cum trăieşti ?

Cuvântul "comuniune" este unul dintre cele mai multe cuvinte semnificative în Biblie! Dar ştim de multe ori foarte puţin din realitatea de comuniune adevarata cu Dumnezeu şi cu alţii! Totuşi, această realitate este că Domnul vrea ca noi să o trăim integral în noi!
"Comuniune" este o realitate spirituală profundă, care nu poate fi pe deplin înţeleasă cu experienţa la nivelul minţii. Insusi Dumnezeu este Duh, dar El este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, un singur Dumnezeu etern .
O manifestare în trei persoane distincte.
Acolo, între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt,este o unitate perfectă şi comuniune spirituală absolută. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt una. Ei se întrepătrunde într-o perfectă cunoaştere a situaţiei reale. Domnul Isus, vorbind despre Tatăl Său putea spune:

"Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, Eu în ei, şi Tu în Mine; - pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine - ."(Ioan 17: 20-23).

Domnul Isus a cerut Tatălui său că toţi creştinii  să fie absolut una, după cum El însuşi este una cu Tatăl Lui! Se doreşte, prin urmare, o comuniune care trebuie să existe între toţi creştinii  ce este exact aceeaşi ca şi comuniune între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt!
Este o deplină comuniune în această unitate pe care tu şi eu le putem  înţelege- dragostea perfectă a lui Dumnezeu.
Această comuniune se poate realiza numai de Dumnezeu: "Să fie una în noi ..." comuniune noi o putem  realiza numai în minte. Ea devine efectivă numai atunci când Domnul Isus  pe cruce a făcut lucrările Sale în locul  nostru. Pentruca singurul obstacol  să fie înlăturat şi pentru a realiza o comuniunea divină este crucificarea  fiecărui individ în parte adică renunţarea deplină la eul şi atributele individuale . Mai mult vom vedea controlul Duhului Sfânt în  noi, şi în comuniunea noastră cu Dumnezeu şi cu alţii va fi profundă şi reală.
Păcatul face o separare între omul  pacatos si Dumnezeu,deasemenea păcatul  stabileşte, un zid "de separare" între oamenii ce vor să fie  împreună. Singurătatea  teribilă e o  experienţă amară ce macină mii de  bărbaţi şi femei din lumea aceasta  ;
-Singurătatea este rezultatul direct al căderii omului  şi a păcatului din viaţa fiecărui individ ce ruinează în consecinţă întregi colectivităţi umane.
 Pentru a rupe acest singurătate, trebuie să mergem la o naştere din nou - printr-o renaştere spirituală în Hristos.
Dar nasterea spirituala nouă în Hristos nu este de ajuns pentru a dărâma  zidul "de separare. "Este necesar, de asemenea să practicăm ceea ce  am învăţat şi anume să fie legată prin spirit(Duhul  Domnului) sufletele noastre, în scopul de a introduce o comuniune reală demnă de acest nume al Domnului Isus
Astfel, un copil al lui Dumnezeu care a înţeles activitatea desfăşurată pe cruce, şi care a acceptat pe deplin în  viaţa lui, nu poate fi niciodată singur şi nu va putea rămâne singur(bobul de grâu daca nu moare rămâne singur), pentru că a intrat deja într-o comuniune spirituală dulce cu Domnul şi este deja în Duhul, în comuniune spirituală cu întregul corp a lui Hristo fiind gata să intre în comuniune cu toţi cei care sunt în ei înşişi în comuniune spirituală cu Dumnezeul lor.

Pavel scrie către Corinteni:

" Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Hristos. Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.

 El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.

 Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru."(1 Cor. 1: 4-9).

Ce  mare revelatie:
- Dumnezeu ne-a chemat în părtăşie cu Fiul Său, Isus Hristos, Domnul nostru! În spiritul nostru regenerat, Dumnezeu a făcut deja această comuniune spirituală între El şi noi, în locurile cereşti. Deoarece suntem deja aşezati  în Hristos în locurile cereşti, şi ştim că suntem deja "un singur duh cu Domnul"Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El. (1 Corinteni 6: 17)..
Dar trebuie să fim conştienţi de acest lucru- unitatea spirituală dintre Hristos şi noi s-a  făcut deja.
Noi trebuie să începem prin a accepta prin credinta care ne spune Cuvântul lui Dumnezeu, chiar înainte de "a se vedea" sau simţi. suntem, în spirit, un singur duh cu Domnul Isus!
Dacă credem  ceea ce  proclamă Cuvântul lui Dumnezeu, vom vedea îndeplinite în vieţile noastre  comuniunea frăţească. Aceasta înseamnă că vom simti tot mai mult realitatea comuniunii noastre spirituale cu Cristos. Vom şti atunci, fără o umbră de îndoială, ceea ce este această comuniune. Aceasta este o dulce intimitate între Domnul şi noi, nimic nu poate perturba această intimitate.
Ştim că atunci  suntem in deplina siguranta,când suntem pe deplin acceptaţi în iubirea Lui .
Ştim că trăim permanent în prezenţa Domnului Universului.
Ştim că sunt iubiţi cu o iubire vesnică, unde toate sentimentelede respingere sau orice  alt sentiment de a fi încercat, sunt interzise!
Am un sentiment de încredere.
Ştim că avem libertatea de a împărtăşi totul cu Domnul, fără teama de a fi înţeles greşit!
Ştim că Domnul ne iubeşte cu tandrete infinita, căci Şi-a  dat viaţa pentru noi.

Ce profundă bucurie, pace în ceea ce trăim cu El ;o astfel de comuniune e  perfecta! Ne scălda în dragostea perfectă a lui Dumnezeu, în această iubire  ce este necondiţionată, fără  interferenţe- o comuniune pură!
Ştim, de asemenea că Dumnezeu ne cheamă  slujitorii Lui, dar El ne cheamă  şi prietenii lui!
Ne bucura pe deplin, într-o bucurie de nedescris, aceasta prietenie Cerească!
Ce slavă măreaţă !- comuniunea la care Dumnezeu Însuşi ne cheamă la El!
Nimic din întregul univers,  nu poate egala  bucuria şi fericirea, care aduce această comuniune!

Ce iubire sublimă!,- Dumnezeu, Tatăl nostru ne cheamă în părtăşie cu Fiul Său! Şi, prin părtăşia Fiului Său, la comuniunea cu El Însuşi!

"Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii, pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată;deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină."(1 Ioan 1: 1-4).

Aici, Apostolul Ioan ne spune că "părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos! El vorbeşte  despre asta! Ne putem bucura acum de  această dulce şi perfectă comuniune cu Fiul şi Tatăl. Dar rezultatul arată că există o condiţie importantă pentru a răspunde  scopului   de a ne bucura de această comuniune
"Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat."(versetele 5-7).
Pentru a fi divin şi în comuniune spirituală cu Dumnezeu şi cu fraţii noştri, noi trebuie să mergem  în lumină! Este, de asemenea, o altă expresie pentru a spune că trebuie să mergem în dragoste, adică, luminaţi de dragostea Lui. Pentrucă  Dumnezeu este lumina, şi noi trebuie să mergem în Lumina lui Dumnezeu.
Aceasta lumina este dragostea agape a lui Dumnezeu. În plus, Apostolul Ioan adaugă:

"Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El.Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.Preaiubiţilor nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care aţi avut-o de la început. Porunca aceasta veche este Cuvântul, pe care l-aţi auzit.Totuşi vă scriu o poruncă nouă, lucru care este adevărat atât cu privire la El, cât şi cu privire la voi; căci întunericul se împrăştie, şi lumina adevărată şi răsare chiar. Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire. Dar cine urăşte pe fratele său, este în întuneric, umblă în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii."(1 Ioan 2: 4-11).

CEL nenăscut din nou este încă în întuneric, este o persoană care urăşte pe fratele său.
Aşa că  se lasă dominat de firea care-l domina.
Firea pământească este întuneric.
Este ură, mândrie, egoism.
Dar oricine care a trecut prin cruce, in Hristos si cu Hristos, este aprins în lumina Împărăţiei lui Dumnezeu, care este perfectă Iubire. Doar atunci putem fi în comuniune cu Dumnezeu, şi, de asemenea, cu toţi cei care sunt, de asemenea, în Duhul.
Comuniunea(părtăşia frăţească) "este unul dintre cei patru piloni ai vieţii creştine, alături cu învăţătura Apostolilor, frângerea pâinii şi rugăciune
Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni.(Fapte 2: 42).
Noi înţelegem acum că părtăşia adevărată între creştini este mai mult decât "relaţii superficiale"!; este o unitate profundă în Duhul, pentru că ne-am inteles si ne-am acceptat  prin Jertfa Domnului un simbol al crucii în viaţa noastră fiind lepădarea de sine.
De asemenea, înţelegem că suntem în Hristos, noi creatii, o imaginea perfectă a lui Hristos,ce poate intra în voia  perfecta a lui Dumnezeu, şi capabil să facă această comuniune divină, care este atât de dragă inimii Lui Dumnezeu Tatăl
Această comuniune este rodul întâlnirii  a două minţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Oricare dintre ele ;- întâlnirea dintre Dumnezeu, care este duh, şi  duhul nostru cu o minte regenerată,  în Împărăţia lui Dumnezeu, mintea noastră are proprietatea de a uni  supranaturalul într-o uniune intimă, completă şi instantanee, cu un spirit diferit dar de aceeaşi natură ca a lui Dumnezeu.
Această uniune spirituală nu este niciodată rezultatul unei relaţii intelectuale, a unui schimb de idei, sau o singură comunitate de sentimente şi gânduri. Este ceva mult mai profund. Doar două minţi regenerate pot experimenta această lege "în comun. "Nu putem  face o experienţă pentru o astfel de uniune, în deplinătatea ei, atunci când una( cea umană )este chiar şi parţial dominata de firea pământească.Firea este o putere de divizareşi atâta timp cât noi o vom menţine în viaţă chiar şi parţial ea(firea) va distruge intimitatea comuniunii divine
Vorbind la credincioşii din Efes  convertiţi la Hristos, Apostolul Pavel a scris :

"Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.

Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh"(Efeseni 2: 13-18).

