Oare ce ne-ar putea motiva să sărbătorim altfel....

De-a lungul timpului am observat că noi oamenii am devalorizat cuvintele. Am ajuns să folosim slogane mecanice şi să folosim cuvinte frumos meşteşugite cu ocazia marilor sărbători. Ne trimitem mesaje frumos construite să fie cât mai spirituale şi dăm versete esaj al Anului Nou.... biblice ca argumentaţie.

În spatele acestor fraze cred că ne ascundem sărăcia spirituală.

Dar să nu uităm că autorul sărbătorilor este Dumnezeu.

Aşa că orice sărbătoare trebuie să ne direcţioneze şi să ne focalizeze pe Dumnezeu.

Revelionul 2010 se va derula la fel ca toate celălalte de până acum. Va fi acelaşi tipar pentrucă lumea are modelul ei. Se vor arunca în aer sute de milione de euro în toată lumea (petarde, jocuri de artifici,...) uitân-d că în acelaşi timp mor zeci şi sute de mii de copii subnutriţi din lumea a treia -Africa. În acelaşi timp când privim cum luminile rafalelor de artifici sfredelesc cerul sunt copii în Africa care îşi pierd lumina ochilor – orbesc pur si simplu datorita unei boli care poate fi tratată cu o simplă operaţie care costă puţin. Specialişti oftalmologi austrieci au făcut un calcul şi ne-a trimis următorul mesaj: un copil din Africa poatre fi salvat de la orbire dacă i se face o simplă operaţie care costă doar 30 de Euro. Sărbătoarea Revelionului îi atrage pe foarte mulţi oameni să participe la ritualul acesta al artificiilor, în loc să salveze pe acesti copii de la orbire. De multe ori sunt cazuri şi nu puţine în toată lumea în care cei implicaţi şi împătimiţi în aceste jocuri de artificii îşi pierd lumina ochilor datorită accidentelor cu petarde.

Paradoxal, ziua în care poţi să faci tu un cadou pentru un copil ca să nu îşi piardă vederea îţi cheltuieşti banii pentru a cumpăra petarde cu care există riscul să îţi pierzi tu singur vederea. Oare nu ar trebuie să ne fie pildă negativă toate aceastea şi să ne arate cât de orbiţi sunt oamenii.

Lumea este de fapt un sistem fără Dumnezeu.

Cred şi am convingerea puternică că perspectiva creştină a Revelionului sau a Anului Nou ar trebui să fie altfel.

Sărbătoarea aceasta de la cumpănă dintre ani să ne prindă într-o „horă” comunitară a familiei lui Isus.

Anul Nou este o ocazie prielnică de a ne verifica relaţia cu Dumnezeu şi climatul comunitar. Sărbătoarea aceasta ar trebuie să fie de natură personală, să ne introducă într-o stare de reflectare asupra evenimentelor din anul precedent.

Un moment de meditaţie şi evaluare obiectivă, scrupuloasă a acţiunilor noastre bune şi rele aşa cum au fost ele în realitate.

Anul Nou trebuie să fie un moment în care să ne reevaluăm viaţa din punct de vedere spiritual, comunitar, familiar, profesional.

Mă fascinează modul în care sărbătoresc evreii sărbătorile. Ei ştiu că orice sărbătoare are un mesaj specific. Nu degeaba evrei când sărbătoresc cumpăna dintre ani sună de 100 ori din şhofar (corn de berbec). Aceste 100 de sunete impresionante în cele două zile a Anului Nou au scopul de a trezi în mod simbolic naţiunea la refecţie, la veghere de a deveni în anul care vine mai buni şi mai sfinţi.

Aceste sunete sună trezire pentru că an după an trece şi unul din cele două evenimente se apropie, pentru uni poate fi venirea Domnului iar pentru alţi poate fi suprema excludere – moartea însăşi.

Pentru oricare dintre aceste evenimente trebuie să fim pregătiţi. Ar trebuie să facem din sărbătoarea aceasta un eveniment al schimbărilor în bine şi să pornim într-un spirit de optimism în Anul Nou care abia începe.

Marele cărturar român Nicolae Iorga spunea:

„ Taina existenţei umane nu stă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti.”

Oare ce ne-ar putea motiva să sărbătorim aşa cum doreşte Mântuitorul nostru iubit?

Vă invit acum la cumpăna dintre ani să ne aplecăm şi să ne închinăm în faţa acestui Adevăr care de fapt este o Persoană – Isus Hristos. Fie ca Anul Nou să fie o sărbătoare a mulţumirii prin care să-L glorificăm pe Dumnezeu. Ceea ce ne împedică să ne bucurăm nu sunt greutăţile drumului, ci o inimă împărţită. Când un creştin merge cu lumea, conştiinţa îi face reproşuri, dacă întâlneşte creştini duhovniceşti, este nenorocit în tovărăşia lor; de fapt, el nu este fericit în nici o parte. Creştinismul nostru nu ar trebui să fie o religie de regrete, ci o bucurie necurmată a inimii.

“Bucuraţi-vă totdeuna.

Rugaţi-vă neîncetat.

Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (1Tesaloniceni 5:16-17).

Există o legătură mai intimă între aceste trei stări de suflet decât suntem noi, în general, dispuşi să gândim.

Bucuria creşte totdeauna în proporţie cu rugăciunea şi cu multumirea.

Mulţumirea este o stare, o atitudine pe care nu o putem defini prin cuvinte.

Singurul mod de a defini această stare şi această atitidune de multumire este de a sărbători Revelionul 2010 în aşa fel încât să-L glorifice pe Dumnezeu. Dumnezeu în dragoste Sa prin Cristos a pregătit sărbătoarea (odihnă în Cristos). Cum vei sărbători depinde de tine ...

Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor.

De aceea, pentrucă ai preţ în ochii Mei, pentrucă eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.

Să preţuieşti pe ce pune preţ Dumnezeu.În prietenia cu Domnul trebuie sa cauţi să afli ce preţuieşte El. Lucrurile care le preţuieşte Dumnezeu vor deveni pentru tine preţ si ceea ce îl supără te va supăra şi pe tine. Acesta este un nivel de prietenie profund la care eşti chemat să lucrezi.Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos, Apostolul Pavel a înţeles aceasta şi pentru el planul lui Dumnezeu a devenit planul lui. El ...care S’a dat pe Sine însuş, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită, Ceea ce îl interesează pe Dumnezeu este ca oamenii sa fie mântuiţi. Pentru acest motiv a venit Domnul Isus în lume, să caute si să mântuiască ceea ce era pierdut. Adică eu şi tu.

Când eşti prieten cu Domnul îţi pasă de ceilalţi care nu sunt mântuiţi. Eşti aproape de Dumnezeu când doreşti sa fii.

Ea este o alegere nu o întâmplare !

Este momentul, poate să te întrebi dacă cu adevărat doreşti aceasta. Se merită să renunţi la obiceiurile tale care te duc pe un drum fără ieşire ? Poate că în trecut ai fost pasionat de prietenia cu Domnul şi acum ea sa stins încet.Cei din Efes au făcut la fel, au pierdut dragostea pentru Domnul dar Domnul i-a avertizat de pericol.Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.

Deseori suntem avertizaţi si noi printr-o durere sau încercare si acest lucru este spre binele nostru deoarece reaprinde în noi dorinţa de a reface prietenia cu Domnul şi a ne ridica din somnul spiritual în care am ajuns. În Ieremia 29 :13 Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.

Domnul ne spune că îl vom gasi daca îl vom cauta cu toata inima. Nu uita ca eşti aproape de Dumnezeu în masura în care vei alege să fii !

Fie ca Domnul Isus sa ne dea întotdeauna dorinţa şi puterea de a alege, înţelept, prietenia cu Dumnezeul Glorios pe care îl servim !

dacă n-aş fi cunoscut personal pe Dumnezeu/ poezie /betel dej

Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sînteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sînteţi lepădaţi.

Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor?

Semnele minunate desfăsurate in univers ce arată pe Domnul Isus în cele două momente cheie ale vieţii Sale nu se mărgineşte numai la omenire:

-întreg Cosmosul reacţionează de asemenea. La conceperea Sa, este mişcarea tainică a Duhului asupra Mariei care rămâne însărcinată. „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.

La cruce este cutremurul de pământ. Isus a strigat iarăşi cu glas tare, şi Şi-a dat duhul.Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat.

La naştere, apare o nouă stea pe cer.„Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui.” La cruce soarele îşi ascunde faţa şi se face întuneric în miezul zilei. De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţaraDacă El se naşte şi trăieşte, avem lumină; dacă El moare, avem întuneric. El este într-adevăr lumina lumii În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.

