsurile lui Dumnezeu sunt citeodata mai bune decat rugaciunile noastre.
Pentru marile merite, e nevoie de o mare rabdare.
Iubeste persoanele, nu lucrurile; 

foloseste-te de lucruri nu de persoane.
 Adevarata adorare recunoaste demnitatea lui Hristos.
Scara sperantei nu are nimic pe ce sa se sprijine aici jos; 

este sustinuta de sus.
Daca iubesti pe Dumnezeu, vei respecta Numele Sau.
Comuniunea crestina da curaj pentru a ne zidi si sprijin pentru a ne mentine.

 "Ei l-au biruit, prin sangele Mielului si prin cuvantul marturisirii lor, si nu si-au iubit viata chiar pana la moarte".

Oamenii pe care azi nu i*ai ajutat

Oamenii pe care azi nu i*ai   ajutat   , 

mâine nu vor mai avea nevoie de ajutorul tău

De aceea plâng,

fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. ....
ce facem cand aproapele nostru plange?
Nu prea ştim ce să facem..

ne copleşeşte lacrima celuilalt...

şi plângem în noi...
Apoi ai vrea să strângi la pieptul tău sufletul ce se frământă până se va topi cel din urmă suspin... ...
Ai vrea, dar nu totdeauna e potrivit..
Aşa că te rogi să facă Dumnezeu asta...
Apoi ai vrea să ştergi lacrimile chiar cu mâna ta...
nu îndrăzneşti...
te cauţi de şerveţele, nu le găseşti... ...
Şi iar îl rogi pe Domnul să o facă...
 Nu vă uscaţi curate lacrimi
 a-lipirii de Hristos
 oricât v-ar fi de aspru vântul
 şi gerul cât de nemilos.
 Nu vă uscaţi curate lacrimi
 A rugăciunilor fierbinţi
 Oricât v-ar fi de greu urcuşul
 De părăsiri şi suferinţi. 
 Nu vă uscaţi curate lacrimi

 a-milei pentru cel lipsit
 oricât v-ar fi de cu durere
 şi cu răceală răsplătit.
 Nu vă uscaţi curate lacrimi

 a-mijlocirii pentru toţi
 oricât v-ar fi de-adânc abisul
 de ură dintre fraţi şi soţi.
 Nu vă uscaţi curate lacrimi
 a-aşteptării Celui Drag
 oricât v-ar fi de-adâncă noaptea
 şi neîntors cel dus pribeag.
 Nu vă uscaţi curate lacrimi
 a-dragostei din ochii mei,
 ci-mi curgeţi până vă va şterge
 Hristos, cu Mâna Lui, din ei.
Apoi ai vrea să spui o vorbă de mângâiere...
şi asta trebuie spusă neapărat, măcar atât ...
şi când nici asta nu o poţi spune, fă-ţi curaj de a privi aproapele în ochi, după ce îşi va fi şters lacrimile, şi atunci inima ta plină de iubire, de compasiune, va vorbi prin lumina curată ce va străluci în ochii tăi...
şi dacă de prea grea durere nu poţi plânge atunci, plângi în cămăruţa ta...
plângi acolo cu toate lacrimile iubirii tale...şi roagă-te pentru aproapele tău...
Mă gândesc serios că poate chiar în clipa asta cineva plânge cu amar...
cineva pe care nu îl ştiu...
o persoană de care nu am habar...
Cum aş putea alina?!..
doar rugându-mă să trimită Domnul îngerii Lui să aducă alinare.
 Dar, poate că plânge cineva pe care îl cunosc...
Ce fac?
Cum alin?
Ce cuvinte, ce gesturi, ce rugăciuni?...
Poate că în clipa aceea a nevoii de alinare iubirea ne va şopti ce să facem...
Numai să nu întârziem prea mult...
că nu vom mai găsi lacrimile, ci doar urma lor sărată care ustură...
şi doare...

Mi-e dor

Mi-e dor de Cerul Tău, Isuse,
De sfânta linişte din Paradis...
Mi-e dor de bucurii nespuse,
Pe care Tu mi le-ai promis!...

Aştept părtăşia cu sfinţii,
În Raiul Tău strălucitor,
Unde-mi voi vedea părinţii,
De care-mi este aşa de dor!

Isuse, o veşnicie-ntreagă,
Aş vrea să-Ţi cânt necontenit,
Căci Tu Ţi-ai dat viaţa jertfă,
Ca eu să fiu un copil mântuit!

Îţi mulţumesc că pân-atuncea,
Când voi ajunge Sus, în Cer,
Tu eşti cu mine-ntotdeauna;
Şi doar credinţă Tu îmi ceri!

Rămâi mereu-mereu cu mine:
În necazuri şi-n ale mele bucurii,
Iar al meu dor fără de suspine
Crea-va alese şi sfinte melodii!

Şi-Ţi voi cânta o viaţă-ntreagă,
Isuse scump, cum n-am cântat,
Căci Tu eşti fericirea mea eternă
Şi dorul meu cel mai minunat!...