Moartea lui Isus pe cruce a distrus legea poruncilor, în ordonanţele ei . Într-adevăr, aceste ordine au fost necesare, atâta timp cât omul a rămas sub controlul firii pământeşti. Legea a fost un învăţător să ne aducă la Hristos. Prin naşterea din nou vine o nouă lege ;-a Duhului de viaţă atunci când credinţa vine în inimă, Actul vechii legi îşi  pierde raţiunea de a fi.
Atunci când, prin credinţă, vom intra în activitatea de pe  crucea Domnului  Isus, ştim că suntem creaţii noi în spiritul nostru regenerat.
Ştim că toţii :- copiii lui Dumnezeu se regenerează şi  intra în aceeaşi dimensiune prin această Jertfă a Domnului Isus la cruce.
Dar nu putem intra în comuniune spirituală cu fraţii şi surorile Domnului Isus, dacă suntem  "în minte netăiaţi împrejur".
Noi trebuie să fi înţeles ce înseamnă  că pe cruce s- a distrus definitiv sursă de divizare şi duşmănie, adică trupul firi pământeşti cu ego-ul şi pretenţiile lui.
Când ştim, când noi credem când ne ocupăm  constient locul nostru în Hristos în locurile cereşti,putem fi apoi în comuniune deplină cu toţi cei care s-au inclus, de asemenea, prin cruce, şi care deţin de asemenea, poziţia constientă spirituală  în Hristos.
Nu există nici o comuniune reală şi deplină între creştinii prin trup, relaţiile lor au rămas una sentimentală, umană. Ei continuă să aibă  o experienţă ,un sentiment frustrant de singurătate. Toate resursele umane pe care le pot folosi ei sunt pentru a umple golul spiritual  şi vor fi sortite eşecului, deoarece acestea nu pot înlocui rolul spiritul în comuniune.
Astfel, putem dezvolta toate tipurile de întâlniri sau "programe de schimb şi de comunicaţii," nu va rezulta comuniune spirituală.
Vom fi asistaţi prin cluburi "sociale" din lume.
Nu vor  fi relatii, prieteniile le vom construi umane, dar vom simţi  întotdeauna o  goliciune lăuntrică -
Pentru a avea parte la o comuniune spirituală autentică singura care poate umple inimile si mintile noastre, singura care poate sparge zidul "de separare" şi să ne umple de pace ce vine de  la Dumnezeu, care întrece orice pricepere trebuie să fi trecut prin  moartea şi Învierea Domnului Isus !
În  comuniune spirituală ne inundă această pace divină şi această bucurie, acesta fiind  un rezultat din contactul cu viaţă şi conştienta Iubirea Divina.
În comuniune este dragostea divină, dragostea agape, care uneşte doi oameni.
Această dragoste se umple în fiecare inimă, şi se varsă fără reţinere în inima altuia. Oh, de ce nu savurăm deliciile unei astfel de dragoste în comun, o iubire pura de egoism, de orice motiv ulterioare, orice dorinta de a controla sau de manipulare de orice proces, orice respingere a tot ceea ce vine de la carne şi oase!
 Domnul Isus a putut spune că El nu a fost niciodată singur, pentru că El era încă-n conştientă comuniune cu Tatăl său,aceasta comuniune care în mod constant in momentele sale de singuratate umană trăia părtăşia cu Tatăl
-Domnul Isus a fost cu Tatăl Său invariabil  cea ce n-a a putut găsi permanentă părtăşie cu  ucenicii Lui.
Putem găsi o mare bucurie în  fiinţa Domnului Hristos, de a fi  iubit cu adevărat duşmanii  şi tuturor acelor care l-au persecutata mijlocit la Tatăl Cersc pentru iertarea lor.
Da! Va exista întotdeauna ceva preţios, pe care alţii nu reuşesc să le aibă în relaţiile lor;- Noi vom fi în comuniunea aceea a dragostei ce va dărui iubire şi iertare pentru cei  ce ne vor prigoni şi persecuta până la moarte!
Cea mai adâncă bucurie putem experimenta pe pământ, în afară de comuniunea noastră personală cu Domnul  prin comuniunea spirituală cu un frate sau o soră în Hristos!
Dacă pe bună dreptate avem timp ,după o astfel de comuniune, aceasta trebuie să fie un stimulent puternic pentru noi, să fim mai aproape de Domnul Isus, cerându-i să ne deschidă ochii la sensul plin de moartea şi învierea Sa , care sunt, de asemenea,  şi moartea şi învierea noastră în El. Mai înţelegem acest adevăr spiritual mare, cu atât mai mult când vom primi în credinţă, şi vom deveni capabili de a intra în comuniune spirituală cu toţi cei care au înţeles şi au primit, de asemenea, acelaşi Adevăr!
"Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat." (1 Ioan 1: 7).
Fie ca Dumnezeu să fie binecuvântat pentru totdeauna ceea ce El a făcut pentru noi în Isus Hristos! În veşnicie, ne vom bucura de acest minunat deplină comuniune cu Domnul, şi cu toate salvate. Dar acum, suntem în măsură să se bucure de el, dacă vom permite cruce pentru a face munca pe deplin în noi!
Nu pe spate pe cruce! Acesta este instrumentul de a ucide tot ceea ce împiedică comuniune spirituală! Dar este, de asemenea, instrumentul care permite invierea vietii este pe deplin manifesta in noi!
Fraţi şi surori,să nu ne mai plângem de singurătăţile noastre, sau lipsa de colegialitate, de părtăşie, de faptul că nu suntem ascultaţi căci ceea ce putem şti e tocmai vina ficăruia în parte!
Deaceea să fie determinantă aceeasta stare  a răstignirii noastre zilnice  pentru a permite Domnului până la moarte  să lucreze în noi părtăşia Duhului Său.
în primul rând, tot ce este pământesc, nimic care împiedică posibilitatea de a  avea  comuniune cu adevărat să fie pus la altarul cruciii  răstigniri noastre!
Vom fi apoi într-o comuniune dulce cu Domnul, vom şti deja în sfârşit  că am scăpat de orice sentiment de singurătate. Şi vor fi de asemenea  sufletel noastre disponibile pentru a intra în comuniune spirituală cu toţi cei ce ne sunt fraţii si surorile noastre slujindu-L pe  Domnul până  la moarte!
Odată ce suntem în prezenţa lor, ne vom bucura de această comuniune divina! Şi inimile noastre unite  prin naştere  din nou , vor intona  un cântec de laudă şi de mulţumire  spre Slava şi Gloria Lui Dumnezeu.
El, care, prin moartea şi înviereaSa ne-a permis să experimentăm astfel de fericire să-I ne închinăm cu smerenie si adorare până în eternitate!

Misiune imposibilă

Mărturia făcută cu succes înseamnă a spune despre Hristos în puterea Duhului Sfânt şi a lăsa rezultatele pe seama lui Dumnezeu.
Încredeţi-vă total în Dumnezeu.
-Vă este teamă că nu aveţi lucrurile care vi se cer? Dumnezeu nu ne lasă să mergem prin propriile noastre puteri. El lucrează prin noi, asigurându-ne puterea care ne lipseşte.
„Toată puterea mi-a fost dată în cer şi pe pământ." -Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28:18-20)

-Este mai bine să ţinteşti înspre o stea şi să atingi un vârf de munte, decât să ţinteşti în băltoacă şi să o atingi de fiecare dată!

Ce e mai important – să conduci o lucrare de succes care atinge vieţile a mii de oameni ,sau să te uiţi cum se scurge apa din cada de baie?

„Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 25:21)

Ţineţi-vă de visurile voastre.

„De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58)

Sunt trei feluri de oameni în această lume:
-cei care fac lucruri să se întâmple,
-cei care se uită cum se întâmplă lucruri,
-cei care se întreabă ce s-a întâmplat!

Când oamenii se gândesc la mine ca la o persoană, este oare modul în care îi iubesc pe oameni caracteristica mea de bază?

Când oamenii se gândesc la lucrarea noastră, sunt ei uimiţi de cât de mult ne iubim unii pe alţii şi de cât de multă bunătate arătăm înspre cei din jurul nostru?

Când oamenii se gândesc la biserica noastră, chiar dacă nu cred toate chestiile de natură spirituală, trebuie ei să admită că avem o dragoste remarcabilă unii faţă de alţii şi o compasiune incredibilă faţă de cei care sunt în afara bisericii?

„Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…” (Efeseni 3:20)

„Tot ce veţi cere, prin credinţă, veţi primi.” (Matei 21:22)

„Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15)

„Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15:7) „Şi orice veţi cere în Numele Meu, veoi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14:13-14)

„… căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5)„

Trebuie să aveţi planuri pentru viaţa voastră spirituală care nu ar putea fi împlinite fără puterea supranaturală a lui Dumnezeu.

printre lacrime şi suspine

În lacrima tãcerii, ivitã printre gene
Ascunse sunt suspine, ce inima le cerne.
Închisã este noaptea amarã de întrebãri
Aprins e încã focul atâtor frãmântãri.

În palida odaie, cu amintiri pustii,
Se luptã al meu suflet, încearcã a primi,
Scânteia de speranţã, fãclia de luminã
Ce viaţa mi-o ridicã fãcând-o mai deplinã.

Încrezãtor în Tine, ce morţii îi învii,
Te aşteaptã şi Te cheamã cu dor sã intervii.
Tu sã-mi fii fericirea iubitã de nespus,
Isuse, mã ajutã, precum demult ai spus!

Doar Tu mai ţii la mine, e singurul meu crez.
Nãdejdea ce m-ajutã acum sã înaintez.
Isuse eşti cu mine chiar de mã zbat în greu
Pe drumul Tu m-ajutã sã fiu al Ta mereu-

Iar binecuvântarea ce-atât eu mi-o doresc,
Din Tine fã sã vinã şi eu sã-ţi mulţumesc!
Eşti singurul meu sprijin şi unic ajutor
Puterea ce mã ţine când clipele mã dor.

Eşti farul vieţii mele în furtuni şi-n nevoi
Mereu îmi conduci viaţa ,mă-nalţi printre eroi-
Şi harfa inimii mi-o încălzeşti să-ţi cânt,
Isuse tot mai dulce te aştept să vii curând .

Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cârtire

"Cine vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit. Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.” - Matei 10:40-42
Să primeşti pe un "purtător de Isus", adică pe unul care a fost cumpărat cu Sânge Sfânt, are aceeaşi autoritate, aceeaşi însemnătate cu Cel pe care Îl poartă în inimă,adică cu însăşi Domnul Isus.
Mă gândeam cu ce se compară asta ... primul lucru la care m-am gândit este la ceva reprezentativ pentru o ţară, cum ar fi moneda naţională sau steagul ... Când un soldat moare pentru ţara sa, familia sa primeşte un steag din partea statului care să reprezinte cauza pentru care a murit. Când un sportiv câştigă o medalie pentru ţara sa,   nu se onorează  persoana în sine, ci ţara respectivă şi se înalţă steagul ţării respective. Dar nu cred că urmaşii lui Isus ştiu şi aplică în viaţa lor acest principiu fundamental. Cred că mai degrabă suntem reprezentanţi, adică persoane împuternicite să acţioneze în Numele lui Isus, noi reprezentăm un stat în alt stat, adică Împărăţia lui Dumnezeu în această lume.
Să te atingi de un reprezentant al cuiva este ca şi cum te-ai atinge de cel pe care el îl reprezintă. Să onorezi pe un reprezentant este ca şi cum l-ai onora pe cel pe care-l reprezintă. Dacă îi onorezi pe cei pe care Isus i-a umplut cu Duhul Sfânt, adică pe sfinţi - Îl onorezi pe El. Probabil că Îl preţuieşti pe Isus în măsura în care îi preţuieşti pe sfinţii Lui... deschide-mi ochii Doamne Dumnezeul meu!
Cine primeşte pe un proroc are răsplata unui proroc. Cine primeşte sau ajută pe un proroc are aceeaşi răsplată ca şi prorocul pe care l-a ajutat. Cine primeşte pe un om neprihănit, are răsplata unui om neprihănit. Nu înseamnă că dacă îl ajuţi pe un proroc, prorocul te răsplăteşte sau dacă ajuţi un neprihănit, neprihănitul te răsplăteşte. Dacă ajuţi şi un păgân el te va răsplăti. Nu cred că acesta este înţelesul acestor cuvinte. Cred că dacă ajuţi un evanghelist, vei primi răsplata ca şi cum tu ai fi evanghelizat, dacă ajuţi un proroc primeşti răsplata ca şi cum tu ai fi prorocit, dacă ajuţi un mângâietor este ca şi cum tu ai fi mângâiat, etc. (Nu trebuie cineva să fie de acord, dar eu asta cred că înseamnă. Domnul Dumnezeu să mă lumineze dacă mă înşel.)
Isus  promite că nu ne vom pierde răsplata dacă îi vom ajuta, chiar şi cu un pahar de apă. Vreau să vă încurajez ... ajutaţi pe cei ce vă slujesc, binecuvântaţi pe cei ce "vă hrănesc" nu ,ca şi cum ei ar avea nevoie de dărniciile noastre, Domnul Dumnezeu se poate îngriji de ei, dar e pentru binele nostru, pentru binecuvântarea noastră,să împlinim ceea ce trebuie de împlinit .Ajută-ne Doamne la aceasta!

iubire -n fapte şi-n priviri....

Dragostea celor din jur preţuieşte mai mult decât aurul şi agintul

Dumnezeu mă binecuvintează cu dragostea celor din jur.Dragostea celor din jur nu este meritul meu, nu este consecinţa a ceea ce eu fac, spun sau gândesc. Este consecinţa faptului că Dumnezeu mă iubeşte, îmi trimite oameni care să mă iubească, care să aibă grijă de mine, care să-mi spună că mă iubesc.

Faceţi un pas către Dumnezeu şi El vă va cuprinde cu toată dragostea Lui. Iar restul: -succesul pe plan spiritual sau profesional, restul vine de la sine, restul ne sunt date pe deasupra.

lucrători împreună cu Dumnezeul Suveran!

Unul dintre privilegiile cele mai uimitoare pe care Domnul le oferă copiilor lui este posibilitatea de a participa la ceea ce El face.

Cel care nu are nevoie de ajutor si are puterea de a face ce vrea El ne cheamă cu forţele noastre de muncă alături de el pentru a realiza scopurile Sale pe pământ.

Pentru că ştie că avem nevoie de un ţel mai înalt în viaţă decât clădirea regatelor noastre personale, El ne ofera sansa de a lua parte la construirea Împărăţiei Lui. Deoarece mulţi oameni cred că "lucrarea lui Dumnezeu" este o activitate realizată de misionari, pastori, sau biserici, am nevoie pentru a clarifica ce înseamnă cu adevărat acest termen. Diavolul a încercat să ne păcălească să creadă că ne putem separa viaţa noastră în două zone distincte:-religioase şi laice. După ce vom accepta acest lucru, el poate induce în eroare cu uşurinţă tipul nostru de gândire în care "lucrarea Domnului" se face numai de către clerul sau de cei care servesc într-o biserică. Conform Scripturii, fiecare credincios este "manopera Lui", noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. ""(Efeseni 2:10). Nu există nici o diviziune a zonelor laice şi religioase în viaţa creştinilor. Tot ceea ce facem şi este de făcut ", ca pentru Domnul, Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, (Coloseni 3:23). În acest scop trebuie să fim fideli la locurile de muncă ale noastre, având grijă de casele noastre şi familii, sau satisfacerea nevoilor în biserică sau comunitate, noi suntem cei ce deservesc pe Hristos şi care participă în activitatea Sa. Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. (Dumnezeu şi colegii Lui"-1 Cor 3:9).,

Avem nevoie să ştie cum să contribuim la atingerea obiectivelor sale pe calea Lui. Un principiu călăuzitor minunat se găseşte în Zaharia 4:6-7. După 70 de ani de captivitate babiloniană, israeliţii au fost lăsaţi să se întoarcă la Ierusalim pentru a reconstrui lor în templu. Sub comanda lui Zorobabel, au pus bazele, dar din cauza hărţuirii şi dificultăţii, templul a rămas neterminat timp de 15 ani. Domnul a trimis un mesaj la profetul Zaharia, încurajând pe Zorobabel de a persevera şi promiţătoare promisiune- finalizarea templului

. Deşi munca pe care Dumnezeu o ordonă variază în funcţie de fiecare individ şi de generaţie, principiul e acelaşi.

El le-a dat lui Zaharia cu mii de ani în urmă dar,se aplică încă şi astăzi: Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, – zice Domnul oştirilor! – ( Zaharia 4:6)..

Sa ne iubim cum ne-a iubit Isus!

Iubiti cum a iubit Isus!-intruna

Cu fapta si-adevarul sa iubiti,

De vreti in ceruri sa primiti cununa,

Atunci cand sfiintii fi-vor rasplatiti!

Sa nu iubiti cu vorba niciodata,

Aceasta-i pleava spulberata-n vant.

Claditi-va iubire intru fapta

Precum Isus facut-a pe pamant.

In temelie puneti adevarul,

Caci El e steagul fiilor de sus.
O fapta...? Poate-avea si un fatarnic,
Dar crezul lui nu poate fi Isus.

Daca iubiti pe cine va iubeste,
O,fratii mei,sa nu va inselati;
Aceasta au facut-o si paganii...
La ce rasplata va mai asteptati?

Cand fapta si-adevar va e iubirea,
Pe urmele Pastorului de sus,
Veti merge din putere in putere
Si veti iubi cum a iubit Isus.

Iubitii mei,un glas duios ne cheama
In dragoste,pe-a'vietii temelii:
Sa invatam porunca cea mai noua,
Caci Dumnezeu iubitu-ne-a intai!

Parinte bun,spre Tine se-ndreapta
Din cugetele noastre - ruga sus:
Ne da la toti prin Duhul Sfant puterea
Sa ne iubim cum ne-a iubit Isus!

Ce-i prea mult strică

Cei mai mulţi dintre noi nu vor fi ispitiţi să săvârşească păcate evidente, cum ar fi jaful armat, crima sau violul. Satan este prea inteligent şi prea subtil pentru a veni cu astfel de lucruri. El ştie că noi vom recunoaşte răul flagrant din astfel de ispite şi vom refuza să ne conformăm lor, de aceea preferă să ne ademenească pentru ca noi să forţăm un lucru bun dincolo de limitele voii lui Dumnezeu, până devine păcat. El ne tratează ca pe acea broască proverbială din vasul cu apă: el măreşte în mod gradat fierbinţeala ispitei, sperând că noi nu vom observa faptul că ne apropiem de limitele voii lui Dumnezeu, şi nu vom sări astfel afară înainte ca acel lucru bun să devină păcat.

Pavel a scris: "Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine" (1 Corinteni 6:12). El nu a văzut decât lumini de semafor verzi pentru fiecare direcţie a vieţii creştine. Toate lucrurile sunt bune şi ne sunt îngăduite, pentru că suntem eliberaţi de păcat şi nu mai suntem sub osânda Legii. Cu toate acestea, Pavel a ştiut că dacă noi apăsam acceleratorul vieţilor noastre până la podea, în mod iresponsabil, spre oricare dintre aceste direcţii bune şi îngăduite, vom trece pe roşu, dincolo de voia lui Dumnezeu, ceea ce este păcat.

Următoarele afirmaţii revelează rezultatele păcătoase în mai multe domenii în care suntem ispitiţi să folosim lucrurile bune create de Dumnezeu pentru a trece dincolo de limitele voii lui Dumnezeu:

• odihna fizică devine lenevie

• liniştea devine lipsă de comunicare

• capacitatea de a scoate profit devine avariţie şi lăcomie

• bucuriile vieţii devin lipsă de cumpătare

• plăcerea fizică devine senzualitate

• interesul în averile altora devine pofte neîngăduite,

Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. (1 corinteni6/12)

Nu-ţi pierde răbdarea!

Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă, şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.” - Numeri 21:4-5
Când te-ai pornit pe drum cu Dumezeu, aşteaptă-te la o călătorie lungă şi deloc uşoară. Secretul acestei călătorii este să nu-ţi pierzi răbdarea ... Cineva spunea că răbdarea o dobândeşti răbdând, iar îndelunga răbdare este roada Duhului.
Dacă pe parcursul călătoriei îţi pierzi răbdarea, devii nemulţumit şi de cele mai multe ori începi să te răzvrăteşti împotriva lui Dumezeu  şi pe lucrurile pe care El ţi le dă în prezent, pentru că tot timpul eşti fixat pe ceea ce ţi-ar putea da, nu pe ceea ce îţi dă.
Israel ştia că Dumnezeu poate să facă orice, au văzut cu ochii lor cum a despicat marea, au văzut cu ochii lor pe vrăjmaşii lor nimiciţi, au văzut cu ochii lor mana din cer, ştiau ce poate face Dumnezeu şi ştiau că poate să le dea orice.
Tocmai pentru că L-ai văzut pe Dumnezeu la lucru, ştii că poate să facă orice pentru tine, dacă vrea, dar dacă alege să nu o facă în momentul în care tu ţi-ai pierdut răbdarea, ajungi la concluzia că sigur Dumnezeu vrea să te distrugă.

Mana era exact ceea ce aveau nevoie să supravieţuiască în pustie, dar ei au ajuns să dispreţuiască darul pe care îl primeau şi chiar să numească mana "hrană proastă".
„Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie?"

- Începi să crezi că "hrana" pe care o primeşti este spre "uciderea ta".
Ce a făcut Dumnezeu cu cei răzvrătiţi? A trimis şerpi peste ei să-i omoare (Numeri 21:6) şi cei muşcaţi, nu se puteau vindeca decât dacă priveau la şarpele de aramă.
Până când nu şi-au privit păcatul în faţă, până când nu şi-au recunoscut nemulţumirea, nu au putut fi vindecaţi.
De aceea Domnul Isus a fost înălţat ca şarpele de aramă (Ioan 3:14), reprezentând tot păcatul şi ruşinea mea, iar eu a trebuit să-L privesc în faţă, să înţeleg vina mea ... şi privind la El, prin credinţă, am căpătat iertarea.
Şi dacă am primit o nouă şansă, cum să fiu nemulţumit de oricât ar dura drumul meu?
Un om nemulţumit în lipsă, va fi nemulţumit şi în belşug pentru că aşa îşi formează singur caracterul.
De ce cu mulţumiri? Pentru că dacă nu, eşti doar un altul care strigă din mulţime că i s-a scârbit sufletul de "hrana proastă" -
Pavel spunea:

"-Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. " -Filipeni 4:12
Cu alte cuvinte, în sărăcie nu mă răzvrătesc, în belşug nu mă mândresc.Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. -Filipeni 4/6-

pentru azi..... o rugăciune

Doamne, fa ca sa rasara

“Soarele” si peste mine!