Primii care vin să confirme naşterea Sa sunt nişte magi dintre neamuri.în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim Primul care crede că cel ce murea în chinuri era Fiul lui Dumnezeu era un sutaş dintre neamuri. Sutaşul, şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare, şi au zis: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

Ce interesant lucrează Dumnezeu! Când nu răspund oamenii, El face ca cerul şi stelele să răspundă. Dacă noi tăcem, strigă pietrele, spunea Isus la intrarea Sa în Ierusalim. Dacă poporul lui Dumnezeu nu răspunde, răspund neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu.Atât naşterea lui Isus cât şi moartea Sa au avut implicaţii în întreg Cosmosul, de aceea răspunde cerul şi stelele şi neamurile.

. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

Îndopaţi până la saturaţie cu obiceiurile şi atmosfera sărbătorii, devenim cu timpul imuni la adevăratul ei mesaj. Menit a fi o sărbătoare închinată Mântuitorului, Crăciunul s-a lăţit în zilele noastre la dimensiunile unui întreg sezon, prefăcut în prilej de realizare a agendei proprii. Inundat cu un potop de imagini, care ne captează privirile, şi melo-dramatizat prin creaţii muzicale inspirate tot mai mult din repertoriul păgân, sezonul reuşeşte să împingă pe planul al doilea evenimentele dramatice şi unice, istorisite în Cuvânt, care au însoţit naşterea lui Mesia, sedimentând mesajul Scripturii sub un strat gros de erezii, povestiri siropoase, ritualuri de familie şi manipulări comerciale.

Ne istovim alergând prin labirintul magazinelor universale în căutarea cadoului perfect, ca şi cum sărbătoarea ar fi dedicată părinţilor, copiilor, soţilor, soţiilor, fraţilor, surorilor, prietenilor, etc. Lungi liste de cumpărături, întocmite cu toată grija, ne păstrează memoria proaspătă, nu cumva să uităm pe cineva, desigur în afară de … El. Lui Christos nu-I putem oferi un cadou cumpărat la super-magazin, iar ce-Şi doreşte de la noi rămâne uitat, îngropat sub grămada de pachete frumos ambalate şi etichetate artistic, de sub pomul de Crăciun.

Când serviciul din biserică începe, în seara de ajun, suntem prea epuizaţi să mai putem participa cu duhul la încercarea predicatorului de a evoca scenele biblice, devenite prea familiare, ca să mai stârnească în noi emoţii sfinte. Gândul ne zboară la masa festivă care urmează, trecem în revistă încă o dată lista invitaţilor şi zâmbim involuntar, anticipând surpriza musafirilor, când noua reţetă de prăjitură le va fi servită. Anticipăm cu nerăbdare felicitările şi laudele pentru reuşita serii. Încercăm să ghicim cât de inspiraţi am fost alegând cadourile şi imaginăm în gând reacţia fiecăruia dintre cei dragi, în clipa desfacerii ambalajului. Facem inventarul gustărilor pregătite pentru colindători şi ne “rugăm” pentru reuşita serii, în care am investit atâta pregătire, efort, energie, cheltuială şi emoţii.

Pentru Maria şi Iosif, naşterea lui Isus a fost mai degrabă începutul unui drum al pribegiei şi al suferinţei, care-i purta departe de intimitatea căminului lor, pe care-l părăseau pentru totdeauna, ducându-i în exilul Egiptului şi, mai apoi, în Nazaret. Cea mai sfântă dintre mame a fost nevoită să nască departe de casă, privată de cele mai elementare condiţii ale confortului şi igienei cerute de acest eveniment. Viitoarele mame ale zilelor noastre nu lasă nimic la voia întâmplării şi nasc în spitale curate, asistate de medici cu experienţă şi cea mai bună reputaţie. O descriere mai simplă, a unei naşteri mai modeste (decât a Pruncului dumnezeiesc), nu cred că este posibilă. Iată ce ne-a lăsat scris Luca, acest istoric fără seamăn între istorici: “şi a născut pe Fiul ei cel dintâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei” (Luca 2:7). Laconic, ca un proces verbal şi succint ca un text de telegramă. Doar pronumele personale şi substantivul “fiul”, scrise cu majuscule, aduc aminte că-i vorba de Fiul lui Dumnezeu.

Trec neobservate astăzi cuvintelele bătrânului Simeon, prin care Duhul Sfânt dezvăluia Mariei destinul Pruncului de curând născut: “Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn, care va stârni împotrivire”. Singura certitudine cu care lumea era pregătită să-L întâmpine pe Copil, a fost “împotrivirea”.

În timp ce noi sărbătorim sezonul Crăciunului, obosindu-ne picioarele prin magazine, epuizându-ne economiile adunate bănuţ cu bănuţ, trecem nepăsători pe lângă mulţi “prăbuşiţi” şi nebăgaţi în seamă, de care nu-i mai pasă nimănui. A ajuns mai important să avem parte de o sărbătoare memorabilă în familie şi un program artistic reuşit în biserică, decât să căutăm a ridica un suflet din prăbuşirea lui. Departe de noi gândul că putem face din sezonul acesta o vreme prielnică de a împlini voia Celui pe care-L invocăm în sărbătoare, şi a cărui poruncă o putem împlini: “Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile …” Nici unul din noi n-are nevoie să caute printre străini, sau peste mări şi ţări, pe omul în nevoie …

În continuare, bătrânul cu viaţa sfântă se îndreaptă spre Maria: “Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie …” (Luca 2:35). Când răspundea îngerului vestitor, “Iată roaba Domnului, facă-mi-se după cuvintele tale!”, Maria nu bănuia că pacea avea să fie luată din familia ei. Împotrivirea se ridica chiar din sânul familiei, căci “fraţii lui nu credeau în El” şi-L alungau de acasă: “Pleacă de aici şi du-Te în Iudea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci” (Ioan 7:3-5), iar rudele “au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: “Şi-a ieşit din minţi” (Marcu 3:21).

Apoi, sabia lui Irod se ridica împotriva Pruncului. Fără să-L poată identifica (fiind revelat numai celor neprihăniţi, care “aşteptau mângâierea lui Israel”), sabia lovea fără să aleagă, ucigând mulţi prunci de parte bărbătească în Betleem şi împrejurimile lui. Ei mureau în locul Pruncului născut ca să moară pentru noi toţi.

Mai târziu, chiar Isus avea să declare: “Să nu credeţi că am venit s’aduc pacea pe pământ … ci sabia” (Matei 10:34). Sabia a devenit principiul care lucrează în orice loc în care Isus este primit, afectând viaţa credinciosului atât în familie cât şi în societate.

Dincolo de atmosfera de pace aparentă a sărbătorilor de Crăciun, în lume se petrec lucruri nefaste şi fapte de cruzime, iar prin biserici bântuie rătăciri de la adevăr, răzvrătiri împotriva autorităţii divine şi dezbinări între fraţi.

Sabia adusă de Domnul, nesătulă de sânge, loveşte fără milă în stânga şi-n dreapta, fără ca ochii noştri duhovniceşti, acoperiţi de văluri groase, să mai vadă măcelul şi să le mai pese de cei prăbuşiţi în sângele lor. Mai mult, poate că nici familia ta nu e străină de lucrarea acestei săbii.

Nu uita că eşti prins la mijloc, într-un conflict la fel de vechi ca lumea, confruntarea ultimă, pe viaţă şi pe moarte, dintre neprihănire şi păcat, dintre lumină şi întuneric, conflict declanşat în grădina Edenului, declarat de Dumnezeu în bine-cunoscutele cuvinte: “Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul” (Genesa 3:15).

Eşti implicat în acest conflict prin naştere şi vei fi declarat sau victimă, împreună cu şarpele, sau biruitor împreună cu Sămânţa femeii. Fiul lui Dumnezeu a consimţit să Se nască în natură umană şi să Se implice alături de noi într-un conflict pe care l-a socotit al Lui însuşi. Cât de mult L-a costat pe El naşterea din femeie, ca să moară în locul nostru, nu vom şti niciodată în viaţa trăită în această lume căzută. Doar când vom sosi Acasă vom afla.

toţi copii au proclamat:- Isus e Rege!

„Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea!"

Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor

Apostolul Pavel scrie in epistola catre Galateni:

“ Dar cînd a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut supt Lege, ca sa rascumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca sa capatam înfierea.” (Gal 4:4-5).

