bunicii mei şi eu.....

Bunicii mei nici n-au visat vreun kilobyte
şi n-au zâmbit în poze de trei  mega
când au plecat nu se născuse nici un site
şi  nu se vedea prin windows şcoala şi bodega.
Dar de un timp  ne măsurăm în tera
Cu mega, giga, DD RAM
şi crampele se cântăresc cu atmosfera
şi-un giga de manele-i un bairam.
Am inventat măsuri şi medii de stocare
Putem fi noi ori sosii virtuale
Te vezi pe internet la simplă căutare
Cu gânduri şi negânduri vizuale.
Încape viaţa într-un server anonim
Cu index pentru studii şi iubiri trecute
Cu antiviruşi fără de sublim
Codificate bătălii neîncepute.
Noi credem că-am stocat şi îngerii din cer
Pe Dumnezeu Îl faultăm cu skype-ul
Îi facem conturi pe hi5 şi messenger
şi credem că tot noi îi ţinem site-ul.
Dar nu vedem că lumea-i tot mai mică
şi oameni mici ascunşi după nickname

 Ucid cirezile de gânduri fără frică
şi-ncap cu tot ce sunt în doar un frame.
E universul digital o-ntindere pustie?
Sunt rătăciţi navigatorii neştiuţi
Poate că nu, poate că da, cine mai ştie?
Văd prin nisip şi urme de eroi şi pas de sluţi.
(d.ch)

Eu cred că Dumnezeu poate să schimbe un triunghi într-un dreptunghi, deoarece căile Sale sunt nebănuite

Cine este un om înţelept?
Cel care învaţă de la toţi oamenii
Cine este un om puternic?
Cel care învaţă să-şi înfrâneze poftele.
Cine este un om bogat?
Cel care se bucură de ceea ce are
Cine este un om onorat?
Cel care îşi onorează mai întâi aproapele
Fă în aşa fel ca voia Celui Preaînalt să fie voia ta şi atunci El va face ca voia ta să fie şi voia Lui.
Nu cât de mult sau cât de puţin ai te face măreţ, ci cât de mult sau cât de puţin faci cu ceea ce ai.
Dragostea este oarbă când vine vorba de defecte, dar ura este oarbă când vine vorba de virtuţi.
Omul este înţelept doar atâta timp cât caută înţelepciunea. Atunci când se poartă de parcă ar fi găsit-o, devine un nebun.
Învaţă să taci, ca să poţi învăţa să vorbeşti.
Dacă vrei să smereşti pe cineva, smereşte-te pe tine. Dacă vrei să lauzi pe cineva, laudă-L pe Dumnezeu!
Cea mai eficientă cale către pocăinţă este tăcerea, nu postul.
Dacă este bine pentru înţelepţi să tacă, atunci cu cât mai mult este bine pentru un nebun?
Inima şi gura ta ar trebui să fie mereu de acord.
Mai bine să fii coada leilor decât capul vulpilor.
Chiar dacă şansele de a eşua sau de a avea succes sunt egale, de ce să îţi faci griji că vei eşua când poţi să speri că vei avea succes?
Când vei găsi minunea vieţii, îţi va mai rămâne destulă viaţă ca să trăieşti minunat?
.Cine nu Îl poate simţi pe Dumnezeu în orice loc, nu Îl poate simţi în nici un loc.

emoţiile noastre de toate zilele....

Există mai multe căi de vindecare emoţională care ne sfătuiesc să nu reţinem emoţiile negative înăuntrul nostru, ci, din contră, să le exteriorizăm sub diverse forme,emoţiile constituie cel mai mare ajutor posibil în vindecarea traumelor şi că, atunci când ies la iveală, ele trebuie trăite şi eliminate conştient.

 Emoţiile constituie cel mai mare ajutor posibil în vindecarea traumelor şi că, atunci când ies la iveală, ele trebuie trăite şi eliminate conştient.  
 Eu consider că, reţinând aceste emoţii şi nedorind să ne ocupăm de ele, suntem mânaţi către evenimente neplăcute repetate continuu, din ce în ce mai puternic, până când învăţăm să dăm drumul supapei emoţionale,atunci când alegem să părăsim o situaţie sau o persoană care ne face să ne simţim rău este pentru că avem o percepţie negativă pe care am proiectat-o asupra ei. Rămase în interior şi neexprimate, emoţiile legate de această percepţie negativă atrag în viaţa noastră oameni şi întâmplări care ne pun iar şi iar în situaţii similare pentru a învăţa să renunţăm la sentimentele care le-au generat.
Sugestia  mea este aceea de a nu îngropa emoţiile, de a nu le ascunde şi de a nu ne jena de ele, de a nu le judeca, de a nu ne teme de ele şi de a nu le îneca în alcool, dulciuri, jocuri de noroc sau alte excese şi vicii, ci mai degrabă de a le onora atunci când apar, pentru că ele ne ajută să ştim ce anume trebuie schimbat în noi.
Iată două sfaturi importante pentru vindecarea emoţională:
- nu este nevoie să credem că emoţiile negative nu sunt folositoare, refuzând să le conştientizăm nu trebuie să schimbăm circumstanţele în care trăim, pentru că ele reprezintă însăşi viaţa noastră, pe care trebuie să învăţăm să o preţuim;
- lumea exterioară arată în felul în care arată fiindcă noi am organizat-o astfel în mintea noastră, conform percepţiilor personale; a renunţa la viaţa creată de noi e ca şi cum am renunţa la ceea ce suntem.
În viziunea  mea emoţiile constituie o forţă extraordinară, chiar dacă sunt negative, şi a învăţa să accesăm forţa degajată de ele poate fi eliberator mai ales în sens spiritual,atunci când ne dăm voie să experimentăm o emoţie, fie ea şi negativă, din plin până la capăt, profund şi concentraţi pe ea, se întâmplă un lucru senzaţional. Pur şi simplu, emoţia se disipează, pentru că este acceptată de noi, este iubită şi primită în inima noastră şi se transformă exact în opusul ei, asemenea extremei urii care se transformă în iubire şi invers, ieşind la iveală o emoţie pozitivă, de o forţă fantastică.
Eu sugerez, pe de altă parte, că e mai bine să te izolezi atunci când apare o emoţie puternică, pentru a fi singur cu ea, pentru a o trăi deplin şi a o simţi puternic în tine, cu toate detaliile ei, cu toate angoasele ei, astfel încât să o poţi elibera total, pentru a trece la stratul următor, care este emoţia pozitivă.
Ea ne face atenţi la gândurile noastre cele mai secrete, cele mai ascunse, la cele mai mari temeri ale noastre, pentru a le aduce cu dragoste la suprafaţă şi a le accepta aşa cum sunt, parte din noi; sentimentele noastre înnăbuşite aşteaptă uneori zeci de ani pentru a vedea lumina şi pentru a fi iubite de noi. Ea vorbeşte despre interiorul nostru ca fiind aidoma unei oale sub presiune al cărei capac nu vrem să îl ridicăm niciodată din teama de a nu ne confrunta cu acea parte din noi care nu ne place şi ne sfătuieşte, dacă ne dorim vindecarea completă, să ne iubim aşa cum suntem, cu tot cu emoţiile noastre cele mai puţin dorite. Cu cât le respingem mai mult cu atât mai mare devine presiunea internă, generând boli şi contribuind la atragerea evenimentelor neplăcute în viaţa noastre ;emoţiile sunt latura noastră cea mai puternică, forţa şi puterea care pot fi folosite cu dragoste pentru a ne vindeca sufleteşte.