Dumnezeu m-a iubit si pe mine

«Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca sun­tem copii ai lui Dumnezeu.» Romani 8,16
Siguranta sfinteniei este consecinta absolut fireasca a evenimentului nasterii din nou.
In pacatosul care a venit cu pocainta sincera la Isus si care a primit iertarea paca­telor prin credinta in jertfa de pe cruce, ia nastere o noua realitate minunata.
Tot atunci el primeste si Duhul Sfant care-i da certitudinea ca a devenit un copil al lui Dumne­zeu.
Poate intrebi plin de mirare:
«Cum poti sa fii atat de sigur de acest lucru?»
Dragul meu, nu numai ca poti sa stii, ci chiar trebuie sa stii: «aveti viata vesnica» (1 loan 5,13).
Poate esti pe calea «crestina» de ani de zile si totusi nu ai siguranta mantuirii, nu ai siguranta iertarii pacatelor.
Cat de sarac esti atunci, in ciuda tuturor lucrurilor de care poa­te dispui!
Multi sunt de parere ca este
«fariseism sa afirmi cu in­credere ca esti un copil al lui Dumnezeu.
Putem insa sa contraargumentam:
 «Daca marturisesc astazi cu toata fiin­ta mea ca am siguranta mantuirii, recunosc in acelasi timp ca nu inteleg acest lucru, deoarece sunt doar un pacatos.
 Am doar o explicatie pentru siguranta mantuirii mele:
Dumnezeu m-a iubit si pe mine si Si-a dat Fiul sa moara pe cruce pentru pacatele mele!»

Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.

Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. - Devarim/ Deuteronom 6:4

Eu sunt una din cei mai imperfecți oameni pe care îi cunosc și de multe ori devin descurajată când văd ce strâmb umblu și-mi vine să renunț, să-mi sap o groapă și să stau acolo, să fug și să mă ascund de El, să fiu departe de El, dar cunoscându-mă că aș renunța de fiecare dată când aș cădea, Domnul Dumnezeu, L-a pus pe ISUS în mine care e magnetul care mă trage, e puterea supranaturală care nu mă lasă să fiu departe. El tânjește să fie una cu Fiul și cu Tatăl și dacă e în mine, acolo vrea să mă ducă, aproape de Fiul și de Tatăl.

Temelia îmi eşti Tu

Vise plăpânde în mine îngrămădesc
Şi nu găsesc credinţă să le împlinesc...
Fărâmiturile ce-Ţi cad la masă le poftesc
Şi-mi fac loc prin mulţime minuni să Îţi cerşesc.
Vin învăţaţii să mă-nveţe cum să Te iubesc,
Iar eu stau şi-i ascult şi nu vorbesc,
Când îmi dau sfaturi despre Tine nu-i opresc
Măcar că ştiu pe ce urme de paşi păşesc.
 Vin multe să mă-mpingă, dar nu mă clintesc,
Prin Cel care e-n mine frica mi-o biruiesc.
Când totul strigă-n mine, îţi şoptesc
Că sunt aici şi sunt a Ta, Tată ceresc,
Că Temelia îmi eşti Tu când toate mi se prăbuşesc,
În mine e un dor nepământesc
Să rămân în Lumină şi să strălucesc.

Adu-ţi aminte....

Cât mai des, cu umilinţă şi cu inimă înfrântă, mărturiseşte-te şi te împărtăşeşte cu Sfintele Cuvinte ale Domnului Nostru Isus Hristos. 
Numai prin ele trăieşti.
Dacă ne vom pocăi, toate se vor îndrepta.
De nu ar fi existat taina mărturisirii păcatelor şi a pocăinţei în numele Domnului Isus Hristos nimeni nu s-ar fi mântuit, iar prin ele pământul s-ar umple de sfinţi.
În viaţa aceasta împărăţia lui Dumnezeu vine atunci când ne mărturisim păcatele Domnului Isus Hristos și ne lepădăm de ele.
Niciodată să nu uiţi că moartea ne poate răpi în orice clipă, nu uita că în curând va fi Judecata şi răsplata. Ţine minte că întotdeauna te afli în preajma Lui Dumnezeu şi sub Ochiul Lui Atotvăzător.
Adu-ţi aminte de cele ce a gătit Domnul celor ce-L iubesc pe El şi îndeplinesc poruncile Lui.
Nu uita că pentru fiecare oră din această viaţă va trebui să răspundem în ziua Judecăţii.
Nu te încrede pornirilor, fie ele şi bune, până nu vei primi binecuvântarea înţelepciunii și călăuzirii Duhului Sfânt. 
Nu da crezare inimii, controlează-te citind zilnic Cuvântul sfânt al Scripturii.
E nevoie să te desparţi de vrăjmaşul din tine: 
fereşte-te de ceea ce doreşte vrăjmaşul tău.
Biserica lui Hristos  este raiul pe pământ. 
Fericit este cel ce o cercetează cât mai des.

luigi mitoi_ riscurile sotiilor _competitia

luigi mitoi _ riscurile sotiilor _goliciunea

ISUS să fie Ţinta ta

  Când mulţi sunt azi necredincioşi

  şi leapădă Cuvântul,

  tu hotărât fii şi mai mult

  a ţine Legământul.

  ISUS să fie Ţinta ta,

  cu ochii sus la răsplătirea Sa,

  napoi tu să nu dai nicicând,

  fii treaz şi luptă biruind!

  Când unii s-au lăsat cuprinşi

  de somn şi nepăsare,

  tu priveghează,îndoind

  a Dragostei lucrare.

  Când mulţi din nou spre lume iar

  întorc a lor privire,

  ivirea ţintă şi mai mult,

  tu ai spre Răsplătire!

  Când unii au uitat de mult

  Cuvântul Cărţii Sfinte,

  tu cercetează-L mai adânc ,

  iubindu-L mai fierbinte.

  Când unii uită-a se ruga

  şi uită de-Adunare,

  tu le iubeşte mai cu foc,

  ai râvnă şi mai mare.

  Veghează,roagă-te mereu,

 lucrează cu-nfocare,

 fii credincios pân-la sfârşit,

 Răsplata fi-va mare!