Aceasta ne vorbeste despre planul lui Dumnezeu cu privire la venirea lui Mesia in lumea noastra, cu un scop precis, de rascumparare de sub domnia pacatului. Privind in Scripturi putem sa observam anuntarea si desfasurarea acestui plan divin, ca un fir rosu, incepand cu ceea ce se numeste protoevanghelia. Promisiunea a fost rostita direct de Dumnezeu primilor oameni in Gradina Edenului:

,, Vrasmasie voi pune între tine si femeie, între samînta ta si samîntaei. Aceasta îti va zdrobi capul, si tu îi vei zdrobi calcîiul.” (Genesa 3:15).

Este judecarea sarpelui care a ispitit pe Eva si promisiunea facuta femeii, care arata clar ca poarta de intrare in lume a lui Mesia va fi prin femeie fara ajutorul barbatului. Firul rosu se extinde si patriarhul Iacov, la batranete, cand isi binecuvanta fiii in adresa catre Iuda, vesteste venirea lui Silo-Mesia

,,Toiagul de domnie nu se va departa din Iuda, Nici toiagul de cîrmuire dintre picioarele lui,Pîna va veni Silo, Si de El vor asculta popoarele.” (Gen. 49:10).

Aici Scriptura ne arata semintia lui Israel din care Mesia va descinde,anume Iuda, care inseamna ,,Laudat fie Domnul.” Mesia va veni ca domnitor care are un sceptru pentru domnie. Aceasta expresie este repetata si prin proorocia lui Balaam in Numeri24:17

,, Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cîrmuire se ridică din Israel.”

Proorocul Isaia vede domnia lui Hristos-Mesia, nu doar peste Israel, ci peste toate popoarele. Moise vesteste venirea lui Mesia ca proorocul de care trebuie ascultat

,,Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să ascultaţi de el!...

Atunci Domnul mi-a zis:

„Ce au zis ei, este bine. Le voi ridica din mijlocul fratilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, si el le va spune tot ce-i voi porunci Eu. Si dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe cari le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere ocoteală.” (Deut. 18:15, 17- 19).

Evanghelistul Vechiului Testament, profetul Isaia este instrumentul folosit de Dumnezeu pentru a oferi cele mai multe detalii cu privire la nasterea, persoana, viata, moartea si invierea lui Hristos-Mesia. Prin el Dumnezeu vorbeste despre nasterea Sa din fecioara si faptul ca Dumnezeu, nu doar va privi la oameni, ci va fi cu oamenii ;

,,De aceeaDomnul însus vă va da un semn: Iată, fecioara va rămînea însărcinată, va naste un fiu, si-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).” (Isaia7:14).

Prin Isaia se vesteste dubla natura a lui Hristos-Mesia. Natura umana si cea divina locuind impreuna in aceeasi persoana, in armonie si unitate. Acest subiect va framanta mintile teologilor crestini si continua si azi sa-i framante, dar Duhul lui Dumnezeu le explica printr-o singura trasatura de condei:

,,Căci un Copil ni s'a născut, un Fiu ni s'a dat, si domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii.”(Isaia 9:6).

Sub inspiratia Duhului Sfant, Isaia mai arata familia lui Hristos-Mesia si personalitatea Lui

,,Apoi o Odraslă va iesi din tulpina lui Isai, si un Vlăstar vada din rădăcinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de întelepciune si de pricepere, duh de sfat si de tărie, duh de cunostintă si de frică de Domnul. Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfătisare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, si va hotărî cu nepărtinire asupra nenorocitilor tării; va lovi pămîntul cu toiagul cuvîntului Lui, si cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.Neprihănirea va fi brîul coapselor Sale, si credinciosia brîul mijlocului Său.”(Isaia 11:1-5)

Mica, un alt profet al Vechiului Testament vesteste locul nasterii luiHristos-Mesia, domnia si eternitatea Sa:

,,Si tu, Betleeme Efrata, măcar că esti prea mic între cetătile de căpetenie ale lui Iuda, totus din tine Îmi va iesi Cel ceva stăpîni peste Israel, si a cărui obîrsie se suie pînă în vremuri străvechi, pînă în zilele veciniciei.” (Mica 5:2).

Acestea sunt doar cateva din vestirile nasterii lui Isus Cristos in Vechiul Testament.Aceste vestiri culmineaza cu vestirile Ingerului Gavril facute acum direct Mariei, mama Domnului Isus si lui Iosif, logodnicul Mariei:

,,Dar pe cînd se gîndea el la aceste lucruri, i s'a arătat în vis un înger al Domnului, si i-a zis:„Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s'a zămislit în ea, este dela Duhul Sfînt. Ea va naste un Fiu, si-i vei pune numele Isus, pentru că El va mîntui pe poporul Lui de păcatele sale.” (Matei 1:20-21).

Chemarea noastra azi este ca noi, Biserica Domnului Isus Hristos, sa ducem mai departe vestirea nu numai a nasterii Sale ca un bebelas in Betleem ci mai mult a revenirii Sale pe norii cerului ca Imparat al Imparatilor si Domnal Domnilor.

Sa-L cantam pe El prin imnurile noastre, sa ne bucuram de nasterea Lui, sa fim generosi si darnici, invatand de la El, care S-a daruit pe Sine insusi pentru noi. Haideti sa ducem vestea la cat mai multi, chemandu-i la inchinarecu noi si aratandu-le iubirea noastra izvorata din iubirea lui Cristos.Domnul sa va dea o saptamana binecuvantata cu prezenta Lui, care sa ridice ingrijorarile, temerile, sau framantarile inimiii si sa ne umple inimile cu pacea si bucuria Sa.

Colinda: Ninge pe strazi, cad fulgi de zapada

Ninge pe străzi, cad fulgi de zăpadă Ninge pe străzi, e iarăşi Crăciun, Prin fulgi copiii merg iar cu colindul. /: Este timpul dragii mei să ne amintim :/ În acel ţinut păstorii, tureme-şi vegheau Când îngerul de-odată, din slavă le vorbi, Vi s-a născut urmaş lui David, un Mântuitor, Şi înfăşat în paie, în iesle-L veţi găsi. Din cer cu el cor de îngeri cântă Un cântec nou ei azi ne-au adus, Slavă în cer şi între oameni pace, /: Că astăzi în Betleem, Isus s-a născut :/ Dintr-o ţară depărtată magii au pornit, Şi L-au găsit pe Împărat, călăuziţi de o stea, Când L-au văzut s-au închinat, cu faţa la pământ Tămâie, smirnă, aur ei I-au adus în dar. Aur i-au dat, aur pentru Rege, Smirnă i-au dat pentru prooroc, Mare preot, ei i-au dat tămâie /: Inima i-au dat în dar când s-au închinat :/ A venit Isus pe lume, ca Mântuitor Păstori şi magi venit-au şi I s-au închinat, Şi astăzi iarăşi e Crăciun şi ieslea Lui e-aici, Dar tu ce faci, tu I te-nchini sau Îl nesocoteşti?

Speranta si prietenii, colinde - Lasa-ti inima si buzele sa cante

Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, şi se cuvine să -L lăudăm. Domnul zideşte iarăş Ierusalimul, strînge pe surghiuniţii lui Israel; tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile. El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate. Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini. Domnul sprijineşte pe cei nenorociţi, şi doboară pe cei răi la pămînt.Cîntaţi Domnului cu mulţămiri, lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu arfa!El acopere cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pămînt, şi face să răsară iarba pe munţi. El dă hrană vitelor, şi puilor corbului cînd strigă. Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului. Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui. Laudă pe Domnul, Ierusalime, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane! Căci El întăreşte zăvoarele porţilor, El binecuvintează pe fiii tăi în mijlocul tău; El dă pace ţinutului tău, şi te satură cu cel mai bun grîu El Îşi trimete poruncile pe pămînt, Cuvîntul Lui aleargă cu iuţeală mare.El dă zăpada ca lîna, El presară bruma albă ca cenuşa; El Îşi asvîrle ghiaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său? El Îşi trimete Cuvîntul Său, şi le topeşte; pune să sufle vîntul Lui, şi apele curg.

„Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stârni împotrivire.

Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”

Cui i se dă mult, i se cere mult, şi privilegiul se echilibrează prin responsabilitate. Spre binele credincioşilor , revelaţia lui Dumnezeu este progresivă, după cum dovedeşte cazul Mariei. Îngerul vestirii celei bune o înştiinţează pe fecioara aleasă că i se făcea „mare har”, şi după nouă luni să afle din gura lui Simeon că „sufletul tău va fi străpuns de o sabie” (Luca 2:35).