Iubirea, o numai iubirea

Iubirea, o numai iubirea

ne mângăie duhul zdrobit

ne schimbă-n cântare mâhnirea

ne-ntoarce seninul dorit.

Slăvită să fii, o, iubire

divin întrupată-n Isus

viaţă şi har şi sfinţire

doar tu, numai tu ne-ai adus.

Iubirea preschimbă furtuna
în dulce susur liniştit,
iubirea ne dă-ntotdeauna
vieţii un ţel strălucit.

Sărutul privirii-adorate
e slava de haruri prea grea,
şi cerul cu toate, cu toate
le-avem doar prin ea, doar prin ea.

traian dorz

sus pe munte viaţa-i uşoară/ady&any petraş

          Rugaciunea Familiei

Doamne ajuta-ne sa ne amintim cand ne-am intalnit prima data
si dragostea puternica care a crescut intre noi.
Ajuta-ne sa punem acea dragoste in lucruri practice
asa ca nimic sa nu ne poata desparti.
Te rugam sa ne dai cuvinte gingase si iubitoare
si inimi gata sa ceara si sa ofere iertare.
Doamne, noi punem casatoria noastra in mainile Tale.
Amin.      
pentru ady&any petraş cu toata dragostea de la iubiţii vostri.....

Iubirea este o cale regala de creştere spirituala – Dumnezeu este suprema iubire si El este cel care face posibil prin iubirea Lui ca toata Creatia sa existe. Pentru cei treziti spiritual, orice aspect din viata noastra, inclusiv durerile si incercarile, sunt manifestari ale iubirii lui Dumnezeu, care doreste ca noi sa crestem spiritual prin ele. Cu toate acestea, mult mai mult decat orice parinte iubitor, Dumnezeu nu doreste cu orice pret ca noi sa suferim pentru a putea ajunge la El. De multe ori suferinta noastra indica faptul ca ne-am indepartat de El si ca am pus in viata noastra alte lucruri sau oameni mai presus de El.

o iubire practicată zilnic te face puternic...

Iubirea trebuie exersata pentru a putea fi perfectionata – Acesta este un mare secret al iubirii, de care putini oameni sunt constienti. Multi s-au obisnuit sa creada ca iubirea este ceva care le vine pe neasteptate si complet independent de vointa lor. De fapt lucrurile nu stau deloc asa, ci iubirea – ca orice alta energie – poate sa fie atrasa sau respinsa in si din fiinta noastra.
Datorita legii rezonantei, noi putem atrage in noi o iubire corespondenta cu propria noastra iubire interioara. Este ca si cum iubirea noastra interioara este un magnet care pe masura fortei sale atrage tot mai multa iubire din Creatie. Chiar daca la inceput iubirea noastra s-ar putea sa fie mica, sau aproape inexistenta, daca vom persevera in a amplifica in noi starea de iubire, gradat ea va deveni mare si chiar coplesitoare.
Multe persoane au tendinta sa spuna ca ele nu vor iubi pana nu vor simti “marea” si “unica” mare iubire care le este destinata lor. Astfel aceste persoane nu vor face aproape nimic pentru a-si amplifica iubirea, iar peste o anumita perioada de timp petalele sensibile ale sufletului lor se vor atrofia din ce in ce mai mult si atunci vor deveni cu adevarat incapabile sa mai iubeasca.
Iubirea fata de o alta fiinta umana este un aspect foarte complex, fiindca ne pune la grea incercare orgoliul, obisnuintele noastre negative sau partile inca nematurizate ale fiintei noastre. Din acest motiv, nu toti oamenii sunt de la inceput capabili sa iubeasca o alta persoana. In aceste cazuri, nu trebuie sa asteptam sa ne vina marea iubire fara sa facem nimic, ci trebuie sa actionam gradat, dar perseverent pentru a ne trezi propria noastra iubire.
Totodata este foarte bine sa ne propunem sa ne manifestam in cat mai mare masura dezinteresat, actionand din iubire pentru alte persoane din jurul nostru. Astfel propria noastra iubire va creste si vom deveni capabili sa avem o relatie chiar exceptionala de iubire si cu o alta fiinta umana. In acest sens trebuie sa tinem minte urmatorul proverb: “Cine iubeste putin, putin va fi iubit. Cine iubeste mult, mult va fi iubit, iar cine iubeste infinit, infinit va fi iubit”.

adevărata libertate o afli în ....iubire

Iubirea pura este o metoda de a deveni cu adevarat liberi – Desi multi oameni se gandesc ca daca iubesc vor deveni slabi si vor putea fi manipulati de fiinta iubita, in realitatea lucrurile stau cu totul altfel. De fapt, nu iubirea este ceea ce ne face slabi, ci nevoia. Aceasta este o idee esentiala: cu cat avem mai multe nevoi, cu atat devenim mai dependenti de sursa care ne implineste acele nevoi. Cum am aratat inca de la inceput, iubirea este o nevoie fundamentala pentru cei care nu o au si intensitatea ei este clar vizibila din actiunile celor care iubesc, sau mai corect spus, daca ne referim la iubire ca nevoie, intensitatea ei este vizibila din actiunile acelor persoane care nu o au sau simt ca o pierd, si actioneaza pentru a o pastra.
In epoca noastra foarte putine sunt fiintele care cu adevarat pot sa daruiasca multa iubire celor din jur. Cei mai multi oameni nu prea au iubire si atunci cauta cu disperare pe cineva care sa le ofere si lor iubirea de care au nevoie. Aceasta este marea tragedie: foarte multi oameni vor sa fie iubiti, dar foarte putini vor sa iubeasca. Daca noi vom invata sa iubim, atunci din start ne vom indeplini doua obiective: nu va mai trebui sa fim dependenti de iubirea pe care ne-o ofera alte fiinte din jur si, in acelasi timp, vom deveni surse de iubire pentru ceilalti, surse care vor atrage magnetic in jurul nostru pe cei ce simt iubirea care se revarsa atunci prin noi.
Analogic vorbind, o fiinta care iubeste foarte mult este ca un rege care are multa bogatie: el poate oferi foarte multe cadouri celor din jurul sau fara ca prin aceasta sa devina mai sarac, ci dimpotriva, va castiga stima si respectul celor din jur. In acelasi sens cel care nu iubeste este comparabil cu un om fara nici o avere, care trebuie sa fie foarte atent cui incredinteaza anumite bunuri fiindca daca acea fiinta nu-i raspunde in acelasi fel, el va ramane intr-o nevoie si mai mare.
Iubirea adevarata ne confera noblete si ne aduce respectul si admiratia celor din jur – Intotdeauna marile modele ale umanitatii au fost fiintele care au iubit foarte mult si a caror viata a fost un continuu act de iubire orientata atat asupra celorlalti, cat si catre anumite idealuri nobile pe care aceste fiinte le-au urmarit.
In anumite cazuri iubirea acestor fiinte a fost atat de mare incat a dus la multe renuntati si chiar sacrificii. Iisus a iubit oamenii atat de mult incat a luat asupra Sa pacatele intregii umanitati. Multi eroi si conducatori s-au sacrificat din iubire pentru tara si semenii lor. Mari invatatori, medici, savanti sau alte fiinte deosebite, datorita iubirii lor au dus uneori o viata plina de sacrifcii, dar in acelasi timp, plina de impliniri. Toate aceste persoane trezesc in noi o stare de respect si admiratie si in mod natural ne raportam la ele ca fiind exemple cu totul deosebite pentru propria noastra viata.
Nobletea conferita de iubire nu are nimic de-a face cu orgoliul si mandria. O fiinta care iubeste cu adevarat este in mod natural o fiinta smerita, fiindca prin iubirea ei vede aspecte cu totul deosebite in sufletele toturor fiintelor din jurul ei. In acest fel ea nu va fi tentata sa se creada deasupra acestora, ci va urmari sa se apropie plina de iubire de oamenii din jur, avand pentru ei o stare de admiratie si de prietenie sincera, chiar de fraternitate.