Tot ce-i rau as vrea sa moara,

Sa traiesc doar pentru Tine!

Prea mult “am luptat cu Tine”

Cand voiai sa-mi cureti viata!

Dar acum, strig catre Tine:

“Adu, Doamne, dimineata”!

Ca destul am stat in noapte

Bajbaind ca cei orbiti;

Vreau s-ascult a Tale soapte,

Sa stau cu cei mantuiti!

Chiar de m-a lovit vrajmasul,

Si mi-a lasat rani adanci,

Stiu ca Tu-mi vei da curajul

Sa raman in pace-atunci

Cand va mai veni furtuna

Crunta, peste viata mea.

Vreau sa stau intotdeauna

Doar sub ocrotirea Ta!

Nu lasa sa ma doboare

Niciun gand viclean, stingher,

Duhul tau sa ma indrume

Tata-Doamne, asta-ti cer!

Schimba Tu din temelie

Viata-mi trista de pribeag,

Da-mi curaj si bucurie,

Sa pasesc al casei prag,

Casa Ta, cea mult dorita,

Care mult m-a asteptat.

Fa sa raman neclintita

De acum , si pana-n veac!

iubitului meu tată.......

Eu cânt-nălţător şi rar
Cântări de biruinţă,
Apoi mă întorc şi plâng amar
De-a vieţii neputiinţă,
De dragul, tatei ce-a murit…
Deşi s-a deschis mormantul
Şi trupul i s-a ofilit

El acum e-n cer suit
Şi mă priveşte fericit.
Căci cu iubire a dăruit
Viaţă multora din har

Din al miresmei sfânt Calvar.

Şi pân-n al eternităţii  prag,
Noi nu vorbeam niciunul -
Iubit ne-a fost, dar cald şi drag
În casă ne primea zâmbind,
Şi în inimi   el ne dăruia
Prea sfinte  legi în Domnul.
Şi-n vis aevea tot rămân
Să stau cu el de vorbă

Pe drumul  vieţii l-aud spunând:

 -Fii tare  tu iubit copil

 MEREU LA PAS CU DOMNUL!-

timpul corect pentru a bea apă

Timpul corect pentru a bea apa va
Imbunatati eficacitatea ei pentru corpul uman.

Doua pahare de apa imediat dupa trezire, ajuta la activarea organelor interne.
Un pahar de apa - 30 de minute inainte de o masa. Ajuta digestia.
Un pahar de apa inainte de a face baie. Ajuta la scaderea tensiunii sanguine.
Un pahar de apa inainte de culcare. Ajuta la evitarea  unui atac cerebral sau de cord.

 

Acesta este cel mai mare secret al succesului ....

Uneori e greu sa zambesti in viata asta.

Sunt lucruri care ti se intampla pe care nu le poti intelege si nu stii daca vei putea trece peste ele. Treci prin furtunile tale in viata, fara sa ai habar cat va dura furtuna asta. Si astazi vreau sa impartasesc cateva principii pe care eu le-am invatat in viata mea si pe care voi le puteti folosi in viata voastra.

Sa fii rabdator e ceva minunat, dar sa-ti spun ceva, e unul dintre cele mai dificile lucruri.Mi-am dat seama ca s-ar prea putea sa nu pot să-mi îmbrătişez totdeauna persoana iubită dar cand va veni momentul pot sa-i imbratisez inima oare voi putea? dar tu?

Vă rugăm să înţelegeţi că cea mai mare putere din univers vă iubeste si vrea sa reuşiţi.

Atunci când împrejurările, pretextele, teama, indoiala, vă fac viaţa plină de griji şi nu puteţi avea controlul asupra ceea ce vi se întâmplă abandonaţi-vă în braţul Lui!

Dumnezeu vă cunoaşte şi vă ştie viitorul mai bine decât vă ştiţi pe voi înşivă.

El a creat unul singur ca tine cu numele tău, cu trecut, prezent şi viitor. Stii ce "măreţie" stabileşte El pentru tine?

El nu va permite în viaţa mea mai mult decat pot suporta, aşa că, dacă eu sunt încă aici înseamnă că nu pot suporta mai mult.Cu exceptia lui Dumnezeu, totul altceva sunt "umbre si praf".Oamenii sunt umbre, doar, aici, astăzi, mâine .....şi au plecat şi...., la un punct totul altceva care este creat se va transforma în praf .Deci, nu contează cât de rău lucrurile se dovedesc, ....sunt doar temporare. Uneori durerea durează vremuri in viata ta si ţi se pare că piere suflarea din tine, dar chiar dacă este temporară, sau cel mult, până începe din nou o respiraţie. Niciodata nu este asa de rau cum pare la acel moment critic deoarece însuşi Domnul a cântărit totul în mâna Sa-

cum să te menţii tânăr şi.... (ne)liniştit

1. Ignorati numerele ne-esentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati-va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul, mestesugurile, gradinaritul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. “O minte inceata este atelierul diavolului.” Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti nai departe. Singura persoana care ne insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti VII, cat sunteti in viata.
7. Inconjurati-va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobby-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are “hibe”, reparati-o. Daca nu tine de voi “reparatia”, cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara, dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.
SI NU UITATI NICIODATA:
Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea.
Sa va fie ziua minunata!

Lasă-mă să-ţi cânt neîncetat…

Să nu mă laşi
În lumea cea străină…
În ea eu n-am nici un locaş
Decât a Ta lumină.
Să nu ma laşi
Nicicând fără Cuvântul
Numai în El îmi odihnesc
Şi inima şi gândul…
Căci neamul şi familia
Mi le-am aflat în Tine
Să nu mă laşi
Nicicând fără de Tine.
Îţi mulţumesc…
Cântând pe câte-o creangă
Căci numai Tu mi-ai ocrotit
viaţa mea întreagă.
Chiar dac-aş fi pân’ la sfârşit
O viaţă-nsingurată
Îţi mulţumesc că mi-ai primit
Jertfirea mea săracă…
O, Isuse, mult te-am supărat
Când de Tine m-am îndepărtat
Dar în bunătate m-ai vegheat
M-ai întors şi m-ai salvat
Lasă-mă să-ţi cânt neîncetat…
Nu este durere pe pământ
Ca păreri de rău prin Duhul Sfânt…
Cine a gustat bunătatea Ta
Nu-şi mai alină inima
Cu nimic de pe lumea aceasta…
De aceea eu Te chem acum
Şi puterile mi le adun
Când smerită-mi va fi inima
Fă cu ea ce-Ţi va plăcea!
Că Ţi-am dat-o ca să-Ţi pot cânta
O, Isuse! Mângâierea mea!…

Gandeste-te şi înfăptuieşte!

Inima trebuie sa fie pazita – Proverbe 4:23
Cuvantul lui Dumnezeu in inima ne tine departe de pacat – Psalmul 119:11
Credinta este in inima – Romani 10:10
Legamantul cel nou este scris in inima – Ieremia 31:33
De aceea spiritul legii trebuie sa fie in inima – Romani 2:29
Dumnezeu a trimis in inimile noastre Duhul Fiului Sau – Galateni 4:6
Totusi, o inima rea si necredincioasa ne desparte de Dumnezeu – Evrei 3:12
Si cea mai religioasa inima poate fi inselata – Iacov 1:26
Nu ne putem lauda cu adevarul daca in inima avem dusmanie – Iacov 3:14
Curatindu-ne inima ne apropiem de Dumnezeu – Iacov 4:8
Cei cu inima curata, Il vor vedea pe Dumnezeu – Matei 5:8
Cea mai mare porunca incepe in inima – Matei 22:37
Dumnezeu cere ca adevarul sa fie in adancul inimii – Psalmul 51:6
Cunoasterea adevarului ne face liberi (Fii) – Ioan 8:31-36

Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta

Când Dumnezeu a scos pe Israel din Egipt, Israel nici nu ştia cine este Dumnezeu, doar că El este Dumnezeul părinţilor lor. Moise a trebuit să Îl prezinte că Dumnezeu este Domnul. Şi Dumnezeu putea să îi scoată într-o zi din Egipt, dar mai întâi a vrut să îi “curteze” arătându-şi minunile şi puterea. Dar ei vedeau doar “exteriorul” lui Dumnezeu.

După ce i-a scos din Egipt şi i-a dus în pustie, Moise îi întreabă, după ce ei au văzut “aspectul fizic” al lui Dumnezeu, “vreţi să îi slujiţi doar Domnului?” … Cum văd eu lucrurile …
Moise era un fel de intermediar/peţitor  între Israel şi Dumnezeu.

Ei răspund “da” şi Dumnezeu le dă poruncile.
Şi prima poruncă este “Iubiţi-Mă cu tot ce aveţi voi!” dar stai un pic…D-zeu nu ştia cui îi cere lucrul acesta?
Îl cerea unor fiinţe impefecte, încăpăţânaţi, de nestăpânit…dacă ştia cum sunt la ce le mai cere asta?

Nu ştia când a urcat Moise pe munte că ei îşi vor face un viţel în clipa când Moise nu mai era?
Binenţeles că ştia…dar dacă ştia de ce l-a mai lăsat pe bietul Moise (aşa bătrân cum era) să urce pe munte ca să le poruncească să Îl iubească pe El când ei tocmai îşi turnau un viţel?
Părerea mea este că Dumnezeu ar fi primit dragoste de gen “Te iubesc Doamne” de la orice alt popor dar nu de la Israel.

Pentru ei trebuia să se lupte şi ca să ajungă la dragostea lor Dumnezeu a făcut orice. Da, s-a mâniat pe ei cum nu s-a mai mâniat pe nici un alt popor, dar nu Dumnezeu a rupt tablele legii, ci Moise.

Dumnezeu nu a aşteptat în clipa când a dat porunca “Să mă iubiţi” ;ca evreii chiar să Îl iubească…

...dar pentru El a fost destul că ei au acceptat ca El să se descopere lor până în momentul când ajung să Îl iubească. Şi nu cu o dragoste doar din emoţii, ci din toată inima, din tot sufletul, cu toată mintea şi toată puterea” o dragoste care vine din cunoaştere… şi da, aşa au ajuns să Îl iubească unii dintre ei…şi cum se numeşte dacă nu dragoste să mori de bună voie pentru credinţa ta intr-un singur Dumnezeu, ca nişte oi duse la tăiere ... au ajuns să Îl iubească.