Dar harul turnat în inimă prisoseşte peste greutatea jugului de purtat pe umeri. Maria păstra în inimă „lucrurile care se spuneau despre El”, se gândea la ele şi, pe măsură ce înţelegea, an de an, tot mai bine misiunea fiului ei, sabia i se înfingea tot mai adânc în inimă. Intuiţia şi sensibilitatea de mamă o făceau pe Maria susceptibilă a simţi apropierea momentului lansării lui Isus în lucrare. Aproape că-L împinge din spate să iasă la lumină, când apelează la El, la nunta din Cana, „Nu mai au vin”. Când Isus pare să ezite, Maria nu argumentează, ci se întoarce încrezătoare spre slugi, poruncindu-le, „Să faceţi orice vă va zice”.

Partea cea mai frumoasă a harului oferit Mariei mi se pare a fi fost Iosif, „un om neprihănit”, bărbatul dăruit ei ca scut în viaţă. Câţi oameni ar fi procedat ca el într-o situaţie similară? Nu cred să cunosc vreunul. Hotărârea lui Iosif de a-şi scuti de ruşine logodnica, aparent infidelă, deşi el însuşi străpuns în inimă, a precedat revelaţia prin vis că Maria era nevinovată, lucru care spune mult în favoarea lui. Iosif a fost dăruit Mariei ca scut, călăuzit în mod repetat de Dumnezeu prin vise, în perimetrul planului divin.

Aşadar, darul lui Dumnezeu pentru Maria a fost:

- un scut de apărare în persoana soţului (Iosif),har si dar de la Tatăl Luminilor pentru lucrarea pământească .

-şi o sabie (Cuvântul Întrupat -sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu -Efeseni 6/17;Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr-Ioan 1 /14) pentru sufletul ei ce va fi străpuns.

Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii". (Isaia 9/6)

pentru mine Domnul Dumnezeu a dat un Fiu să moară pentru a fi eu salvat.

pentru tine Domnul Dumnezeu a dat un Fiu să moară tu îl accepţi să fii salvat?

colind/o noapte sfânta binecuvântată

O noapte sfinta binecuvintata Isus in iesle umil sa nascut In lumea de pacate framintata Mintuitorul azi sa coborit Speranta-n sufletul trudit rasare A zorilor, lumine stralucesc Ingenuncheati,e ceru-n sarbatoare Multimi de ingeri azi,il preamaresc (2x) Ne-a aratat iubirea jertfitoare Cu pace El,a venit pe pamint Nu vor fi robi nici lanturile-amare Nici asuprire-n al Sau Nume Sfint Cintari de multumire sa-i aducem Slavitu-i nume vesnic sa-i cinstim Glorie Lui,El printre noi traieste Si chiar in iesle El, e D-zeu( 2x) Condusi de stea spre ieslea Lui saraca Si noi ca magii adinc ne smerim Vrem darul nostru, Pruncului sa placa Intreaga viata Lui i-o daruim E Rege-al regilor sta intr-o iesle Simtind din plin necazul nostru greu El este Domn,Cristos in veci e Rege Iubirea slava Lui vom preamari( 2x) Ingenuncheati,e ceru-n sarbatoare Multimi de ingeri azi, il preamaresc

Vestirea nasterii Lui Isus

(Luca 1:26-38)

26. În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret,

27. la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

28. Îngerul a intrat la ea, şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”

29. Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta.

30. Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.

31. Şi iată că vei rămâne însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.

32. El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

33. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”

34. Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”

35. Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

36. Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.

37. Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.

38. Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.

In luna a sasea dupa ce I s-a aratat lui Zaharia (sau dupa ce Elisabeta a ramas insarcinata), ingerul Gabriel a reaparut-de data aceasta aratandu-se unei fecioare pe nume Maria care locuia in cetatea Nazaret din regiunea Galileea. Maria era logodita cu un barbat al carui nume era Iosif, descendent din spita lui David, care mostenea drepturile legale la tronul lui David, cu toate ca era doar un tamplar. In vremea aceea spre deosebire de epoca noastra, logodna avea forta de contract, neputand fi desfacuta decat printr-un decret legal, similar divortului.Ingerul s-a adresat Mariei cu cuvintele:

,,Bucura-te, tu, careia ti s-a facut mare har”.

Este un privilegiu uimitor care Domnul il face Mariei. Totusi trebuie subliniate doua lucruri de mare importanta:

-Ingerul nu s-a inchinat Mariei, dupa cum nu s-a rugat ei;

-Ingerul nu a spus ca ea este ,,plina de har”, ci ca I s-a facut mult har;

Maria a fost pe buna dreptate tulburata de acest salut, intrebandu-se ce o fi insemnand. Ingerul I-a linistit temerile, spunandu-I apoi ca Dumnezeu a ales-o sa fie mama indelung asteptatului Mesia. Aici trebuie iarasi remarcate doua adevaruri fundamentale care sunt consfintite in vestirea ingerului:

1. Adevarata umanitate a lui Mesia

- ,,vei ramane insarcinata si vei naste un fiu”;

2. Dumnezeirea Lui si misiunea Lui de Mantuitor

- ,,caruia Ii vei pune numele Isus”(care inseamna Iehova Salvatorul).

Maretia il va caracteriza in toate-,,El va fi Mare”-atat ca persoana cat si ca lucrare

Alte remarci facute la adresa pruncului care avea sa se nasca, dovedesc natura si misiunea speciala :

-,,va fi chemat Fiul Celui Prea-Inalt”

-dovedeste identitatea sa de Fiu a luiDumnezeu;

-,,Domnul, Dumnezeu Ii va da tronul tatalui sau David”

-arata dreptul sau la tronul lui David;

Intrebarea Mariei:

-,,Cum se va face acest lucru?”

-a relevat uimirea, mai degraba decat indoiala ei. Cum avea sa nasca ea un copil, cand nu avusese relatii cu nici un barbat? Desi ingerul nu se exprima exact cu cuvintele acestea, raspunsul la intrebarea Mariei este: nasterea din fecioara. Avea sa fie un miracol de la Duhul Sfant. El se va cobori peste ea si puterea lui Dumnezeu o va umbri. La intrebarea Mariei, .

-,,Cum?” exprimand neputinta ei omeneasca de a intelege, Dumnezeu raspunde .

-cu ,,Duhul Sfant”.,,De aceea, sfantul care se va naste va fi numit Fiul lui Dumnezeu”.

Aici avem declaratia sublima a intruparii.

Fiul Mariei avea sa fie Dumnezeu, manifestat in trup omenesc. Cuvintele sunt prea sarace pentru a putea patrunde taina nespus de mare in care e invaluit acest adevar.Ingerul a instiintat-o pe Maria ca ruda ei, Elisabeta, era insarcinata in luna a sasea .

- Ea, care fusese stearpa. Acest miracol avea darul de a o asigura pe Maria ca nimic nu este cu neputinta la Dumnezeu.In cadrul unui gest de sublima supunere, Maria s-a predat Domnului, lasandu-L pe El sa implineasca planurile Sale minunate. Asa cum Maria si-a predat intreaga viata pentru implinirea slujbei la care a fost chemata de catre Dumnezeu, fiecare dintre noi avem datoria, dar si privilegiul sa ne daruim intreaga noastra viata Domnului, pentru ca planurile lui sa se infaptuiasca si numele Sau, sa fie proslavit prin fiintele noastre. Si chiar daca uneori pare ca suntem prea marunti si limitati pentru maretia planurilor lui Dumnezeu, sa inlaturam orice urma de indoiala sau necredinta, intelegaind caca El este un Dumnezeu al tuturor posibilitatilor si rezolvarii oricaror imposibilitati.

Mulţumiri....

Apreciez ,mulţumesc pentru gestul frumos şi cu dragoste în Cristos primiţi recunoştinţa mea pentru tot ce faceţi spre Slava şi Gloria Lui Isus!

Mulţumesc pentru toate, Pentru vorbe şi şoapte Scrise în taine, alături de mine,

Mulţumesc că ai grijă de sufletul meu, Şi îţi pasă, de stări sufleteşti Ce apasă uneori şi jugul e greu. Mulţumesc pentru clipe minunate Petrecute împreună, ce haruri cereşti In pocaluri s-adună

Cu atâta dragoste,

Ce-n Cristos prea dulce răsună. Mulţumesc pentru că mă accepţi

Aşa cum sunt,şi mă asculţi

Când vers, poezie nu am să încânt

Al inimii stări ce bate tremurând Mulţumesc pentru visele Ce capătă chip,cănd al tău îndemn, Îmi dă speranţe care nu pier. Mulţumesc pentru bucuria ce mi-o aduci, Şi a tale poveţe îmi şterge lacrimile Şi face durerea să plece. Eşti un înger venit să mă păzească, Ce îmi alină suferinţa Si îmi aduce numai bucurii, Zâmbete şi soare Si mă face să uit Prin câte am trecut. De aceea îţi mulţumesc! .....................................