prieten care alergi....

energia iubirii te face o persoana activă...

Iubirea este o sursa coplesitoare de putere si energie pentru cei care o manifesta cat mai des in activitatile lor
– In mod paradoxal pentru cineva care nu cunoaste aceste taine, de multe ori o persoana lenesa este in majoritatea timpului mult mai obosita decat o persoana activa, dinamica si care isi indeplineste activitatile cu multa iubire. Atunci cand iubim ceea ce facem, munca noastra devine ca prin farmec usoara, naturala si aducatoare de multa implinire si fericire.

Cand tot ceea ce facem, facem cu multa iubire, vom putea sa muncim foarte mult fara sa obosim si chiar mai mult decat atat, sa ne simtim odihniti si plini de vitalitate si energie la sfarsitul acelei actiuni. De multe ori cand facem o fapta buna, dupa aceea ore sau chiar zile intregi ne vom simti plini de viata, energici, fericiti si spontani. Orice fapta facuta cu iubire da un sens vietii noastre si abia atunci simtim cu adevarat cum fiecare dintre noi avem o menire in viata.

interesanta forţă de atracţie a iubirii...

Iubirea este o metoda exceptionala de a ne completa pe noi insine – Daca vom fi atenti, vom constata faptul ca de fiecare data cand iubim o alta fiinta umana, noi de fapt avem ceva de invatat, de asimilat de la acea fiinta. Daca iubim un om inteligent, inseamna ca este necesar ca noi sa asimilam inteligenta. Daca iubim o persoana sensibila si afectuoasa, inseamna ca este necesar sa invatam acea sensibilitate si afectiune. Intotdeauna iubirea aduce ceva nou, minunat si necesar in fiinta noastra.
Exista o mare varietate de calitati umane si ar trebui sa fim extrem de orgoliosi sa credem ca nu mai avem nici o calitate de asimilat de la cei din jur. In legatura cu aceasta asimilare, iubirea mai face posibil un alt miracol: chiar daca o alta fiinta umana este imperfecta, avand si ea defectele sale, in momentul in care iubim cu adevarat, vom intra in mod natural in rezonanta doar cu aspectele sale benefice si le vom prelua doar pe acestea in structura noastra. De exemplu, daca doua fiinte se casatoresc doar din interes, fara sa se iubeasca, si una dintre aceste fiinte este foarte lacoma si zgarcita, dupa un anumit timp si cealalta fiinta va avea tendinta sa devina la fel, in virtutea legii rezonantei. Daca in schimb iubim cu adevarat o persoana, atunci nu vom mai fi in pericol sa asimilam energii negative de la aceasta, ci prin raportarea a tot ceea ce este mai frumos in ea, vom primi de la acea fiinta doar aspecte care tin de natura ei spirituala, divina, care se afla dincolo de defectele ei de suprafata.

atracţia iubirii..

Iubirea este forta suprema de atractie din Creatie – intr-adevar, desi iubirea este un aspect inefabil, dincolo de orice definitie, putem totusi sa caracterizam multe dintre manifestarile ei ca fiind manifestarii ale unei irezistibile forte de unificare si coeziune. Cand iubim ceva, avem tendinta sa fim cat mai aproape de subiectul iubirii noastre si chiar intr-u anume fel sa-l inglobam in propria noastra structura.
Daca iubim o alta fiinta umana, atunci o simtim ca o parte minunata a sufletului nostru si a gandurilor noastre. In aceste momente fiinta iubita nu mai este doar un celalalt, ci impreuna formam un tot, ceva nou si mult mai complet decat oricare din partile initiale. Daca ne iubim munca, sau un ideal, atunci acea activitate devine parte integranta din felul nostru de a fi si percepem o mare parte a noastra ca fiind definita prin idealul respectiv. Din aceste exemple rezulta faptul ca iubirea de fapt ne apropie foarte mult de subiectul ei, pana la contopirea cu acesta.
Dimpotriva, lipsa de iubire duce la separarea noastra de orice alt aspect. Cu cat avem mai putina iubire, cu atat ne vom simti mai singuri, fara prieteni adevarati, fara cineva cu care sa ne impartasim cele mai profunde ganduri, sentimente si aspiratii si practic fara un ideal sau o directie in viata. O activitate practicata fara iubire este o munca facuta doar din interes si care nu ne aduce satisfactii sau impliniri profunde.

o personalitate de excepţie....

Persoana ta trebuie sa fie vesela, plina de viata si bucurie, de dinamism si vitalitate. Este aproape imposibil sa te indrepti languros sau lene catre performante. Oamenii de exceptie traiesc ca si cum ar fi asaltati de momente favorabile in fiecare zi si recunosc ca singurul lucru care nu le este suficient este timpul. Exista multi oameni in aceasta lume care au o pasiune in care cred, cunosc strategia care le-ar putea asigura succesul si valorile lor sunt in mod corect structurate, dar ei nu au vitalitatea fizica necesara pentru a realiza actiunea respectiva. Succesul este asadar inseparabil de energia fizica, intelectuala si spirituala care, corelate, ne permit sa obtinem ceea ce este cel mai bun din ceea ce ni se ofera.
Fiecare personalitate de exceptie stie ca nu este suficient sa ai resurse pentru a atinge succesul. Trebuie, de asemenea, sa utilizezi aceste resurse in cel mai eficient mod. Chiar si cele mai bune talente si ambitii au nevoie sa isi gaseasca o cale adecvata de manifestare. O usa poate fi deschisa prin distrugere sau poate fi gasita cheia care o deschide fara forta, lasand-o intacta. Pasiunea si credinta ne ajuta sa ne inaltam catre performante. Dincolo de aceasta putere, avem nevoie de o cale, de un sens inteligent si de o progresie logica.