Dragostea e un process care trebuie dus până la capăt la fel ca mântuirea. Nu poţi să iubeşti odată şi apoi cumva se termină. Aia nu a fost dragoste niciodată şi nu asta cere Dumnezeu, ci o dragoste care vine din cunoaştere…de aceea nu ne descoperă totul deodată, ca să descoperim toată viaţa şi în 2 ani să spui că Îl iubeşti mai mult ca niciodată, şi în 5 ani şi mai mult etc.

Dumnezeu nu ne dă adevărul dintr-o dată…ci puţin câte puţin pentru că ştie ce limitaţi suntem.

Dragostea lui Dumnezeu nu este una omenească…El nu are aşteptări ca să fie dezamăgit…ştie din ce suntem făcuţi …îşi aminteşte că suntem ţărână. Nu îşi pune speranţele şi visele în noi de acea nu are cum să fie dezamăgit de eşecul meu.

Ce este fericirea?

Ce este fericirea? Adevarata fericire, cea izvorata din inima si care sa dureze o vesnicie.Fericirea pe care nu o poate da nimeni, decat Dumnezeu.Adevarata fericire, cea izvorata din inima si care sa dureze o vesnicie.Fericirea pe care nu o poate da nimeni, decat Dumnezeu.Am primit raspuns la intrebarea asta cand am realizat ca si altii au bucurii scurte ca si mine.
Dar Dumnezeu ? Este Dumnezeu adevarata fericire? Cum e cu ferice de omul care…Ferice de cel ce plange de exemplu. El va fi mangaiat. Cristos il numeste fericit, dar cand isi va lua el rasplata ptr suferinta?Cu siguranta un om care plange(care sufera) nu poate fi fericit. Ferice va fi de voi cand oamenii va vor batjocori si vor spune tot felul de lucruri neadevarate despre voi… pot oare chiar sa ma bucur cand sunt judecat pe nedrept, cand cineva imi face rau doar ptr ca asa vrea muschiul lui?
Fericit cel cu far’delegea iertata si cu pacatul acoperit. Asta da! Dar oricum ar fi, o fericire totala nu vom trai niciodata pe acest pamant. Ma pot bucura in Domnul, pot spera in El, pot crede ca dupa ploaie va veni si soare…ma pot bucura de soare, dar nu cred ca va fi moment mai complet si mai fericit, pentru mine decat atunci cand Il voi vedea pe Cel care m’a iubit mai intai, cand voi sta inaintea Lui si voi putea sa ma bucur impreuna cu El o vesnicie.
Traiesc clipa de azi ptr momentul acela.
Imi traiesc viata de acum in lumina si in speranta celei de maine, ptr ca imi este dor de vesnicie, gandul acela,golul acela din inima pe care nimeni si nimic nu il va putea umple vreodata decat Dumnezeu.
Adevarata fericire este sa Il cunosti pe Dzeu si sa ai speranta in inima ca intr-o zi, totul va fi bine.

din culisele unei fiinţe....

Dumnezeu l-a creat pe om din țărâna pământului. L-a făcut perfect. L-a făcut trup, suflet și Duh și era perfect. Nu doar Duh, nu doar suflet și nu doar trup. Omul e perfect trup, suflet și Duh.

Unii se uită doar la duhul din mine și au impresia că duh e tot ce sunt... apoi se întorc dezamăgiți de imperfecțiunea mea, uimiți că nu eram ceea ce se aşteptau, pentru că duhul din ei a răspuns la duhul din mine... dar duh nu e tot ce sunt.

Alții se uită la mine ... îmi citesc gândurile şi-mi pătrund sufletul, în care de altfel îi las să privească şi au impresia că eu sunt doar sentimentele, gândurile sau crezul meu şi pleacă dezamăgiți atunci când constată că nu vreau să se vadă mai mult decât las. Sufletul lor răspunde la ceea ce uneori e în sufletul meu, dar eu nu sunt doar suflet.

Alții se uită la exteriorul meu şi spun ”nu ştim cei de capul lui” pentru că au fost izbiți de ce le-a izbit ochii. Dar eu nu sunt doar trup.
Am zile bune şi am zile mai puțin bune. În zilele bune încerc să mă las modelat şi să-L las pe Dumnezeu să se vadă în mine pentru că ştiu că de prea multe ori mă văd doar eu... În zilele mai puțin bune obosesc, obosesc eşueez.Deci nu  răspund, obosesc să ascult părerea altora şi tot ce e mai rău şi putrezit în mine iese la suprafață. Ce e de mirat în asta? E de mirat că nu sunt doar duh? E de mirat că nu sunt doar suflet? E de mirat că nu sunt doar trup? E greu de înțeles că sunt toate trei și că dacă nu, nu aş fi eu? Nu e nimic şocant la faptul că am momente neprihănite, nu e nimic şocant la faptul că am momente triste, nu e nimic şocant la faptul că am momente în care reacționez fără măcar să gândesc... Dacă nu e clar, să clarific:  -sunt imperfect şi nu scriu, nu caut, nu tânjesc locuri în spaţiu virtual pentru că aş pretinde că aş fi desăvârşit ci pentru că vreau să fiu ascuns doar în Cristos!
Dacă citesti aceste rânduri şi poate ai văzut ceva spiritual care m-ar ridica în vreun fel în ochii tăi, nu te pripi să-mi dai prea mult credit că s-ar prea putea să îți schimbi părerea când vezi că mai sunt şi suflet şi trup şi duh, înainte ca voi, ”binevoitorii” mei dragi, să-mi lăsați mesaje despre cum să mă maturizez, cum să mă pocăiesc, cum să mă schimb, gândiți-vă că poate, doar poate, nu sunt doar atât cât vi se pare.
Mulțumesc tuturor celor care nu mi-ați dat credit peste măsură niciodată, dar care în continuare îmi dați har să caut, să fiu duh, suflet şi trup, să fiu tot aşa cum a intenționat Dumnezeu să fiu . Mulțumesc.

cele mai rafinate arte.....

Familiile noastre pot, fie să-i atraga pe altii la Dumnezeu, fie sa-i respinga. Dumnezeu ne priveste ca pe unul! "Cei doi se vor face unul (un singur trup)".
De aceea, ceea ce face unul il reprezinta si pe celalalt. Eficienta caminelor noastre in inaintarea Evangheliei nu se face fara participarea comuna a ambilor parteneri.
Cercul familiei este conductorul suprem al Crestinismului.
Familia este un instrument divin, randuit de Dumnezeu pentru a avea un impact asupra celor saraci si infometati din societatea noastra cu realitatea lui Isus Hristos prezenta in experienta umana.
În familie se gaseste cea mai mare intimitate, cel mai mare potential de implinire si satisfactie. Hristos doreste sa faca familia un model a ceea ce El poate sa faca in viata omului.
De aceea, familia este responsabila pentru evanghelizarea societatii in care se gaseste, trebuind sa se autodepaseasca in a-l oferi pe Hristos si altora.
-A te casatori este usor.
-A ramane casatorit este ceva mai dificil.
-Dar a fi fericit in casnicie toata viata, se numara printre cele mai rafinate arte.
-Astazi avem biserici slabe fiindca avem familii slabe.
-Avem familii slabe fiindca avem soti si tati slabi.
-Avem soti si tati slabi fiindca acestia nu au fost invatati
- Familia este cea mai elementara forma de organizare.
Fiind prima comunitate de care se ataseaza un individ cat si prima autoritate sub care acesta invata sa traiasca, familia este cea care stabileste valorile cele mai fundamentale ale unei societati umane.
Randuita de Dumnezeu ca fiind cea mai elementara forma de organizare omeneasca, familia este …prima scoala a instruirii umane.
In aceasta parintii primesc niste monstrii micuti, plini de egoism, care-si petrec majoritatea timpului lor strigand cu sfidare si aruncand cu mancare in jur, pe care-i invata sa se exprime, sa imparta ce-i al lor cu altii, sa-si astepte randul, sa respecte proprietatea altuia. Aceste lectii oferite la aceasta scoala se traduc mai tarziu in respect fata de altii, in autocontrol, in ascultarea lor de lege, pe scurt in formarea virtutilor de caracter necesare supravietuirii societatii umane.
 Nici o alta structura nu poate inlocui familia.
Fara ea, copiii nostri sunt lipsiti de orice temelie morala.
 Fara ea, ei devin niste analfabeti morali a caror unica lege este eu-l.
De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa si se vor face un singur trup. (Geneza 2:24). Adam si Eva au trait o experienta unica în sensul ca nu numai unul, ci fiecare dintre ei s-a confruntat cu nevoi fizice si psihologice. În lipsa de altcineva, ei si-au fost prieten si iubiti unul altuia. Daca avea loc o conversatie, ea trebuia sa aiba loc între ei doi. Daca exista nevoia de a fi consolat, numai unul spre celalalt se puteau întoarce. Ne-am gândit de multe ori ca luna de miere ideala ar trebui sa se petreaca pe o insula pustie. Daca ne uitam mai atent la acest text, vedem ca el spune "a lasa si a se lipi". Lista celor pe care trebuie sa-i lasi include prietenii, fratii sau surorile, echipa si asociatii. Verbul "a se lipi" înseamna literalmente a fi nedespartit unul de celalalt. Partenerul de viata ti-a fost daruit de Dumnezeu pentru a-ti fi cel mai bun prieten. El trebuie sa-ti fie sfatuitor, coleg de echipa, primul la care sa alergi în nevoie, primul cu care sa-ti împartasesti biruintele si esecurile. "Mai bine doi decât unul, caci iau o plata cu atât mai buna pentru munca lor. Caci, daca se întâmpla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur si cade fara sa aiba pe altul care sa-l ridice. Tot asa, daca se culca doi împreuna, se încalzesc unul pe altul, dar cum are sa se încalzeasca daca e singur? Si daca se scoala cineva asupra unuia, doi pot sa-i stea împotriva; si funia împletita în trei nu se rupe usor” (Eclesiastul 4:9-12).

„Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

Mesia ... Domn al păcii ... Cuvântul făcut om ... Salvator şi Domn ... Regele regilor ... Leul lui Iuda ... Mielul lui Dumnezeu-

Când creştinii răspundeau la întrebarea :
-"Cine este Isus Hristos?"
-ei construiau răspunsul lor pe temeiul  Bibliei - pe lucruri ce El Mesia  a spus despre Sine, pe profeţiile din Vechiul Testament, care au prezis venirea Sa, precum şi doctrinele prevăzute despre Isus Hristos şi Biserica Sa, prin tot parcursul Noului Testament.