Când zorii vestesc răsăritul, Şi soarele blând inundă pământul, Mi-ai pus în piept o inimă de servitor, Pe mine, m-ai făcut de oameni iubitor! Mă încântă toate şi alte asemnea, Şi-aşa se naşte poezia mea, Cu ce-i în jur se contopeşte, E rugăciunea ce mă copleşeşte! Izvor ea are în inima-mi ce bate, Frământări, îndoieli sunt uitate, Cuvinte limpezi curg pe foaia albă, Şi-n versuri semne lasă să se vadă!

Mulţumiri fie aduse Lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare dat prin Fiul Său Isus Cristos

Mulţumiri,aprecieri şi respect pentru urmatoarele bloguri:

http://asteptandminunile.blogspot.com/

http://hailaplimbare.blogspot.com/

http://dumnezeuestedragoste.blogspot.com/

COLIND - INTR-UN GRAJD

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Din inaltul cerului, colinde - Ioan Timofte,

,Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.”

Speranta si prietenii, colinde - Venitii sa ne inchinam,

„Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui.”

Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: -.astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.

Bucurativa de vestea buna colinde - Speranta si prietenii

Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

Pe bolta cerului senin colinde - Speranta si prietenii

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!…

ştii tu cine este Isus / cântare trompetă

ştii tu cine este Isus? ştii de unde veni El? ştii tu al cui Fiu este El? ştii că Tatăl Lui e Dumnezeu? (cor):iubeşte-L,da iubeşte-L! căci pentru tine El mult S-a jertfit cere-I si îţi va da viaţă-n dar, iubeşte-L să fii măntuit. ştii tu cine este Isus? cin-de moarte te-a salvat? cine ţi -a dat har ţie, ca să fii răscumpărat. ştii cum îngerii din ceruri sunt uimiţi de jertfa Sa? privind la crucea Golgotei, vezi cum curge la toţi harul Lui.

... să nu îţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casă mea

“Se va baga de seama lipsa ta, căci locul tău va fi gol” (1 Samuel 20:18) Cănd pierzi pe cineva drag, îţi dai seama ca relaţile sunt mult mai importante decât averile, dar noi uităm lucrul acesta in ascensiunea noastră spre vârf.

Dacă ţi se spune ca mai ai de trăit puţin timp, eşti în stare de şoc, apoi iţi rearanjezi priorităţile cu vorbe pe care le-ai lăsat nespuse si doreşti să faci lucrurile pe care ai neglijat să le faci.

Nu lăsa ca egoismul deghizat in ambiţie (sau zel religios!) să te împiedice să îţi manifeşti dragostea faţa de cei care au nevoie de ea.

Dă acel telefon. trimite acel email. Cumpără acele flori. Spune “te iubesc”.

Cu alte cuvinte, “fii prezent”.

În majoritatea timpului, lumea nu are nevoie de analiza noastră inţeleaptă sau de răspunsurile noastre sclipitoare, ei au nevoie de dragostea si de spriji­nul nostru, iar ei işi vor găsi singuri răspunsurile.

Daca eşti lider, eşti predispus la un risc.

Nu-ţi sacrifica familia pe altarul carierei căci vei ajunge să ai regrete pe care nu le poţi rezolva.

Fiul unui bine cunoscut misionar s-a dus la mormântul tatălui său fără să verse o lacrimă. El i-a spus cuiva:

- “Nu duci dorul lucrurilor pe care nu le-ai avut niciodată, tatăl meu îi iubea pe oamenii din cealaltă parte a lumii, dar nu sunt sigur ca maăiubea şi pe mine”.

trezeşte-te!

Ceasul se invârte şi zilele zboară.

-Da!, tu trebuie să împlineşti misiunea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu în viaţă, dar nu cu preţul oamenilor care contează.

Stai o clipă şi gândeşte-te la aceste cuvinte: “Ionatan a întărit si mai mult faţa de David dragostea pe care o avea pentru el … Ionatan i-a zis:”… se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol” (1 Samuel 20:17-18).

Doamne, a Tale cuvinte!

După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim, şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui.”Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului, şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul. „În Betleemul din Iudea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin proorocul:,Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi, şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua.. Apoi i-a trimis la Betleem, şi le-a zis: „duceţi-vă de cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc: şi când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.” După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. . Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum. După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt, şi rămâi acolo până îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare.”

El va şterge orice lacrimă din ochii lor

Cineva si-a pus intrebarea: Oare ce sunt lacrimile? Iata o intrebare foarte interesanta.

Traim de mai mult timp pe aceasta planeta si poate ca nu ne-am pus inca aceasta intrebare. Din punct de vedere medical poate ca acestea sunt doar o solutie pentru spalarea ochilor si indepartarea impuritatilor, chiar daca este putin sarata, curatand ochiul si ajutandu-l sa vada mai bine dupa aceea (poate chiar mult mai bine). Dar numai atat? O functie pur biologica?

Totusi aceste lacrimi apar de multe ori in viata cuiva, sa fie oare vreun semn ca are probleme cu ochii? Sau are cumva legatura si cu sentimentele adanci ale unei persoane? Lacrimi apar in viata unei persoane la catva timp dupa ce se naste (mai ales atunci), oarecum mai rar dupa ce se maturizeaza, dar nu se opreste nici atunci cand "trece dincolo", molipsindu-i oarecum si pe cei din jur in acele momente.

Oamenii plang de multe ori in timpul vietii lor pe pamant. Uneori din cauza unei bucurii deosebite, sau a unei surprize frumoase la care poate niciodata nu s-au gandit ca este posibil sa o aiba, dar si-au dorit-o in adancul sufletului lor. Alteori plang atunci cand au o rana in sufletul lor sau cand au pierdut o parte din ce au realizat pana atunci, sau cand cei dragi ii dezamagesc, sau pentru ceva pentru care au muncit mult dar la care dusmanul a pandit indelung, si sunt multe alte motive de acest fel.

Oamenii plang uneori in fata unui esec evident, chiar daca au fost sinceri si au pus toata inima lor in joc pentru a reusi acolo.

Oamenii plang de bucurie, atunci cand afla cu surprindere ca dincolo de toate aceste lucrurile este cineva care stie totul despre ei, care ii cunoaste pe nume, ii stie faptele bune si cele rele, lucrurile ascunse, dorintele lor si chiar intreaga inima.

Astfel, putem spune ca lacrimile, in cele mai multe din cauzuri detin informatiile secrete ale unei persoane. In aceste lacrimi pot fi lucruri ascunse din adancul inimii care la un moment dat din cauza unui anumit imbold nu mai pot suporta si incep sa iasa afara. Desi sunt numai cateva picaturi, mai mult sau mai putin, in sens semnificativ lacrimile unei persoane pot insemna mult mai mult si pot spune lucruri care nu se spun niciodata usor.

Biblia vorbeste si ea cu multa atentie despre lacrimi. Astfel putem vedea ca David insusi a plans in anumite momente din viata sa. Psalmul 56:8, Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrămile în burduful Tău: nu sînt ele scrise în cartea Ta? ne arata ca fiecare lacrima este stransa intr-un burduf, dar nu numai atat. Motivul pentru fiecare lacrima care a curs, este descris intr-o anumita carte de aducere aminte. Daca pentru unele lacrimi nu ne aducem aminte motivul, acolo va scrie foarte clar si bine motivul.

Eclesiastul ne spune ca pentru fiecare lucru exista timpul sau. Daca pentru lacrimi exista un timp atunci si pentru bucurie exista un timp. Si Cel care va sterge in final orice lacrima este Domnul, Apocalipsa 21:4.El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Din acest moment nu va mai exista lacrimi de amaraciune, durere, etc. ci poate numai lacrimi de bucurie ptr cei ce il iubesc pe Domnul.

"Rugaţi-vă neîncetat"

Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.