şi totuşi iubirea...

Una dintre cele mai induiosatoare nevoi ale omului contemporan este nevoia de iubire. Desi iubirea este considerata de unii oameni doar un domeniu al poetilor, al indragostitilor sau al sufletelor caritabile, o privire mai atenta ne reveleaza faptul ca putine forte din Univers actioneaza cu o intensitate si o eficienta asa de mare precum o face iubirea. Pe cat pare de imateriala si intangibila simturilor noastre, pe atat iubirea se manifesta ca o energie coplesitoare, irezistibila si careia i se supune orice altceva in Creatie. Poate tocmai de aceea a fost numita, pe drept cuvant, in toate marile religii ca fiind energia suprema a lui Dumnezeu.

Cand Iisus a fost intrebat ”Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege?”,a raspuns: ”Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. “

sfaturi....

Dumnezeu este mult mai preocupat cu cresterea si dezvoltarea caracterului tau decit ca sa te faca confortabil. Cind sintem indurerati, Dumnezeu da mingaiere.Gaseste care este chemarea ta de viata, apoi ridica-te si vorbeste. Singurul lucru care nu-ti este ingaduit este sa parasesti lucrarea.Ingradeste-ti imaginatia ca sa nu creada ca esti nimic mai mult decit ceea ce ai fost chemat sa fii.Ocoleste rationalizarea greselilor.Intreaba des,"Care este motivul pentru care sint in slujire?

Unde esti Doamne?

Dacă întrebi pe cineva ”unde este Dumnezeu?” răspunsul e inevitabil ”în cer”.
Dar Domnul Dumnezeu a creat cerurile și pământul. Dumnezeu nu e limitat sau inclus în creația Sa.
El e dincolo de toate lucrurile create, iar cerurile, la fel ca și pământul, au fost create.
 Da, cerurile sunt de o altă natură, nefiind alterate din punct de vedere spiritual, dar totuși asta nu schimbă faptul că sunt create şi deci nu au o natură absolută.
Dumnezeu nu a apărut odată cu cerurile și apoi a decis să facă pământul că se plictisea cu îngerii în ceruri.
 Dumnezeu a existat când nu existau nici măcar cerurile.
Dumnezeu a fost înainte de a exista orice lucru creat.
Dumnezeu nu a început să existe odată cu creația Sa. DA, cerurile au o calitate superioară față de pământ, dar Dumnezeu nu se găseşte într-un loc datorită capacității superioare a locului respectiv.
 Dacă El se află într-un loc este doar pentru că vrea să fie acolo.”
Dumnezeu nu Și-a creat cerurile ca să locuiască El în ele, pentru că nu avea o casă și apoi a creat pământul pentru muritori. Nici vorbă. Tot ce se găseşte în ceruri a fost creat la fel cum tot ce se găseşte pe pământ a fost creat. Este scris că cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde (2 Cronici 2:6)
Dar cine poate să-I zidească o casă, când cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde?
iar pământul cu atât mai puțin. Da, cerurile au o altă natură spirituală față de pământ, pentru că în ceruri este Slava lui Dumnezeu, dar prin Jertfa lui Domnului Isus, pământul (adică omul) a fost ridicat la o natură superioară chiar şi față de ceruri, deoarece Însuşi Dumnezeu locuieşte în mine în toată plinătatea Lui. El pe care nimic nu-L poate cuprinde, Îl cuprinde inima mea imperfectă. Ce Dumnezeu umil... Să aleagă să locuiască în mine.
Dacă Îl las pe El să locuiască în mine nu doar ca şi un chiriaş ci ca și Stăpân, atunci, lumea nu va mai trebui să vină să întrebe ”unde este Dumnezeu?” pentru că se va vedea că e în mine și în tine.

tare mult aş vrea să ştii...

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
Simţi că nu mai deţii controlul asupra vieţii tale? Că viaţa te controlează în loc să o controlezi tu pe ea? Lucrul acesta se întâmplă fiindcă te afli pe scaunul din dreapta, conformându-te oamenilor, evenimentelor şi circumstanţelor. Acestea stau pe scaunul şoferului, nu tu. Nu e de mirare că nivelul tău de frustrare este ridicat, iar nivelul mulţumirii este scăzut. “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia”. Dacă simţi că lumea te pune la colţ, ai două opţiuni:
1) Conformează-te în continuare sau fii un agent al schimbării.
 Fie alegi să rămâi pe locul din dreapta fie să treci la volan. Biblia spune: “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia” (Romani 12:2). Ci transformă-te într-o persoană pro-activă, mânată de credinţă, aşa cum doreşte Dumnezeu să fii.
2)Preia controlul asupra vieţii tale prin “înnoirea minţii”. în loc să te zbaţi să schimbi oamenii şi împrejurările din jurul tău, schimbă-ţi modul de gândire şi ceea ce-ţi spui ţie însuţi. Cuvântul gre­cesc pentru înnoire înseamnă “alinierea gândurilor tale la gândurile lui Dumnezeu”. Abandonează acele gânduri auto-distrugătoare care îţi spun “nu eşti, nu poţi, nu vei fi capabil niciodată”. Dumnezeu spune: “Tu eşti, tu poţi şi cu certitudine vei fi capabil” datorită puterii Sale care te locuieşte! loan scrie: “ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră” (1 loan 5:4). Apelează la Cuvântul lui Dumnezeu! Descoperă ce spune el despre lucrurile care te intimidează şi te controlează şi dezlănţuie puterea asupra lor. Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: “Nu te teme … eu sunt Dumnezeul tău. Eu te întăresc … eu te sprijinesc” (Isaia 41:10). Aliniază gândurile tale la gândurile lui Dumnezeu. Treci pe locul şoferului şi preia controlul asupra vieţii tale!
Declară azi că Dumnezeu este mai mare decât ingrijorarea ta şi mai mare decât toate problemele si spaimele cu care te confrunţi.
,,Îngrijorându-se pentru ziua de mâine, mulţi credincioşi ratează victoria pe care Dumnezeu ar fi dorit sa le-o ofere astăzi.Îngrijorându-se pentru ziua de mâine, mulţi credincioşi ratează victoria pe care Dumnezeu ar fi dorit sa le-o ofere astăzi
,,Întrebat-a într-o zi
Floare pe o vrabie:
,,Tare mult aş vrea a ştii
De ce mereu par a fii
Oamenii în alergare,
Agitaţi de-ngrijorare.”
Vrăbiuţa deci i-a spus
Florii în nedumerire:
,,Cred că singurul răspuns
E că n-au un tată spus
Cum e tatăl nostru mare
Care grija noastră are.”
(autor necunoscut)

un oaspete nedorit....