Fără -ndoialã, istoric, că Isus a existat, dar oamenii neagă Divinitatea Sa ;

-nu e de mirare căci de multe ori cu privire la natura Sa divină, la minunile Lui, şi la faptul de a oferi lui Dumnezeu ceva pentru a obţine mântuirea veşnică prin har, dar fără Hristos oamenii au căutat surogate ....
"fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat." (Romani 1:21) Pentru că dragostea pe care Isus ofera vine sub formă de o "relaţie personală" cu El, mulţi credincioşi au definiţii speciale, despre cine El este pentru ei.
Dorim să vă dăm o bază biblică despre acest uimitor, Mântuitor,ce paradoxal, pretinde a fi în acelaşi timp Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului.
Evanghelia lui Isus este literalmente "o veste bună," aşa că sper să vă placă explorarea miracolului şi mă întreb de ce Dumnezeu, Creatorul tuturor a făcut pentru tine posibilă această Mântuire dată, prin Fiul Său.
Să începem studiul nostru cu privire la identitatea lui Hristos în Evanghelia după Matei, capitolul 16, în cazul în care Domnul a pus întrebarea foarte clar ucenicilor Lui :
- "Cine zic oamenii că sunt:
 -Fiul omului ?"
-Ei au răspuns:
- "Unii spun că eşti Ioan Botezătorul.
Alţii spun că eşti Ilie, iar alţii spun eşti Ieremia sau unul dintre prooroci."
Atunci Isus ia întrebat:
-"Şi voi cine credeţi că sunt eu?"
Simon Petru a răspuns:
- "Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu."
Isus i-a răspuns:
"Tu eşti binecuvântat, Simon, fiul lui Iona, pentru că nici o persoană nu a învăţat asta. Tatăl meu din ceruri ţi-a aratat cine sunt." (vs 13-17)
Aceleaşi întrebări sunt rugaţi să răspundă în ziua de azi oamenii ce-L serbează pe Isus Cel Înviat:
Cine poate afirma precum Petru Apostolul?
-toată lumea spune ca este un Cristos Viu, dar apoi, tu ce spui El este viu în viaţa ta?

-Este cea mai importantă întrebare pentru a soluţiona în timpul vieţii dumneavoastră, pentru motive vom examina în scurt timp.
Noul Testament cartea Evrei este o altă sursă care a încercat să răspundă la aceeaşi întrebare pentru un grup  de oameni. Biblia afirmă:- "Tema primordială este divinitatea lui Isus Hristos şi, astfel, a creştinismului." Dar superioară faţă de ce? Printre alte lucruri: proorocii, îngerii, Moise / Legea, preoţi, şi de celelalte puteri. Cu alte cuvinte, El este suprem printre orice lucru care a eliberat de la Dumnezeu, sau orice persoană care este iubit de Dumnezeu. "Pentru acest motiv, noi trebuie să acordăm o atenţie mult mai interesantă de ceea ce am auzit, ca nu cumva să fim depărtaţi de vânt departe de ea", spune Evrei 2:1 cu privire la natura ,la identitatea lui Mesia. Acesta este motivul pentru crestini, chiar continuă asiduu studiul acestor precepte; nu sunt doar sceptici,  chiar şi necredincioşii care beneficiază de intrebarea: "Cine este Isus Hristos?"
Apostolul Pavel, înainte de convertirea sa, a fost cunoscut sub numele de Saul, un evreu legalist care a persecutat crestinii ... până când a fost confruntat cu răspunsul la întrebarea noastră într-un mod mai dramatic care a schimbat viaţa sa  (a se citi despre el în Faptele Apostolilor capitolul 9). După aceea, Pavel se va referi deseori la el însuşi ca o legătură intrisecă: "-slujitor al lui Isus Hristos," cineva ceva mai mult decât un sclav voluntar. Cum ap. Pavel  ar fi răspuns la întrebarea noastră?
În Filipeni 1:21  exprima devotamentul de nezdrubcinat faţă de  Domnul, atunci când a scris: "Pentru pentru mine,  a trăi este Hristos, şi a muri este un câştig."
Vezi tu, găsirea unui răspuns poate fi discordant dar  viaţa-ţi se va schimba. Se poate umple, de asemenea,  de ceea ce părea a fi lipsă în tine, în măsura în care Tatăl a trimis pe Fiul Său să concilieze să  te aducă la scopul  Său original - comuniune cu un minunat, Creator sfânt. Deci, aşa cum aţi urmărit cunoaştere a Mântuitorului, considera-te cu bucurie a avertizat.

Pazeste-ţi inima mau mult decât orice căci din ea ies izvoarele vieţii. Prov 4:23

 "Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice" este avertizarea lui Dumnezeu prin acest verset. Daca am fi dispuşi să plătim anumite sume pentru a ne proteja casa, cât am fi dispuşi să plătim pentru a ne proteja inima? Spre deosebire de casa noastra pe care încercăm să o păzim de un potenţial infractor inima noastra are un "infractor" care atentează la ea e un "infractor" despre care stim, scriptura ne face portetul lui foarte clar şi ştim ca nu e unul oarecare ci un "personaj" foarte abil, şiret, modern, monden -

Faptul ca merg şi mergi la biserică nu înseamnă că mi-am pus sistem de alarmă inimii, nici faptul ca am biblia în casa. Ieremia 17:9 spune „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? Acum mă gândesc la copiii lui Dumnezeu care au fost înoiţi care au scapat si au fost eliberaţi cum pot păzi totuşi inima?
Dumnezeu e minunat şi ne previne de multe ori si pe multe căi privitor la protecţia inimii si sistemul de alarma e oferit gratis, doar trebuie să îl acceptăm. Daca vom continua paralela cine a umblat cu sisteme de alarma stie ca atunci cand pleci de acasa trebuiesc setate prin introducerea unui cod ca ele sa treaca intr-un alt stadiu de alerta si tare bine ar fi daca si cu fiinta noastra am face la fel, rugaciunea din fiecare dimineata si citirea scripturii , partasia cu Dumnezeu este ceea ce armeaza “sistemul nostru de alarma”, şi daca e aşa conştiinţa ne va avertiza sigur la apariţia pericolelor pentru sufletul nostru, la apariţia infractorului care subtil vrea să ne înşele şi să se strecoare în gândurile şi faptele noastre.

Dacă însă seara şi dimineaţa după o zi istovitoare de lucru ne permitem să „lenevim spiritual”, să ne hranim cu televizor, filme, emisiuni de divertisment (care devin tot mai jalnice, scârboase, porcoase etc) ziare mondene, filmuleţe pe internet, jocuri neconstructive, discuţii cu „prieteni” nepotriviţi care se hranesc din aceste surse etc atunci sistemul care este oferit de Dumnezeu si care este extraordinar de  scump si foarte eficient devine inutil pentru ca nu este folosit. În acest caz vina ne aparţine 100% în cazuri de înşelăciune, furt de timp, furt de pace, furt de bucurie, furt de armonie familiala, relaţii proaste sau mediocre cu copii noştri şi multe altele.
În concluzie-

-ai sistem de alarmă activat?

-eşti sigur de paza  inimii tale?

-izvoarele ce ţâşnesc din inima ta sunt leac alinător,vindecător,ori otrăveşti cu aceste izvoare şi pe alţii?

-ai grijă cu ce te aprovizionezi  în inima ,....aceea va ţâşni în viaţa de dincolo!

Domnul meu...

În momentele mele de frică,
Prin fiecare durere şi fiecare lacrimă,
Există un Dumnezeu,
Ce a rămas credincios pentru mine.
Atunci când puterea mea
Nu mai lucrează
Şi nu existÎ nici o melodie
Ce cântă  în inima mea,
În dragoste, rămân ascuns;
El rămâne credincios pentru mine.
Fiecare cuvânt este adevărat!
El a promis şi-L va împlini
Am încredere în  Dumnezeu .
În  stări ce m-am crezut  imposibil
El a rămas credincios, pentru mine.
Când mă uit înapoi, văd dragostea Sa
Si mila Sa ,chiar dacă am întrebări în inima mea
Şi, uneori, mă îndoiesc-
 El rămâne credincios pentru mine.
Când inima mea a fost departe
În zilele când eu nu mă puteam ruga
Dumnezeul meu a rămas credincios pentru mine.
În zilele ce-am irosit pentru mine
Urmărind eul mulţumit de sine
Chiar şi atunci Dumnezeu
A rămas credincios pentru mine.
El  mă aşteaptă iubitor  pentru Sine,
Cu braţele deschise în splendori divine.
Ori de câte ori -mi întorc faţa spre El
Şi  caut pentru a descoperi comori de iubire
Cu atât mai mult  Tatăl -Dumnezeu
 Rămâne  credincios pentru mine.

-a face totul foarte bine....

Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.
Când omul a păcătuit în Eden, Domnul Dumnezeu nu a blestemat omul.
Singurul blestemat a fost şarpele, dar  nu a blestemat niciodată omul în care a suflat duh de viață.
 Însă ca şi consecință a păcatului, pe femeie, Dumnezeu a făcut-o să sufere înainte de naştere, iar pe bărbat să sufere aceeaşi durere ca şi Dumnezeu.
 Domnul Dumnezeu a lucrat pământul şi l-a făcut pe Adam, dar pământul acesta (Adam) nu a dat rod după cum a fost lucrat. De aceea de fiecare dată când simți neîmplinire după ce ai pus toată inima ta într-un lucru, este pentru a simți ce simte Dumnezeu când investeşte totul într-un om şi omul respectiv nu dă rod.
Iar când simți durere sau suferi în vreun fel este pentru că urmează să dai naştere la ceva.
Singurul motiv pentru care Domnul Dumnezeu îngăduie să suferi este pentru că urmează să dai naştere la ceva. Domnul nu a făcut-o pe femeie să sufere toată viața ci doar înainte de naştere. Asta nu înseamnă că doar bărbații simt neîmplinire şi că doar femeile suferă. Da, suferi. Da, simți că ai vrea mai bine să mori, simți că nu mai distingi nimic bine din cauza lucrurilor pe care le trăieşti, dar asta se întâmplă pentru că urmează să dai naştere la ceva care va binecuvânta viața ta. Poate e vorba de un nou început sau biruință într-un anumit domeniu din viața ta, nu ştiu, tot ce ştiu e că are un scop.
Asta în cazul fericit în care eşti în voia Domnului Dumnezeu, pentru că dacă nu, se aplică versetele din Isaia 26:18a :
”Am zămislit, am simţit dureri şi, când să naştem, am născut vânt”.
Dacă trăieşti în păcat, vei simți durere, dar fără nici un rost. Dacă eşti în voia  Domnului , da, vei simți durere, dar vei da naştere prin durerea ta la ceva nou, la viață. Naşterea nu e ceva plăcut, dar rezultatul este menit să răscumpere toată durerea ta.Eşti mulţumit la finalul zilei de  tot ce Domnul  te ajută să lucrezi? Vei mulţumi Domnului pentru toate  stările de fapt  prin care treci chiar dacă suferi ? Vei putea vedea dincolo de  obstacole  opera măreaţă a Creaţiunii prin cea ce EL lucrează zi  de zi  în viaţa  ta?