Rugăciunea in sine este remarcabilă, pentru ca este scurtă, dar oportună, succintă si sugestivă. David deplângea împuţinarea oamenilor credincioşi si drept urmare şi-a ridicat inima în rugăciune de implorare; când creatura a dat faliment, el a alergat la Creatorul. În mod evident şi-a simţit propria slăbiciune, altfel n-ar fi strigat după ajutor; dar in acelaşi timp intenţiona in mod onest sa depună tot efortul pentru cauza adevărului, pentru că cuvântul AJUTOR este imposibil de aplicat acolo unde noi inşine nu facem nimic. Această petiţie constând din câteva cuvinte este foarte directă, dă dovadă de un discernământ clar si are un caracter distins de exprimare; bineînţeles mult mai mult decât debitările făcute aiurea de cei care sunt creştini doar cu numele. Psalmistul alearga direct la Dumnezeul său cu o rugăciune bine gândită; el ştie ce caută şi unde s-o caute. Doamne, ajută-ne să ne rugăm si noi în acelaşi fel. Ocaziile pentru folosirea acestei rugăciuni sunt frecvente. În nenorocirile permise de providenţa lui Dumnezeu cât de potrivit este pentru credinciosul încercat, care vede că orice ajutor uman este sortit eşecului. Cei ce studiază doctrinele dificile primesc de multe ori ajutor cand înalţă Duhului Sfânt, marelui Învăţător, aceasta rugăciune: Vino in ajutor, Doamne. Luptătorii spirituali pot cere întăriri de la tronul ceresc, când se află in conflicte lăuntrice, folosind drept model aceasta rugăciune. Lucrătorii angrenaţi în munca cerească pot obţine astfel har când au nevoie. Păcătoşii căutători, cuprinşi de îndoieli si spaime, pot oferi aceeaşi rugăciune serioasă. De fapt, în toate situaţiile, vremurile şi locurile, aceasta va servi scopului sufletelor aflate în nevoie. Vino în ajutor, Doamne, ne va fi o rugăciune potrivită în viaţă şi în moarte, în suferinţi sau trudă, când ne bucurăm sau suntem întristaţi. În El găsim ajutor, să nu fim deci înceţi în a striga la El. Răspunsul la rugăciune este cert, dacă este adusă cu sinceritate prin Isus. Caracterul Domnului ne asigură ca El nu işi va parăsi poporul. Relaţia lui ca Tata ne garantează ajutorul Său. Darul lui în Isus indică un angajament la toate lucrurile bune. Promisiunea Lui sigură este încă valabilă: Nu te teme, căci te voi ajuta.

Ascultaţi!

In pilda semanatorului, Domnul Isus a spus: “Altii sunt cei infatisati prin samanta cazuta intre spini; acestia sunt cei ce aud Cuvantul; dar navalesc in ei grijile lumii, inselaciunea bogatiilor si poftele altor lucruri, care ineaca Cuvantul, si-l fac astfel neroditor” (Marcu 4:18-19).

Sa remarcam ca problema nu este la semanator sau la samanta, ci la pamant. Domnul Isus a spus ca ei “aud cuvantul”, asa ca vorbim despre oamenii din biserica cu idei preconcepute care ineaca fiecare ver­set pe care il aud, il citesc sau incearca sa-l aplice. Domnul Isus descrie acesti spini ca fiind “gri­jile lumii, inselaciunea bogatiilor si poftele altor lucruri”. Mai tii minte vremea cand ai spus ca locuinta in care stai acum, cariera de care te bucuri si investitiile pe care le ai acum vor face sa dispara toate grijile tale? Dar nu, cu cat ai mai mult, cu atat ai mai mult de pierdut, de protejat, de intretinut si despre ce sa te ingrijorezi.

Aceasta este “inselaciunea bogatiilor”. Daca semnifi­catia ta ca persoana sau sentimentul sigurantei este legat de altceva decat de relatia cu Dumnezeu, ingrijorarea va ineca viata pe care o ai in tine.

Adevarata fericire consta in increderea in Dumnezeu pentru lucrurile de care ai nevoie, stiind ca daca este un lucru bun, El se va ingriji de el, iar daca nu, El iti va da ceva mai bun.

Sunt oameni care sufleteste nu se reculeg niciodata. Fac parte din mulţimea de manevră, care se lasă manipulată de circ şi distracţie, ca să uite de ei înşişi.

Oamenii care-şi trag rădăcinile din piatră fac parte dintr-o categorie paradoxală. Sunt oameni care ştiu că au nevoie de profunzime, de sevă, dar sunt nehotărâţi, zgârciţi, superficiali, ard cu intesitate doar pe moment. Piatra nu le este temelia credinţei, ci mai degrabă uşa mormântului lor. Viaţa lor spirituală este într-o opoziţie constantă. După ce se consumă, viata îi lasă lipsiţi de curaj şi mor în afronturi şi trădări interioare. Oamenii care lasă să crească în sufletul lor, alături de cuvântul divin, şi buruienile patimilor ,sunt "acei credincioşi" ai tuturor bisericilor, oameni care se mint o viaţă întreagă că trăiesc o viaţă spirituală, ei ştiu ce au de făcut pentru a se mântui. Dar lasă alături de chemarea tainică la sfinţenie să crească şi patimile, viciile şi păcatele care, în final, acoperă sufletul şi-i dau un aspect păgân, plin de izme veninoase. Îi vezi cum se tânguiesc după Dumnezeu.

Dacă lucrează ca nişte vameşi, negustori şi hoţi, pentru viaţa aceasta trecătoare, tot astfel lucrează şi pentru mântuirea lor. Spinii sunt faptele trupului, despre care Sf. Apostol Pavel spune: slujirea idolilor (care în zilele noastre se manifestă prin atotputernicia banului), farmecele, vrăjbile, certurile, mâniile, dezbinările, pizmele, beţiile, desfrânările şi cele asemenea acestora (Col. 5, 19-21), ca minciunile, înşelăciunile, îngâmfarea, necredinţa şi altele asemenea lor, toate acestea sunt spini care înăbuşă sămânţa cea bună a vieţii curate, o împiedică să aducă roadele sale. Cât de amărât este sufletul sămănătorului al cărui ogor a rămas neroditor! Cât de întristată este inima grădinarului care-şi vede pomii pe care i-a îngrijit cu atâta gingăşie rămânând fără rod! Cât de îngrijorator şi trist este sa vezi câmpul sufletelor din biserici fără rod! Cu atât mai îndurerat este Tatăl cel ceresc, văzând atâtea suflete fără rod în grădina Sa, care este Biserica.

Noi traim printre spini fiindca nutrim o dragoste tacuta, respectabila si secreta pentru ei. Stiu. Cicatricele mele urate o pot dovedi. Fiecare sunt o amintire muta a anilor in care am stat blocat in acest hatis; periodic inca mai trebuie sa smulg cativa. Dar tu, ai spini pe care trebuie sa-i smulgi?

Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!

. Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!” . Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii

Tu mi-ai auzit glasul:

-„Nu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele.”

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate. Uitându-mă la oamenii zilelor noastre, observ tot mai mare preocupare pentru pământ și tot mai puțină preocupare de cer. Tumultul problemelor, al intereselor și preocupărilor personale și pământești ne i-a pe nesimțite și devenim robi ai pământului.

Discutând cu cineva despre revenirea Domnului Isus, a doua oară pe pământ, eveniment care va marca sfâșitul lumii acesteia și prefacerea ei în cenușă, conform Scripturii, m-a înfruntat și mi-a spus :

-”încă mai crezi așa aberații? să fim realiști… bine, se poate că nu va mai fi, dar nici chiar așa; suntem deja emancipați, Biblia e o carte veche, nimeni nu știe ce va mai fi”.

Cu toate că unii, resping realitatea revenirii Domnului Isus, acest eveniment va avea loc cu siguranță.

Cum vei fi găsit? legat de pământ, prea interesat de tine și dezinteresat de Dumnezeu, de frații tăi, de o viață curată, de slujirea lui Dumnezeu? Prea ocupat acum, pentru a fi un om al lui Dumnezeu, va fi prea târziu atunci, pentru a fi un om în împărăția lui Dumnezeu.

“Ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu?” (2 Petru 3:11,12). Mai preocupat de Scriptură, de rugăciune, de relațiile cu frații, de relația personală cu Domnul, de mântuirea celor din jur și de curăția și sfințirea mea. Cum trăiești astăzi, ce fel de om ești azi și de ceea ce ești preocupat mai mult astăzi, arată cum Îl aștepți pe Domnul Isus.

La încoronarea regelui Eduard al VII – lea, regina Victoria a Angliei a spus :

-”sunt pregătită și aș vrea ca Domnul să vină în timpul vieții mele, pentru că din toată inima aștept să depun corona aceasta, la picioarele Lui și să primesc de la El cununa neprihănirii, pe care mi-o va da Domnul în ziua aceea”.

Tu, cum îl aștepți? Ce va fi pentru tine ziua aceea? Respingere sau răsplătire? Fiți oameni, care așteaptă sfinți și pregătiți răsplatirea și întâlnirea cu El!