 ....intepaturile unor musculite nu pot stavili fuga unui aprig armasar .
Daca am scris asa cum mi-a izvorat din inima, atunci mi-am indeplinit datoria
- Ai sa implinesti in curand saptesprezece ani; Maine , poimaine ai sa fii barbat. Cum vezi viitorul tau ?
-  Ah , cat as dori sa raman toata viata copil…
Sa ramai toata viata copil e un vis frumos dar greu de implinit.Cat ma priveste, vrand, nevrand a trebuit sa devin barbat ! Cand eram mic, tata imi spunea mereu :
 -« Cu orice pret voi face din tine un om !». Si iata ca am supravietuit-
In lipsa geniului, posed o mare doza de râvnă si o tot atat de mare si nerasplatita iubire. Eu suspin adanc cand pe zidul vreunei case,  văd o inscriptie ce-mi atrage atentia : « Aici a murit Enescu » - « Aici s-a nascut Creangă » - « Aici a trait si a murit Sadoveanu ». Ajuns in fata casei mele,  nu-mii pot retine un geamat deznadajduit. Şi -mi spun atunci :
- Iti poti inchipui ce inscriptie se va gasi mai tarziu pe zidul casei ?(dacă o fi vreunul să-mi inscripţioneze)
- Mai tarziu ? intrebă fericit oaspetele meu. Crezi cu adevarat ?
- Sigur, raspunse batjocoritor  oaspetele meu. Va sta scris: casa de inchiriat!

Doamne Dumnezeul meu, deschide-mi ochii să Te văd chiar și în locurile întunecate!

„Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut.”

Iacov fugea de fratele său Esau, era singur şi se îndrepta înspre ceva ce nu cunoştea, obosit adoarme cu capul pe o piatră (nu era tocmai perna ideală). Se poate spune că circumstanțele lui erau chiar întunecate. Nu se dau detalii despre starea lui sufletească, dar mă gândesc că nu era tocmai fericită. Totuşi Domnul Dumnezeu îi dă un vis ca să-l ajute să înțeleagă că lucrurile nu sunt aşa cum le vedea el cu ochii fireşti. Dumnezeu era acolo, cu el. Dumnezeu este în locul acesta, unde sunt eu chiar acum, oriunde ar fi ”locul acesta”.
Cuvintele lui Iacov mi-au amintit de un cuvânt înţelept, care spunea:
”Dacă nu îl poți percepe pe Dumnezeu în orice loc, nu ai să-L poți percepe în nici un loc”
Sunt de acord. Dacă nu Îl mai simți (nu mă refer aici la simțurile fireşti) pe Dumnezeu cu tine atunci când treci prin valea umbrei morții, atunci poate că trebuie să îți deschizi ochii.
Odată ce ai început să mergi cu Dumnezeu, nu ai voie să te mai opreşti.
-Nu cred că e groaznic ca cineva să moară, cred că e groaznic ca cineva să moară fără să fi trăit cu adevărat, fără să-şi fi încredințat inima Celui care nu o va pierde, fără să ajungă să creadă împotriva oricărei necredințe.
Nu spun că e uşor, spun doar că nu este atât de greu. Este atât de greu cât vrei tu să fie. Dacă există oameni care în mijlocul la circumstanțe groaznice pot să exclame ”Dumnezeu e aici!”, înseamnă că Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea de a vedea lucrurile în mod real dacă noi vrem.
Dacă totul depinde de mine să funcționeze, atunci este într-adevăr groaznic, dar dacă Domnul Dumnezeu e în control, atunci ce poate să mi se întâmple fără ca El să ia aminte?
Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică? Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei – se clatină şi cad. Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi. (Psalm 27:1-3)

să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti…..

Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui,
....Dumnezeu s-a smerit atât de tare şi S-a lăsat să fie aşa de vulnerabil încât să fie iubit de noi…Tot cerul şi îngerii şi tot universul ăsta, tot ce e mai perfect şi desăvârşit Îl adoră pe El…şi El vrea să fie iubit de noi…de pulbere care astăzi e şi mâine nu mai e…

dar Dumnezeu a iubit atât de mult lumea că a dat parte din El să fie asemenea nouă şi să moară…doar să vedem noi că El ne vrea …

Avea dreptate David când zicea “ ce este omul ca să te gândeşti la el…şi fiul omului ca să îl iei în seamă?”.

 Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi când păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci Lui?

Dacă eşti drept, ce-I dai Lui? Ce primeşte El din mâna ta?” Iov 35 :6-7

El nu are nevoie de faptele mele...faptele le fac ca şi o consecinţă la ceea ce cred. Dar nu fac faptele ca să Îl impresionez pe El.

Dar intimitatea…asta e altceva…e dreptul lui de soţ. Nu ai să îl auzi în veci strigând “de ce nu stai cu mine?!” dar asta e tot ce a vrut, tot ce vrea şi o să vrea vreodată.

Dacă un soţ şi o soţie nu petrec timp împreună asta nu înseamnă că sunt mai puţin căsătoriţi, dar legătura lor nu va fi una puternică deoarece nu se mai cunosc. Un om e o lume... şi îţi ia o viaţă întreagă să ajungi să cunoşti un om şi nici atunci nu poţi să spui “eu cunosc în totalitate lumea omului ăstuia” ... Şi atunci nu ai timp de pierdut. Dar Dumnezeu nu e o lume şi nici măcar un univers, universul nu-i decât un fir de praf în mâna Lui... atunci voi avea nevoie de toată veşnicia să văd măreţia Lui şi niciodată nu va fi destul pentru că El e nemărginit.

Dacă tot creierul mi-ar funcţiona la capacitate maximă şi aş înţelege deplin totul, tot nu am cum să mă plictisesc vreodată de El şi nici să ajung să cunosc totul despre El.

Sunt serafimi care se uită la El şi-şi acoperă faţa şi tot ce le rămâne de spus e “SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT ESTE DOMNUL”. Ai crede că după atâta timp nu mai sunt uimiţi... asta ar crede un muritor ca mine...

El ... Dumnezeul ăsta nemărginit ...El, mă vrea pe mine... şi-atunci dacă eu nu îi dau dreptul de soţ, adică intimitate cu El, ce scuză aş putea găsi vreodată care să mă justifice? Totuşi El stă şi mă aşteaptă, ca şi cum nici nu mai ştie că ieri l-am ignorat complet...că m-am rugat Lui de parcă El n-ar fi lângă mine... că i-am cântat cântece de parcă n-ar fi chiar în faţa mea...

Pe când eram noi încă păcătoşi Isus ne-a împăcat cu Tatăl…acum când sunt a Lui cum nu îmi va fi totul?...

Eu nu ştiu dacă Îl iubesc…şi dacă da, nu vreau să o spun, pentru că are un dar să testeze cuvintele noastre ca să ne arate dacă sunt adevărate sau nu… mai bine spun că sper să ajung să Îl iubesc cu toată inima mea, cu tot cugetul meu şi cu toată puterea mea.