Nu mă bucur de cel ce vorbeşte mult, ci de cel ce spune Adevărul

-Fericit cel ce crede în Dumnezeu, căci acela până la urmă va învinge toate greutăţile vieţii, chiar dacă va avea de întâmpinat suferinţă şi amărăciune.
-E bine să stăruieşti în a crede că totul e minunat, mai minunat decât am putea noi înţelege, căci acolo se află adevărul. 
-E bine să-ţi păstrezi sensibilitatea, bunătatea şi simplitatea inimii, deşi uneori trebuie să ascunzi toate astea, căci adesea e necesar.
- E bine să cunoşti temeinic lucrurile care le rămân ascunse ochilor prudenţi şi rezonabili, dar care te apropie în mod firesc de oamenii săraci şi simpli.
- Această apropiere este ceea ce trăieşte, iubeşte, speră şi crede  fiecare suflet.

îndemn pentru cel obosit

Lucrează, iubeşte şi fii bun pe pământ,
Te adapă acum din Cuvântul Său Sfânt
Vei cunoaşte pe Domnul şi te va schimba
Vei mai cere iertare iar El ţi-o va da
Şi îţi va promite că la cer te va lua!
Luptător prea învins pe un front nevăzut,
Lucrător fără rost pe pământ decăzut,
Truditor disperat, cu-orizontul închis,
Gânditor prea adânc, fără dor, fără vis
Mai priveşte şi-n sus, nu privi în abis!
Dumnezeu ne-a lăsat în pustiul de foc
Un izvor de speranţă: e-al harului loc,
Să pornim deci spre el, nu e timp de-a mai sta:
Este oaza în care cu toţi vom afla
De Domnul cel Bun şi de dragostea Sa!

„În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor”

Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12).

Isus a fost şi încă mai este lumina lumii. Ioan spune că această lumină a fost produsă de viaţa care era în Cristos: „În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan 1:4). Cu alte cuvinte, viaţa pe care o avea Cristos era sursa Lui de lumină pentru lume. Iar toţi cei care cred vor „avea lumina vieţii” (Ioan 8:12). Ce este „viaţa în spatele luminii” de care vorbeşte Scriptura?

Majoritatea din noi cred despre această lumină că ar fi existenţa eternă întrupată în Cristos. O vedem ca şi puterea Sa de a dărui existenţa eternă tuturor celor ce cred. Dar Ioan vorbeşte aici despre ceva mai mult. Atunci când el foloseşte cuvântul „viaţă”, el vorbeşte despre întreagă biografie a existenţei lui Isus.

Isus ne spune că noi trebuie să trăim aşa cum El a făcut-o. Ca să putem fi aşa cum Cristos a fost în lume, viaţa Sa trebuie să fie ceva ce noi cunoaştem şi experimentăm pentru noi înşine. Ea trebuie să aibă legătură cu propriile noastre vieţi.

Vreau să vă spun cum mă raportez eu la viaţa care este în Cristos. Mă bucur în lucrurile bune, mici pe care le-a făcut, le-a atins şi le-a spus Isus. Cred că faptele, cuvintele şi umblarea Sa zilnică cu Tatăl au menirea de a defini pentru noi semnificaţia vieţii asemănătoare cele pe care a avut-o Cristos.

Mă gândesc la prietenia lui Isus cu Lazăr. Mă gândesc la El cum se retrăgea din mulţimi după o lungă perioadă de slujire. Mă gândesc la El cum se bucura de timpul petrecut în casa Mariei, Martei şi a lui Lazăr. Mă gândesc la Isus cum îi lua pe copii în braţele Sale şi îi binecuvânta. Mă gândesc la ascultarea Lui faţă de mama Sa, chiar şi atunci când era deja un bărbat matur, atunci când El prefăcuse apa în vin la nuntă. Mă gândesc la dragostea şi grija lui Isus pentru cei dispreţuiţi, ignoraţi şi săraci. Mă gândesc la compasiunea Lui pentru femeia prinsă în adulter sau la felul în care El a onorat-o pe vaduva care a dat numai doi bănuţi.

Mă îndoiesc de faptul că ar fi destule cărţi pentru a însemna toate lucrurile făcute cu dragoste, dintr-o inimă de slujitor, pe care le-a făcut Isus în timpul vieţii Sale pe pământ. În aceste pasaje găsim modalităţile prin care noi ar trebui să ne raportăm vieţile noastre la cea a lui Cristos. Acesta este modul în care putem înţelege viaţa care este lumina.

dor de cer....

Aş vrea gândurile să-mi fie scrise-n carte
Săpate cu priboi de fier
Şi pe vecie-n plumb săpate,
Să le întâlnesc acolo sus în cer.
Carnea şi pielea chiar de-mi s-or desparte
Eu voi vedea pe Domnul meu în cer.
Aş vrea ca vorbele să fie scrise-n carte,
Săpate în în diamante ferecate.
Tânjeşte sufletul de dorul de departe
De paradis, de veşnicie, şi de cer
Aş vrea de ele şi eu să am parte
În cartea ce-o are Domnul,
Aş vrea ca viaţa-mi să fie scrisă-n Carte.

mâine e prea târziu.............

............  va veni o zi in care persoana iubita va disparea pentru totdeauna din viata ta; o vei striga, iti va fi dor si vei da orice sa o vezi din nou. Noi, oamenii, suntem atat de grabiti si mereu in criza de timp, incat uitam sa apreciem ce avem, uitam sa spunem celor dragi ca ii iubim, uitam sa le demonstram asta; suntem obisnuiti cu binecuvantarile noastre si uitam sa le apeciem si sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ele, uitam ..

Maine nu ne apartine .. tot ce avem este aici si acum. Aici si acum este momentul potrivit sa spunem celor dragi cat de mult ii iubim si cat de binecuvantati suntem cu ei in viata noastra. Aici si acum este momentul potrivit sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ei.

Te indemn sa faci lucrul acesta si nu uita: maine nu ne apartine .

rugăciunea mea stăruitoare

Rămâi cu noi ,e vremea cea tăcută,
Când prigonirea  a-nceput
Şi rugăciunea ne-o ascultă
Ca jertfă cu miros plăcut.
Rămâi cu noi Părinte Mare,
Cel veşnic, darnic şi prea Bun
Şi toarnă binecuvântare…
Din plin s-avem pe-al vieţii drum.
Rămâi la noi în munca  noastră
S-avem şi spor… şi rod bogat,
Să fim plini de a Ta mireasmă
Şi bucurie neîncetat.
Rămâi cu noi în timp de boală,
În vremea crizei sau la greu;
Iar de cădem de oboseală
 Tu ne susţii pe drum mereu.
Rămâi  Stăpân în casa noastră
Ca Tată, Domn şi Împărat
Şi-aşterne a-fericirii rouă
Să ne-adăpăm pe săturat.
Rămâi în viaţa noastră toată
Când vine ispitele şuvoi
Şi-n ziua slavei, minunată,
Ne du în Cerul Tău, ‘napoi.

Dumnezeu a zis lui Moise: "eu sunt CEL CE sunt!

Pentru că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru: deci sfinţiţi-vă şi fiţi sfinţi, pentru că eu sunt sfânt;
-Eu sunt!

-Chiar daca ţi-e frică!

 -Eu sunt!

-Chiar dacă e intuneric

- Eu sunt!

-Chiar dacă furtuna aproape te ia de pe picioare si chiar dacă nimic nu mai rămâne:

-Eu sunt.

 -Dacă toţi ar pleca, fiică de Domn, chiar dacă nu ar mai rămâne lângă tine nimeni si nimic care să te mai ţină- -Eu sunt!

-Eu sunt şi nimic nu poate schimba asta.
- Eu, fiică(fiu) de Domn!
-Eu sunt!"

nu te teme!

Domnul însuşi va merge înaintea ta, El însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!"
Cu voi sunt, deci, nu va temeti
Lumineaza-mi calea acestei vieti!
El prin nori, ca raza, ne strabate-asa

In veci, nu te voi lasa!
Floarea vestejeste, mirosul pierzand;
Pot sa treaca toate, dar Isus nicicand!
Caci Mantuitorul, vesnic e al meu
Si intotdeauna ma pastreaza-n harul Sau!
Cand a mea carare se va-ntuneca,
El va grai dulce: „Nu te-nfricosa!”
Iar odata-n ceruri, cand Il voi vedea,
Plin de bucurie, cu El voi canta.

Lui Dumnezeu cantati-I marire,Aleluia!/cantare de lauda si inchinare

 -Dorurile sfinte sa ma arda, nu alte doruri straine sa ma framante-
-O, Domnul meu, pot sa arunc ingrijorarile asupra Ta , cum ai zis Tu , caci TU Insuti ai grija de mine ....stii ---Tu  de ai zis “arunc” si nu sa le dau binisor!
-Dar durerile?
-durerea ma paralizeaza; nu ma pot misca sa ti le dau, despre avant nici nu vorbesc…)
-Dar rasare o luminita in intuneric:
-ai zis sa te chem
-Te chem, Doamne! Ai mila de mine…nu merit, eu singura sunt vinovata de durerea mea.
-Dar la cine sa ma duc? pe cine sa chem?
-Nu am pe nimeni care sa ma aline, numai la TINE e mangaiere deplina…Ai mila de mine!
“EU, EU te mangai.”  (Isaia cap.51: 12 )
Durerile tale le-am luat EU asupra Mea si prin ranile Mele esti vindecat.  (Isaia cap. 53:4)
Dar cine esti tu, sa te temi, copilul Meu, de cine te temi? Si sa uiti tu de MINE? Si sa tremuri de durere necontenit inaintea asupritorului care umbla sa te nimiceasca? Unde e mania asupritorului?….
In curand cel incovoiat sub fiare va fi dezlegat! Nu va muri in groapa! Si nu va duce lipsa de paine! (Isaia cap. 51: 13, 14)
-Valuri uriase ca si muntii se ridica impotriva fragilei mele barci. E furtuna…e intuneric…sunt singur …si am ajuns la capatul puterilor…simt ca nu mai putere nici sa respir…
O, Doamne, numai in TINE mai nadajduiesc
EU sunt DOMNUL, DUMNEZEUL tau, care starnesc marea si fac sa-i urle valurile, si al carui Nume este DOMNUL OSTIRILOR! Ai uitat? EU te acopar cu umbra Mainii Mele si-ti spun : “esti a MEA!”  (Isaia cap. 51:15, 16)
-am baut din Mana TA potirul maniei Tale, am sorbit potirul ametelii…nu e nimeni sa ma ajute…
cine ma va plange?…pustiirea, darapanarea, lipsurile sau moartea-
Cum sa te mangai EU?…  (Isaia cap.51: 17, 19)
Asculta, nenorocito, beata ce esti, dar nu de vin, asculta! …EU te apar. Iti iau din mana potirul ametelii, potirul maniei Mele, ca sa nu mai bei din el! Il voi pune in mana asupritorului tau care-ti zicea: apleaca-te!, indoaie-te sa trecem peste tine! Si-ti faceai spinarea ca un pamant si ca o ulita pentru trecatori… (Isaia cap. 51: 22, 23)
Dar EU iti spun acum: “Scutura-ti tarana de pe tine, scoala-te! Fiica MEA, roaba MEA,  dezleaga-ti legaturile!  (Isaia cap. 52: 2)
EU, DOMNUL am mila de tine si mangai toate daramaturile tale. Pustia ta va fi ca un rai, darapanaturile tale ca o gradina a Domnului. Aduc in mijlocul tau iar bucuria, veselia , multumirea si cantarile de lauda!…. (Isaia cap.51:3)