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

Mă gândeam în dimineaţa zilei de azi la ceea ce înseamnă harul şi amprenta pe care o pune pe viaţa noastră. De n-ar fi har, de n-ar fi har, ce dacă?

Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.

Păi, “de n-ar fi har”, “aş fi pierdut şi-aş plânge în zadar”. Mă întrebam ce rost are plânsul dacă îl faci în zadar? Să ştii că plângi, te lupţi pentru un lucru care oricum nu prezintă şanse reale de a se rezolva? De multe ori ne legăm de lucruri pământeşti şi plângem pentru a le rezolva. Ne zbatem şi, în momentul în care ne pierdem orice speranţă, aşteptăm o minune…Ei bine, harul e minunea. De n-ar fi har aş fi păcătosul care nu mai cântă “, aş fi omul care trăieşte cu “speranţa” focului veşnic. Dar pe dealul Golgotei, în timp ce Salvatorul omenirii se stingea, minunea mea lua fiinţă… Şi acum…acum înţeleg ce-nseamnă harul şi amprenta care o pune pe viaţa mea deoarece cânt de bucurie că sunt un păcătos salvat, sunt omul care trăieşte cu speranţa veşniciei-

„Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.”

“Nu toti pot primi cuvantul acesta (despre casatorie) ci, numai aceia carora le este dat (Matei 19:11)

Un invatator de clasa a treia a primit un eseu vesel despre Benjamin Franklin: “Benjamin Franklin s-a nascut in Boston, dar nu i-a placut acolo, asa ca s-a dus in Philadelphia. Cand a debar­cat a luat-o pe o strada si si-a cumparat o franzela. Apoi a intalnit o doamna si a descoperit elec­tricitatea!”

Zambim, dar dupa cum a remarcat un consilier in probleme maritale:

-Societatea a facut ca baza casatoriei sa fie idila. Nu este nimic rau in idila; ea este ca o forta care ii atrage pe oameni in casnicie.

Dar a devenit factorul cel mai important.Aceasta denaturand ,ba chiar inlocuind porunca lui Dumnezeu referitoare la casatorie.

Idila este puternic conditionata de aspectul fizic. Dragostea romantica entuziasmeaza si ispiteste, ceea ce inseamna ca deseori apare superficialitatea in relatiile romantice. Fiindca emotiile au atata forta, oamenii nu-si dau seama in ce au intrat decat cand este prea tarziu. Intr-o buna dimineata te uiti langa tine in pat, iar ea inca doarme. Sta cu gura cascata si parul ii atarna peste fata. Sau mai rau, ea se trezeste prima, se uita langa ea in pat si in cazul tau, nu mai este fir de par care sa atarne. Aceasta se intampla cand romantismul dispare.

Casatoria este ceea ce creezi dupa nunta. Nu se produce pur si simplu. Trebuie sa o constru­iesti prin curtoazie, rabdare, sprijin si

-“supunere unii fata de altii” (Efeseni 5:21-28).

De aceea Domnul Isus a spus:-

“Daca astfel sta lucrul cu barbatul si nevasta lui, nu este de folos sa se insoare. El le-a raspuns: “Nu toti pot primi cuvantul acesta, ci numai aceia carora le este dat”.

Pe de alta parte, sotia si sotul care il pun pe Hristos in centrul relatiei lor, pot creste in asemanarea cu El si pot fi si romantici.

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

Cristos a descris vremurile de pe urmă ca fiind foarte tulburătoare şi înspăimântătoare: "Oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri" (Luca 21:26,25).

Ce ne-a dat Isus pentru a ne pregăti pentru aceste calamităţi? Care a fost antidotul Său împotriva fricii care avea să vină?

El ne-a dat ilustraţia Tatălui nostru care priveşte la vrabie, a lui Dumnezeu care numără chiar şi firele de păr de pe capul nostru. Aceste ilustraţii au o semnificaţie şi mai mare atunci când luăm în considerare contextul în care Isus le-a dat.

El a dat aceste ilustraţii celor doisprezece ucenici ai Săi pe care i-a trimis apoi să evanghelizeze oraşele şi satele din Israel. El tocmai îi înzestrase cu puterea de a izgoni demoni şi de a vindeca orice fel de boală şi slăbiciune. Gândiţi-vă ce moment emoţionant era acesta pentru ucenici. Lor le-a fost dată puterea de a face semne şi minuni! Dar mai apoi au urmat aceste cuvinte de avertizare din partea Stăpânului lor:

Nu veţi avea nici un ban în buzunarele voastre. Şi nu veţi avea nici casă, nici acoperiş sub care să dormiţi. Veţi fi numiţi eretici şi demonizaţi. Veţi fi bătuţi în sinagogi, duşi în faţa judecătorilor, aruncaţi în închisoare. Veţi fi urâţi, dispreţuiţi, trădaţi şi persecutaţi. Veţi fi nevoiţi să fugiţi din oraş în oraş pentru a nu fi ucişi cu pietre.

Acum imaginaţi-vă pe aceşti bărbaţi ascultându-l cu mirare pe Isus. Ei trebuie să fi fost paralizaţi de frică. Îmi imaginez cum ei se întrebau: "Cel fel de lucrare este aceasta? Acesta este viitorul meu? Este cea mai sumbră perspectivă asupra vieţii de care am auzit eu vreodată.

Cu toate acestea, în acelaşi moment Isus le-a spus acestor scumpi prieteni ai Săi de trei ori: "Nu vă temeţi!" (Matei 10:26, 28, 31). Şi el le-a dat antidotul pentru orice frică: "Ochiul Tatălui este întotdeauna îndreptat asupra vrabiei. Cu cât mai mult va fi el îndreptat spre voi, preaiubiţii Lui?"

Isus spune: "Atunci când îndoiala vă copleşeşte – când vă aflaţi la capătul puterilor şi credeţi că nimeni nu vede prin ceea ce treceţi – iată cum puteţi găsi odihnă şi siguranţă. Priviţi la păsările mici dincolo de geamul vostru şi treceţi cu mâna prin părul vostru. Apoi ţineţi minte ceea ce v-am spus: aceste creaturi mici au o valoare imensă pentru Tatăl vostru. Iar părul vostru trebuie să vă reamintească că voi aveţi o valoare mult mai mare pentru El. Privirea Lui este întotdeauna îndreptată asupra voastră. Şi El, Cel care vede şi aude orice mişcare a voastră, este aproape.

Iată cum îngrijeşte de noi Tatăl în vremurile grele.

„Vrei să te faci sănătos?”

Isus S-a oprit, şi a zis: „Chemaţi-l!” Au chemat pe orb, şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.” Orbul şi-a aruncat haina; a sărit, şi a venit la Isus.. Isus a luat cuvântul, şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.” Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Îndată orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus.Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.

Credinţa ta te-a mântuit?

“Cel neprihanit va trai prin credinta” (Evrei 10:38)

Nu este usor sa umbli prin credinta. Cand te hotarasti sa te increzi in Dumnezeu, sansele iti stau de obicei impotriva. Iti aduci aminte de Noe? Cand a construit arca nu plouase de multa vreme! Rezultatul nu este totdeauna cel asteptat. Umblarea prin credinta nu inseamna ca pro­blemele tale se vor evapora dintr-odata. Uneori credinta nu schimba circumstantele in care te gasesti, ci te schimba pe tine dandu-ti tenacitatea de a rezista cand nu mai ai bani, cand doctorul iti spune “este cancer”, cand sotia/sotul iti cere divortul, copiii o iau razna sau cand firma la care lucrezi de 30 de ani isi inchide portile. Credinta iti da taria de a indura toate aceste lucruri, increza­tor fiindca Dumnezeu lucreaza pentru tine. “Credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadaj­duite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. Pentru ca prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie” (Evrei 11:1-2). Asadar umblarea prin credinta inseamna:

a) sa te increzi in credinciosia lui Dumnezeu;

b) sa calci pe urmele unor oameni obisnuiti care au facut lucruri extraordinare;

c) sa-ti folosesti credinta, caci ea este moneda cerului. Cand Biblia spune: “Cel neprihanit va trai prin credinta” aceasta nu se refera la izbucniri sporadice. Nu, ci ea vorbeste despre un stil de viata! Toata lumea poate rezista cateva runde in ring; dar cand ai fost doborat in runda a noua ai nevoie de credinta de a te ridica si de a continua lupta. Cand avionul in care te afli intalneste o zona de turbulente, nu iti arunci biletul si nu iesi afara, ci stai pe loc si ai incredere in pilot. Asadar ignora circumstantele, detroneaza-ti indoielile si incepe sa umbli prin credinta!