Sunati din trambita.... (din corespondenta electronică)

Sunati din trambita
Dragi frati si surori
S-a dat semnalul trezirii spirituale in Romania. Acest inceput va insemna si o perioada de stramtorare pentru tara. De aceea va rog pe cei ce aveti lumina DS sa analizati cele 2 lucrari pe care grupul de strajeri din Pecica/Arad, le-au primit de la Domnul si in consecinta sa actionati de urgenta.“Sunati din trambita” pentru trezirea bisericii din Romania, la rugaciune si post pentru tara.
30.05.2010 Sa dat lucrare prin Duhul Sfant:
“Domnul in marea sa indurare cheama in graba biserica din Romania la o jertfa necurmata de rugaciune si post. S-a dat prin Duhul Sfant ca vor veni mari incercari peste tara,framantari sociale puternice(mitinguri isotite de manifestari de violenta).Va fi si un cutremur de pamant in zona Vrancea.Domnul ne-a aratat ca Romania are 3 mari blesteme,pacate mari din care deriva toate celelalte(inchinare a idolatra,dezbinarea si ura , pacatul uciderii de copii -Avortul)
“Domnul pana in luna Mai 2011,mai lasa un an de indurare peste Romania ,pentru cei ce vor sa se intoarca la Domnul. Pt.cei ce fac si comit pacate impotriva trupului(avorturi, pacate sexuale,sodomie, duhul Malahilor) si nu vor sa se opreasca din pacat,va fi inchisa usa harului pt totdeauna si nu o vor mai gasi cand vor vrea sa se intoarca(asemeni cu intamplarea din Geneza 19:10-11). Pe acestia Domnul ii va lovi cu boli grave(cancer ) si cu boli in oase ca sa nu aiba putere.
Domnul este satul de mila…..Ieremia 15:6 “
Chemarea Domnului are la baza… IOEL 2: 15-17
“ Sunati cu trâmbita în Sion! Vestiti un post, chemati o adunare de sãrbãtoare!"
Strângeti poporul, tineti o adunare sfântã! Aduceti pe bãtrâni, strângeti copiii, si chiar pruncii de la tâtã! Sã iasã mirele din cãmara lui, si mireasa din odaia ei!
Preotii, slujitorii Domnului, sã plângã între tindã si altar, si sã zicã: "Doamne, îndurã-Te de poporul Tãu! Nu da de ocarã mostenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce sã se zicã printre neamuri: "Unde este Dumnezeul lor?"
Ma rog ca Domnul Dumnezeu sa ne trezeasca din amorteala spirituala si ridicam glasul catre El si sa stam in spartura pentru tara.
Fiti binecuvantati

Fr. Traian Restea

în trecerea grăbită.....

În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzînd,
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecînd.

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adînciri în vis
Fă-ţi timp pentru cîntare cu sufletul deschis,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lîng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă cînd mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stînd singur să te rogi,
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrîni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru cîini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Cristos,
Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,
Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate cîte-un pic,
Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi cînd nu faci nimic.

Fă-ţi timp lîngă Cuvîntul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plîngi;
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strîngi.
     -  traian dorz-

Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!

De prea multe ori noi, oamenii, fugim dupa trenul care nu ne asteapta, vedem iarba din curtea vecinului mai verde.. etc, adica tanjim dupa ce nu avem in timp ce pierdem adevaratele valori care stau in lucrurile simple. Am intalnit oameni in meseria mea, care doreau sa dea jos ferestrele termopan de la casa lor pentru ca "aburesc", si ca nu sunt de treaba, pe cand solutia este foarte simpla: .. deschide mai des fereastra pentru aerisire. Hmm.. Nu stiu cate studii ar mai trebui sa se faca, nu stiu cati psihologi ne-ar trebui la usa casei ca sa ne invete un lucru simplu: fericirea si bucuria vin din lucrurile simple ale vietii, si mai precis din relatia cu cei de aproape, familia. Ne spunem noua insine ca daca am avea banii lu' cutare, sau masina lu' cutare, sau prietenii lu' cutare, sau sotia\sotul lu' cutare, etc, am fi fericiti. In tot acest timp uitam ca avem in mana cea mai mare comoara pe care Dumnezeu ne-a putut-o da, familia. Sunt oameni care nu au o familie, insa biserica poate sa iti fie o familie, prietenii la fel. In functie de modul cum te raportezi la familie, asa de mult sau putin ai de castigat. Biblia spune, pe drept, ca cine gaseste o nevasta buna, gaseste fericirea. E valabil si pentru prieteni intr-o anumita masura, si pentru ceilalti membri ai familiei, insa sotul\sotia sunt cei care ne pot implini cel mai mult. Problema e ca, asa cum am inceput sa spun, nu pretuim asa cum trebuie fericirea pe care o avem in maini. Totusi asta se poate schimba... putem pretui si foarte mult. Dumnezeu sa ne ajute

biserica noastră în ce direcţie merge?

Te-ai gândit vreodată ca creştin sau ca pastor de câte ori ai fost pus la încercare? De câte ori Dumnezeu ţi-a trimis oameni care aveau nevoie de tine pentru că vroia să le împlinească nevoile prin mâna ta, doar ca să testeze dacă eşti credincios şi bun administrator a ceea ce ţi-a încredinţat? Pe timp de criză economică mondială, oamenii care formează biserica lui Cristos trebuie să îşi fie sprijin unii altora mai mult decât oricând.

“…nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.” (Faptele apostolilor – 4:34,35)

Dacă Biblia spune că “nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă”, asta nu înseamnă că erau cu toţii bogaţi. Doar că exista unitate între ei, iar atunci când unul dintre ei se afla în nevoie, toţi ceilalţi îl sprijineau după puteri. Când s-a întâmplat asta ultima dată în biserica pe care o frecventezi? Se întâmpla mai des înainte de criză sau acum? Domnul Isus spune: “ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

..... nu pot fi pe de-o parte creştini care trăiesc din abundenţă şi în acelaşi timp creştini aflaţi în nevoie. Pentru că asta înseamnă Biserica, fraţi care suferă şi se bucură împreună, se ajută la nevoie şi sunt gata să se sacrifice unul pentru celălalt. Nu trebuie să fim limitaţi de propriul confort atunci când e vorba să ajutăm un frate aflat în nevoie. Dar nici nu trebuie ca şi creştini să ne aflăm într-o nevoie perpetuă, aşteptând întotdeauna să facă altul pentru noi, ceea ce noi nu numai că nu am fost în stare, dar nici nu am încercat să facem.

-Ca şi creştini trebuie să ne punem întrebarea: biserica noastră este cu adevărat Biserică?

-Cum voi trăi azi!

    Astazi incep o viata noua!

Fiindca fiecare zi e o noua viata pentru mine. Si imi fagaduiesc cu sfintenie ca nimic nu va intarzia cresterea noii mele vieti.

    Astazi incep o noua viata a iubirii.

 Voi merge cu fruntea sus printre oameni. Si stiu ca, atunci cand vreau cu adevarat ceva, intreg Universul conspira la realizarea visului meu.

   De acum inainte voi iubi intreaga creatie.

 Din aceasta clipa voi arunca din mine orice ura, pentru ca nu am timp de ura, ci doar de iubire.

 Iubirea intensa cheama iubire.

 Nu este atat de important sa fii iubit, cat sa iubesti – cu toata iubirea si cu toata fiinta ta.

    Si cum ii voi intampina pe cei care ma vor infrunta?

Intr-un singur fel:

   -In liniste, rostind in sinele meu “Te iubesc”.