O, daramaturilor, izbucniti in strigate de bucurie!
Caci DOMNUL m-a rascumparat, m-a mangaiat si mi-a spus : fiica, roaba a LUI! (Isaia cap. 52: 8,9)-O, ingeri si strajeri ce stati pe ziduri!Strigati de bucurie! Vedeti cum se intoarce DOMNUL in locul laudelor LUI – inima mea – !Cateva clipe te-am parasit, dar te primesc inapoi cu mare dragoste. Intr-o izbucnire de manie, Mi-am ascuns o clipa Fata Mea  de tine, dar Ma indur de tine cu o dragoste vesnica. Pot sa vezi muntii mutandu-se din loc, si dealurile clatinandu-se, sa stii si atunci ca dragostea MEA nu se va muta de la tine si legamantul MEU de pace cu tine nu se va clatina. EU am mila de tine!  (Isaia cap. 54: 7,8, 10)

Din sinagoga celor izbăviţi,
Pe drept cuvânt numiţi "alexandrinii",
Se ridicară câţiva împietriţi
În ura lor să lupte cu creştinii.

Avându-l ţintă pe Ştefan, un frate
Ce plin de Duh şi har răcoritor,
Făcea minuni şi semne prin cetate,
Cu mult curaj în faţa tuturor.

Căci Dumnezeul plin de îndurare
A revărsat belşug de har de sus,
Şi s-au întors un număr foarte mare
Dintre preoţi la DOMNUL, la ISUS.

Biserica era înfierbântată
Căci Duhul Sfânt pe-apostoli i-a-nsoţit,
Cu strălucirea binecuvântată,
Şi mulţi iudei la DOMNUL au venit.

Iar steagul mântuirii se înalţă
Pe culmi de slavă-n haruri tot mai sus,
Căci fraţii toţi cu râvnă se încalţă,
Cu râvna Evangheliei lui ISUS.

Căci harul care dărui credinţa
Ne este dat ca să ne bucurăm,
Dar şi atunci când vine suferinţa,
Suntem chemaţi ca DOMNUL să răbdăm.

Suntem chemaţi la lupta creştinească
Să spunem: "Da, HRISTOS ni-e mântuirea!
Când oamenii ar vrea să ne lovească,
Să nu ne-nfrice moartea, chinuirea.

Ştefan e plin de Duhu-nţelepciunii,
Alexandrinii nu-i pot ţine piept,
Atunci ca martori au chemat pe unii,
Pe unii să-l acuze pe nedrept.

"Să-l ducem deci, să-l judece Soborul!
Iar voi cu toţi să spuneţi: "A hulit!"
Pe Dumnezeul Sfânt, pe Creatorul!"
Şi martorii au spus, dar au minţit.

Căci omul sfânt nu poate să hulească,
Dar ei aşa s-au hotărât să spună,
Căci nu puteau alftel să-l biruiască
Decât cu martori falşi, cu-a lor minciună.

Şi l-au privit cu toţi ca pe-o stafie
Cei din Sobor, pe omul credincios,
Vroind să vadă-n faţa lui mânie,
Şi ochi de ură aplecaţi în jos.

Dar nu aşa! ci faţa lui senină
Părea de înger sfânt, imaculat,
Căci Dumnezeu i-a-ntipărit lumină,
În ziua când l-a binecuvântat.

Dar pentru ei nici mila, nici credinţa,
Nu pot schimba ce-au hotărât prin vot,
Cu toţi i-aşteaptă moartea; şi sentinţa
Să i-o pronunţe marele preot.

Şi judecata-ncepe: acuzarea
Cu-aceste vorbe îl învinuiesc:
"Acest bărbat ne strică adunarea
Şi obiceiul nostru strămoşesc!

Aici suntem şi martorii să spună,
Cum el a zis că templul va pieri
Că legea noastră veche nu e bună,
ISUS alt templu, altul va zidi!

Aşa a zis: acesta-i hulitorul!
Iar noi l-am prins şi-aicea l-am adus,
S-audă şi să judece Soborul
Pe-acesta care crede în ISUS!

"Să-l ascultăm! ai drept la apărare
Acel cu haina neagră s-a-nvoit,
Să se ridice Ştefan în picioare,
Şi să le zică "Scuze am greşit..."

Oricum, când vezi atâta sobrietate,
Când toată sala e-mpotriva ta,
Mai poţi să spui c-aceştia n-au dreptate?
Un om cu-atâţia cum se va lupta?

Prin Duhul Sfânt Ştefan mărturiseşte
Că legea lor e şi a lui HRISTOS,
"Ştiţi, Moise despre DOMNUL prooroceşte
Că va veni proorocul credincios.

Iar templul este casa părintească
Pe care Solomon l-a construit,
Isus e seminţia preoţească!
Ce lui Avraam i-a fost făgăduit.

Şi după cum atunci israeliţii
În casa-aceasta sfântă au intrat,
La fel prin DOMNUL intră mântuiţii
în cer, în locul fără de păcat.

Isus e Solomon care zideşte
Această casă pentru Tatăl Sfânt!
Căci Dumnezeu în oameni locuieşte
Nu-n temple care-s piatră şi pământ!

Din pietre vii, în jertfa fără pată
Suntem zidiţi în trupul lui Hristos
Aceasta-i casa binecuvântată!
Acesta-i templul construit frumos!

Dar după cum străbunii în pustie
L-au părăsit pe DUMNEZEU atunci,
Deşi i-a scos din vechea lor robie,
Şi i-a-nvăţat din sfintele porunci.

Nu L-au slujit, ci şi-au ales viţei
La cortul lui Moloh s-au închinat,
Părinţii noştri, fraţilor evrei,
De Dumnezeul sfânt s-au lepădat!

Iar pe profeţii ce-au vestit venirea
A unui Salvator neprihănit,
L-au omorât cu toată-mpotrivirea,
Aceştia da, aceştia au hulit!

El a venit în lume prin fecioară,
Dar voi cu-aceleaşi glasuri aţi strigat,
Şi L-aţi suit pe Golgota să moară,
Dar DUMNEZEU din morţi L-a înviat!

Voi oameni tari la inimi şi cerbice!
Voi totdeauna v-aţi împotrivit,
Şi i-aţi bătut cu pietre şi cu bice
Pe-acei ce adevărul v-au vestit!"

Şi le-a ţinut o predică splendidă,
De la Avraam, la David, la ISUS,
Deşi simţea că ei o să-l ucidă,
Ştefan prin Duhul Sfânt, privea în sus.

"Şi-acuma iată, ceru-n sărbătoare,
Cu strălucirea slavei de nespus,
Iar lângă Tatăl, veşnic în picioare,
îl văd pe Fiul Omului, ISUS !"

Mărturisirea lui, atât de tare,
A tulburat mulţimea din Sobor,
C-au năvălit cu toţi ca nişte fiare,
Şi l-au târât ca pe-un răsculător.

Atunci l-au dus afară din cetate,
Ca să-l ucidă ca pe un duşman,
Şi l-au lovit în faţă şi în spate,
Cu pietre mari, pe tânărul Ştefan.

IÎ clipa-aceea s-a deschis văzduhul,
Căci omul credincios a-ngenunchiat,
Şi-a zis: "ISUSE, ia-mi la Tine duhul,
Şi iartă-i Tu pe toţi de-acest păcat!!"

Şi-n ploaia loviturilor stridente,
Cel credincios în Domnu-a adormit,
El a răbdat acele mari momente,
Dar prin răbdarea lui a biruit.

Ei l-au zdrobit, dar numai dinafară,
Căci omul dinlăuntru a zburat
Spre fericita vieţii primăvară
Departe de durere şi păcat.

În haine albe, unde stau martirii,
Şi-aşteaptă ziua marii răzbunări,
Şi ziua sfântă, ziua răsplătirii,
Cu străluciri şi binecuvântări.

Când Dumnezeu, izvorul frumuseţii
Pe fruntea celor care-au biruit,
Va aşeza cununile vieţii
Din viaţa care-i fără sfârşit.

Şi le va pune-n mână alăute
Şi harfe căci au fost biruitori;
În ziua când de-aici o să-i strămute,
În ţara fericirii fără nori.

Şi le va da răsplată deosebită
La sfinţii care viaţa şi-au jertfit,
De-aceea stai pe stânca neclintită!
Şi uită-te la cei ce-au biruit!

Căci este rai, şi este înviere!
Iar mai presus de toate-I Dumnezeu!
Care ne dă în suferinţi putere
Să-l biruim în luptă pe cel rău.

HRISTOS a zis: "Să nu vă înspăimânte
Când ucigaşii vin cu răutate,
Că ei doar trupul pot să vi-l frământe,
Dar peste suflet n-au autoritate.

Pe Ştefan l-au ucis, dar nu păgânii,
Ci unii ce-şi ziceau că-s credincioşi;
Căci fariseii se credeau stăpânii
Pe tot ce-i sfânt la templu şi frumos.

Aceste duhuri pline de dorinţa
Să domine ce alţii au cucerit,
Ne-ncearcă iarăşi dragostea, credinţa,
Prin fraţii noştri care s-au răcit.

Că iarăşi caută ceartă-alexandrinii
Şi iarăşi caută martori mincinoşi,
Dar oare noi suntem aşa, creştinii,
Ca fratele Ştefan de credincioşi!?

Suntem noi plini de har şi de putere?
Se manifestă Duhul Sfânt prin noi?
Suntem noi gata să răbdam durere?
Sau la necazuri ne uităm-napoi!?

Priviţi în sus, căci bolta e deschisă
Iar pe ISUS la dreapta îl zărim!
Prin Duhul Sfânt, Puterea cea promisă,
Noi ne luptăm, şi-n luptă biruim.

AMIN