Asadar credinta ta se vede din umblarea ta zilnica cu Dumnezeu ;daca aceasta umblare e sfanta fii sigur esti mantuit!

Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”

În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.

Domnul Isus Hristos, după ce a săturat, în chip minunat, mulţimile care-L ascultaseră o zi întreagă, a silit, pe ucenici să urce pe corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt. Iar El s-a suit în munte, în singurătate, să se roage (Matei 14)

Dar pe la miezul nopţii, o furtună s-a ivit pe mare, şi corabia lor a fost învăluită de valuri puternice. Pe când apostolii se luptau cu furia valurilor, Mântuitorul, coborând de pe munte îi văzu în primejdie şi porni spre ei pe deasupra valurilor.

Neliniştiţi de primejdia în care se aflau, apostolii nu mai ştiu ce este cu ei şi, în loc să recunoască pe Isus, ei strigau înspăimântaţi: “Vai, iată o nălucă”.

Domnul Isus se grăbeşte să-i liniştească şi făcându-le semn cu mâna le zice:

“Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi” (Mat. 14, 28).

Văzându-L pe Isus, apostolii şi-au venit în fire din acest zdruncin pământesc, şi Petru, mai îndrăzneţ, dar şi mai hotărât în a înfrunta primejdiile, auzind vocea Domnului, spune:

“Doamne, de eşti tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe apă”.

“Vino!”, i-a zis Mântuitorul.

La aceste cuvinte, Petru s-a aruncat în apă şi a pornit spre Domnul. Vântul sufla puternic, iar valurile îl ridicau şi-l coborau fără să le poată înfrunta. Înfricoşat că puterile lui nu i-ar putea fi de ajuns ca să biruiască furia valurilor, Petru îşi încetini mersul. Simţi apoi că îl părăsesc puterile, că-i slăbesc mâinile şi picioarele şi că se prăbuşeşte în adânc.

“Doamne, mântuieşte-mă” (Mat. 14, 30), strigă el îngrozit. Lumea este ca o mare furtunoasă, plină de valuri ce ne ameninţă cu pierzania şi cu moartea. Viaţa noastră este nestatornică şi plină de primejdii ca şi o corabie purtată încoace şi încolo de vânt şi furtună. Interesele, ambiţiile, patimile şi poftele noastre trupeşti ne poartă ca pe nişte jucării. Sufletul nostru este un noian de nelinişti şi frământări, în care binele şi răul se luptă cu furie, cum se luptau apostolii cu valurile mării. Însăşi Biserica lui Hristos este asemenea unei corăbii ce pluteşte pe această mare furtunoasă. Ea a avut peste veacuri, şi mai are, încă, de luptat cu valurile furtunoase ale mării lumeşti. Duh de vifor amăgitor suflă în lume. Furtuni multe bântuie marea vieţii şi adesea, în necazuri şi dureri, ne scufundăm în valurile primejdioase ale îndoielii şi fricii. Peste toate acestea apare Izbăvitorul, Domnul Isus Hristos, care se îndreaptă spre noi şi strigă:

“Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!”

El apare mereu în furtunile vieţii, aşa cum a apărut ucenicilor cuprinşi de groază şi frică.cuvintele acestea sunt şi o chemare la o cercetare a noastră, o coborâre în lăuntrul nostru pentru a ne face un examen de conştiinţă: cum stăm, fiecare dintre noi, cu viaţa duhovnicească, cu credinţa noastră, cu faptele noastre, cu creştinismul nostru. Dacă ne facem un astfel de examen, vom constata ce deosebiri profunde sunt între ceea ce pretindem şi credem că suntem şi ceea ce suntem în realitate. Sunt, fireşte, mulţi dintre noi care nu-şi pun astfel de întrebări, fie din golul sufletesc ce-i stăpânesc, fie din necredinţă, indiferenţă, fie din cauza fricii.În această călătorie a noastră prin lume, ne suntem proprii vâslaşi ai luntrei noastre, bătută de valuri şi ispite. Ca să putem să o conducem, trebuie să avem virtuţi înalte: răbdare, curaj, credinţă şi nădejde. Poticnirea lui Petru, afundarea lui în adânc, nu-i un caz izolat, care se referă numai la el. Este poticnirea noastră de fiecare clipă în multe şi felurite păcate, până la păcatele de moarte. “Îndrăzneşte, Eu sunt, nu te teme!”

Faţă de obstacole, de greutăţi, Domnul nostru Isus Hristos ne cere o atitudine curajoasă, dârză, de îndrăzneală, de luptă.Domnul ne ajută, ne ocroteşte, ne izbăveşte, dar nu se substituie efortului nostru personal. El nu ia asupra Sa sarcinile pe care datoria cere să le purtăm noi înşine. Se cuvine să îndrăznim. Să nu fugim de greutăţi, să ne măsurăm cu ele, să ne adunăm toate puterile şi să le înlăturăm. Nu prin ocolirea sau prin fuga din faţa obstacolelor ne formăm caracterul, ci prin luptă, prin greutăţi, prin eforturi reluate ori de câte ori e nevoie, până la reuşita finală. desprindem mai multe învăţături:

-să avem credinţă şi să ne rugăm totdeauna lui Dumnezeu şi să-I mulţumim pentru toate binefacerile Sale;

să-I cerem ajutorul în toate nevoile şi necazurile noastre, cum l-a cerut şi Sf. Apostol Petru, când era în pericol de moarte. Credinţa este o putere sufletească pe care unii o au în măsură mai mare, alţii în măsură mai mică sau deloc, dar cine o are şi şi-o întăreşte mereu prin strădaniile sale ajutate de harul lui Dumnezeu, devine un om nebiruit. Valurile încercărilor îl pot lovi necontenit, el rămâne tare ca o stâncă.

Învăţăm apoi că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, că Lui i se supun şi vânturile şi apele. Biserica se identifică cu barca bântuită de vânturi, pe care o conduceau apostolii pe marea înfuriată. Astăzi Mântuitorul vede pe credincioşii din corabia Bisericii, vede marea lumii plină de valuri, vede durerile şi suferinţele neamului omenesc; toate acestea se întâmplă cu ştirea şi îngăduinţa lui Dumnezeu .

-Un creştin adevărat mereu se află în luptă cu răul, fie că-l primeşte ca pe o pedeapsă trimisă de Dumnezeu, fie ca pe o încercare ce ne trece prin focul suferinţelor, spre a ne purifica.

De ce e grea suferinţa? se întreabă cineva şi răspundem: pentru că o purtăm singuri, fără a cere ajutorul lui Isus, strigând, ca şi Petru: “Doamne, ajută-ne!” Ce linişte şi pace şi-au recăpătat ucenicii o dată cu liniştea mării, dar mai ales avându-L pe Isus în mijlocul lor conducându-le corabia.Şi mai trebuie ca un creştin adevărat să aibă o credinţă vie, lucrătoare, ferindu-se de frică, îndoieli şi de indiferenţă.

Onorează-ţi numele! Să nu se hulească din pricina ta Domnul Isus Hristos! Ci faptele tale aşa să strălucească înaintea oamenilor, ca ei, văzându-le, să slăvească pe Tatăl nostru cel ceresc”. Amin.

Nu vă înşelaţi: "Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune".

Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!

nu uita cateva proverbe!

1.Învăţătura tatălui şi îndrumările mamei sunt ca o cunună plăcută pe capul tău şi un lanţ de aur la gîtul tău. învăţăturile şi sfaturile tatălui îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace. 3:1-2

Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mâhnirea mamei sale. 10:1

un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocuritorul n-ascultă mustrarea 13:1

cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată 13:24

nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept 15:5

perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii 16:31

copii copiilor sunt cununa bătrînilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor 17:6

cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure 17:21

un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut 17:25

pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori 19:18

cine jefuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară 19:26

dacă cineva blesteamă pe tatăl său şi pe mamă-sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunericului 20:20

învaţă pe copil calea care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrîni, nu se va abate de la ea 22:6

nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor. 23:13-14

ascultă pe tatăl tău care te-a născut, şi nu nesocoti pe mamă-ta care a îmbătrînit. 23:22

Tatăl celui neprihănit se veseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură. Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se veselească cea care te-a născut. 23:24-25

cel ce păzeşte legea este un fiu priceput dar cel ce umblă cu cei desfrînaţi face ruşine tatălui său 28:7

cine fură pe tatăl său şi pe mamă-sa şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul 28:24

cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea 29:3

nuiaua şi certarea dau înţelepciune dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale 29:15