Astfel spuse, in liniste, aceste cuvinte vor straluci in ochii mei, sprancenele se vor descreti, zambetul imi va reveni pe buze si vocea mea va deveni mai profundă; iar inima lor se va deschide. Si cine va fi acela care nu va primi ceea ce ofer eu cand inima lui imi va simti dragostea?

    Voi intampina reactiile celorlalti cu iubire.

Tot asa cum iubirea este arma care deschide sufletele oamenilor, ea este si scutul care respinge sagetile urii si sulitele furiei.

 Rautatea si descurajarea se vor izbi de noul meu scut si vor deveni mai blande decat ploaia de primavara. Scutul ma va proteja in mijlocul lumii si ma va sprijini cand voi fi singur.

   Voi iubi pe cei cu vointa puternica, pentru ca ei ma pot inspira.

     Îi voi iubi pe cei care esueaza, pentru ca ei ma pot invata.

Voi iubi pe cei înălţaţi în dregătorii, pentru maretia lor, ii voi iubi pe cei umili, pentru ca sunt divini.

    Îi voi iubi pe cei bogati, pentru singuratatea lor; ii voi iubi pe cei saraci, pentru simplitatea lor. 

    Îi voi iubi pe cei tineri pentru increderea pe care o au; 

    Îi voi iubi pe cei batrani, pentru intelepciunea pe care o daruiesc. Ii voi iubi pe cei frumosi, pentru armonia lor.

     Îi voi iubi pe cei urati, pentru sufletul lor insetat de pace.

     Îmi voi lauda dusmanii si ei imi vor deveni prieteni; 

      Îmi voi incuraja prietenii si ei imi vor deveni frati;

      Voi cauta intotdeauna motive sa binecuvantez; niciodata nu-mi voi gasi scuze sa barfesc.

      Cand voi fi tentat sa critic, imi voi musca limba; cand voi merge la rugaciune, imi voi inalta vocea din toate puterile.

De acum inainte, voi privi toate lucrurile cu iubire si ma voi naste din nou.

 Voi iubi soarele, pentru ca imi incalzeste corpul;

 Voi iubi ploaia binecuvântărilor divine pentru ca imi curata spiritul;

 Voi iubi lumina iubirii divine, pentru ca imi arata calea;

 Voi iubi si intunericul, pentru ca imi arata stelele.

 Voi spune bun-venit fericirii, pentru ca ma face darnic .

  Voi indura tristetea, pentru ca-mi deschide sufletul.  

  Voi aprecia recompensele, daca ele mi se cuvin;

   Voi spune bun venit si piedicilor, pentru ca ele sunt cele care ma intaresc.

-ce vremuri!

Mă-nfior ades în vremuri
Ce timpu-n loc vor să-l oprească,
Răscruci de gând, popas stingher
Lumina-n mine fă să crească.
În ceas tăcut, sol nevăzut
De dincolo de infinituri,
Trimite grai celui ce-i „mut”
Și-mbracă-mă ca-n alte timpuri.
Dă-mi din înalt puteri cereşti,
dă-mi haina sfânt-a proorociei,
Fă să cunosc ce-i neştiut,
Mesaj să-i fiu vremelniciei.
Mi-e inima un foc nestins
Cînd graiu-n mine nu-i „aprins”.

-ce vecini ai?

În pilda  lui  Lazăr avem  o întâmplare fantastică şi evenimentul povestit de Isus este amintit în timpul Patimilor Domnului nostru, pentru a sublinia conceptul de caritate. Lazăr din care vom vorbi este ca personaj în Evanghelia după Sf. Luca (16, 9-13). . „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.
La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.Şi dorea mult să se sature cu fărâmiturile, care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui, şi a strigat: ,Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta. ,Fiule’, i-a răspuns Avraam, ,adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.’Bogatul a zis: ,Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu;căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.Avraam a răspuns: ,Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.,Nu, părinte Avraame’, a zis el; ,ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.Şi Avraam i-a răspuns: ,Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”Cum a fost cazul pentru mai multe caractere minore care apar în Evanghelii şi mai târziu, în tradiţia creştină,ce au primit un cult, o reamintire constantă, un titlu de sfânt, inclusiv Lazăr, în ciuda faptului de sărăcie şi aspect fizic neplăcut  ,capătă prin tradiţia creştină rolul unui personaj principal într-o poveste fantastică, a nu se confunda cu Lazăr din Betania  ce a fost înviat de Isus, în timp ce despre acest Lazăr  nu s- a stabilit cu certitudine, dacă o astfel de persoană a existat cu adevărat. Parabola are, după cum ştim cu toţii, o semnificaţie foarte profundă şi include o predare universală . Este des menţionată pentru a arăta fariseilor  de pretutindeni şi din toate timpurile, pentru toate persoanele  lacome de avere şi iubitori de sine  de toate vârstele, în cazul în care aceste averi utilizate  au drept scop  satisfacerea egoismului. Chiar şi astăzi auzim de multe ori  sau vedem  un "Lazăr cerşetor", care are nevoie de ajutor, sunt cei săraci cu atitudine decentă  ce suferă în tăcere  trăind  în foame,lipsă materială ,spirituală ,etc.-Deci, abundentele în căminele noastre ar trebui   şi s-ar putea  elimina, cel puţin  acele mâncăruri şi lucruri inutile ce le aruncăm sau nu le-am folosit decât odată ,pentru a preveni sau a sătura  un Lazăr  al zilelor noastre decât  să sufere şi să moară încet. În acest sens, poate, întreaga comunitatea noastră ar avea beneficii şi nu ar trebui să ne fie frică să întâlnească din nou, astfel de oameni;  dar ,aşa suntem morţi, separaţi de fratele nostru sau de vecinul, printr un abis mare. Abisul de indiferenţă, invidia, lăcomia şi dezacord. Durerea  e mai profundă că, uneori, chiar în inimă ne separăm  de familii ,de prietenii  pentru care am trudit mult ....şi  acum aroganţa, spiritul bogăţiei spirituale ne separă creeînd abisuri ce duc spre abisul veşnic -cel mai apropiat vecin al nostru!. Iată cum pilda ne aduce aminte de Lazăr ,de nevoiaşi şi săraci , să acordăm o atenţie mai mare la suferinţile umane, şi pentru a oferi tuturor bogata şansă de a se răscumpăra prin  singura avere a ispăşirii lui Cristos prin schimbul iubirii divine .

cincizecimea-pogorârea duhului sfânt

Primul lucru care trebuie remarcat despre Rusalii este ca sunt o sarbatoare de ”duminica”. Cea de a cincizecea zi, este un multiplu de 7 plus inca o zi, ceea ce o face sa cada intotdeauna nu in Sabat, ci in cea ditai zi a saptamanii. Prin aceasta, Rusaliile Vechiului Testament sunt dovedite ca o anticipare a harului care ne-a venit odata cu Noul Testament.

Al doilea lucru pe care-l remarcam este ca Rusaliile au marcat abilitatea de a scoate Evanghelia din granitele stramte ale iudaismului, pentru a o raspandi la toate neamurile de pe fata pamantului. Abilitatea de a vorbi in limbi noi a marcat cu “foc si cu vant” ca se intra intr-o dispensatie noua, acea a mantuirii duse pana la marginile pamantului.
Cum ar trebui sa sarbatorim amintirea unei astfel de zile?
In nici un caz cu o naiva asteptare a unei repetaria ei in fiecare an calendaristic. Rusaliile au fost o “poarta” prin care s-a trecut acum doua mii de ani, nu o destinatie la care trebuie sa ne tot intorcem. Bisrica nu traieste privind inapoi, ci aruncandu-se spre ceea ce este inainte in implinirea plenara a planului divin.
De Rusalii aniversam bunatatea lui Dumnezeu venita peste noi: “Caci fagaduinta aceasta este voi, pentru copiii vostri wsi pentru toti cei ce sunt departe acum, in oricat de mare numar ii va chema Domnul, Dumnezeul nostru” (Fapte 2:39).
De Rusalii aniversam importanta venirii Duhului Sfant pentru formarea Bisericii, pentru nasterea noastra din nou si pentru imputernicirea noastra sa vestim Evanghelia. Odata cu Rusaliile am intrat in “epoca puterii venite de sus” (Fapte 1:8). Rusaliile ne aduc aminte ca, in afara Duhului Sfant, nu exista in noi nici un fel de resurse suficiente pentru implinirea misiunii noastre crestine.

De Rusalii ne aducem aminte ca ne apropiem cu pasi mari de vremea sfarsitului. Traim deja “ultimele zile” si Domnul nostru poate reveni oricand. Se cade cu atat mai mult sa ne luam chemarea si lucrarea in serios: “Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Christos pe acest Isus si noi toti suntem martori ai Lui” (Fapte 2:32,36)

.În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.  Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci. Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”

apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi.

Cuvântul ne spune: -Apropiaţi-vă de Dumnezeu si El Se va apropia de voi . Orice prietenie trebuie dezvoltată şi acest lucru necesită dorinţă, timp si energie din partea ta.

Dacă doreşti ca prietenia cu Domnul să fie mai profundă, trebuie să înveţi să-I împărtăşeşti ceea ce simti,când îţi cere ceva, sa faci făraă cârtire şi să ai grijă să doreşti ca această prietenie să fie mai presus de orice interes personal.

  Sunt cel putin trei nivele la care trebuie să lucrezi în dezvoltarea prieteniei tale cu Domnul:

- Trebuie sa fii sincer cu Dumnezeu .

O prietenie profundă se zideşte prin sinceritate.

 -Dumnezeu nu se aşteaptă să fii perfect, El doreşte să fii sincer. În Biblie toti prieteni Lui Dumnezeu au avut căderi, au fost oameni păcătoşi. Dumnezeu prin Harul Lui S-a făcut peSine  prietenul păcătoşilor  . Pe paginile Bibliei vei găsi prieteni ai Lui Dumnezeu care sau plîns, care s’au îndoit, care au negociat cu Dumnezeu, o sinceritate care nu L-a deranjat.

-Întîmplarea cu Avraam privind distrugerea Sodomei si Gomorei ne scoate în evidenţă un om care nu se jenează să negocieze cu Creatorul, mergînd pînă la limita bunului simţ pentru a salva zece oameni neprihaniţi,dacă aceştia se găseau în cetate.

  -David, un alt exemplu, a trădat încrederea acordată de Domnul. 

  -Moisea fost un prieten al Domnului şi sinceritatea lui a fost pe placul Domnului. Exod 33 :12-17.

Moise a zis Domnului: „Iată, Tu îmi zici: ,Du pe poporul acesta!’ Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimite cu mine. Însă, Tu ai zis: ,Eu te cunosc pe nume, şi ai căpătat trecere înaintea Mea!’
 Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte, şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-Te că neamul aceasta este poporul Tău!” Domnul a răspuns: „Voi merge Eu însumi cu tine, şi îţi voi da odihnă.” Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici. Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi, şi când prin aceasta vom fi deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pământului?”Domnul a zis lui Moise: „Voi face şi ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea, şi te cunosc pe nume!”

Poate că îţi pui si tu întrebarea daca Domnul acceptă o astfel de sinceritate, ca cea expusă pe paginile Bibliei (daca o citeşti !!!) la oamenii care au fost prieteni cu Dumnezeu .

Fără îndoială că Domnul apreciază sinceritatea !

Poate ca va trece ca o îndrazneală extremă dar Dumnezeu o vede adevarată. Poate vei fi pus în situaţia de a mărturisi Lui Dumnezeu sentimente ascunse  de mînie. Poţi să o faci fără reţinere,Dumnezeu are rabdare cu tine, să  te maturizezi suficient ca apoi să înţelegi că El foloseşte  totul pentru a deveni prietenul Lui-

apropiaţi-vă de Mine, şi ascultaţi! De la început, n-am vorbit în ascuns, de la obârşia acestor lucruri, am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său.

profeţii ce se împlinesc acum...

Al treilea Templu

Reconstruirea vechiului Templu trebuie să se facă pe locul lui cel vechi – Muntele Moria. Acolo au fost construite Templele precedente.

Primul, acum 3000 de ani, de către Solomon.

Al doilea, acum 2400 de ani, de către cei ce s-au întors din Babilon.

Al treilea a fost restaurat în întregime de către Irod cel Mare, ca să câştige simpatia evreilor şi a fost distrus de către Titus în anul 70 d.H. (din el a rămas o bucăţică – Zidul plângerii – unde se roagă şi plâng acum evreii).

Piedica de reconstruire este moscheea lui Omar – unul din cele două, trei locuri sfinte musulmane – dar profeţia se va împlini în ciuda acestei moschei, care se crede că este construită pe locul Templului.

În Daniel 9:27, se spune că un prinţ se va ridica din poporul care a distrus al doilea Templu (romanii, în anul 70 d.H.) şi că el va face „o alianţă“ cu poporul evreu (Isaia 28:15).

Acest tratat va garanta libertatea religioasă a evreilor, pentru ţinerea jertfelor după legea lui Moise.

Acest „prinţ“ trebuie să vină dintr-o formă reînnoită a vechiului imperiu roman. Apostolul Pavel ne vorbeşte foarte clar despre el în 2 Tesaloniceni 2:4-12. El va profana deci Templul şi prin acest act va rupe alianţa cu poporul evreu şi va face să înceteze cultul Templului (Daniel 9:27).

Deci:

1)      Restaurarea cultului jertfelor după legea lui Moise;

2)      Profanarea Templului.

După războiul din 1967, un reporter a luat un interviu unui celebru istoric izraelian – Israel Eldad – care la întrebarea: „Poporul dumneavoastră are intenţia să reclădească Templul?“ a răspuns astfel: „Din momentul când împăratul David a cucerit pentru prima oară Ierusalimul până ce Solomon a clădit Templul n-a trecut decât o singură generaţie. La fel va fi şi pentru noi“. Reporterul a întrebat: „Ce va fi cu moscheea lui Omar?“ Eldad a răspuns: „Desigur, este o întrebare bună. Cine ştie, poate va fi un cutremur de pământ“.

cel cu inima curată să cânte laude Domnului...